Îl distribuim pe Cristos

Îl savurăm pe Cristos ca țara ce curge cu lapte și miere ca să fim constituiți cu El și să-L distribuim altora

26/04/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Un mod minunat de a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună în aspectele Sale răscumpărătoare și generatoare, este să mâncăm cuvintele lui Dumnezeu, căci Cuvântul lui Dumnezeu este lapte ca noi să bem și miere să mâncăm.

Țara bună la care Vechiul Testament face referire din nou și din nou este o țară care curge cu lapte și miere; de ce este atât de important aceste „lapte și miere” și cum se poate aplica acest lucru experienței noastre spirituale de astăzi?

Ei bine, atât laptele, cât și mierea sunt rezultatul contopirii atât a vieții animale, cât și a vieții vegetale și reprezintă două aspecte ale vieții lui Cristos – aspectul răscumpărător și cel generator.

Laptele este produs de vacile care mănâncă iarbă, o digeră și apoi iese lapte. Mierea este produsă de albinele care preiau nectarul din flori.

Laptele și mierea – care sunt contopirea atât a vieții animale, cât și a vieții vegetale – indică aspectul răscumpărător și aspectul generator al vieții lui Cristos, adică răscumpărarea juridică a lui Dumnezeu și mântuirea Sa organică.

Cristos a venit ca Mielul lui Dumnezeu pentru a îndepărta păcatul lumii; El a fost sacrificat pe cruce ca realitate a vieții animale în numele nostru și El a realizat răscumpărarea pentru noi.

El a făcut asta ca noi să putem intra în mântuirea deplină a lui Dumnezeu pentru a savura mântuirea Sa organică, mântuirea Sa în viață.

Cristos este, de asemenea, pâinea noastră a vieții, realitatea bobului de grâu care a fost măcinat în pulbere și a fost făcut în făină fină amestecată cu ulei, a fost copt, pentru a deveni rezerva noastră.

Vedem aceste două simboluri – aspectul răscumpărător și generator al vieții lui Cristos pentru mântuirea completă a lui Dumnezeu – la Masa Domnului cu simbolurile sale.

Cristos a trecut printr-un proces pentru a deveni realitatea țării bune, iar El este acum masa noastră, ospățul nostru pentru savurarea noastră. Aleluia!

Iar noi putem să-L savurăm în lumină; atunci când umblăm în lumină, tratând tot ceea ce lumina expune prin strălucire, astfel încât să fim copii ai luminii, savurăm porțiunea noastră din Cristosul atotinclusiv ca țară bună.

Slavă Domnului, Tatăl ne-a calificat pentru o parte din porțiunea repartizată sfinților în lumină! Suntem calificați de Tatăl ca, atunci când suntem în lumină și umblăm în lumină, Îl vom savura pe Cristosul atotinclusiv ca porțiune pentru savurarea noastră!

Să mâncăm cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună – cuvintele Sale sunt lapte și miere

Conform Bibliei, cuvântul lui Dumnezeu este lapte și miere pentru noi să bem și să mâncăm; trebuie să mâncăm cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țara bună!

Întrucât laptele și mierea reprezintă aspectele răscumpărătoare și generatoare ale vieții lui Cristos, atunci când ne exersăm duhul asupra Cuvântului lui Dumnezeu, noi mâncăm cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună în aspectele Sale răscumpărătoare și generatoare.

În Ioan 6:9 vedem cele cinci pâini de orz și cei doi pești; aceștia Îl indică pe Cristos ca viață a noastră în aspectele răscumpărătoare și generatoare ale vieții Sale.

Pâinile sunt din viața vegetală și semnifică aspectul generator al vieții Sale, în timp ce peștii sunt din viața animală și semnifică aspectul răscumpărător al vieții Sale.

Pe de o parte, Cristos crește în țară (viața generatoare), iar pe de altă parte, El trăiește în mare, fără să fie afectat de ea.

La fel cum peștii trăiesc în apa sărată, dar nu sunt sărați, tot așa Cristos a trăit în lumea coruptă de Satan și nu a fost afectat de ea.

El nu era păcătos; El nu a fost afectat de lume, la fel cum peștii trăiesc în apă sărată, dar nu sunt sărați.

Cristos a trecut printr-un proces pentru a deveni suficient de mic pentru ca noi să-L mâncăm, pentru ca noi să-L luăm ca rezerva vieții noastre. Este posibil să căutăm minuni și lucruri mărețe de la El, dar El vrea să fie hrana noastră ca noi să-L mâncăm.

În Ioan 6:57 Domnul a spus că El a trăit datorită Tatălui, așa că noi, cei care Îl mâncăm pe El, trebuie să trăim și noi datorită Lui. Ceea ce mâncăm nu este carnea Sa fizică (care nu este profitabilă la nimic), ci cuvintele Sale, care sunt duh și sunt viață (v. 63).

Petru ne încurajează în 1 Pet. 2:2 ca să bem laptele fără viclenie (laptele neprefăcut) al Cuvântului, ca prin acesta să creștem înspre mântuire; indiferent dacă suntem noi credincioși sau suntem maturi, trebuie să bem zilnic laptele Cuvântului lui Dumnezeu pentru ca noi să creștem în viață.

Laptele Cuvântului nu este lapte pentru trup, ci lapte pentru suflet, ființa interioară; acest lapte ne este transmis în cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne hrăni omul interior prin înțelegerea minții noastre raționale și este asimilat de facultățile noastre naturale.

Pe măsură ce bem laptele Cuvântului, creștem până la mântuire; creștem în viață, căci suntem hrăniți cu laptele transmis în cuvântul lui Dumnezeu.

Mai mult, așa cum se vede în Psa. 119:103 și Ezechiel 3:3, cuvintele lui Dumnezeu sunt dulci pe gustul nostru ca mierea și Îl putem savura pe Dumnezeu în cuvântul Său ca fiind cel mai dulce.

Aleluia! Când găsim cuvintele lui Dumnezeu, când mâncăm cuvântul lui Dumnezeu – nu doar citindu-l, ci iubindu-L pe Domnul, întorcându-ne inima către El, exersându-ne duhul și contactându-L pe Domnul în timp ce citim cuvântul Său, cuvântul lui Dumnezeu devine dulce la gust, chiar la fel de dulce ca mierea în gura noastră.

Când mâncăm cuvintele lui Dumnezeu, noi Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună, căci Cuvântul lui Dumnezeu este lapte ca noi să-L bem și miere ca noi să-L mâncăm.

Doamne Isuse, tânjim după laptele neprefăcut al cuvântului, ca prin el să creștem înspre mântuire! Venim la cuvântul Tău cu un duh exersat și cu o inimă întoarsă către Tine: hrănește-ne, dă-ne să bem și fă-ne să creștem în viață mult mai mult! O, Doamne, cuvintele Tale sunt dulci pentru gustul nostru, chiar mai dulci decât mierea în gura noastră. Ne place să Te mâncăm și să Te bem în cuvântul Tău, luându-Te întru noi ca Cristosul atotinclusiv, realitatea țării bune. Amin, Doamne Isuse, Cuvântul Tău este lapte ca noi să Te bem și miere ca noi să Te mâncăm.

Să-L savurăm pe Cristos ca țara în care curge lapte și miere ca să fim constituiți cu de El și să-L distribuim și altora

În Cântarea Cântărilor, pe măsură ce Domnul o aprecia pe iubitoarea Sa, El a spus despre ea: Buzele tale picură miere proaspătă, mireasa mea, mierea și laptele sunt sub limba ta (Cântarea Cântărilor 4:11).

Domnul ne privește, iubita Sa, și El vede că buzele noastre picură miere proaspătă, iar mierea și laptele sunt sub limba noastră; ce înseamnă asta?

Mierea este dulce și îi restabilește pe cei loviți; dacă ești obosit și ostenit, mierea te va întări și te va restabili.

O astfel de dulceață, însă, nu se produce peste noapte; mai degrabă, ea provine dintr-o perioadă lungă de adunare, activitate interioară și depozitare atentă – doar uitați-vă la albine cum produc miere.

Când mâncăm cuvintele lui Dumnezeu ca lapte și miere, ceea ce iese din noi nu sunt bârfe, glume sau cuvinte pripite, ci cuvinte dulci și răcoritoare.

Și cuvintele noastre nu sunt izbucniri de torente, ci picături de miere, căci picurăm miere pentru ca alții să fie împrospătați și întăriți.

Unora le place să vorbească mult și chiar vorbind despre lucruri spirituale, vorbirea lor arată că nu au trecut prin lucrarea mai profundă a harului.

Dar dacă Îi permitem Domnului să Se introducă pe Sine Însuși în noi pe măsură ce mâncăm cuvintele lui Dumnezeu ca lapte și miere, mierea și laptele vor fi sub limba noastră, căci suntem constituiți cu Cristos ca lapte și miere pentru a-L împărți pe El altora.

Când Îi vom permite Domnului să Se introducă pe Sine Însuși prin cuvântul Său dulce și hrănitor întru noi, bogățiile Sale vor fi păstrate în ființa noastră; vom avea mai mult decât avem nevoie pentru a mânca, vom fi umpluți cu bogățiile Sale și chiar vom administra aceste bogății celor nevoiași în orice moment.

Acest lucru înseamnă că Îl mâncăm pe Domnul ca țară bună în cuvântul Său și că purtăm țara bună cu noi oriunde mergem, gata să Îl distribuim altora în funcție de nevoie.

Există atât de multă savurare a Cristosului atotinclusiv ca țară bună, încât nu doar că picurăm miere, dar mierea și laptele sunt păstrate sub limba noastră.

Mierea îi reface pe cei loviți și laptele îi hrănește pe cei noi; trebuie să avem o depozitare bogată a lui Cristos în noi, în așa fel încât mâncarea să fie sub limba noastră și suntem pregătiți să distribuim în orice moment bogățiile lui Cristos celor nevoiași (vezi Isaia 50:4; Mat. 12:35-36; Luca 4:22; Efes. 4:29-30).

Cristos a fost o asemenea persoană: El a știut să-i susțină pe cei obosiți cu un cuvânt și El este porțiunea noastră; pe măsură ce Îl savurăm și Îl mâncăm în cuvântul Său, El poate trăi în noi același fel de viață astăzi.

Cu toții putem depune mărturie din experiența noastră în viața de biserică de faptul că uneori chiar și un salut din partea unui frate sau soră ne administrează laptele pentru a ne hrăni și mierea pentru a ne restaura.

Uneori un simplu salut saturat cu lapte și miere, un salut autentic din inimă, ne poate zidi; nu trebuie să fie o predică lungă, un mesaj sau un verset din Biblie, ci pur și simplu salutul cu lapte și miere.

Aceasta este ceea ce avem nevoie în viața de biserică de azi; trebuie să-L savurăm pe Cristos ca țară bună care curge cu lapte și miere, trebuie să fim constituiți cu El și, pe măsură ce ne întâlnim, trebuie să-L administrăm pur și simplu pe Acesta ca lapte și miere altora pentru hrănirea și restaurarea lor.

Această dulceață nu se produce însă peste noapte; trebuie să avem o perioadă lungă de adunare a cuvântului lui Dumnezeu în inima noastră, o activitate lăuntrică pentru a ne deschide Domnului și a-L lăsa să trateze cu părțile noastre lăuntrice și e nevoie de depozitarea atentă prin cooperarea cu Domnul pentru a digera cuvântul Său (2 Cor. 12:7-9).

Vedem acest lucru în Cântarea Cântărilor, către sfârșit, și anume cum căutătoarea este atât de constituită cu aceste bogății ale lui Cristos, încât nu se teme să spună: Trezește-te, vânt din nord și vino vânt din sud, suflă asupra grădinii mele, fie ca să curgă mirodeniile.

Devenim o grădină plină de mirodenii chiar dacă vântul este rece și aspru din nord sau este cald și ușor dinspre sud, căci vântul eliberează parfumul pentru Iubitul nostru. Cu toții putem să-L savurăm pe Cristos în cuvântul Său într-un mod detaliat și într-o asemenea măsură încât cu toții avem această realitate!

Fie ca să nu ne mai rugăm pentru o schimbare a vremii noastre, astfel încât vântul ușor și cald să sufle, ci fie ca să-L savurăm pe Cristos ca țară bună care curge cu lapte și miere, până atunci când avem lapte și miere sub limba noastră și putem da har altora, vorbind ce este profitabil pentru a-i zidi pe alții!

Doamne Isuse, vrem să Te savurăm ca țara care curge cu lapte și miere până când vom fi constituiți cu Tine ca lapte și miere și suntem pregătiți să Te distribuim altora pentru restaurarea celor loviți și hrănirea celor noi. Amin, Doamne, distribuie-Te în noi ca lapte hrănitor și ca mierea de restaurare și revitalizare atunci când venim la cuvântul Tău. Vrem să mâncăm cuvintele lui Dumnezeu ca lapte și miere, să adunăm aceste cuvinte în inima noastră, să cooperăm cu Tine în interior pentru a trata cu orice Tu dorești să tratezi, și să păstrăm cu atenție bogățiile Tale în ființa noastră! O, Doamne, fă acest lucru în toți sfinții de pe tot pământul – fie ca noi toți să-L savurăm pe Cristos ca țara bună care curge cu lapte și miere, până când vom da har altora și vom vorbi ce este profitabil pentru a zidi, dăruind har conform cu nevoia actuală!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy Christ as the Land of Milk and Honey to be Constituted with Him and Minister Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 2 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cerem, căutăm și batem în rugăciune pentru a primi bogățiile lui Dumnezeu și pentru a-i hrăni și pe alții

03/12/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Pe măsură ce îi contactăm pe oameni și avem grijă de ei, trebuie să cerem, să căutăm și să batem în rugăciune pentru modul potrivit de a-i contacta; trebuie să primim resursa divină și să administrăm această resursă altora.

În Matei 7 vedem calea prin care noi, ca oameni ai împărăției, ca cetățeni ai împărăției cerurilor, putem să ne îngrijim de alții și să-i tratăm.

În primul rând, nu ar trebui să-i judecăm pe alții, nici să căutăm să le găsim defectele și să le expunem, căci noi înșine avem defecte și nimeni nu ne-a cerut să judecăm. De fapt, judecata cu care îi judecăm pe alții, vom fi și noi judecați, și măsura cu care îi măsurăm pe alții, cu ea vom fi și noi măsurați.

În al doilea rând, trebuie să fim atenți atunci când împărtășim adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu și experimentarea lui Cristos de către noi altora, deoarece unii dintre ei pot să nu fie în starea și situația potrivită și, în loc să le primească, le-ar putea călca în picioare și să se întoarcă să ne rupă (vezi v. 7).

Lucrurile sfinte se referă la adevărul obiectiv care aparține lui Dumnezeu, iar mărgăritarele se referă la experiențele subiective ale lui Cristos.

Slavă Domnului, pe măsură ce Îl urmărim și creștem în El, suntem infuzați și umpluți cu cuvântul Său, și adevărul divin este constituit în noi, până la punctul în care vrem să ne revărsăm și să împărtășim acest lucru cu alții.

În plus, pe măsură ce creștem în viață, avem experimentări subiective prețioase din Cristos, iar El devine atât de real și personal pentru noi; dorința noastră este să vorbim despre această Persoană minunată altora.

Dar pur și simplu faptul de a fi entuziasmați de adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu și faptul de a fi fericiți cu privire la experimentările lui Cristos pe care le-am avut, nu înseamnă că ar trebui să împărtășim aceste lucruri cu toată lumea, indiferent cine sunt și unde se află.

Mai degrabă, legea împărăției cerurilor – așa cum e detaliată de Domnul în Mat. 7 – este că trebuie să ne abținem să împărtășim aceste lucruri sfinte și experimentări dulci cu unii care sunt precum “câinii” și ca “porcii”, unii care pot fi credincioși, dar sunt religioși și sunt gata să se întoarcă și să ne rupă.

Când vorbim altora despre experimentările subiective ale lui Cristos de către noi, trebuie să luăm în considerare cu cine vorbim; mai ales acei tineri dintre noi, când se entuziasmează, vorbesc cu toții despre toate lucrurile și destul de curând unii se întorc și îi calcă pe picioare.

Când vorbim cu alții despre adevăr sau despre experimentările prețioase ale lui Cristos de către noi, trebuie să percepem și să stabilim dacă au sau nu capacitatea de a primi ceea ce intenționăm să împărtășim.

Ceea ce trebuie să facem în primul rând – și chiar în timp ce îi contactăm pe alții – este să cerem, să căutăm și să batem la ușă pentru modul potrivit de a-i contacta.

Să învățăm să cerem, să căutăm și să batem pentru calea potrivită de a-i contacta pe oameni conform Duhului

Adevărul este că nu știm cum să-i contactăm pe oameni, iar faptul că avem o inimă bună și savurăm cuvântul lui Dumnezeu nu înseamnă că ar trebui să le spunem tuturor acest lucru.

Pe măsură ce îi contactăm pe oameni și îi tratăm, trebuie să cerem, să căutăm și să batem la uși pentru calea potrivită de a-i contacta (Mat. 7:7-8; 1 Tim. 5:1-2). Aceasta înseamnă că trebuie să ne rugăm; trebuie să ne rugăm înainte de a vorbi și trebuie să ne rugăm în timp ce vorbim cu ceilalți.

A cere înseamnă a ne ruga într-un mod obișnuit, a căuta înseamnă a ne implica într-un mod specific și a bate la uși înseamnă a cere în cel mai intim și mai serios mod.

Când întâlnim pe cineva, trebuie să-L întrebăm pe Domnul, “Doamne, ce ar trebui să vorbesc cu această persoană? Care este situația și starea ei și ce ar trebui să-i spun?” Aceasta este o rugăciune obișnuită.

Apoi trebuie să ne rugăm într-un mod mai specific, să avem cuvintele specifice de la Domnul pe care să le spunem. Și chiar mai mult, trebuie să cerem de la Domnul într-un mod cât mai intim ca El să fie Cel care vorbește în noi și El să însoțească cuvântul nostru cu mâna Sa puternică.

Domnul Isus Însuși a făcut acest lucru în Matei 11, unde, în timp ce mustra orașele care L-au respins, El a răspuns și I-a spus Tatălui: “Da, Tată”; în timp ce mustra cetățile, Domnul cerea, căuta și bătea la ușă în rugăciune înaintea Tatălui și vorbea ceea ce I-a spus Tatăl.

El a vrut să știe cum simte Tatăl în legătură cu această situație anume, cum tratează El aceste orașe, cum le mustră și cum să fie într-o astfel de situație.

Cel mai mare secret în contactarea celorlalți este că trebuie să ne rugăm; trebuie să nu ne bazăm pe ceea ce știm, pe cum simțim noi și pe ceea ce putem vedea, ci să ne rugăm.

Trebuie să ne rugăm chiar în momentul în care îi contactăm pe oameni și trebuie să învățăm să cerem, să căutăm și să batem la ușă pentru calea potrivită de a-i contacta pe oameni conform duhului.

În timp ce cerem, căutăm și batem la uși în rugăciune, rugându-ne cu cereri către Domnul, rugându-ne într-un mod specific și cerând de la El într-un mod cât mai intim, vom primi călăuzire de a-i trata pe oameni potrivit împărăției și conform Duhului.

Principiul controlator al contactului nostru cu ceilalți este împărăția și Duhul. Pe măsură ce cerem, căutăm și batem la ușă, Tatăl ne va da lucruri bune (Mat. 7:9-10), care este Duhul Sfânt (Luca 11:13).

Cu alte cuvinte, pe măsură ce ne rugăm în timp ce îi contactăm pe oameni, Domnul Se va da pe Sine Însuși nouă ca noi să-L distribuim pe El lor.

Trebuie să petrecem timp pentru a-L căuta pe Domnul; în contactul cu alții, avem nevoie de cerere, de căutare și de baterea la ușă, iar ușa se va deschide și vom avea o cale de a-i contacta pe alții în calea cea mai profitabilă.

Vom ști cum să vorbim cu ei, ce să le distribuim și cum să evităm greșelile; vom ști, de asemenea, să ne ferim de “câini” și de “porci”. Pe măsură ce ne rugăm Domnului, vom ști cum să păzim noua lege a împărăției cerurilor.

Pe măsură ce Îl căutăm, căutăm mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Sa și o vom găsi (Mat. 6:33). Când batem, o ușă ni se va deschide și vom intra prin poarta strâmtă și vom umbla pe calea îngustă (Mat. 7:14).

Doamne Isuse, vrem să învățăm cum să cerem, să căutăm și să batem la uși în rugăciune pentru calea potrivită de a-i contacta pe oameni conform Duhului. Salvează-ne din a ne gândi că știm cum să-i contactăm pe ceilalți și ce să le vorbim. Salvează-ne din a-i contacta pe alții și din a-i trata într-un mod natural. Doamne Isuse, Te rugăm cu privire la alții, ne rugăm într-un mod specific cu privire la ei și cerem în modul cel mai intim și cu multă stăruință, ca să-L putem distribui pe Cristos lor conform nevoii lor.

Să ne rugăm întru Dumnezeu ca să primim bogățiile din Duhul Său pentru a ne hrăni pe noi înșine și pe alții

Dacă citim Luca 11:1-13, porțiunea paralelă cu Mat. 7, vedem parabola celui care avea un prieten care a venit la el noaptea și nu avea ce să-i dea să mănânce, așa că s-a dus la un alt prieten să ceară de mâncare.

Acest al doilea prieten, deși avea ușa încuiată și era deja în pat, datorită persistenței sale îndrăznețe, s-a ridicat și i-a dat prietenului său ceea ce avea nevoie.

Pe măsură ce îi contactăm pe oameni și îi tratăm, trebuie să cerem, să căutăm și să batem la uși în rugăciune înaintea Domnului, iar noi facem acest lucru ca să ne rugăm întru Dumnezeu ca să primim bogățiile întrupate în Duhul Său ca noi să le mâncăm și pentru ca cei de care ne îngrijim să fie hrăniți.

Când ne rugăm așa cum ne-a învățat Domnul, “Tată, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta…” – vom fi scoși din noi înșine și aduși întru Dumnezeu. Există multe feluri de rugăciuni care nu ne aduc întru Dumnezeu, dar acest fel de rugăciune ne va aduce întru Dumnezeu.

Pe măsură ce îi contactăm pe oameni, trebuie să venim la Domnul ca să cerem, să căutăm și să batem la uși în rugăciune, având o persistență lipsită de rușine în rugăciune înaintea Sa ca să primim bogățiile întrupate în Duhul Său ca să ne hrănim pe noi înșine și pe toți cei de care ne îngrijim.

Dacă noi, care suntem răi, știm să dăm daruri bune copiilor noștri, cu cât mai mult va da Tatăl nostru Duhul Sfânt celor care Îl cer! Dacă persistăm fără rușine în rugăciune, Domnul ne va da ceea ce avem nevoie.

Dacă cerem, ni se va da; dacă vom căuta, vom găsi și, dacă batem, ni se va deschide. Trebuie să ne rugăm pe noi înșine întru Dumnezeu și vom primi rezerva de viață simbolizată de Duhul; apoi, vom avea mâncare să le oferim celor pe care îi contactăm.

Rugăciunea este foarte importantă, căci dacă nu ne rugăm întru Dumnezeu, nu avem rezerva și nu putem distribui această rezervă altora!

Pe de o parte, noi înșine trebuie să fim prin cruce; trebuie să fim crucificați prin Cristos, căci în biserică nu este loc pentru persoana naturală, ci Cristos este totul și în toate (Col. 3:11). Pe de altă parte, trebuie să fim prin Duhul și să facem totul în duh pentru a-L distribui pe Cristos altora, iar acest lucru trebuie făcut pentru zidirea bisericii.

Fie ca să practicăm acest lucru: fie ca să exersăm să facem totul prin cruce și prin Duhul pentru a-L distribui pe Cristos altora pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Fie ca să ne smerim ca Solomon și să cerem Domnului înțelepciune în tratarea poporului Său, cum să fim cu ei, cum să intrăm și să ieșim printre ei și cum să-i slujim (vezi 2 Cron. 1:10).

Avem nevoie de Domnul în vorbirea cu ceilalți. Trebuie să ne renegăm de noi înșine prin exersarea duhului nostru ca să ne rugăm, și trebuie să ne rugăm întru Dumnezeu ca să primim bogățiile Sale în Duhul Său pentru a ne hrăni pe noi și pentru a-i hrăni și pe cei de care ne îngrijim.

Doamne Isuse, vrem să ne rugăm întru Dumnezeu ca să primim bogățiile lui Cristos întrupate în Duhul ca să ne hrănim pe noi și pe alții. Amin, Doamne Isuse, venim la Tine ca să primim resursa de viață; vie împărăția Ta și facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Avem nevoie de alimentarea Ta, Doamne; avem nevoie de Duhul ca alimentarea noastră, și trebuie să fim hrăniți și umpluți cu Duhul Sfânt. Fie ca să învățăm să facem totul prin cruce și prin Duhul pentru a-L distribui pe Cristos întru alții pentru Trupul Său!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Ask, Seek, and Knock in Prayer to Receive God’s Riches and Feed Others also (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 4 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să credem în Cristos ca realitatea șarpelui de bronz și să savurăm viața Sa care tratează păcatul

01/08/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

Șarpele de bronz din Numeri 21:4-9 este un tip reprezentativ al Domnului Isus, care a fost crucificat în asemănarea cărnii păcatului ca Substitut și înlocuitor al nostru pentru ca noi, păcătoșii care suntem mușcați de șarpe, să Îl privim (să credem în El) și să avem viață eternă.

În Numeri 21 cei din poporul Israel au devenit nerăbdători pe drum și au murmurat împotriva lui Moise și Aaron, plângându-se că nu este mâncare și apă în pustie, iar sufletul lor detestă mana pe care trebuiau să o mănânce în fiecare zi.

Poporul s-a plâns atât de mult încât Domnul a trimis șerpi înfocați printre ei și i-a mușcat, așa că mulți dintre ei au murit; acest lucru arată că noi, ca oameni decăzuți, am fost mușcați de cel rău, șarpele, și suntem pe moarte.

În Mat. 3:7 Domnul Isus i-a numit pe farisei și pe saduchei pui de vipere, iar în Ioan 8:44 El a spus că: Voi sunteți de la tatăl vostru, diavolul. În 1 Ioan 3:10, Ioan ne spune că există copiii lui Dumnezeu sau copiii diavolului. Dacă oamenii nu sunt regenerați, ei sunt copiii diavolului.

Poporul lui Israel a venit la Moise și a mărturisit că au păcătuit plângându-se și murmurând împotriva lui Iehova, și i-au cerut să meargă la Dumnezeu în numele lor; Dumnezeu i-a spus lui Moise să facă un șarpe de bronz asemănător cu șarpele înfocat care a mușcat poporul, și să îl ridice pe un stâlp.

Toți cei care au fost mușcați de șarpele înfocat și priveau la șarpele de bronz trăiau.

Aceasta este o istorisire unică a cărții Numeri și este foarte semnificativă în viața noastră creștină de astăzi, pentru că Domnul Isus însuși a aplicat tipului șarpelui de bronz la Sine însuși.

În Ioan 3:14-15, în timp ce Domnul Isus vorbea cu acest bărbat în vârstă nobil, drept și respectat, Nicodim, El a spus: Așa cum Moise a ridicat șarpele în pustie, tot astfel trebuie să fie ridicat și Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă.

Știm cu toții că Cristos este realitatea tuturor lucrurilor pozitive din univers, dar aici vedem că Cristos este realitatea unui element negativ, șarpele de bronz. El a venit în asemănarea cărnii păcatului (El “S-a arătat ca un șarpe”, dar nu a avut otrava lui), dar fără păcatul în carne, și a venit să moară și să omoare șarpele și păcatul, astfel încât toți cei care cred în El să nu moară, ci să aibă viață eternă.

Și în conversația Sa cu Nicodim, Domnul S-a referit la El Însuși ca șarpele de bronz, făcând aluzie la faptul că Nicodim, care părea a fi un om bun, onorabil și aparent drept / neprihănit, a fost mușcat de șarpe și era șerpesc în natură.

Trebuie să vedem cum se aplică acest lucru la noi și cum Îl putem savura pe Cristos ca realitatea șarpelui de bronz.

Crezând în Cristos ca realitatea șarpelui de bronz, avem viața eternă

Ca descendenți ai lui Adam, toți oamenii au fost mușcați de șarpele vechi, Satan; Satan ne-a mușcat și ne-a infuzat cu otrava sa atunci când Adam a păcătuit, și toți suntem născuți în păcat. În ochii lui Dumnezeu, toți păcătoșii sunt nu doar mușcați de Satan, șarpele, ci ei sunt șerpești, adică au natura rea și otrăvitoare a lui Satan ca păcat.

Când copiii lui Israel au păcătuit împotriva lui Dumnezeu, au fost mușcați de șerpi; Dumnezeu i-a spus lui Moise să ridice un șarpe de bronz în numele lor, pentru judecata lui Dumnezeu, pentru ca toți cei care privesc la acel șarpe de bronz, să poată trăi.

Domnul Isus a venit în “asemănarea cărnii păcatului” (Rom. 8:3) – a cărui asemănare este cea din forma șarpelui de bronz – și în ceea ce privește păcatul pentru ca El să condamne păcatul în carne.

Șarpele de bronz avea forma șarpelui, dar era fără otrava șarpelui; Domnul Isus a venit în asemănarea cărnii păcatului, dar în nici un caz nu a avut păcatul cărnii.

E adevărat că Cristos a fost făcut “în asemănarea cărnii păcatului” când a devenit om și S-a îmbrăcat cu natura umană, dar El nu a participat în nici un fel în păcatul cărnii (2 Cor. 5:21).

Când a fost ridicat în carne pe cruce, prin moartea Sa, Satan, șarpele vechi, a fost tratat; El a murit ca realitatea șarpelui de bronz, astfel încât Dumnezeu să poată judeca șarpele vechi cu natura sa otrăvitoare.

Prin cruce Cristos, realitatea șarpelui de bronz, a tratat șarpele vechi și, de asemenea, natura șarpelui din omul decăzut (Evrei 2:14; Ioan 1:29).

La fel ca și copiii lui Israel, trebuie să privim la Cristos, realitatea șarpelui de bronz și să trăim; aceasta înseamnă că trebuie să credem în Cristos și să primim viața eternă!

Șarpele de bronz Îl simbolizează mai întâi pe Domnul Isus, apoi pe copiii lui Israel (care au păcătuit și ar fi trebuit să fie atârnați pe stâlp pentru a fi blestemați și judecați), iar în al treilea rând, îl simbolizează pe Satan, șarpele vechi.

Nu este vorba de faptul că copiii lui Israel au vrut și au fost porniți spre păcat, ci mai degrabă, șarpele din ei i-a determinat să păcătuiască. Când Dumnezeu i-a judecat pe copiii lui Israel, El a judecat de fapt șarpele; cel atârnat de stâlp era șarpele, nu copiii lui Israel.

Ca ființe umane noi am fost mușcați de șarpe și am păcătuit, iar acum există o natură șerpească în ființa noastră; prin natură, suntem una cu Satan, șarpele vechi, și suntem șerpești.

Dar slavă Domnului, Cristos a venit ca Substitut al nostru – El a venit ca realitatea șarpelui de bronz, și El a judecat șarpele pe cruce. Ceea ce avem nevoie este un Substitut, cineva care să poată fi judecat în numele nostru, și Dumnezeu L-a judecat pe Cristos ca realitatea șarpelui de bronz, care a venit în asemănarea cărnii păcatului.

Cristos, Substitut al nostru, a fost judecat prin faptul că a fost identificat cu noi, oamenii pe care i-a înlocuit.

De aceea, pe cruce vedem două înlocuiri: noi, ca oamenii care am fost răscumpărați de Cristos, am fost identificați cu Satan, și Cristos S-a identificat cu noi, poporul Său răscumpărat.

Când auzim Evanghelia, ne dăm seama că suntem șerpești în interior, păcătoși în natură și condamnăm pe Satan din noi; atunci, primim crucea lui Cristos și credem întru El și avem viață eternă!

Acesta este principiul regenerării: noi, care am fost identificați cu Satan și chiar suntem o parte din Satan, vedem că Domnul Isus a tratat identificarea noastră cu Satan pe cruce; prin urmare, condamnăm această identificare cu Satan și primim mântuirea Domnului cu urmarea că trăim și avem viață eternă! Aleluia!

Văzând că Domnul Isus ca realitate a șarpelui de bronz l-a tratat pe Satan, șarpele vechi, pe cruce, îl condamnăm pe Satan din noi, primim crucea, credem în Domnul și avem viață eternă prin credință!

Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai venit ca realitatea șarpelui de bronz pentru a trata șarpele vechi și natura noastră șerpească. Doamne, ne dăm seama că am fost mușcați de Satan, șarpele, și că suntem prin natură șerpești, chiar una cu Satan. O, Doamne, privim la Tine și credem în Tine, realitatea șarpelui de bronz, căci Tu ai venit în asemănarea cărnii păcatului, dar fără otrava acestuia, și ai tratat păcatul și pe Satan pe cruce! Aleluia, Isus Cristos l-a terminat pe Satan, păcatul și carnea pe cruce și putem crede în El, să avem viață eternă și să trăim!

Să Îl savurăm, să Îl aplicăm și să Îl distribuim pe Cristos ca viața care tratează păcatul în noi și alții

Cristos ca realitatea șarpelui de bronz se referă la El Însuși ca fiind realitatea ofrandei pentru păcat; s-ar putea să apreciem mai mult ofranda pentru abatere deoarece putem vedea câte păcate comitem, dar ofranda pentru păcat este un lucru mare.

Uneori, însă, am putea crede că luarea lui Cristos ca ofranda noastră pentru păcat este ceva teoretic, pentru că nu avem o înțelegere a ceea ce înseamnă faptul ca Cristos este ofranda pentru păcat. Deoarece Cristos este realitatea șarpelui de bronz, putem să Îl savurăm zi de zi și să Îl aplicăm la ființa noastră ca realitatea ofrandei pentru păcat.

Cristos nu este numai Cel care a tratat natura noastră păcătoasă pe cruce, dar El este și viața care tratează păcatul, viața care tratează natura noastră păcătoasă.

Prin urmare, noi nu doar Îl savurăm pe Cristos inițial ca realitatea șarpelui de bronz, atunci când credem în Domnul și ne dăm seama că Îl avem ca Substitut, dar zilnic Îl putem savura și aplica pe Domnul la ființa noastră ca realitatea ofrandei pentru păcat, viața care tratează păcatul.

Mai mult decât atât, Îl putem administra altora pe Cristos ca viața care tratează păcatul. Dacă știm că un anumit frate sau soră a săvârșit unele păcate, trebuie doar să ne rugăm pentru ei și să învățăm înaintea Domnului cum să Îl administrăm pe Cristos lor ca viața care tratează păcatul, pentru ca să își poată trata păcatele.

Viața lui Cristos este o viață care tratează păcate. În primul rând, noi trebuie să fim tratați prin faptul că savurăm viața lui Cristos care tratează păcatul și, apoi, trebuie să distribuim altora un astfel de Cristos ca viață care tratează păcatul.

A expune păcatele și greșelile altora și a pretinde că “strălucim cu lumina lui Dumnezeu asupra lor” nu înseamnă că aceștia vor primi vreun ajutor; ceea ce îi ajută pe alții este distribuirea lui Cristos de către noi ca viață care tratează păcatul.

În calitate de preoți, trebuie să îndepărtăm nelegiuirea congregației, savurând mai întâi pe Cristos ca viața care tratează păcatul și apoi având capacitatea de a îndepărta nelegiuirea poporului lui Dumnezeu.

Domnul să ne aducă într-o astfel de experiență; să ne dăm seama că mai întâi trebuie să Îl savurăm și să Îl aplicăm pe Domnul la noi înșine ca viața care tratează păcatul, și apoi trebuie să Îl distribuim altora ca viața care tratează păcatul.

Când mergem la alții care au păcătuit, mai întâi trebuie să le înmuiem inima împietrită; o persoană care păcătuiește, de obicei, are inima împietrită (Evrei 3:14) de înșelăciunea păcatului.

Trebuie să avem încredere în Domnul că avem harul cu duhul de a-i înmuia inima împietrită. Și apoi, atunci când inima lui se va înmuia, Cristos ca viață îi va fi distribuit într-un mod real și bogat, iar această viață va opera în el.

Nici măcar nu trebuie să menționăm greșelile sau păcatele sale – Cristosul pe care Îl distribuim altora va lucra în el pentru a expune ceea ce trebuie expus, și pentru a-l vindeca.

Așa cum medicamentul adecvat ajunge la părțile bolnave ale trupului nostru fizic și le vindecă, tot astfel și distribuirea lui Cristos altora ca viață care tratează păcatul va ajuta să îndepărtăm păcatele dintre sfinți.

Fie ca noi toți să învățăm să Îl luăm pe Cristos ca ofranda noastră pentru păcat, astfel încât să Îl putem distribui ca viața care tratează păcatul poporului lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, Te luăm ca ofranda noastră pentru păcat, pentru ca păcatul nostru să fie tratat și pentru ca să Te putem distribui altora ca viața care tratează păcatul. Doamne, Îți mulțumim că ai murit pentru noi pe cruce ca Substitut al nostru, ca realitatea șarpelui de bronz; Tu ai purtat păcatul nostru și ai terminat păcatul din natura noastră. Fie ca zi de zi să Te savurăm și să Te aplicăm ca realitatea ofrandei pentru păcat și să Te distribuim ca viața care tratează păcatul în alții. Amin, Doamne Isuse, Tu ești viața care tratează păcatul, viața care tratează natura noastră păcătoasă; vrem să Te experimentăm, să Te aplicăm și să Te distribuim ca pe o asemenea Persoană!