Îl digerăm pe Cristos

Mâncatul și băutul lui Cristos ca hrană spirituală este punctul central al clădirii lui Dumnezeu

24/08/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Dumnezeu vrea să ne schimbe alimentația într-o alimentație din Cristos ca hrană spirituală, căci orice mâncăm din Cristos ne reconstituie pentru a ne face locuința Lui; punctul central al clădirii lui Dumnezeu astăzi este Cristosul pe care l-am mâncat, digerat și asimilat, iar acest Cristos din noi este o aducere aminte eternă!

Săptămâna aceasta venim la subiectul Hrana noastră spirituală, stânca noastră spirituală și conținutul mesei Domnului, bazându-ne în principal pe 1 Corinteni 10-11 și unele porțiuni din Exod.

Ce Cristos minunat avem! Dumnezeu ni L-a dat pe Cristosul atotinclusiv pentru a fi savurarea și experiența noastră, iar noi, ca credincioși în Cristos, trebuie pur și simplu să rămânem sub distribuirea divină a Trinității Divine pentru a-L savura, a ne împărtăși din bogățiile Sale și a fi constituiți cu El pentru a deveni clădirea lui Dumnezeu, biserica!

Pe măsură ce parcurgem carte după carte în Noul Testament, putem vedea multe aspecte ale Cristosului atotinclusiv pentru savurarea noastră și putem citi și ne putem ruga pentru cuvântul lui Dumnezeu pentru a-L primi pe Cristos în noi și a-L face parte din constituția noastră.

Cristos este atât de bogat! El este atât de minunat! El este atât de atotinclusiv! El este desfătarea Tatălui, Preaiubitul Tatălui și El este, de asemenea, porția noastră pentru savurarea noastră! El este hrana noastră spirituală pentru care să mâncăm și să trăim și El este stânca noastră spirituală care ne urmează pentru a ne da apă vie ori de câte ori avem nevoie.

Mai mult, El este conținutul Mesei Domnului, căci masa Domnului este pur și simplu să-L arate pe Cristos ca fiind totul pentru savurarea noastră.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului iar și iar și să fim dezvăluiți pentru a-L vedea, a-L savura, a-L mânca, bea și a fi constituiți cu El pentru zidirea bisericii ca locuință a lui Dumnezeu.

El vrea să devină hrana noastră – și vrea să ne schimbe alimentația, astfel încât să nu mai mâncăm din lucrurile lumii, ci mai degrabă să-L mâncăm pe El, să fim constituiți cu El și să fim umpluți cu El ca hrană interioară.

Ce înseamnă ca Cristos să fie adevărata noastră mană? Ce înseamnă pentru noi să-L mâncăm pe Cristos? Cum putem să-L mâncăm pe Cristos? Trebuie să ne deschidem către Domnul pe măsură ce venim la cuvântul Său, pentru a putea învăța să-L mâncăm pe Cristos și să ne împărtășim din bogățiile Sale în duh.

Pe măsură ce venim la Domnul în cuvântul Său și ne rugăm asupra cuvântului Său, pe măsură ce avem părtășie cu El pe tot parcursul zilei, Domnul are o cale de a ne vorbi, de a ne hrăni, de a ne alimenta și de a ne reconstitui cu Sine Însuși.

O, fie ca Domnul să strălucească asupra noastră! Fie ca El să strălucească cu adevărat asupra noastră pentru a ne expune și a ne arăta cât de mult avem nevoie de Cristos! Avem nevoie de El nu numai în cunoașterea noastră, ci și în experiența și savurarea noastră!

Dumnezeu vrea să ne schimbe alimentația pentru ca noi să-L mâncăm pe Cristos ca hrană spirituală pentru a trăi prin Cristos și a zidi biserica

1 Corinteni 10:3 ne spune că toți copiii lui Israel au mâncat aceeași hrană în pustie; au mâncat mana, care era hrana pe care Dumnezeu le-a dat-o să mănânce zi de zi, timp de patruzeci de ani (Ioan 6:31-35).

Dacă citim Exod capitolul 16, vedem cum Dumnezeu a purtat de grijă ca poporul Său să mănânce mană zi de zi; adevărul profund din acest capitol este că Dumnezeu vrea să ne schimbe alimentația. Dumnezeu nu ni-L dă doar pe Cristos să-L mâncăm; El vrea să avem o schimbare a alimentației către o alimentație a lui Cristos ca hrană spirituală.

Dumnezeu vrea să ne schimbe alimentația pentru ca noi să-L mâncăm pe Cristos ca hrană spirituală, adevărata mană trimisă de Dumnezeu Tatăl pentru noi, ca popor ales al lui Dumnezeu, să trăim prin Cristos (1 Corinteni 10:3; Ioan 6:31-35, 48-51, 57-58).

Cartea Exod este o carte ca nicio alta din Biblie, deoarece ne arată o imagine clară a mântuirii depline a lui Dumnezeu. Dacă citim mesajele de studiu de viață asupra cărții Exod, vom fi foarte luminați cu privire la mântuirea deplină a lui Dumnezeu și vom fi ajutați să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos ca mântuire a noastră pentru clădirea lui Dumnezeu.

Trebuie să vedem nu doar că Dumnezeu ni-L dă pe Cristos ca pâinea vieții, pâinea vie, pâinea lui Dumnezeu și pâinea care coboară din cer ca să o mâncăm, ci și mai mult, că Dumnezeu vrea să ne schimbe alimentația.

Așa cum poporul Israel a ieșit din Egipt și avea nevoie să-și schimbe alimentația de la mâncarea egipteană la mâncarea cerească, tot așa trebuie să ne schimbăm și noi alimentația.

Una este să-i spui cuiva să nu iubească lumea și lucrurile din lume, un îndemn care poate suna bine, dar s-ar putea să nu aibă prea mult impact. Dar cu totul altceva este să învățăm să-L mâncăm pe Cristos și să avem o schimbare a alimentației, în loc să-L mâncăm pe Cristos.

Mâncatul lui Cristos ca hrană spirituală este legat de clădirea lui Dumnezeu.

Când copiii lui Israel erau în Egipt, mâncând mâncare egipteană și trăind în stilul egiptean, nu au putut zidi tabernaculul pentru ca Dumnezeu să aibă o clădire pe pământ. Dar după ce au fost reconstituiți cu hrana cerească, mana venind din cer, au putut zidi tabernaculul pentru ca Dumnezeu să locuiască printre ei.

Noi, cei care credem în Cristos, suntem în lume, dar prin credință și botez am ieșit din lume pentru a fi sfințiți pentru Cristos, un popor sfânt pentru El. Dar suntem încă constituiți cu multe lucruri în lume, așa că trebuie să avem o schimbare de alimentație.

Nu suntem calificați să zidim biserica în calitate de Trup al lui Cristos dacă suntem constituiți cu lumea și nu-L avem pe Cristos ca constituție a noastră. Numai mâncându-L pe Cristos ca hrană spirituală pentru a fi constituiți cu El putem zidi biserica în calitate de locuință a lui Cristos.

Trebuie să-L mâncăm zilnic pe Cristos până când avem o schimbare de alimentație la o alimentație a lui Cristos. Zi de zi trebuie să plătim prețul pentru a ne trezi puțin mai devreme și a-L savura pe Domnul ca hrană a noastră.

Fiecare dintre noi trebuie să „adune mana” contactându-L pe Domnul pentru a obține provizia zilnică de la El. Așa cum poporul lui Israel trebuia să adune porția de mană pentru fiecare zi, un omer, tot așa trebuie să plătim prețul pentru a-L savura pe Cristos.

Dându-le Dumnezeu mană de mâncare, El a indicat că intenția Lui nu era doar să-i aducă în țara bună, ci, pe măsură ce intră în țara bună, ei vor fi reconstituiți în însăși natura lor.

Dumnezeu vrea să schimbe natura poporului Său; El vrea să schimbe însăși constituția lor pentru împlinirea scopului Său. Dumnezeu astăzi nu ne dă nimic de mâncare decât Cristos ca hrană spirituală, Cristos ca adevărată mană.

Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos zilnic, suntem reconstituiți cu El și trăim datorită Lui (Ioan 6:57). Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos, constituția noastră se schimbă pentru ca noi să devenim la fel ca El. Nu zidim biserica doar mâncându-L pe Cristos încontinuu – noi înșine, însăși ființa noastră constituită cu Cristos, devine clădirea lui Dumnezeu.

După ce suntem reconstituiți cu Cristosul pe care îl mâncăm, îl digerăm și îl asimilăm, devenim locașul lui Dumnezeu. Constituția noastră depinde de alimentația noastră. Dacă ne hrănim cu lucrurile din lume, alimentația noastră este egipteană și nu putem zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos.

Dar dacă îl mâncăm pe Cristos zi de zi, constituția noastră va fi a lui Cristos și vom zidi biserica prin însăși ființa noastră. Fie ca noi să venim la Domnul în cuvântul Său zi de zi și să-I permitem lui Dumnezeu să ne schimbe alimentația într-o alimentație a lui Cristos, astfel încât să putem fi reconstituiți cu El, să trăim pe Cristos și să devenim parte a locașului lui Dumnezeu pe pământ astăzi.

Doamne, ai Tu o cale de a ne schimba alimentația într-o alimentație a lui Cristos, astfel încât să-L putem mânca pe Cristos, să fim constituiți cu Cristos, să-L trăim pe Cristos și să devenim parte a locașului lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne deschidem Ție. Vrem să-L mâncăm pe Cristos ca hrană spirituală astăzi. Salvează-ne de la a mânca alte lucruri. Mântuiește-ne de la a mânca lucruri din lume. Fie ca să-L mâncăm pe Cristos ca hrană cerească, mana cerească, pentru a putea fi reconstituiți cu Cristos în însăși ființa noastră. Ne deschidem Ție, Doamne, și Îți permitem să ne schimbi însăși natura reconstituindu-ne cu Tine Însuți. Fie ca să ne trezim puțin mai devreme în fiecare zi pentru a petrece timp cu Tine și a aduna mana, mâncându-L pe Cristos ca hrană spirituală. Lucrează în noi și schimbă-ne constituția pe măsură ce ne hrănim cu Cristos ca hrană cerească unică. Reconstituie-ne cu Tine Însuți. Vrem să-L mâncăm pe Cristos și să trăim datorită lui Cristos. Fie ca să-L mâncăm pe Cristos ca hrană spirituală zi de zi, până când vom deveni locuința lui Dumnezeu!

Cristosul pe care-L mâncăm, digerăm și asimilăm este o amintire eternă și punctul central al clădirii lui Dumnezeu

Există multe aspecte legate de faptul că Cristos este hrana noastră spirituală unică; un aspect particular este faptul că o parte din mană a fost pusă într-un vas de aur în chivotul legământului înaintea lui Dumnezeu, pentru o aducere aminte eternă.

Acest lucru ne arată că tot ceea ce mâncăm din Cristos pentru a fi elementul nostru reconstituent și rezerva noastră pentru a ne face locuința lui Dumnezeu în acest univers, va fi o aducere aminte eternă (Exod 16:16, 32).

Faptul că Dumnezeu le dă poporului Său mană zilnic nu a fost doar o grijă a Lui pentru ei, astfel încât să nu moară de foame în pustie, ci o schimbare a alimentației lor într-o alimentație cerească, pentru ca ei să fie un popor ceresc care să-I zidească locuința cerească pe pământ.

Faptul că Îl mâncăm pe Cristos ca hrană spirituală zi de zi nu este doar pentru existența noastră spirituală înaintea lui Dumnezeu; mai mult, tot ceea ce mâncăm din Cristos, digerăm din El și asimilăm din El în ființa noastră este o aducere aminte eternă și punctul central al clădirii lui Dumnezeu.

Cristosul pe care-L savurăm și Îl experimentăm devine însăși constituția noastră; El devine elementul reconstituent pentru noi, ca popor al lui Dumnezeu, pentru a face parte din zidirea Lui. Ce minunat!

Ce crezi că ne vom aminti pentru totdeauna când vom trăi una cu Dumnezeu în și ca Noul Ierusalim? Singurul lucru care merită o aducere aminte eternă este Cristosul pe care l-am mâncat, digerat și asimilat.

Pentru totdeauna, nu merită să ne amintim câți bani am câștigat, ce am făcut la muncă, ce am realizat în această lume sau ce ne-au făcut alții, fie pozitiv, fie negativ. Slujba noastră nu merită să ne amintim. Păcatele și eșecurile noastre nu vor fi amintite. Nici măcar casa frumoasă sau mașina frumoasă pe care o avem astăzi nu vor fi amintite.

Ceea ce este demn de o aducere aminte eternă înaintea lui Dumnezeu este Cristosul pe care îl mâncăm, digerăm și asimilăm. Doar Cristosul care a devenit constituția noastră este demn de a fi o aducere aminte eternă.

Dacă suntem zilnic în relație cu Domnul și Îl mâncăm în mod constant, vom avea o constituție solidă a lui Cristos și vom avea multe de spus despre El în eternitate.

Dacă Îl savurăm pe Domnul împreună cu sfinții astăzi în viața de biserică, cu toate întâlnirile ei, vom avea o comoară bogată a lui Cristos și multe de amintit înaintea Domnului în ziua aceea.

Domnul le-a poruncit lui Moise și lui Aaron să ia un omer plin de mană – cantitatea pe care fiecare israelit trebuia să o adune în fiecare dimineață pentru provizia lor zilnică – și să o pună într-un vas de aur, care urma să fie pus în Chivot, care era în Sfânta Sfintelor, în partea cea mai dinăuntru a sanctuarului lui Dumnezeu.

Putem spune că tabernaculul este centrul universului, căci acolo locuiește Dumnezeu, iar punctul focal al tabernaculului este Sfânta Sfintelor. Însă punctul focal al Sfintei Sfintelor este Chivotul, iar punctul focal al Chivotului este mana ascunsă, aducerea amintă eternă a ceea ce mâncăm, digerăm și asimilăm din Cristos.

Pe de o parte, Îl savurăm pe Cristos și suntem reconstituiți cu El pentru a deveni parte a locuinței lui Dumnezeu. Pe de altă parte, ceea ce mâncăm, digerăm și asimilăm din Cristos în ființa noastră devine o amintire eternă înaintea lui Dumnezeu.

Mai mult, punctul central al clădirii lui Dumnezeu, biserica, este Cristosul constituit în ființa noastră prin mâncatul, digerarea și asimilarea lui Cristos. Acesta ar trebui să fie și punctul central al vieții noastre creștine de astăzi.

Cristosul ascuns, Cristosul pe care nu numai că îl savurăm, ci îl și mâncăm, digerăm și asimilăm, astfel încât El să devină elementul reconstituent al ființei noastre interioare, este punctul central al vieții noastre creștine și al vieții de biserică.

Suntem intrinsec în viața de biserică și trăim o viață creștină în cel mai intrinsec mod atunci când Îl mâncăm pe Cristos, Îl digerăm pe Cristos și Îl asimilăm pe Cristos, astfel încât El să devină punctul central al ființei și vieții noastre.

Așa cum mana din vasul de aur era punctul central al locuinței lui Dumnezeu, tot așa Cristos, ca mana pe care o mâncăm noi, este punctul central al clădirii lui Dumnezeu de astăzi (vezi Evrei 9:3-4; Efeseni 4:16; Coloseni 2:19).

Fie ca noi să-L mâncăm pe Cristos, să-L digerăm pe Cristos și să-L asimilăm pe Cristos zi de zi, astfel încât El să ne reconstituie ființa, să devină punctul central al vieții noastre creștine și al vieții de biserică și să devină o amintire eternă înaintea lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilăm pe Cristos zi de zi, ca să putem trăi viața creștină și viața de biserică. Vrem să Te mâncăm. Reconstituie-ne cu Tine Însuți. Fie ca noi să fim reconstituiți și reconstruiți în interior cu Cristosul pe care îl mâncăm, digerăm și asimilăm. Ai Tu o cale liberă deplină în ființa noastră pentru a Te introduce în noi, a Te depozita în noi și a ne constitui cu Tine Însuți. Amin, Doamne, fie ca Cristosul pe care îl mâncăm, Îl savurăm, Îl digerăm și-L asimilăm să devină punctul central al vieții noastre creștine și al vieții de biserică! Vrem să Te mâncăm și să Te asimilăm, ca să putem fi zidiți intrinsec în locașul lui Dumnezeu! Aleluia, orice mâncăm din Cristos va fi elementul nostru reconstituent și sursa noastră pentru a ne face locașul lui Dumnezeu în acest univers! Slavă Domnului, Cristosul pe care îl mâncăm, digerăm și asimilăm va fi o amintire eternă în Noul Ierusalim! Amin, Doamne, fie ca noi să Te mâncăm atât personal, cât și împreună cu sfinții, ca Tu să ne poți reconstitui ființa pentru clădirea Ta de astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Experience Christ as our Redemption to be Transfigured in our Body with His Divine Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 16 cu tema: Hrana noastră spirituală, stânca noastră spirituală și conținutul mesei Domnului, ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl mâncăm pe Cristos ca pâine vie în Cuvântul Său, Îl digerăm și trăim datorită Lui

19/03/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Domnul Isus Cristos este pâinea vieții, care se coboară din cer ca să mâncăm; trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții și să trăim datorită Lui astăzi, căci oricine mănâncă carnea Sa și bea sângele Lui poate trăi datorită lui Cristos Însuși, Cel pe care L-a mâncat. Amin!

În Ioan 6 vedem un aspect diferit al ceea ce este Cristos pentru noi. Pe de o parte, El este Mântuitorul nostru, Împăratul și Domnul nostru și El este, de asemenea, viața și mântuirea noastră. Dar Cristosul revelat în Ioan 6 este, pe de altă parte, pâinea noastră a vieții.

În acest capitol foarte lung, Ioan 6 ne spune din nou și din nou că Cristos a venit să fie hrana noastră pentru ca noi să-L mâncăm ca pâinea vieții, pâinea vie, pâinea lui Dumnezeu, pâinea coborâtă din cer și pâinea adevărată.

Există multe feluri de pâine acolo și există multă mâncare în această lume, dar pâinea adevărată, pâinea adevărată, este Cristos. De fapt, pâinea fizică este un tip reprezentativ al pâinii adevărate, care este Cristos. Când mâncăm pâine fizică, când mâncăm orice ne hrănește și ne susține în viața noastră, trebuie să realizăm că Cristos este realitatea hranei noastre.

Cum poate fi Cristos hrana noastră? A trebuit să treacă printr-un proces. În primul rând, Cristos a fost încarnat. El a devenit om prin încarnare, iar apoi prin moarte și înviere El a devenit un Duh dătător de viață. Acum El este pâinea vieții ca Duhul dătător de viață.

El Însuși a spus că carnea nu folosește la nimic, căci Duhul este cel care dă viață. Ne putem exersa duhul uman astăzi pentru a-L contacta pe Domnul ca Duh și pentru a a-L savura ca Duh dătător de viață în Cuvântul Său.

Cuvintele pe care ni le rostește El sunt duh și viață. Fie ca noi toți să mâncăm carnea Domnului și să bem sângele Lui, ca să avem viață în noi înșine. Fie ca noi să ne împărtășim cu El în fiecare zi.

Fiind credincioși în Cristos, ne este foame; toți oamenii sunt flămânzi, dar majoritatea oamenilor mănâncă lucruri care nu sunt bune pentru ei. Satan prezintă omului o mare varietate de alimente, iar toată mâncarea pe care o dă omului dăunează vieții sale spirituale.

Chiar și ca credincioși în Cristos, suntem cei care am gustat că Domnul este bun și acum învățăm să respingem zilnic hrana oferită de Satan în lume și pur și simplu să ne împărtășim cu Cristos ca pâine a vieții.

Dacă Îl mâncăm pe Cristos și Îl primim ca pâine vie, vom deveni vii. Dacă Îl mâncăm ca pâinea vieții, avem viața divină. Pe măsură ce ne împărtășim cu El ca fiind adevărata pâine, devenim creștini adevărați și reali, autentici, care Îl exprimă pe Dumnezeu. Aleluia!

Pe măsură ce-L mâncăm pe Domnul ca pâinea cerească, suntem capabili să trăim o viață cerească pe pământ. Cheia este mâncarea noastră.

Trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca pâine vie, ca să putem trăi datorită Lui în fiecare zi

Una dintre cele mai puternice și mai ciudate propoziții din Biblie a fost rostită de Domnul Isus în Ioan 6:57. El a spus că, după cum L-a trimis Tatăl cel viu și El trăiește datorită Tatălui, tot așa cel ce Îl mănâncă (pe Isus ca pâinea vieții), și el va trăi datorită Lui.

Aceasta ne arată două lucruri mari: în primul rând, Cristos nu a trăit doar prin Sine și din Sine, ci El a trăit datorită Tatălui mâncând pe Tatăl și depinzând de Tatăl. În al doilea rând, aceasta ne arată că Îl putem mânca pe Cristos ca pâine vie și că putem trăi datorită Lui.

Dacă o astfel de propoziție nu ar fi fost rostită de Domnul, niciunul dintre noi nu ar fi putut spune așa ceva. Cum ne pot spune Dumnezeul atotputernic și Creatorul universului că trebuie să-L mâncăm? Extraordinar!

S-ar putea să avem conceptul că trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu, să-L slujim și să-L venerăm pe Dumnezeu și trebuie să facem toate aceste lucruri. Putem crede că Cristos este Mântuitorul nostru, Împăratul nostru, Domnul nostru și Dumnezeul nostru și toate acestea sunt adevărate.

Dar aici vedem că Cristos ne spune că, așa cum El a trăit datorită Tatălui în viața Sa de zi cu zi, tot așa trebuie să trăim datorită Lui zilnic, mâncându-L ca pâine a vieții. Aceasta este viața creștină reală și autentică; viața noastră creștină este ceva ce ține de a-L mânca pe Cristos, ca să putem trăi datorită lui Cristos.

Trăim din ceea ce mâncăm. Ceea ce mâncăm devine parte din ființa noastră, ne constituie și se exprimă prin noi. Dacă mâncăm alimente nesănătoase, nu vom fi sănătoși, iar sănătatea noastră va avea de suferit. Dar dacă mâncăm alimente sănătoase, trupul nostru se va dezvolta și va crește corespunzător.

În Mat. 4 vedem că Satan L-a ispitit pe Domnul în multe feluri, inclusiv în privința hranei Sale, cerându-I să spună pietrelor să devină pâine, pentru că îi era foarte foame. Dar Domnul a spus: Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese prin gura lui Dumnezeu (Matei 4:4).

Din punct de vedere fizic, trăim din cauza pâinii pe care o mâncăm; pâinea zilnică ne susţine să trăim o viaţă umană adecvată. Din punct de vedere spiritual, trăim datorită Cristosului pe care îl mâncăm, pentru că El este pâinea vieții care susține viața noastră spirituală.

A mânca înseamnă a lua mâncare în noi, astfel încât să o putem digera și să o asimilăm în trupul nostru într-un mod organic, iar acest aliment devine parte din ființa noastră; suntem constituiți din alimentele pe care le consumăm.

Din punct de vedere spiritual, este la fel; Îl luăm pe Cristos ca pâine a vieții în noi pentru a-L digera și a-L asimila și vom trăi datorită Lui în viața noastră de zi cu zi. A-L mânca pe Domnul Isus înseamnă a-L primi în noi, pentru ca El să fie asimilat de omul nou regenerat în calea vieții (Ioan 6:55-56). Amin!

Trebuie să-L mâncăm pe Domnul zilnic. Trebuie să venim zilnic la Domnul în cuvântul Său pe calea vieții, astfel încât să Îl savurăm, să ne împărtășim din El și să-L mâncăm și să-L primim în noi pe calea vieții. Apoi, vom trăi prin Acela pe care l-am primit.

Prin aceasta El, Cristos ca Cel Înviat, trăiește în noi (Ioan 14:19-20). Astăzi Cristos nu este în mormânt și nici nu este drept în ceruri; El este Duhul dătător de viață care locuiește în duhul nostru și trăiește în noi. Noi astăzi trăim pentru că El trăiește; El trăiește în noi și noi trăim în El și datorită Lui.

Trebuie să vedem importanța mâncării Domnului de către noi, astfel încât să putem trăi datorită Lui. De atâtea ori ne dăm seama că nu-L trăim pe Cristos, nu avem prea multă viață și credem că este atât de greu să trăim viața creștină.

Motivul principal este că nu avem alimentarea potrivită. Trebuie să-L mâncăm pe Domnul. Trăim datorită a ceea ce mâncăm. Dacă mâncăm lucruri din lume, nu vom trăi spiritual, dar dacă-L mâncăm pe Domnul, vom trăi datorită Lui și Îl vom trăi! Fie ca noi toți să-L mâncăm zilnic pe Domnul, ca să putem trăi prin Domnul!

Doamne Isuse, vrem să Te mâncăm ca pâinea vie, ca să putem trăi datorită Tine în viața noastră de zi cu zi. Aleluia, așa cum Cristos a trăit datorită Tatălui în viața Sa de zi cu zi, așa și noi astăzi putem trăi datorită lui Cristos mâncându-L și împărtășindu-ne din bogățiile Sale! Amin, Doamne, arată-ne importanța faptului de a Te mânca în calitate de pâine a vieții. Vrem să ne exersăm zilnic duhul pe măsură ce venim la cuvântul Tău și pe tot parcursul zilei să Te luăm ca hrană. Doamne, Tu ești pâinea vieții pentru noi. Venim la Tine în Cuvântul Tău pentru a Te mânca și a Te primi. Fie ca Tu să intri în ființa noastră interioară ca hrană prin masticarea noastră a Cuvântului lui Dumnezeu și să fii digerat și asimilat în ființa noastră interioară. Amin, Doamne Isuse, vrem să Te mâncăm și să trăim datorită Ție! Fie ca Tu să trăiești în noi astăzi pentru ca, așa cum trăiești Tu, așa și noi trăim. Ne dăm să-L mâncăm pe Domnul zi de zi, ca să trăim din cauza a ceea ce mâncăm! Doamne Isuse, astăzi Te luăm ca hrană! Tu ești pâinea vie, pâinea vieții și pâinea adevărată!

Îl mâncăm pe Cristos contactând Duhul în Cuvânt și-i permitem lui Cristos să fie digerat și asimilat în noi

Cum îl putem mânca pe Cristos ca pâinea vieții, ca să trăim datorită Lui (Ioan 6:57)? Trebuie să luăm legătura cu Domnul în Cuvântul Său în calea vieții, realizând că Cristos ca Duh este întrupat în Cuvântul Său.

Nu ar trebui să ne mulțumim doar să citim unele capitole ale Bibliei în fiecare zi sau să luăm o parte din trezirea dimineață în timpul nostru de dimineață cu Domnul. Ori de câte ori venim la Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să ne exersăm întreaga ființă pentru a-L mânca pe Domnul.

Trebuie să ne exersăm ochii pentru a citi, mintea pentru a înțelege și mai ales trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul ca Duh dătător de viață pentru a-L primi în noi. Fie ca citirea de Bibliei către noi să fie revoluționată, astfel încât să-L mâncăm pe Domnul în cuvântul Său și să trăim datorită Lui.

Când venim la Domnul când citim cuvântul Său, Îl savurăm ca pâinea vieții, pâinea lui Dumnezeu, pâinea cerească (Ioan 6:41, 50, 51, 58), pâinea lui Dumnezeu (Ioan 6:33), pâinea vie (v. 51), pâinea vieții (v. 35, 32) și pâinea adevărată (v. 35, 38).

El este viața noastră și resursa noastră de viață. În calitate de Cristos încarnat, crucificat, înviat și înălțat, El este acum Duhul dătător de viață, care este pâinea noastră pe care să o mâncăm. Amin!

Așa cum în domeniul uman trebuie să mâncăm cel puțin trei mese pe zi pentru ca noi să existe și să avem o viață umană adecvată, tot așa și spiritual trebuie să-L mâncăm pe Cristos în mod regulat în timpul zilei, pentru a putea trăi datorită Lui.

Așa cum trăim omenește din cauza hranei pe care o mâncăm, iar hrana pe care o mâncăm devine parte din ființa noastră și ne afectează sănătatea și viața, tot așa trăim spiritual datorită Cristosului pe care îl mâncăm, iar acest Cristos trebuie să fie digerat și asimilat în ființa noastră interioară pentru a deveni însăși constituția noastră. Amin!

Pe de o parte, trebuie să-L mâncăm pe Domnul și să trăim datorită Lui. Pe de altă parte, trebuie să ne asigurăm că digerăm Cristosul pe care îl mâncăm. Trebuie să existe mâncare și digestie. Nu putem doar să mâncăm și să mâncăm și să mâncăm, dar să nu digerăm; Cristosul pe care îl mâncăm trebuie să fie digerat și asimilat în ființa noastră interioară.

Prin digestie, alimentele sunt asimilate in ființa noastră pentru a deveni noi înșine. Pe măsură ce mâncăm hrana fizică și o digerăm, aceasta este încorporată în ființa noastră pentru a deveni parte din ceea ce suntem la nivel celular.

În mod similar, în viața spirituală, atunci când îl mâncăm pe Cristos ca pâine a vieții, trebuie să-L digerăm pentru ca El să poată fi asimilat în ființa noastră interioară la nivel de celule. Trebuie să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilăm pe Cristos. Pe măsură ce îl digerăm și îl asimilăm pe Cristos, absorbim substanțele nutritive ale lui Cristos în ființa noastră interioară.

Mâncatul fără o digestie bună va cauza probleme atunci când îl mâncăm pe Cristos, pentru că dacă nu-L digerăm pe Cristosul pe care îl mâncăm, chiar ne pierdem apetitul pentru El. De multe ori sfinții îl mănâncă pe Cristos, dar la un moment dat se opresc, pentru că nu-L digeră, nedându-I o cale liberă în ființa lor interioară.

Fie ca noi să fim salvați de la avea indigestie spirituală. Putem chema numele Domnului și să citim și să ne rugăm asupra cuvântului Său, dar Îi permitem să ne atingă ființa interioară și să se răspândească din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră?

S-ar putea să știm că Domnul dorește să se răspândească în mintea noastră pentru a afecta modul în care gândim, sau poate că El dorește să se răspândească în emoțiile noastre și să ne afecteze sentimentele, dar s-ar putea să nu-I permitem să facă acest lucru, păstrându-L ca „oaspete” doar în duhul nostru. O, Doamne!

Fie ca noi să-L îngăduim pe Domnul în camerele noastre private, în părțile interioare ale ființei noastre, pentru ca nu numai să-L mâncăm, ci și să-L digerăm în ființa noastră interioară. Să-I permitem să aibă o cale liberă în noi, astfel încât Cristos ca pâine vie să fie digerat și asimilat chiar în celulele omului nostru interior, a ființei noastre spirituale.

Când El are o cale în noi, când El are o cale de a Se răspândi în ființa noastră interioară, El va crește în noi și devenim la fel cum este El organic. Acesta este modul în care Îl putem trăi pe Cristos trăind datorită Lui – trăim prin hrana pe care o mâncăm.

A-L mânca pe Domnul ca pâine a vieții necesită, în cele din urmă, o deschidere mai aprofundată a ființei noastre interioare către Domnul. Nu Îl mâncăm pe Domnul și doar atât; trebuie, de asemenea, să-L digerăm și să-L asimilăm, astfel încât El să poată fi constituit în ființa noastră interioară și să devină parte din noi (Efeseni 3:17).

Domnul trebuie să introducă pe Sine în constituția noastră interioară, mâncându-L ca pâine vie, astfel încât să putem deveni la fel cu El pentru exprimarea Sa. Fie ca noi să alegem zilnic să-L mâncăm pe Domnul și să ne deschidem ființa interioară, astfel încât El să aibă o cale în interiorul ființei noastre pentru ca El să ne constituie cu Sine și să trăiască în noi.

Doamne Isuse, vrem să Te mâncăm ca pâinea vieții și să Te digerăm pentru ca Tu să fii asimilat în ființa noastră interioară. Amin, Doamne Isuse, îndură-Te noi și fă ca fiecare parte a ființei noastre să fie deschisă Ție. Ai Tu o cale liberă în toată ființa noastră. Nu vrem doar să Te mâncăm, ci și mai mult, vrem să-ți permitem să ai o cale de a fi digerat în noi și de a ne constitui cu tot ceea ce ești Tu. O, Doamne, ne exersăm duhul să ne împărtășim cu Tine ca hrană și spunem Amin vorbirii Tale interioare, acțiunilor Tale și dorinței Tale de a Te răspândi în noi. Răspândește-Te în mintea, emoția și voința noastră. Nu vrem să Te ținem doar ca oaspete în camera noastră de zi, ci și mai mult, vrem să-ți permitem să-ți faci casa în fiecare cameră a inimii noastre. Fie ca bogățiile lui Cristos să fie digerate și asimilate în ființa noastră interioară, astfel încât Cristos să crească în noi și să devină parte din noi. Amin, Doamne Isuse, să Te digerăm și să Te asimilăm în mod corespunzător în ființa noastră interioară, astfel încât să devenim la fel ca Cristos și să trăim datorită Cristosului pe care L-am mâncat, L-am digerat și L-am asimilat!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Eat Christ as the Living Bread in His Word, Digest Him and Live because of Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 7 (Pâinea vieții) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Domnul este pâinea vieții pe care să o mâncăm și să o digerăm pentru a fi constituiți cu El

16/03/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Scopul principal pentru care Domnul Isus S-a coborât din cer pe pământ a fost să ni Se dea pe Sine însuși ca hrană, pâinea vieții, pentru ca noi să-L mâncăm ca hrană spirituală și să-L digerăm pentru a deveni constituția noastră. Aleluia!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, venim la Ioan 6 și la articolul minunat pe care-l vedem în acest capitol, pâinea vieții. Astăzi trebuie să fim cei care Îl experimentează, savurează și îl exprimă pe Cristos.

Trebuie să luăm în considerare situația noastră actuală nu în sensul introspecției sau al autoanalizei, ci să fim în fața Domnului și să vedem unde ne aflăm în realitate în ceea ce privește experimentarea, savurarea și exprimarea lui Cristos. Cât de mult Îl savurăm pe Cristos? Cât de mult îl trăim pe Cristos? Cât de mult îl exprimăm pe Cristos?

S-ar putea să știm multe despre Domnul și slujba poate fi atât de mult constituită în ființa noastră; dar cât de mult trăim în jubileu zi de zi, savurându-L, trăindu-L și exprimându-L pe Cristos? Când trăim în jubileu, nu avem nicio îngrijorare sau anxietate, nici îngrijorare sau grijă, nici lipsă, nici boală, calamitate sau probleme.

În jubileu, savurăm toate beneficiile, căci Cristos Însuși este jubileul nostru și toate celelalte lucruri sunt plăcute și satisfăcătoare pentru inima noastră. Când trăim în jubileu, suntem în largul nostru, entuziasmați și exultant, iar Cristos este adevăratul nostru jubileu.

Totuși, în viața noastră de zi cu zi, cât de mult trăim în realitatea jubileului? Când se întâmplă ceva și pur și simplu reacționăm, suntem noi în jubileu? Ducem mare lipsă în experiența noastră. Săptămâna aceasta, când venim la subiectul pâinii vieții, putem crede că știm asta, pentru că este ceva despre care vorbim de mult timp și știm că Cristos este pâinea vieții. O, Doamne Isuse!

Fie ca Domnul să aibă o cale de a ne vorbi într-un mod proaspăt zi de zi, astfel încât să-L luăm ca pâinea noastră zilnică, chiar ca pâinea vieții, într-un mod proaspăt, nou și viu. În capitolul 6 din Ioan, Domnul Isus a spus din nou și din nou că El este pâinea vieții, pâinea vie, pâinea lui Dumnezeu și pâinea care a coborât din cer.

Ce facem cu pâinea? O admirăm și ne uităm la ea? Nu, mâncăm pâinea. Domnul Isus este pâinea vieții pe care să o mâncăm. Așa îl putem trăi pe Cristos: mâncându-L. Îl mâncăm pe Domnul ca pe pâinea vieții și trăim datorită Lui.

Ceea ce vrea Dumnezeu de la noi nu este că ne străduim mai mult să-I plăcem și să facem ceea ce Domnul Isus ne-a spus să facem, nici nu vrea ca noi să facem mai multe lucrări pentru El în exterior. El vrea să-L mâncăm pe Cristos ca fiind pâinea vieții, astfel încât să putem trăi datorită a ceea ce mâncăm din El și a fost digerat și asimilat în ființa noastră interioară. Amin!

Domnul este pâinea vieții, dată nouă să o mâncăm – Cuvintele Sale sunt Duh și viață, iar noi Îl mâncăm mâncând Cuvântul Său

Dacă citim cu atenție Ioan capitolul 6, vom avea o impresie profundă despre acest capitol, pentru că vom vedea că Domnul este pâinea vieții, dată nouă să mâncăm. Putem spune că există șapte puncte cruciale în acest capitol care se referă la Cristos ca fiind pâinea vieții.

În primul rând, Domnul este pâinea vieții (Ioan 6:35, 48), El ne dă pâinea Sa a vieții pentru ca noi s-o mâncăm (v. 51), El ne dă sângele Său să-l bem (v. 53), El nu numai că a murit, ci și a înviat (v. 56), El trăiește în noi și noi trăim datorită Lui (v. 57), ne dă viața și ne dă viața Lui (v. 57), iar cuvintele Lui sunt duh și viață (v. 63).

Cristos vine la noi nu ca o doctrină, ci ca pâine a vieții; Domnul este pâinea vieții nu pentru studiul nostru doctrinar, ci ca hrană. Dumnezeu nu este în primul rând pentru studiul teologic și înțelegerea doctrinară; Dumnezeu a fost încarnat în Cristos pentru a veni la noi ca pâinea vieții pe care să o mâncăm.

Domnul ne dă pâinea Sa a vieții ca să mâncăm (v. 51). Pâinea vieții se referă la carnea Sa; El își dă carnea ca să-l mâncăm. Când au auzit evreii din vremea aceea, chiar și când au auzit unii dintre ucenici, au fost deranjați de ideea de a mânca carnea Sa, iar unii dintre ucenici L-au părăsit.

Dar carnea nu folosește la nimic – cuvintele pe care ni le spune Cristos sunt duh și viață. Domnul ne dă și sângele Său ca noi să-l bem (v. 53). Faptul că există o separare între carne și sânge indică moartea Domnului; El a fost ucis și Și-a dat viața pentru viața lumii.

El nu numai că a murit, ci și a înviat (v. 56). Moartea nu L-a putut ține; El a înviat din morți pentru că dorința Lui era să rămână în noi și să putem rămâne în El. Dacă mâncăm carnea Sa și bem sângele Său, rămânem în El și El rămâne în noi. Rămânerea reciprocă este posibilă numai mâncându-L pe Domnul.

A mânca ceva înseamnă a-l lua și a-l ingera; ceva care este în afara noastră vine în noi prin masticație și inghițire pentru a fi digerat și asimilat în ființa noastră. Deoarece Cristos a devenit Duhul în învierea Sa, El poate veni în noi. Pentru că Cristos trăiește în noi, noi trăim datorită Lui și trăim înaintea Lui (v. 57).

Acum, după cum Tatăl cel viu L-a trimis și El a trăit datorită Tatălui, tot așa și noi, cei care Îl mâncăm, vom trăi datorită Lui. Amin!

Pentru ca noi să trăim viața creștină, trebuie să-L mâncăm pe Domnul. Nu este ceva ce ține de comportament sau de auto-îmbunătățire; viața creștină nu este o ceva ce ține de corectare și de îmbunătățire, ci ceva ce ține de a-L mânca pe Isus. Duhul Său, nu carnea Sa fizică, ne dă viață și resursa de viață (v. 63).

Duhul astăzi este în cuvintele rostite ale Domnului; când venim la cuvântul Său și ne exersăm duhul pentru a primi cuvântul Său, cuvintele Sale devin duh și viață pentru noi.

Cristos a trecut printr-un proces de încarnare, moarte, înviere și înălțare, nu numai pentru a îndeplini lucrarea mântuirii, ci și mai mult, pentru a deveni Duhul dătător de viață și a fi încarnat în cuvintele Sale pentru ca noi să mâncăm. Acum, astăzi, Domnul este pâinea vieții și trebuie să-L mâncăm.

Ultimul Adam – Cristos în trup – a devenit un Duh dătător de viață și, ca Duh, El este încarnat în cuvintele Sale pentru ca noi să-L mâncăm. Pe măsură ce Îl mâncăm, suntem capabili să trăim viața creștină, chiar și să trăim datorită Lui, pentru că trăim prin ceea ce mâncăm.

Fie ca noi toți să fim la fel ca Ieremia în Ier. 15:16, găsind cuvintele Domnului și mâncându-le, ca să fim plini de El și să trăim datorită Lui. Fie ca noi să avem o nouă apreciere pentru cuvintele Domnului și să venim la El zi de zi în cuvântul Său pentru a-L mânca.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit la noi ca pâinea vieții pe care să o mâncăm astăzi! Aleluia, Domnul este pâinea vieții și Îl putem mânca astăzi! Amin, Doamne, mulțumim că ne-ai dat pâinea Ta a vieții ca s-o mâncăm și sângele Tău ca să-l bem. Îți mulțumim că ai trecut prin moarte și înviere pentru a deveni un Duh dătător de viață pe care să-l primim și să-l savurăm. Aleluia, acum Cristos trăiește în noi ca Duh, iar noi trăim datorită Lui și trăim înaintea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, venim la Tine ca să Te mâncăm și să trăim din cauza Ta astăzi. Îți mulțumim că Ți-ai dat carnea Ta ca s-o mâncăm, iar acum ne putem împărtăși din Duhul în Cuvântul Tău ca viața noastră. Amin, Doamne Isuse, mulțumim că ești încarnat în cuvântul Tău ca Duh care dă viață; venim la cuvântul Tău să Te mâncăm! Aleluia, Domnul ca pâinea vieții este în cuvântul lui Dumnezeu pentru ca noi să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilam, astfel încât să putem trăi datorită Lui și să-L trăim pentru exprimarea lui Dumnezeu!

Cristos a venit să ni Se dăruiască ca hrană, pâinea vieții, pentru ca noi să-L mâncăm și să-L digerăm pentru a fi constituiți cu El

Dacă suntem deschiși Domnului și dezveliți înaintea Sa în timp ce citim capitolul 6 al Evangheliei după Ioan, conceptul nostru despre Cristos va fi revoluționat. Acest capitol ne arată că scopul principal pentru care Domnul Isus a coborât din cer pe pământ a fost acela de a realiza un lucru central – să se dăruiască nouă ca hrană, ca pâine a vieții.

Ioan 6:50-51, în special, ne arată că Domnul este pâinea vieții, astfel încât El să poată fi mâncat de noi ca hrană spirituală și să fie digerat de noi pentru a deveni constituția noastră. Pe de o parte, El este pâinea vieții pe care să o mâncăm; pe de altă parte, El are nevoie să fie digerat și asimilat în constituția noastră organică.

De ce S-a coborât Domnul din cer pe pământ? El nu a venit doar pentru a ne răscumpăra, chiar dacă aceasta a fost o parte din ceea ce El a coborât. El S-a coborât prin încarnare pentru ca El să fie pâinea vieții pe care să o mâncăm.

Domnul este pâinea vieții pe care să o mâncăm, să o digerăm și să o asimilăm, pentru a putea trăi datorită Lui. Acesta nu este un cuvânt superficial; mai degrabă, acesta este foarte profund. Ceea ce vrea Dumnezeu nu este ca noi să venim la El să ne închinăm înaintea Lui și să-I aducem jertfe; El vrea ca noi să-L primim și să-L luăm ca pe viață.

Când El a venit, El nu a venit ca rege sau arhanghel; mai degrabă, El a venit ca un om și El a spus că El este pâinea vieții. Acest lucru este cu adevărat uimitor! Lucrarea Domnului pe pământ este ca El să fie mâncat de om pentru a fi viața omului.

Pe de o parte, Cristos s-a încarnat și a făcut multe lucruri pe pământ pentru a face voia lui Dumnezeu și a împlini planul Său. Pe de altă parte, Cristos a venit pe pământ pentru a realiza un lucru centra: să Se dea omului ca hrană, astfel încât să poată fi mâncat de om ca hrană spirituală pentru a deveni constituția omului. Amin!

Dumnezeu a rânduit, chiar înainte de întemeierea lumii, ca destinul nostru să fie să-L mâncăm zilnic pe Domnul. Acesta este motivul pentru care vedem pomul vieții în Geneza la început și în Apocalipsa la sfârșit; destinul și viitorul nostru este să-l mâncăm continuu pe Domnul.

Noi, ca creștini, trebuie să-L mâncăm pe Domnul. Suntem creștini care-L mâncăm pe Domnul. Ce fel de creștin ești? Ești un creștin care încearcă din răsputeri să facă asta sau asta pentru Domnul, străduindu-se să-L imite pe Cristos și trăind conform standardului moralității pe care el știe că este cel mai bun?

Ar trebui să fim creștini care îl mâncăm pe Domnul. Viața noastră de biserică ar trebui să fie o viață de mâncare a Domnului. Suntem creștini care mâncăm pe Domnul. Astăzi, Domnul ne recâștigă de la concentrarea asupra lucrurilor exterioare la concentrarea asupra mâncării Domnului.

Nu ar trebui să luăm problema mâncării într-un mod superficial; mai degrabă, trebuie să exersăm zilnic să mâncăm pe Domnul ca pe pâinea vieții. Pe măsură ce0L mâncăm pe Domnul, ceva se întâmplă în ființa noastră; Îl digerăm și Îl asimilăm, iar El devine parte din ființa noastră interioară, chiar din constituția noastră.

Trebuie să mâncăm, să digerăm și să-L asimilam pe Cristos ca pâine a vieții. Putem merge la întâlniri, să participăm la conferințe sau chiar să mergem la instruirea cu timp integrap de doi ani; toate acestea sunt foarte bune, dar în viața noastră de zi cu zi trebuie să exersăm să-L mâncăm pe Domnul ca pe pâinea vieții.

Fără să-L mâncăm pe Cristos ca pâine a vieții, nu-L putem trăi pe Cristos și nici nu putem trăi datorită lui Cristos. Trebuie să dezvoltăm practica de a petrece timp cu Domnul.

Trebuie să avem de-a face cu Domnul în ceea ce privește cuvântul Său, permițându-i să ne infuzeze cu ceea ce este El și să lucreze pe Sine în noi. El vrea ca noi să-L savurăm ca pâinea vieții zi de zi, astfel încât să fim plini de viața Sa, să creștem în viața Sa și să putem exprima viața Sa.

Când Îl digerăm și Îl asimilăm pe Cristos în ființa noastră interioară, El devine însăși constituția noastră și Îl exprimăm în viața noastră de zi cu zi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit la noi nu ca rege sau ca arhanghel, ci ca pâinea vieții pe care s-o mâncăm, s-o digerăm și s-o asimilam. Aleluia, Dumnezeu S-a făcut om pentru ca El să devină hrana noastră spirituală pe care s-o mâncăm și s-o digerăm pentru a fi constituiți cu El! Amin, Doamne, schimbă-ne conceptul referitor la relația noastră cu Tine. Fie ca noi să ne oprim acțiunile noastre, străduința și lupta noastră de a-ți face plăcere și pur și simplu să venim să Te savurăm. Fie ca să vedem că scopul principal pentru care Domnul Isus S-a coborât din cer pe pământ este ca El să ni se dea pe Sine însuși ca hrană, ca pâinea vieții! Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu această lucru central mâncându-Te ca pâinea vieții! Te luăm ca hrana noastră spirituală. Vrem să Te digerăm și să Te asimilăm în ființa noastră interioară, astfel încât Tu să poți deveni constituția noastră astăzi. Amin, Doamne Isuse, menține-ne să Te mâncăm astăzi! Te luăm ca pâinea vieții. Vrem să Te mâncăm în cuvântul Tău. Vrem să Te mâncăm zi de zi!