depindem de Trupul lui Cristos

Să vedem că fiecare membru al Trupului lui Cristos este un dar indispensabil pentru Trup

19/10/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cristos este Dătătorul de daruri pentru zidirea Trupului organic al lui Cristos; fiecare membru al Trupului este un dar indispensabil pentru Trup, constituit de Cristos în înălțarea și coborârea Sa în noi pentru a ne supune, a ne cuceri și a ne umple, chiar a umple toate lucrurile în noi. Amin!

Săptămâna aceasta venim la subiectul, Dătătorul darurilor și componentele armurii lui Dumnezeu, bazat în principal pe Efeseni capitolele 4 și 6.

Cea mai mare profeție din Biblie este cea rostită de Domnul Isus în Matei 16:18, Eu voi zidi biserica Mea. Aceasta este încă în curs de desfășurare. Cristos încă își zidește biserica. Și El face aceasta în noi și prin noi, multele membre ale Trupului lui Cristos.

Fiecare dintre noi este un dar dat de Cristos Trupului Său, astfel încât noi să putem zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos.

Săptămâna aceasta vrem să vedem cum Cristos este Dătătorul de daruri – și procesul prin care a trecut pentru a produce și a oferi darurile Trupului Său și, de asemenea, vrem să-L vedem pe Cristos ca fiind componentele armurii lui Dumnezeu.

Am putea crede că numai Cristos este calificat să zidească biserica în calitate de Trup al lui Cristos și avem parțial dreptate; Cristos zidește biserica, dar El o face în și prin darurile pe care le-a dat Trupului, care este fiecare credincios în Cristos.

Am putea crede că numeroasele elemente ale armurii lui Dumnezeu trebuie să fie puse pe noi una câte una, pentru a putea lupta războiul spiritual și avem parțial dreptate, căci Cristos Însuși este realitatea armurii lui Dumnezeu. Fiecare parte a armurii lui Dumnezeu este Cristos Însuși.

Trebuie să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos ca și componente ale armurii lui Dumnezeu. Aceasta ne face membre luptătoare ale Trupului lui Cristos pentru ca stăpânirea lui Dumnezeu să fie exprimată pe pământ.

Fie ca noi să fim cei care Îl savurăm și Îl experimentăm pe Cristos ca Dătător de daruri, astfel încât să putem deveni membre ziditoare ai Trupului lui Cristos pentru expresia Lui în mod corporativ.

Și fie ca noi să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos ca elemente constitutive ale armurii lui Dumnezeu, astfel încât să putem deveni membre luptătoare ai Trupului pentru stăpânirea Lui.

Aceasta este împlinirea supremă a versetului din Geneza 1:26, unde vedem că Domnul dorește să obțină o exprimare și o reprezentare colectivă pe pământ prin unicul om nou. Fiind unicul om nou din acest univers, suntem creați în Cristos după imaginea lui Cristos pentru a-L exprima pe Cristos și a-L reprezenta. Slavă Domnului!

Fiecare membru al Trupului lui Cristos este un dar indispensabil pentru Trupul lui Cristos

Efeseni 4:7-16 ni-L prezintă pe Cristos ca Dătător de daruri pentru zidirea intrinsecă a Trupului organic al lui Cristos. Această zidire a Trupului se face prin dăruirea, distribuirea harului divin, după măsura darului lui Cristos.

Fiecare membru al Trupului lui Cristos este un dar indispensabil pentru Trupul lui Cristos (v. 7; 1 Corinteni 12:14-22; Romani 12:4-5). Fiecare dintre noi, ca și credincioși în Cristos, suntem un dar pentru Trupul lui Cristos și suntem indispensabili Trupului.

În 1 Corinteni 12, Pavel aseamănă Trupul mistic al lui Cristos cu trupul nostru fizic; Trupul lui Cristos este realitatea, iar trupul nostru fizic este doar o imagine a acelei realități – nu invers. Trebuie să vedem că Trupul este unul, dar are multe membre.

Trupul lui Cristos nu este doar un singur membru care funcționează, iar restul ascultă în liniște; Trupul este compus din multe membre care funcționează toate, fiecare în măsura sa, conform darului dat lor de Dumnezeu. Cu toții avem nevoie unii de alții, căci fiecare dintre noi este un dar indispensabil pentru Trup.

Dacă piciorul ar zice: „Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din trup”, nu este că pentru aceasta nu este din trup. Tot așa, dacă urechea ar zice: „Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt din trup”, nu este că de aceea nu este din trup. Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Trupul este alcătuit din mai multe membre, și Dumnezeu a pus membrele trupului, fiecare pe rând, în Trup, așa cum a voit El.

Ochiul nu poate să spună mâinii: „Nu am nevoie de tine”, nici gura nu poate să spună picioarelor: „Nu am nevoie de voi”. Ci, membrele trupului care par a fi mai slabe sunt cu atât mai necesare. Aceasta este o imagine a realității care se întâmplă în Trupul lui Cristos.

Fiecare membru al Trupului lui Cristos este un dar indispensabil pentru Trup. Fiecare membru al Trupului are o funcție particulară în Trup pe care nimeni altcineva nu o are, iar noi avem nevoie de funcția tuturor membrelor.

Pe de o parte, trebuie să ne dăm seama că funcția noastră în Trup este necesară, chiar critică pentru zidirea Trupului, și nu ar trebui să ne disprețuim funcția. Pe de altă parte, nu ar trebui să minimalizam funcția altora și nici nu ar trebui să le râvnim funcția.

Fie ca noi să citim Biblia cu rugăciune, în special porțiunile din 1 Corinteni 12:14-22 și Romani 12:4-5, pentru a ne da seama că suntem membre ale Trupului lui Cristos.

Pavel a avut clar o viziune a Trupului imediat după convertirea sa, căci a fost orbit de lumina divină timp de trei zile, apoi un membru al Trupului a venit la el – Anania – și i-a zis: „Saule, frate!”

Prin nașterea din nou cu viața divină, devenim membre ale Trupului lui Cristos și suntem frați și surori cu sfinții.

Saul obișnuia să fie un persecutor al bisericii, căutând să-i omoare și să-i distrugă pe urmașii lui Isus, dar Domnul S-a îndurat de el și a avut o convertire la Cristos. Acum era un frate în Domnul și era un membru al Trupului. El depindea de Trup în toate lucrurile.

Odată, tot orașul voia să-l găsească și să-l omoare, dar frații l-au coborât într-un coș prin zidul cetății pentru ca el să scape (Faptele Apostolilor 9:25; 2 Corinteni 11:32-33). Toți suntem „cazuri speciale” – avem nevoie ca frații să ne salveze și să ne acopere și facem parte din frăția care îi ajută pe alți frați.

Toți depindem de Trupul lui Cristos. Așa cum într-un singur trup avem multe membre și nu toate membrele au aceeași funcție, tot așa și noi, care suntem mulți, suntem un singur trup în Cristos și fiecare în parte suntem membre unii altora. Avem daruri care diferă după harul dat nouă de Cristos.

În Efeseni 4:7, harul lui Cristos este savurarea noastră și ne oferă darul; în Romani 12:6, darurile diferă după harul care le este dat. Pe măsură ce Îl savurăm pe Dumnezeu în Cristos ca Duh, avem un anumit dar, anumite abilități și capacități, care inconștient și spontan ies din noi pentru a zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos.

Fie ca noi să Îl savurăm pe Domnul zi de zi și să avem o creștere a darului dat nouă de Dumnezeu, astfel încât să putem funcționa în Trupul lui Cristos. Darul lui Cristos este o persoană constituită cu viața și elementul lui Cristos, distribuite în el de către Trinitatea Divină (2 Corinteni 1:15).

Pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul ca har, chiar și venirea noastră la alți sfinți pentru a-i vizita va fi o vizită a harului. Ne vom osteni, dar nu noi, ci harul lui Dumnezeu, care ne este înmulțit.

Fiecare persoană dăruită are o măsură, iar harul divin este dat, distribuit, în ea conform acelei măsuri (Efeseni 4:16; comp. cu Romani 12:3). Fie ca noi să fim treji la minte și să nu avem o părere mai înaltă despre noi înșine decât ar trebui să avem.

Putem ști multe lucruri și putem chiar să fim capabili să vorbim multe lucruri, dar dacă credem că avem o porție mai mare decât prezbiterii sau chiar decât apostolul Pavel, nu suntem treji la minte. Fiecare dintre noi are o slujbă pe care trebuie să o îndeplinească și fiecare are o măsură; harul divin este dat și distribuit în noi conform acelei măsuri.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai făcut daruri pentru Trupul lui Cristos. Aleluia, fiecare credincios autentic în Cristos este un membru al Trupului lui Cristos, un dar indispensabil pentru Trup! Amin, Doamne, fie ca să ne dăm seama că suntem membre ale Trupului lui Cristos cu o funcție particulară pentru zidirea Trupului! Fie ca să vedem că funcția noastră este foarte necesară pentru zidirea Trupului! Ne deschidem Ție, dragă Doamne, și vrem să Te savurăm astăzi. Vrem să fim constituiți cu viața și elementul lui Cristos. Distribuie-Te mai mult în noi astăzi. Ne deschidem distribuirii Tale divine. Constituie-ne în membre ale Trupului lui Cristos care funcționează. O, Doamne, nu vrem să neglijăm darul nostru spiritual dat nouă conform măsurii harului. Fă-ne să Te savurăm până când vom funcționa în măsura noastră pentru zidirea Trupului! Aleluia, fiecare persoană dăruită are o măsură, iar noi avem harul divin care ne este dat și împărțit în noi conform acelei măsuri!

Cristos S-a înălțat și S-a coborât, i-a condus captivi pe cei luați captivi și ne-a constituit ca daruri pentru Trupul Său

Ne putem privi pe noi înșine ca credincioși în Cristos și ne putem gândi că suntem atât de slabi, că nu-L experimentăm sau nu-L cunoaștem atât de bine pe Cristos, așa că cum putem fi un dar indispensabil pentru Trup? Dar nu trebuie să ne uităm la noi înșine – să ne uităm doar la Domnul și la ceea ce a făcut El pentru noi!

Efeseni 4:8 ne spune că Cristos, după ce s-a înălțat la înălțime, i-a dus captivi pe cei luați captivi și a dat daruri oamenilor. Înălțimea din această porțiune din Psalmul 68:18 se referă la Muntele Sion (v. 15-16), simbolizând al treilea cer, unde locuiește Dumnezeu (1 Împ. 8:30).

Psalmul 68 sugerează că în chivot S-a înălțat Dumnezeu la Muntele Sion după ce chivotul a câștigat victoria (Numeri 10:35); aceasta ilustrează modul în care Cristos a câștigat victoria și S-a înălțat triumfător la ceruri. Este uimitor!

Prin acest trafic sau călătorie universală și în înălțarea Sa, Cristos i-a dus captivi pe cei care fuseseră luați captivi de Satan și i-a făcut daruri pentru Trupul Său (Efeseni 4:8-11). Uimitor!

Cristos a călătorit; El este Dumnezeul Triunic care călătorește. El a călătorit din ceruri la pământ, din pământ la Hades, din Hades înapoi la pământ și din pământ la al treilea cer. Prin acest trafic universal, darurile au fost date Trupului lui Cristos.

El a călătorit nu doar pe pământ, ci și mai mult, până în cele mai de jos părți ale pământului, chiar în Hades, și de acolo înapoi pe pământ, și de pe pământ în al treilea cer.

Când a călătorit în acest fel, mai ales când a călătorit în înălțarea Sa, după ce l-a învins pe Satan, Cristos i-a luat pe captivii lui Satan – adică pe noi – și i-a adus ca un cuceritor victorios într-un convoi de dușmani învinși la Tatăl.

El a mers înaintea Tatălui cu un convoi de captivi, i-a prezentat pe acești captivi Tatălui, care la rândul său i-a dat înapoi lui Cristos ca daruri. Apoi, Cristos i-a dat pe toți acești captivi ca daruri Trupului Său pentru zidirea Trupului. Aleluia!

Ce sărbătoare victorioasă trebuie să fi fost această procesiune triumfală! Acest lucru este real: este non-ficțiune, este ceea ce s-a întâmplat în domeniul spiritual în momentul morții, îngropării, învierii și înălțării Domnului.

Toți eram captivi ai lui Satan, căci am fost luați captivi de Satan înainte de a fi mântuiți prin moartea și învierea lui Cristos (Luca 4:18). Dar în înălțarea Sa, Cristos ne-a condus captivi, adică ne-a salvat din captivitatea lui Satan și ne-a luat la Sine (Psalmul 68:18). Slavă Domnului!

În înălțarea Sa, Cristos ne-a condus pe noi, credincioșii în Cristos, ca și captivi ai Săi, să fim în convoiul Său de dușmani învinși și ne-a făcut daruri pentru Trupul Său. Acum, fiecare dintre noi, ca și credincioși în Cristos, este un dar pentru Trupul lui Cristos, chiar un dar indispensabil pentru Trup.

Cât de minunat este să știm că noi, care am fost odată captivi ai lui Satan, am fost eliberați din captivitatea lui Satan și aduși la Dumnezeu de Cristos într-un convoi de dușmani învinși pentru a fi transformați în daruri pentru Trupul lui Cristos!

Suntem trofee date Tatălui și suntem daruri pentru Trupul lui Cristos. Uimitor! Acum, Cristos Își sărbătorește triumful asupra noastră, dușmanii Săi învinși, și ne conduce ca prizonieri ai Săi într-o procesiune triumfală în mișcarea Sa pentru slujba Sa de a zidi Trupul Său (2 Corinteni 2:14).

Slavă lui Dumnezeu, care ne călăuzește întotdeauna în triumful în Cristos și manifestă mireasma cunoașterii Lui prin noi în orice loc.

Acesta este ceva ce ni s-a întâmplat nu doar o dată, când Cristos S-a înălțat, ci chiar mai mult, ceva ce ar trebui să experimentăm zi de zi.

Pentru a fi în realitate daruri pentru Trupul care zidesc Trupul, trebuie să-L lăsăm pe Cristos să se înalțe și să se coboare în noi, să ne cucerească și să ne învingă și să ne umple cu Sine Însuși, astfel încât să putem fi constituiți ca daruri pentru Trupul lui Cristos (Efeseni 4:9-10).

În Sine Însuși, Cristos nu are nevoie să se înalțe și să se coboare; El este statornic și neclintit. Dar în noi și cu noi, El a venit în noi ca să fie cu noi, iar când suntem în jos, El este jos cu noi ca să ne încurajeze și să ne ridice. Și când suntem sus, mai ales când nu suntem treji la minte în ceea ce privește ceea ce suntem și cine suntem, El este cu noi ca să ne aducă jos. El călătorește mult în noi.

El umple toate lucrurile prin călătoria Sa universală și, pe măsură ce călătorește în noi, ne umple și pe noi însuși. Fie ca noi să-I permitem Domnului să fie cu noi, să ne vorbească, să ne ridice și să ne aducă jos așa cum consideră El de cuviință.

Fie ca noi să-I permitem Domnului să ne supună și să ne învingă. Fie ca noi chiar să-I cerem să nu ne lase niciodată să câștigăm, ci să ne învingă tot timpul. Când suntem supuși de Domnul, dându-I mai mult teren în ființa noastră, El ne constituie ca daruri pentru Trupul Său și putem împărți viață altora în Trup.

Dar dacă rămânem întregi, dacă nu suntem tratați și nu-L lăsăm pe Domnul să ne învingă și să ne captureze, nu putem funcționa, căci nu avem darul harului și măsura noastră este foarte mică. Fie ca noi să ne deschidem Domnului și să-I spunem:

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai făcut daruri indispensabile Trupului lui Cristos prin călătoria Ta universală și prin umplerea tuturor lucrurilor! Aleluia, Cristos a coborât pe pământ, apoi în Hades și S-a înălțat pe pământ și apoi în al treilea cer pentru a umple toate lucrurile! Slavă Domnului, prin traficul și înălțarea Sa universală, Cristos i-a condus ca și captivi pe cei care fuseseră luați captivi de Satan și i-a făcut daruri pentru Trupul Său! Amin, Doamne, fie ca noi să vedem că am fost conduși captivi de Cristos în înălțarea Sa, căci El ne-a salvat din captivitatea lui Satan și ne-a luat la Sine! Aleluia, în înălțarea Sa, noi, credincioșii în Cristos, am fost conduși la ceruri ca și captivi ai lui Cristos în convoiul Său de dușmani învinși pentru a fi făcuți daruri pentru Trup! Amin, Doamne, Te lăudăm și ne deschidem Ție! Fie ca Tu să te înalți și să te cobori în noi și fie ca Tu să ne cucerești și să ne învingi, pentru ca noi să putem fi constituiți ca daruri pentru Trup! O, Doamne, fie ca Să-Ți permitem să ne învingi și să ne umpli, pentru ca noi să putem fi daruri pentru Trup, funcționând în măsura noastră pentru zidirea Trupului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Seeing that Every Member of the Body of Christ is an Indispensable Gift to the Body, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 24 cu tema: Dătătorul darurilor și componentele armurii lui Dumnezeu, ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Renegăm sinele prin cruce pentru a fi dependenți de Domnul și de Trupul lui Cristos

20/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Sinele este sufletul care declară independența față de Dumnezeu și de Trupul lui Cristos; trebuie să ne renegăm sinele și să fim dependenți de Domnul și de Trup, căci numai atunci când viața sinelui a fost complet înlăturată prin cruce putem atinge realitatea Trupului lui Cristos și ajunge să cunoaștem Trupul. O, Doamne Isuse!

Domnul Isus își zidește biserica și o face cu noi, credincioșii regenerați și transformați în Cristos, ca pietre vii, pe El însuși ca temelie. Totuși, ori de câte ori vorbim despre zidirea bisericii, trebuie să ne dăm seama că inamicul atacă; prin urmare, trebuie să exersăm împărăția lui Dumnezeu, chiar să folosim cheile împărăției.

Porțile Hadesului atacă biserica, căutând să o afecteze și să încetinească lucrarea de zidire. Dar slavă Domnului – El ne-a dat cheile împărăției cerurilor, ca să legăm pe pământ ce a fost legat în cer și să dezlegem pe pământ ce a fost dezlegat în ceruri! Amin!

Petru a folosit două dintre cheile împărăției când a deschis calea pentru evrei și neamuri pentru a intra în biserică, ca împărăție a lui Dumnezeu. Astăzi avem cel puțin trei chei subiective ale împărăției cerurilor, pe care trebuie să le folosim pentru a închide și a încuia porțile Hadesului.

Trebuie nu doar să vedem ce sunt porțile Hadesului în experiența noastră subiectivă, ci și mai mult să le închidem și să le încuiem. Cheile nu sunt doar pentru a închide ușile; cheile sunt pentru a încuia ușile. Porțile Hadesului sunt împărăția întunericului.

Care sunt porțile Hadesului în experiența noastră subiectivă de astăzi? Domnul Isus nu ne-a lăsat în întuneric în privința asta, iar Petru însuși a devenit un exemplu despre ce înseamnă să deschizi porțile Hadesului: sinele este una dintre aceste porți, opiniile noastre sunt, de asemenea, porți, iar viața-suflet și refuzul nostru de a lua crucea sunt porțile Hadesului.

Domnul Isus a luat inițiativa și a stabilit modelul despre ce înseamnă să zidești biserica și să trăiești în realitatea împărăției atunci când S-a lepădat de Sine, nu Și-a iubit viața-suflet și Și-a luat crucea și a fost pe deplin una cu Tatăl în viața Sa zilnică.

Astăzi, noi, ca credincioși în Cristos, trebuie să exersăm cheile subiective ale împărăției prin renegarea sinelui, pierderea vieții noastre suflet și luarea crucii noastre pentru a-L urma pe Domnul, astfel încât să putem zidi biserica. Ori de câte ori suntem în duhul nostru, exersându-ne duhul și trăind conform duhului, suntem în biserică în realitate, căci trăim în împărăția lui Dumnezeu.

Dar când nu suntem în duhul nostru contopit, trăim în sine, exprimăm carnea și nu purtăm crucea; Într-o astfel de situație, facem rău bisericii. O, Doamne!

Trebuie să ne renegăm sinele fiind dependenți de Domnul și de Trupul lui Cristos

Un aspect al sinelui este independența față de Dumnezeu și de Trup; sinele este sufletul care declară independența față de Dumnezeu. Deoarece sinele este ceva independent, sinele este cea mai mare problemă când vine vorba de zidirea Trupului lui Cristos.

Trupul lui Cristos cere să depindem de Domnul și de ceilalți membri ai Trupului, dar sinele este sufletul care declară independența față de Dumnezeu și de Trup. O, Doamne Isuse! Domnul nu se preocupă de ceea ce facem noi; mai degrabă, El se preocupă de dependența noastră de El (Matei 7:21-23; Iosua 9:14).

Nu ceea ce facem noi contează înaintea lui Dumnezeu; ceea ce contează pentru El este dacă depindem de El în toate lucrurile pe care le facem și nu le facem. Când suntem independenți de Dumnezeu, indiferent câte fapte bune facem pentru El și cât de mult slujim în biserică, pentru Domnul aceasta nu înseamnă nimic.

Adevăratul semn al sinelui este independența; când suntem independenți de Domnul, când facem lucruri pentru El sau pentru noi înșine, dar separat de El, aceasta înseamnă să trăim în sine. Dacă facem lucruri fără să ne întoarcem către duh, fără să depindem de Domnul, trăim în sine și mai degrabă deteriorăm Trupul în loc să zidim.

Dușmanul Trupului este sinele, pentru că sinele este ceva independent. O, Doamne! Pentru că sinele este independent, cea mai mare problemă în zidirea Trupului, chiar și cea mai mare frustrare și opoziție, este sinele.

Martin Luther a spus odată că se teme de Papa din Roma, dar se teme mult mai mult de papa din el, de sine, care este mai puternic decât Papa din Roma. O, Doamne! Avem nevoie de strălucirea Domnului astăzi, pentru ca El să ne lumineze și să ne arate sinele.

Trebuie să vedem, sub strălucirea Domnului, că sinele caută să fie independent de Dumnezeu și de Trup. Pentru a renega sinele (Luca 9:23), trebuie să învățăm să ne exersăm duhul și să depindem de Domnul și de Trup.

De fapt, atunci când depindem de Domnul, depindem și de Trup, căci Domnul este Capul Trupului, iar când suntem una cu El, suntem una cu Trupul. De asemenea, atunci când depindem de sfinții pe care Domnul ne-a pus împreună cu ei, atunci când suntem dependenți de membrele Trupului, suntem dependenți de Domnul.

Trebuie să ne străduim să fim zidiți împreună cu sfinții și să fim în armonie cu Trupul. Dacă suntem în armonie cu Trupul și suntem zidiți în Trup, cu siguranță vom simți prezența Domnului. Fie ca noi să vedem că Domnului Îi pasă mai mult de dependența noastră de El decât de ceea ce facem pentru El, fiind totuși despărțiți de El.

Când suntem pe cale să facem ceva, trebuie să-L întrebăm pe Domnul și să vedem dacă El face acel lucru și, de asemenea, trebuie să fim în părtășia cu Trupul în această privință. Dacă suntem independenți de Domnul, suntem în sine; dacă suntem dependenți de Domnul, suntem în mod spontan dependenți de Trup, iar sinele este renegat.

Ar trebui să învățăm să depindem nu numai de Dumnezeu, ci și de Trup, de frați și surori (Exod 17:11-13; Faptele Apostolilor 9:25; 2 Corinteni 11:33). Unii spun că depind de Dumnezeu, dar nu sunt dispuși să depindă de Trup; fac lucrurile în felul lor, după cum le place, spunând că depind de Domnul, dar nu sunt în părtășia cu Trupul.

Domnul să ne dea să fim dependenți de Dumnezeu și, de asemenea, dependenți de Trup! Domnul și Trupul Său sunt una, așa că, dacă suntem dependenți de Trup, suntem și dependenți de Domnul! Dar dacă suntem independenți de Trup, suntem în mod spontan independenți de Domnul.

Apostolul Pavel a fost o persoană care depindea de Domnul și, de asemenea, de Trup; din scrierile sale, vedem cât de mult depindea de Domnul pentru provizia sa, dar putem vedea și că depindea de cererea sfinților (Filipeni 1:19-21).

El nu a vorbit doar despre doctrine și chestiuni spirituale, ci i-a și salutat pe sfinți, i-a rugat pe unii să vină la el, a apreciat ajutorul altora și a avut o relație strânsă cu mulți sfinți și o relație adecvată cu multe biserici. Ce model!

Indiferent câte lucruri bune intenționăm să facem, indiferent cât de împovărați suntem pentru un aspect sau altul al vieții de biserică și indiferent cât de mare este nevoia de Evanghelie, păstorire, vizitare, unire etc., trebuie să învățăm să fim dependenți de Domnul și de Trup.

Trebuie să ne renegăm sinele, care de multe ori este activ în lucrurile lui Dumnezeu pentru ca acesta să se poată exprima, și să învățăm să fim dependenți de Domnul și de Trup. Dependența ucide sinele. Independența face ca sinele să prospere. Fie ca noi să vedem viziunea sinelui și să urâm independența noastră față de Domnul și de Trup.

Fie ca noi să ne renegăm sinele astăzi, exersându-ne duhul și depinzând de Domnul și de Trup. Fie ca noi să prețuim dependența noastră de Domnul și de Trup mai mult decât ceea ce putem face pentru Domnul și în viața de biserică!

Doamne Isuse, strălucește asupra noastră și dă-ne să vedem viziunea sinelui! Fie ca noi să realizăm că sinele este sufletul care declară independența față de Dumnezeu și față de Trup. O, Doamne Isuse, strălucește asupra noastră și expune sinele în independența sa! Vrem să ne întoarcem către duhul nostru, Doamne, și să depindem de Tine. Fie ca noi să prețuim mai mult dependența noastră de Dumnezeu și de Trup decât faptele noastre pentru Dumnezeu și în viața de biserică. O, Doamne Isuse, Te iubim! Ne întoarcem către Tine! Vrem să ne consultăm cu Tine în toate lucrurile. Vrem să învățăm să avem părtășie cu Tine în toate lucrurile, să depindem de Tine și să avem părtășie cu sfinții, să depindem de Trup. Limitează-ne, Doamne, independența noastră; limitează-ne pe noi ca Duh în interior și ca Trup în exterior. Fie ca noi să vedem că cea mai mare problemă, frustrare și opoziție față de zidirea Trupului este sinele. Fie ca noi să repudiem sinele, să nu stăm în sine, să nu trăim în sine ci să ne renegăm sinele, ca să putem fi zidiți împreună cu sfinții în Trup! O, Doamne Isuse, fie ca noi să urâm independența noastră față de Domnul și de Trup! Fie ca noi să iubim dependența de Domnul și de Trup pentru zidirea Trupului!

Când crucea tratează în totalitate viața sinelui, putem atinge realitatea Trupului

Deoarece Satan și-a injectat mintea și gândul în sufletul nostru, sufletul nostru declară independența față de Dumnezeu și de ceilalți, iar sinele vrea să trăiască, să fie exprimat și să facă multe lucruri. În calitate dei credincioși în Cristos, avem viața lui Dumnezeu în duhul nostru, dar sufletul este încă aici, declarând independența față de Dumnezeu.

Chiar și în viața de biserică, este ușor să fim pur și simplu în domeniul vieții de biserică, întâlnindu-ne cu sfinții, bucurându-ne de Domnul ici și colo, dar trăind totuși în sine. Un semn că trăim în sine este că nu depindem de Domnul și nici nu depindem de Trup. Când suntem dependenți de Domnul, sinele dispare și, în loc de sine, avem prezența Domnului și suntem plini de pace.

Când ne îndreptăm atenția către duhul nostru și depindem de Domnul în duhul nostru, suntem umpluți de viață și pace (Romani 8:6). Când depindem de Domnul, savurăm pacea lui Cristos care ne judecă în inimile noastre (Coloseni 3:15), căci pacea Lui este în noi atunci când suntem într-o relație adecvată cu Cristos și cu Trupul.

Știm că depindem de Dumnezeu pentru că avem pace autentică în noi. Totuși, unii creștini pot spune că au pace chiar dacă nu depind de Trup; pot fi destul de capabili, putând face multe lucruri pentru Dumnezeu, dar nu sunt dispuși să depindă de Trup. O, Doamne!

Există pacea făcută de sine, o pace făcută de omul însuși în sinele său, care nu este pacea lui Cristos în Trup, ci o pace falsă. Cu cât astfel de oameni pretind mai mult că fac ceva pentru Dumnezeu, cu atât sfinții simt mai mult că nu sunt în pace.

Trebuie să experimentăm pacea în Trup prin renegarea sinelui și prin dependența de Domnul și de Trup. Când viața sinelui este complet înlăturată de cruce, putem atinge realitatea Trupului și putem fi în Trup în realitate. De aceea Domnul ne-a spus că, pentru zidirea bisericii, trebuie să ne renegăm sinele, să ne pierdem viața-suflet, să ne luăm crucea și să-L urmăm (Matei 16:24).

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să strălucească peste viața sinelui, ca să putem vedea cât de ocupat este sinele, cât de activ și cât de zelos este sinele și, de asemenea, cât de independent este sinele de Dumnezeu și de Trup.

Numai atunci când Domnul, în îndurarea Sa, luminează asupra noastră și expune sinele în independența sa față de Dumnezeu și de Trup, putem permite cu adevărat ca crucea să ni se aplice și să ne renegăm sinele nostru.

Numai atunci când viața sinelui a fost complet înlăturată de cruce, putem ajunge să cunoaștem Trupul și să atingem realitatea Trupului lui Cristos. Fie ca noi să fim mântuiți de orice pace făcută de noi înșine, o pace care este făcută și menținută de noi înșine, și fie ca noi să fim dependenți de Domnul și de Trup în tot ceea ce facem.

Noi, cei care credem în Cristos, suntem membre ale Trupului lui Cristos; suntem în strânsă legătură cu Capul, Cristos, și, de asemenea, cu membrele Trupului pe care Domnul ni le-a pus. Însă sinele este cel mai mare dușman al Trupului, căci sinele își declară independența față de Dumnezeu și față de Trup.

Fie ca noi să învățăm să ne renegăm sinele, astfel încât să putem închide această poartă subiectivă a iadului în experiența noastră pentru zidirea bisericii. Fie ca noi să venim la Domnul cu privire la toate deciziile, dorințele, gândurile, acțiunile și intențiile noastre de a face una sau alta pentru El sau în viața de biserică.

Când avem sinele, nu avem Trupul, dar când avem Trupul, nu avem sinele. O, Doamne! Trebuie să ne ocupăm de viața noastră sinelui; trebuie să încuiem poarta sinelui (1 Corinteni 15:31). Nimeni nu o poate încuia pentru tine și tu nu poți încuia poarta sinelui pentru alții; noi suntem responsabili pentru încuierea propriului nostru sine.

Cât de mult a frustrat această poartă deschisă a sinelui zidirea bisericilor locale! Dar câtă zidire are loc atunci când sfinții se leapădă de sine și sunt dependenți de Domnul și de Trup!

Doamne Isuse, fie ca viața sinelui nostru să fie complet înlăturată de cruce, ca să putem atinge realitatea Trupului! Amin, Doamne, luminează-ne astăzi. Arată-ne ce este sinele și expune viața sinelui. Salvează-ne de la a trăi în sinele nostru chiar și în viața noastră de zi cu zi. Fă-ne să ne întoarcem către Tine. Fă-ne să ne întoarcem către duhul nostru. Vrem să fim în părtășie cu Trupul, fiind într-un contact corespunzător cu Cristos, Capul, și cu membrele Trupului. Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine pentru a încuia poarta sinelui, o poartă a Hadesului, prin renegarea sinelui și dependența de Domnul și de Trup! Ne deschidem pe deplin Ție, Doamne, și ne deschidem pe deplin Trupului! Avem nevoie de Tine, Doamne, și avem nevoie de Trup! Amin, Doamne, nu putem face nimic despărțit de Tine și despărțit de Trup nu suntem capabili să facem nimic! Vrem să depindem de Tine și să depindem de Trup în toate lucrurile. Fie ca noi să savurăm această pace care rezultă din negarea sinelui pentru a depinde de Dumnezeu și de Trupul lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Deny the Self by the Cross to be Dependent on the Lord and on the Body of Christ, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 4 (Exersarea împărăției pentru zidirea bisericii) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să lepădăm sinele prin cruce ca să depindem de Domnul și de Trupul lui Cristos

11/12/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cel mai mare dușman al Trupului este sinele, sufletul care își declară independența față de Dumnezeu și față de Trup; atunci când vedem o viziune a sinelui și depindem de Domnul și de mădularele Trupului, avem prezența Domnului, sunt plini de pace și atingem realitatea Trupului.

Fie ca să vedem că Domnul ne-a dat cheia lepădării de sine și fie ca să folosim această cheie pentru a închide această poartă a Hadesului, astfel încât moartea să nu intre și să se răspândească în biserică, ci mai degrabă biserica să fie zidită.

Când Dumnezeu ne-a creat, El ne-a făcut în imaginea Sa și conform asemănării Sale, și a suflat suflarea vieții în om, astfel că omul a devenit un suflet viu.

Încă de la început, sufletul trebuia să depindă de Dumnezeu și să fie una cu Dumnezeu, dar când a venit Satan, el s-a injectat în mintea noastră, ne-a înșelat emoția și ne-a stârnit ca să ne exersăm voința de a nu asculta de Dumnezeu.

Chiar înainte ca Eva să ia parte din pomul oprit, ea era deja otrăvită de Satan în mintea, emoția și voința ei prin întrebarea și iscodirea lui.

Când mintea lui Satan a fost injectată în sufletul omenesc, sufletul omenesc a devenit sinele, întruparea lui Satan; acum fiecare om are un sine, iar acest sine este sufletul său care își declară independența față de Dumnezeu, și acest sine este întruparea lui Satan. O, Doamne Isuse!

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să strălucească în Cuvântul Său, în timp ce ne rugăm și citim cuvântul, ca să ne dăm seama că sinele, întruparea vieții-suflet, îl are pe Satan în spatele lui și acesta îl manipulează, iar sinele este exprimat prin opiniile minții!

Am putea fi ca Petru, savurând viziunea cerească a lui Cristos și a bisericii de la Tatăl într-o clipă, dar, în clipa următoare, deschidem o poartă a Hadesului prin faptul că ne exprimăm opiniile și sentimentele separat de Domnul.

Fie ca să rămânem deschiși Domnului pentru ceea ce vrea să facă în noi, și fie ca să fim în permanență în rugăciune înaintea Sa, chemând numele Său, astfel încât sufletul nostru să se diminueze și să fie dat la moarte, iar duhul nostru să devină persoana din ființa noastră.

Când ne vom da seama că Satan se află în spatele sinelui, a vieții-suflet și a minții, vom alerga la Domnul, ne vom exersa duhul și vom prețui dependența noastră față de Domnul și față de Trup, căci numai Domnul poate termina sinele și numai El poate fi Cel care trăiește în noi pentru viața Trupului.

De-a lungul istoriei, sinele a făcut multe pagube, a provocat multă distrugere și a făcut ravagii în biserică, împiedicând zidirea bisericii chiar și în ziua de azi, două mii de ani mai târziu.

Fie ca noi să cooperăm cu Domnul pentru a trata sinele și pentru a-l lepăda, prețuind dependența noastră față de Domnul și față de mădularele Trupului.

Văzând că sinele este sufletul care este independent față de Dumnezeu, prețuim dependența noastră față de Domnul

Sinele este sufletul care declară independența față de Dumnezeu; sinele este sufletul care este independent de Domnul.

Lumea de astăzi și societatea, în general, ne învață să ne dezvoltăm sinele, să ne întărim sinele și să ne exprimăm sinele, și pur și simplu crescând în țara și orașul în care ne aflăm, ne creștem sinele.

Atunci când suntem regenerați, sinele poate lua o formă “spirituală” dorind să facă lucruri pentru Dumnezeu, dar fără să depindă de Dumnezeu. Ori de câte ori facem ceva prin noi înșine, fără să depindem de Domnul, ne aflăm în sine.

Indiferent ce suntem și ce facem, atâta timp cât suntem independenți față de Dumnezeu, suntem în sine și am terminat-o cu Trupul.

Dumnezeu prețuiește dependența noastră față de El mai mult decât ceea ce putem face pentru El, iar El ne-a creat cu un suflet, pentru a putea depinde de Dumnezeu în orice lucru. Cu toate acestea, sufletul a devenit sinele, iar sinele declară independența față de Dumnezeu.

Când vom vedea acest lucru, când ne vom da seama că sinele este sufletul care este independent de Dumnezeu, pur și simplu ne vom întoarce către Domnul și nu vom fi independenți față de El, ci mai degrabă vom prețui dependența noastră față de Domnul.

Chiar ne vom ruga și Îi vom spune Domnului să ne amintească să depindem de El. În mod implicit, vrem să fim independenți față de Dumnezeu și să facem lucruri separat de El; aceasta este însăși natura noastră, căci în noi înșine suntem independenți față de Dumnezeu.

Dar Domnul nu are în vedere ceea ce facem; mai degrabă, El are în vedere dependența noastră față de El (Mat. 7:21-23; Ios. 9:14).

În special în biserică și pentru zidirea bisericii, cel mai mare dușman al Trupului este sinele; deoarece sinele este independent, sinele este cea mai mare problemă, cea mai mare frustrare și opoziție, în zidirea Trupului.

Atunci când vorbim despre sine, nu vorbim despre aspectele negative ale sinelui, cum ar fi să facem lucruri rele sau să fim implicați în activități greșite; mai degrabă, chiar și părerile noastre bune, inima noastră bună și simțămintele noastre bune, atunci când sunt exprimate, ele pot fi o mare piedică pentru Trup.

Dacă, în îndurarea Sa, Domnul ne arată ce este sinele, cum este exprimat sinele, și cum sinele ca sufletul care își declară independența față de Dumnezeu este cea mai mare frustrare în zidirea Trupului, vom alege să depindem de Domnul și vom prețui dependența noastră față de El.

Când vedem o viziune a Trupului lui Cristos și ne dăm seama că suntem mădulare ale Trupului, vom realiza imediat că, în calitate de mădulare ale Trupului, nu putem fi independenți față de Domnul și față de celelalte mădulare.

Sinele independent este independent nu numai față de Domnul, ci chiar și față de Trup, de mădularele Trupului; o astfel de independență, provenită dintr-un suflet independent (sinele) prezintă cea mai mare problemă în viața de biserică.

Doamne Isuse, vrem ca să vedem o viziune a sinelui și o viziune a Trupului. Fie ca să ne dăm seama că sinele este sufletul care este independent față de Dumnezeu și fie ca să prețuim dependența noastră față de Domnul. Dragă Doamne Isuse, Te iubim și iubim Trupul; ne dăm pe noi înșine Ție ca să depindem de Tine și ca să depindem și de mădularele Trupului Tău. Fie ca să cooperăm cu Tine pentru a exersa cheia lepădării de sine, astfel încât să nu mai fim independenți față de Dumnezeu, ci mai degrabă să depindem de Domnul în orice lucru, și să depindem, de asemenea, de Trup!

Să lepădăm sinele prin tratarea crucii pentru a depinde de Domnul și de Trup

Mulți credincioși spun: “Eu depind de Dumnezeu!” și totuși nu vor să aibă legătură cu semenii lor din Trup și nu au o dependență reală față de Trupul lui Cristos.

Pentru noi astăzi, a fi independent față de Trup este la fel cu a fi independent față de Dumnezeu. Nu putem spune că suntem dependenți de Dumnezeu, dar nu suntem dependenți de mădularele Trupului, pentru că Dumnezeul de care depindem este un Dumnezeu corporativ, un Cristos corporativ, Trupul lui Cristos.

Când depindem de Domnul, vom depinde și de Trup, iar când depindem de Trup, vom depinde și de Domnul într-un mod real.

Dacă verificăm experimentarea noastră în viața de biserică, ne vom da seama că de fiecare dată când eram independenți față de frații și surorile împreună cu care Domnul ne-a pus, aveam un simțământ că suntem independenți și față de Dumnezeu.

Ca să depindem de Domnul pe care nu-L vedem înseamnă să depindem de sfinții din Trupul pe care îl vedem; Cristos astăzi trăiește și este exprimat prin mădularele Sale, și Domnul ne-a pus în Trup ca să depindem de Domnul și de Trup.

Uneori ne întrebăm de ce nu avem un simț profund al prezenței Domnului; motivul pentru care se întâmplă acest lucru este că suntem izolați de Trup, nu suntem în legătura potrivită cu Trupul, și nu depindem de mădularele Trupului.

Trebuie să ne străduim să fim zidiți împreună cu sfinții și să fim în regulă cu Trupul, căci dacă suntem în regulă cu Trupul și suntem zidiți în Trup, cu siguranță vom simți prezența Domnului.

Dacă ne dăm seama că Domnul este preocupat de dependența noastră față de El mai mult decât de ceea ce putem face pentru El, ne vom întreba: “Oare sunt independent de Domnul sau depind de El în timp ce fac sau spun acest lucru? Sunt oare dependent de Trup sau sunt independent de mădularele Trupului în timp ce merg acolo și fac cutare lucru?”

Dacă suntem dependenți de Domnul, El în noi ne va determina să fim dependenți de Trup; dacă suntem dependenți de Trup, vom depinde și de Domnul.

Domnul Isus, Cel de care depindem, este una cu Trupul; dacă depindem de El, depindem de Trupul Său, dar dacă suntem independenți față de Trup, suntem independenți și față de Domnul.

Când suntem independenți față de Domnul, suntem în mod spontan în sine; când suntem în sine, indiferent câte lucruri bune intenționăm să facem, suntem încorporați cu Satan – sinele este “directorul general”, iar Satan este “președintele”, și tot ceea ce facem nu este în Trup și pentru Trup.

O, fie ca să ne dăm seama că cel mai mare dușman al Trupului este sinele și fie ca să cooperăm cu lucrarea crucii pentru a trata sinele și pentru a lepăda sinele, ca să depindem de Domnul și de Trupul Său!

Fie ca să ne dăm seama că, pentru ca Trupul să fie zidit, sinele nostru – sufletul nostru independent – trebuie tratat; atunci când sinele este lepădat, suntem în Trup, iar când trăim în sine, Trupul s-a dus, și nu avem pace.

Doar atunci când viața sinelui este complet tratată de cruce, putem atinge realitatea Trupului lui Cristos și vom ajunge să cunoaștem Trupul.

Doar atunci când cooperăm cu Domnul pentru a trata sinele și pentru a lepăda sinele, putem depinde de Domnul și de Trup, și doar atunci vom onora Trupul, vom avea grijă de Trup, vom cunoaște Trupul și vom respecta Trupul.

Când acest lucru va avea loc, vom atinge realitatea Trupului și vom ajunge să cunoaștem Trupul.

Doamne Isuse, fie ca să ne dăm seama că Domnul este una cu Trupul, astfel că atunci când depindem de Domnul, trebuie să depindem și de Trup. Amin, Doamne, întărește dependența noastră față de Tine și adu-ne înapoi la Tine și la Trup pentru părtășie și coordonare în orice lucru. Fie ca să fim cei care permit crucii să opereze în noi pentru a trata sinele, astfel încât să nu mai trăim independent de Dumnezeu sau independent de Trup. Fie ca viața sinelui să fie tratată în întregime de cruce, astfel încât să atingem realitatea Trupului și să cunoaștem Trupul!