crucea lui Cristos

Viața umană și viața divină pot fi altoite împreună: suntem un singur duh cu Dumnezeu

30/12/2024 by Credincios in Cristos 5 Comments

Pe măsură ce luăm în considerare în mod rugativ ce înseamnă ca să trăim o viață altoită, trebuie să ne dăm seama că prin altoire două vieți similare se unesc și apoi cresc împreună; viața noastră umană a fost făcută după chipul lui Dumnezeu și conform asemănării Sale, astfel încât să putem fi uniți cu Domnul și să creștem împreună în mod organic. Amin!

Cuvântul Domnului din Ioan 15:1-5 este atât minunat, cât și misterios; aici El a spus că El este adevărata viță și noi suntem mlădițele din viță. Faptul că Cristos este adevărata viță înseamnă că mai există cel puțin o viță de vie care nu este adevărata viță; cu toate acestea, Domnul este adevărata viță.

În Apocalipsa 14:18 vedem vița pământului. Această viță a pământului se referă la vița din această lume, o contrafacere a viței de vie adevărată; ea este vița satanică. O, Doamne! Pe partea pozitivă, există adevărata viță de vie, Isus Cristos, care este organismul Dumnezeului Triunic pentru a întrupa, exprima și revărsa bogățiile Dumnezeului Triunic în univers.

Pe partea negativă, însă, Satan are propria sa viță de vie, care este vița pământului, o viță satanică incluzându-i pe toți cei a căror carne Satan o mănâncă, o consumă și o întrupează. O, Doamne Isuse! Când Domnul se întoarce, această viță contrafăcută, vița satanică, va fi tăiată și aruncată în focul etern.

Dar Cristos ca viță adevărată rămâne și va rămâne pentru eternitate, căci în Noul Ierusalim există pomul vieții! Pomul vieții din Noul Ierusalim este o viță, pentru că este plantat și crește pe malul râului apei vieții, răspândind și dând roade la fel ca un pom de viță.

Slavă Domnului, noi credincioșii în Cristos am fost altoiți în adevărata viță, Cristos Însuși, prin pocăința și credința noastră în Cristos! Acum suntem un duh cu Domnul, pentru că prin credința noastră în El am fost uniți organic cu El.

Biblia dezvăluie că relația pe care Dumnezeu vrea să o aibă cu noi nu este doar aceea a unui Creator cu o făptură, sau a unui Stăpân cu sclavii Săi, ci aceea de a fi una – Dumnezeu vrea să fie una cu omul și să facă pe om una cu El. Pentru aceasta, Dumnezeu a trebuit să devină la fel ca noi, pentru ca noi și El să fim una.

Pentru ca El să fie una cu noi, El a trebuit să devină la fel ca noi, iar acum El ne face la fel cum este El în viață și natură, astfel încât intrinsec, organic și constituțional să fim una. Unitatea pe care Dumnezeu dorește să o aibă cu omul nu este doar o înțelegere sau o uniune exterioară; este uniunea organică în duh care se traduce prin trăirea unei vieți altoite, o viață de a fi organic una cu Domnul în duh. Amin!

Viața umană și viața divină pot fi unite împreună prin altoire, pentru că sunt similare

Mulțumim Domnului pentru că ne-a mântuit și ne-a altoit în El însuși ca viță adevărată! Ne-am născut în vița pământului, departe de Dumnezeu, neavând moștenire printre poporul lui Dumnezeu, dar prin pocăință și credință în Cristos, am fost tăiați din izvorul vechi și am fost altoiți în Cristos (Rom. 11:17-18).

În aspectul altoirii, pentru ca un fel de viață să fie altoită cu alta, cele două vieți trebuie să fie foarte similare. Nu puteți altoiți o ramură dintr-un pom de banane, de exemplu, într-un piersic; cele două vieți trebuie să fie foarte similare. Puteți altoiți o ramură dintr-un piersic mai sărac într-un piersic mai bun, mai productiv și mai sănătos, pentru că au aceeași viață.

La fel este și cu noi fiind altoiți în Cristos. Viața umană a fost făcută după chipul lui Dumnezeu și conform asemănării Sale (Geneza 1:26), astfel încât viața umană se poate alătura vieții divine prin altoire. Pentru că viața umană este foarte similară cu viața divină, ea poate fi altoită în viața divină; acestea două pot fi altoite împreună.

Viața noastră umană nu este viața divină, dar seamănă cu ea; prin urmare, aceste vieți pot fi altoite cu ușurință împreună, astfel încât să crească organic. Slavă Domnului!

De exemplu, o ramură dintr-un fel mai sărac de măr este tăiată și apoi altoită într-un măr mai productiv și mai bogat. La mărul mai bogat se face o tăietură și se taie și ramura din copacul mai sărac; aceste două tăieturi sunt unite și chiar legate împreună și cresc împreună – sunt altoite împreună.

Acest lucru se datorează faptului că altoirea poate fi eficientă numai dacă viețile care urmează să fie altoite sunt similare. Deoarece viața noastră umană a fost făcută după chipul lui Dumnezeu și conform asemănării Sale, ea poate fi unită cu viața divină.

Dumnezeu ne-a creat într-un mod foarte specific și cu un anumită dispoziție, anumite virtuți și trăsături. Când Biblia vorbește despre Dumnezeu care a creat toate lucrurile, ea spune că El a creat toate după felul lor. Când omul a fost creat, însă, el a fost creat nu după felul lui, ci după felul lui Dumnezeu, după chipul lui Dumnezeu și conform asemănării Sale.

Aceasta pentru că Dumnezeu intenționează să fie una cu omul, așa că a creat viața umană să corespundă vieții divine și să fie similare cu viața divină, astfel încât aceste două vieți să poată fi altoite. Aleluia! Trebuie să fim plini de laudă și mulțumire Domnului că ne-a făcut după chipul Său și conform asemănării Sale, pentru că suntem apți și gata să fim altoiți în Cristos!

Nu ar trebui să ne disprețuim viața umană, umanitatea noastră, pentru că a fost făcută după chipul lui Dumnezeu pentru a se potrivi cu Dumnezeu și pentru a putea fi altoiți în Cristos pentru unirea noastră organică cu El! Deoarece viața noastră umană seamănă cu viața divină, viața divină și viața umană pot fi altoite împreună și apoi pot crește organic.

Când o ramură este altoită într-un copac, ramura crește odată cu copacul și în copac; în același timp, arborele crește în ramură și prin intermediul acelei ramuri. Când suntem altoiți în Cristos prin pocăința și credința noastră în El, începem un proces de creștere împreună cu Cristos. Acum creștem împreună și suntem una cu El; ne tragem toată rezeva de viață de la El, viața Sa ne îmbogățește și ne hrănește din belșug și creștem cu creșterea lui Dumnezeu pentru a-L exprima pe Cristos. Slavă Domnului!

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai creat după chipul Tău și după asemănarea Ta pentru ca noi să ne potrivim cu Tine și să putem fi altoiți în Tine! Amin, Doamne, cât de mult Te lăudăm că ne-ai dat să avem viața umană care este atât de similare cu viața divină, încât poate fi altoită în ea! Aleluia, noi oamenii am fost creați după chipul lui Dumnezeu și viața noastră umană poate fi altoită în viața divină. Amin, noi credem în Tine și suntem uniți cu Tine ca un singur duh. Deoarece viața noastră umană seamănă cu viața divină, viața divină și viața umană pot fi altoite împreună și apoi să crească împreună în mod organic! Aleluia, noi credincioșii în Cristos am fost altoiți în Cristos prin pocăința și credința noastră în El și acum creștem împreună cu El și în El, pe măsură ce El crește în noi și prin noi! Amin, Doamne, vrem să rămânem în Tine, savurând toate bogățiile Tale pentru a deveni expresia Ta pe pământ! Ține-ne să rămânem în viță tot timpul, trăgându-ne toată viața de la Tine, ca să creștem cu creșterea lui Dumnezeu și să-L exprimăm pe Cristos!

Atât Cristos, cât și noi am fost tăiați și uniți pentru a fi altoiți împreună: suntem una cu Dumnezeu!

Când vorbim de tăiere în domeniul fizic, sunt implicate două lucruri principale: în primul rând, există tăierea și apoi, există unirea sau unirea. Se taie copacul mai bogat și se taie și ramura de altoit; apoi, acestea două sunt unite împreună la locul potrivit și sunt unite împreună.

Dacă o ramură dintr-un copac urmează să fie altoită într-un alt copac, trebuie tăiată, iar pomul de destinație trebuie tăiat și el; după tăiere, există îmbinarea, unirea. Toate acestea sunt un proces organic, deși au loc ceva tăiere și îmbinare.

Deoarece avem viața umană, care este similară cu viața divină, putem fi altoiți în Cristos. Cristos, vița în care suntem altoiți, a fost tăiat pe cruce. Când a murit pe cruce, El a fost tăiat, iar acum există o rană deschisă, o tăietură, în care suntem altoiți. Unirea se face în învierea lui Cristos, pentru că în învierea Lui suntem uniți cu El ca un singur duh.

Prin moarte, atât Cristos, cât și noi suntem tăiați; în învierea Sa, suntem uniți ca un singur duh care trebuie altoiți împreună; acum suntem una cu Dumnezeu! Slavă Domnului! Când ne-am pocăit și am crezut în Domnul Isus, am experimentat tăierea și unirea, pentru că am experimentat moartea și învierea lui Cristos pentru a fi altoiți împreună în duh. Numai prin altoirea lui Cristos putem fi una cu El în moartea și învierea Sa.

În noi înșine și prin noi înșine, nu putem muri față de lege sau trăi pentru Dumnezeu; totuși, când Îl vedem pe Isus, când suntem infuzați cu prețiozitatea Sa, începem să-L apreciem și suntem altoiți în Cristos Pe de o parte, suntem tăiați; pe de altă parte, suntem uniți cu Cristos în viața Sa de înviere.

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să realizăm că am fost altoiți în Cristos – Cristos și noi am fost altoiți împreună, iar acum trebuie să trăim în această unire organică cu Domnul (1 Cor. 6:17). Când rămânem în unirea organică cu Domnul, suntem morți pentru lume prin răstignirea lui Cristos (Gal. 6:13-14).

Zi de zi trebuie să rămânem în această unire organică cu Domnul; rămânând în Domnul, murim pentru lege și trăim pentru Dumnezeu.Pe măsură ce trăim în uniunea organică cu Domnul, suntem morți pentru orice altceva decât pentru Dumnezeu și trăim pentru Domnul.

Mulțumim Domnului că, prin tăierea atotinclusivă a morții atotinclusivă a lui Cristos pe cruce, suntem morți față de lume, lege, sine și orice altceva decât Dumnezeu. Chiar mai mult, fiind altoiți în Cristos, savurăm tot ceea ce este El, iar experiența Lui a devenit istoria noastră.

Pe partea negativă, am fost tăiați de sine, de trup, de lume, de religie și de lege cu rânduielile ei. Pe partea pozitivă, din moment ce suntem altoiți în Cristos, învierea Lui este a noastră pentru savurarea noastră astăzi. Istoria lui Cristos a devenit istoria noastră și avem o istorie minunată!

Suntem morți față de religie – inclusiv iudaism, catolicism și protestantism, și trăim pentru Dumnezeu! Am fost despărțiți de orice altceva decât de Dumnezeu și am fost uniți cu El pentru a trăi în înviere o viață care este una cu El!

Fie ca noi să vedem și să ne dăm seama că atât Cristos, cât și noi am fost tăiați pe cruce și amândoi am fost uniți în înviere pentru a fi altoiți împreună, iar acum suntem organic una cu Domnul!

Doamne Isuse, mulțumim că ai fost dispus să fii tăiați pe cruce pentru ca noi să fim altoiți în Cristos. Îți mulțumim că ai intrat în înviere și ai creat o cale prin care să fim uniți organic cu Domnul în duh! Aleluia, deși în noi înșine nu putem muri față de lege ca să trăim pentru Dumnezeu, putem fi altoiți în Cristos în duh! Aleluia, am fost tăiați în moartea lui Cristos din orice lucru negativ și a fost uniți cu Cristos în învierea Sa pentru a ne împărtăși din toate bogățiile Sale! Amin, Doamne, declarăm că, prin moartea Ta, suntem morți față de orice altceva decât Dumnezeu. Te lăudăm că, în învierea Ta, suntem uniți cu Tine, pentru ca toată istoria Ta să devină istoria noastră și bogățiile Tale să fie ale noastre pentru savurarea noastră! Amin, noi suntem morți pentru orice altceva decât pentru Dumnezeu și trăim pentru Dumnezeu, căci noi și Cristos suntem altoiți împreună! Slavă Domnului, noi astăzi putem trăi în duhul nostru contopit pentru a ne împărtăși din toate bogățiile lui Cristos și a trăi o viață în unitate cu Dumnezeul Triunic în duhul nostru!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Human Life and the Divine Life can be Grafted Together: we’re One Spirit with God, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Viața Creștină (2024 MDC) – săptămâna 2 (O viață altoită ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să fim eliberați de sine prin cruce prin puterea învierii lui Cristos

14/10/2024 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de iubitori ai lui Cristos, care Îl urmăresc pentru satisfacția noastră reciprocă, suntem chemați să fim eliberați de sine prin unirea noastră cu crucea lui Cristos și facem acest lucru prin puterea învierii în duhul nostru contopit. Amin!

Vrem să fim cei care iubesc apariția Domnului, menținându-ne dragostea pentru Domnul zi de zi. Noi, credincioșii în Cristos, suntem iubitori ai lui Cristos, cei care Îl iubesc pe El pe care nu L-am văzut, fiind atrași de El să-L urmărească și să-L savureze. Cât de mult Îl iubim pe Domnul Isus!

Deși nu L-am văzut niciodată fizic, nici nu L-am atins sau L-am simțit cu simțurile noastre fizice sau psihologice, Îl iubim, pentru că El este Cel mai minunat. Zi de zi Îl contactăm și Îl savurăm. Nu ne uităm la lucrurile care nu se văd și nici nu ne concentrăm asupra situației noastre sau a mediului; ne concentrăm pe Cel Nevăzut, Cel care este Cel mai Prețios. El ni s-a arătat în duh.

Am văzut ceva din El în cuvântul Său și, prin auzirea credinței, am început să credem în El. Am fost uniți cu El, El ne-a atras la Sine și am fost magnetizați de El. Noi pur și simplu Îl iubim! Când ne trezim dimineața, Îi spunem: Doamne Isuse, Te iubesc! Poate că nu simțim asta, dar în adâncul ființei noastre există o dragoste pentru Domnul. Iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt și pur și simplu Îl iubim pe Domnul.

În exterior, epoca devine din ce în ce mai întunecată, iar în creștinism în general există atât de multă degradare; totuși, Îl iubim pe Domnul și Îl savurăm și ne place să petrecem timp cu El pentru a fi infuzați cu El. El este cu adevărat cel mai minunat! El este lumină în întuneric, El este bucurie în durere și El este viața cerească pe pământ.

El ne aduce raiul la noi și ne aduce la ceruri, pentru că atunci când ne întoarcem către duhul nostru, El ne unește cu Dumnezeu și Îl aduce pe Dumnezeu la noi și pe noi în Dumnezeu. Îl iubim cu adevărat. Ne place să petrecem timp cu El, savurându-L în cuvântul Său și împărtășindu-ne din bogățiile Sale.

În cuvântul Său, El ne vorbește și ne descoperă toate bogățiile Sale pentru noi. Când ne deschidem Domnului și venim la cuvântul Său, bogățiile ființei Sale strălucesc asupra noastră, suntem infuzați cu dulceața Sa și nu-I putem rezista! Cum poți rezista celui mai minunat, cel ce este cel mai prețios?

Când privim fața Lui, El ne infuzează cu ceea ce este El. Putem spune cu adevărat: Doamne Isuse, sărută-mă. Sărută-mă cu sărutările gurii Tale, căci dragostea Ta este mai bună decât vinul! Vinul ne poate oferi decât fericire temporară, dar gustul dulce al Domnului ne oferă adevărată bucurie, fericire, pace și odihnă.

Pe măsură ce Îl iubim pe Domnul Isus și părtășia cu El, trecem prin unele experiențe într-un mod progresiv pentru a fi pregătiți ca mireasa Sa. Această experiență progresivă și părtășie cu Domnul este văzută în tipuri reprezentative și în imagini în cartea Cântarea Cântărilor.

Suntem chemați să fim eliberați de sine prin unitatea noastră cu crucea lui Cristos

În a doua etapă a Cântării Cântărilor, în legătură cu experiența noastră creștină, noi, ca iubitori ai lui Cristos, suntem chemați de Domnul să fim eliberați de sine prin unirea noastră cu crucea lui Cristos (Cântarea Cântărilor 2:8-3:5). Cu toții putem mărturisi că, pe măsură ce Îl iubim pe Domnul Isus și Îl urmărim pentru satisfacție, de atâtea ori cădem în introspecție, concentrându-ne pe noi înșine, condiția și situația noastră.

Când privim la Domnul, El este ca o gazelă sau un cerb tânăr, sărind pe munți și sărind pe dealuri. Dar când ne uităm la noi înșine, pare că există un zid între noi și Domnul, iar El pare să privescă prin ferestre și să arunce o privire prin zăbrele. El ne cheamă să venim, să ne ridicăm și să venim împreună cu El, dar parcă suntem închiși, închiși în pereți și blocați în introspecția noastră.

De partea Sa, Domnul sare pe munți și sare pe dealuri, pentru El nu există niciun obstacol sau barieră și nimic nu este prea înalt sau prea mare pentru a-L opri. Dar de partea noastră, se pare că există niște bariere și unele dificultăți, și există sinele, care ne ține jos și ne închide. O, Doamne.

Toate problemele legate de părtășia noastră cu Cristos vin din partea noastră; de partea Sa, nu este nicio problemă, dar de partea noastră, sunt munți și dealuri care ne împiedică să venim la El. Cu Domnul, există puterea de a sări și de a sălta peste orice barieră, dar când suntem în sine, suntem blocați, nu avem puterea de a ne mișca și ne concentrăm asupra noastră. O, Doamne Isuse!

Introspecția înseamnă să privim în noi, să privim înăuntrul nostru, în noi înșine, în loc să privim la Domnul Isus. S-ar putea să ne pese prea mult de condiția noastră spirituală în fața Domnului, fiind preocupați dacă rămânem în perfecțiunea pe care am atins-o. Când facem asta, devenim introspectivi, iar acesta devine un zid despărțitor care ne ține departe de Domnul și ne desparte de prezența Sa.

Cântarea Cântărilor 2:8-9 vorbește despre vitalitatea învierii; în aceste versete, Cristos este asemănat cu o gazelă sau cu un cerb tânăr sărind pe munți și sărind pe dealuri. Cristosul nostru este în înviere și nimic nu este prea mare sau prea înalt pentru a-L opri pe Cristosul înviat. Trebuie să căutăm și să cunoaștem prezența lui Cristosului care sare peste munți și dealuri.

Cristos este în înviere, fiind plin de puterea învierii, dar noi suntem în introspecție. Ori de câte ori suntem introspectivi, ori de câte ori ne concentrăm asupra propriei noastre condiții fără a fi una cu Domnul și a-L iubi cu ardoare, astfel încât El să strălucească asupra noastră în loc să „luminăm” noi înșine, vedem munți și dealuri în fața noastră, și acolo pare a fi un zid între noi și Domnul.

Problema sinelui ne separă de Domnul. Cu toate acestea, Domnul ne cheamă afară din sine; El vrea ca noi să fim eliberați de sine prin unirea cu crucea prin puterea învierii Sale. El ne cere să ieșim din noi înșine, din introspecția noastră, astfel încât să ne putem alătura Lui și să fim una cu El ca fiind Cristosul înviat care sărind dealuri și sărind muntele.

Fiind iubitorii lui Cristos, uneori putem cădea în introspecție, care devine o izolare ca un zid care ne ține departe de prezența lui Cristos. Domnul ne cheamă și ne încurajează să ne ridicăm și să ieșim din situația noastră scăzută pentru a fi împreună cu El. Fie ca noi să auzim chemarea Domnului și să ne exersăm duhul pentru a-L contacta, astfel încât să putem fi plini de puterea Sa de înviere pentru a fi eliberați de sine prin unirea noastră cu crucea lui Cristos.

Doamne Isuse, Te iubim. Ne concentrăm doar pe Tine. Nu vrem să cădem în introspecție. Vrem să Te vedem și să Te savurăm ca fiind Cristosul care sare peste munte și deal! Aleluia, nimic nu este prea înalt sau prea mare pentru a-L opri pe Cristosul înviat! Amin, Doamne, să auzim chemarea Ta ca să fim eliberați de sine prin unirea noastră cu crucea lui Cristos! Salvează-ne de sine. Salvează-ne de la introspecție. Salvează-ne de a fi izolați și despărțiți de prezența Ta prin introspecția noastră. O, Doamne, fie ca să auzim cuvântul Tău încurajator pentru ca noi să ne ridicăm și să ieșim din situația noastră joasă pentru a fi împreună cu Tine în înviere! Amin, Doamne, Te iubim! Vrem să fim eliberați de sine prin unirea noastră cu crucea lui Cristos prin puterea învierii Tale! Du-ne mai departe cu tine. Vrem să avansăm alături de Tine în viața noastră de zi cu zi. Vrem să căutăm și să cunoaștem prezența Cristosului care sare peste munți și dealuri! Te iubim, Doamne Isuse!

Prin puterea învierii, suntem capabili să fim conformați cu moartea lui Cristos, fiind una cu crucea Sa

Cum putem fi eliberați din introspecție? Cum putem fi eliberați de sine prin unirea noastră cu crucea lui Cristos? Ca iubitori ai lui Cristos, care Îl urmăresc pentru satisfacție, Îl iubim, Îl căutăm și Îl savurăm. Cu toate acestea, ne este ușor să cădem în sine și să fim introspectivi. Ne este ușor să fim izolați în introspecția noastră, departe de prezența Domnului.

Sinele nostru se strecoara; ne face să fim introspectivi. Ori de câte ori ne uităm la noi înșine, încercând să ne analizăm și să ne examinăm, vom fi mereu într-o situație de jos. Biblia ne spune să ne întoarcem privirea către Isus (Evrei 12:2); sinele nostru nu merită atenția noastră. Sinele nostru ne înșală și nu este real; deși eul poate fi atât de prezent și puternic astăzi, ar trebui să ne uităm la Isus.

Introspecția este unul dintre cei mai mari dușmani ai progresului nostru în viața creștină. Trebuie să fim întăriți cu puterea învierii pentru a fi eliberați de sine, fiind una cu crucea lui Cristos. Domnul ne încurajează, ca iubitori ai Săi, să ne ridicăm și să-L urmăm cu bogățiile învierii Sale. Cântarea Cântărilor 2:13 spune: „Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso!” El ne consideră frumoasa Sa și ne cheamă să plecăm.

Pentru că suntem introspectivi, suntem într-o situație scăzută; așa că Iubitul nostru Domn Isus ne cheamă la Sine și ne cere să ne ridicăm, căci iarna a trecut și ploaia a trecut și a dispărut. Florile apar pe pământ și a venit vremea cântării; vocea turturelei se aude în pământul nostru. Toate acestea sunt bogățiile învierii înfloritoare a lui Cristos.

Trebuie Îl savurăm pe Domnul și să fim întăriți de puterea învierii, astfel încât să fim capabili să fim conformați cu moartea lui Cristos, fiind una cu crucea Sa. Versetul 14 spune: „Porumbiță din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, / arată-mi fața ta și fă-mă să-ți aud glasul! / Căci glasul tău este dulce și fața ta, plăcută.”

S-ar putea să fim introspectivi, concentrându-ne asupra noastră înșine în loc de Domnul, dar Domnul ne încurajează prin puterea învierii Sale și cu bogățiile înfloritoare ale învierii Sale ca noi să ieșim din noi înșine și să fim eliberați de sine. Trebuie să învățăm să cunoaștem puterea învierii lui Cristos, să învățăm și să experimentăm bogățiile învierii înfloritoare a lui Cristos și să experimentăm crucea lui Cristos pentru a fi eliberați de sine.

Prin întărirea puterii învierii lui Cristos și prin încurajarea învierii înfloritoare a lui Cristos putem experimenta crucea lui Cristos și putem fi eliberați de sine. Prin puterea învierii – nu prin viața noastră naturală – noi, iubitorii de Cristos, suntem capabili să fim conformați cu moartea Sa, fiind una cu crucea Sa. Aceasta înseamnă că trebuie să ne exersăm duhul și să fim în duhul contopit, astfel încât să putem participa și să experimentăm învierea lui Cristos.

Acest lucru ne permite să fim una cu crucea pentru a fi eliberați de sine și a fi transformați într-un om nou în noua creație a lui Dumnezeu pentru împlinirea economiei lui Dumnezeu în zidirea Trupului organic al lui Cristos (Romani 8:2, 4, 29; Gal. 6:15). Ca iubitori de Cristos, suntem chemați de Domnul să rămânem pe cruce, într-o stare crucificată, în mod continuu (Gal. 2:20; 1 Cor. 15:31; 2 Cor. 4:10-11).

Cu toate acestea, s-ar putea să nu alegem să facem acest lucru, pentru că este in lucru dificil să pătrundem în crăpăturile stâncii și în acoperirea prăpastiei înalte în munți pe un drum accidentat. Așadar, Domnul ne dă putere, ca iubiți ai Săi, să ne ridicăm și să ne îndepărtăm din situația noastră scăzută în introspecția noastră asupra sinelui, arătându-ne puterea învierii Sale.

De asemenea, El ne încurajează, prin bogățiile înfloritoare ale învierii Sale, să fim eliberați de sine, fiind una cu crucea lui Cristos. Prin puterea învierii Sale, noi, cei care Îl iubim pe Domnul, ne hotărâm să luăm crucea negându-ne pe sine (Matei 16:24). Prin puterea învierii lui Cristos suntem capabili să fim conformați cu moartea lui Cristos, fiind una cu crucea Sa (Filipeni 3:10).

Cum putem savura și experimenta puterea învierii Sale astăzi? Realitatea învierii este Cristos ca Duh, Cristosul pneumatic (Ioan 11:25), iar acest Cristos locuiește în noi și este contopit cu duhul nostru regenerat (1 Cor. 6:17). În și prin intermediul duhului nostru participăm și experimentăm învierea lui Cristos. Puterea și bogățiile învierii lui Cristos ne permit și ne încurajează să fim una cu crucea, astfel încât să fim eliberați de sine și să fim transformați într-un om nou în noua creație a lui Dumnezeu! Aleluia!

Doamne Isuse, arată-ne puterea învierii Tale și încurajează-ne prin bogățiile înfloritoare ale învierii Tale. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta, a Te cunoaște, a Te savura și a ne putea împărtăși din puterea învierii Tale. O, Doamne, doar prin puterea învierii Tale noi, ca iubitori ai lui Cristos, ne putem hotărî să luăm crucea prin renegarea sinelui! Numai prin puterea învierii Tale suntem capabili să fim conformați cu moartea Ta, fiind una cu crucea Ta. Ne întoarcem către Tine chiar acum. Ne exersăm duhul. Vrem să fim în duhul nostru, pentru că în duh suntem contopiți cu Tine și aici locuiești Tu ca Duh. Amin, Doamne, vrem să fim în duhul nostru contopit, astfel încât să putem participa și să experimentăm învierea lui Cristos! Păstrează-ne în duhul nostru astăzi, astfel încât să fim capabili să fim una cu crucea lui Cristos pentru a fi eliberați de sine și a fi transformați într-un om nou în noua creație a lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Delivered from the Self through the Cross by the Power of Christ’s Resurrection, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 4 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Prin Dumnezeul care impune cerințe și prin Cristos ca ofrande, putem să-L savurăm pe Cristos ca țară bună

17/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Prin Dumnezeul care ne cere, crucea lui Cristos și Cristos Însuși ca ofrande care îndeplinesc cerințele lui Dumnezeu, putem intra în Cristos ca țara noastră bună și putem primi toate binecuvântările pe care Dumnezeu ni le dă în Cristos.

Scena de la intrarea țării bune – așa cum este descris în Deut. 27:1-8, include monumentele din piatră, altarele și jertfele; toate acestea îl simbolizează pe Cristos, care este atât mărturia lui Dumnezeu, cerințele lui Dumnezeu, calea lui Dumnezeu de a împlini cerințele Sale, cât și țara bună în care putem intra.

Cartea Deuteronomului este un cuvânt final al legii, re-vorbirea legii de către Moise sub inspirația lui Dumnezeu și cu o povară pentru a doua generație; el dă o concluzie atotinclusivă Pentateuhului.

Cea mai mare parte a celei de-a doua generații nu a fost prezentă pentru a auzi dăruirea celor Zece Porunci, așa că Dumnezeu l-a împovărat pe Moise să revorbească legea pentru a oferi tinerei generații o pregătire reînnoită pentru a fi pregătiți să intre în țara bună promisă de Dumnezeu și să o moștenească ca posesie a lor.

Cuvântul pe care Moise le-a vorbit copiilor lui Israel în Deuteronom este parte din Biblie și întreaga Biblie este respirația lui Dumnezeu, vorbirea lui Dumnezeu.

Semnificația intrinsecă a cărții Deuteronom este că această carte este despre Cristos.

Cristos este Cuvântul lui Dumnezeu, respirația din Dumnezeu, cuvântul viu care iese prin gura lui Dumnezeu, iar când chemăm numele Domnului, Îl primim și trăim datorită Lui.

Chiar mai mult, în calitate de cuvânt viu al lui Dumnezeu, Cristos este întrupat în cuvântul Său; atunci când ne rugăm peste Cuvântul lui Dumnezeu, medităm asupra cuvântului și luăm cuvântul cu ajutorul tuturor feluri de rugăciune și petiție, îl inhalăm pe Dumnezeu.

Ce minunat că noi, ființele umane, putem să-L inspirăm pe Dumnezeu rugându-ne peste cuvântul lui Dumnezeu! Și pe măsură ce-L savurăm pe Cristos ca fiind cuvântul viu al lui Dumnezeu, El devine locul nostru ascuns ca scut, El ne ajută și ne tratează bine și ne face înțelepți și ne oferă înțelegere.

Pe măsură ce-L savurăm pe Domnul ca fiind cuvântul viu al lui Dumnezeu, avem discernământ și cunoaștere adecvată, suntem feriți de păcat și de orice cale rea și suntem feriți de poticnire.

Cuvântul lui Dumnezeu, odată intrat în noi într-un mod viu, ne călăuzește pașii și ne determină să biruim nelegiuirea.

Fie ca să-L iubim pe Dumnezeu și să ne smerim pe noi înșine pe măsură ce venim la cuvântul Său, considerând cuvântul Său ca fiind cuvântul Său viu prin care Îl putem contacta și să rămânem în El!

Dacă facem acest lucru, suntem infuzați cu substanța vie a lui Dumnezeu prin cuvânt și devenim una cu Dumnezeu în viață, natură și expresie și vom trăi spontan o viață care Îl exprimă pe Dumnezeu în conformitate cu cuvântul Său.

Să vedem cum sunt monumentele din piatră, altarul și ofrandele din Deut. 27:1-8 Îl simbolizează pe Cristos

Scena de la intrarea țării bune înfățișată în Deut. 27:1-8 include monumentele din piatră, altarul și ofrandele; toate aceste elemente îl simbolizează pe Cristos.

În timp ce poporul lui Israel se apropia de țara bună și urma să traverseze Iordanul, Dumnezeu prin Moise le-a spus că, după ce vor traversa râul, vor trebui să facă unele lucruri.

Ei trebuiau să ridice niște pietre mari și să le tencuiască pentru a fi monumente și au scris pe ele cuvintele legii în porunci; apoi, pe lângă monumente, urmau să construiască un altar și să ofere pe acesta ofrande arse și ofrande de pace.

Ce semnifică toate acestea și cum se aplică acest lucru în viața noastră creștină? Legea scrisă pe monumente era un portret al lui Dumnezeu Însuși; legea este un portret, o imagine a ceea ce este Dumnezeu. Dumnezeu este dragoste, lumină, sfințenie și dreptate, iar legea este un portret al ceea ce este El.

Cele Zece Porunci dezvăluie că Dumnezeu este iubire și lumină și că El este sfânt și drept; la intrarea în țară a fost însuși Dumnezeu exprimat prin legea Sa.

Dumnezeu era acolo în picioare și se revela pe Sine Însuși copiilor lui Israel, făcând de cunoscut cerințele Sale.

Modul în care putem intra în țara bună este prin îndeplinirea cerințelor lui Dumnezeu; numai atunci când îndeplinim cerințele lui Dumnezeu, putem intra în posesia țării bune.

În realitatea spirituală, Cristos este portretul viu al lui Dumnezeu, împlinirea legii; El a venit să-L exprime pe Dumnezeu în toate felurile posibile și El a împlinit legea.

Cristos este portretul viu al lui Dumnezeu și El este standardul vieții noastre creștine; nu trebuie să păstrăm în exterior legea – ci mai degrabă, trebuie să-L păstrăm pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos și să-L trăim Cristos pentru expresia lui Dumnezeu în om.

Monumentele ridicate de cealaltă parte a râului Iordan semnifică faptul că Cristos este portretul viu al lui Dumnezeu și întruparea lui Dumnezeu stătea în fața oamenilor pentru a le impune cerințe conform cu ceea ce este El.

Domnul a spus că, așa cum este El, așa suntem și noi; chiar așa cum a trăit El, așa ar trebui să trăim; chiar așa cum a lucrat El, așa ar trebui să facem și lucrări și mai mari pe care le vom face.

Deci Cristos, ca portret viu al lui Dumnezeu, stă în fața noastră pentru a ne impune cerințe conform cu ceea ce este El.

Chiar lângă pietrele care conțineau inscripțiile poruncilor lui Dumnezeu se afla altarul, care simbolizează crucea lui Cristos; crucea este crucea lui Cristos, căci pe altar totul este terminat, iar pe cruce Cristos a terminat toate lucrurile.

Faptul că altarul era acolo și ar fi oferite ofrande arse și oferte de pace, arată că Cristos este Singurul care poate îndeplini cerințele lui Dumnezeu, iar prin El – prin răscumpărarea Sa pe cruce – putem intra în țara bună.

Copiii lui Israel urmau să intre în țara bună, dar nu puteau lua țara de unii singuri; Dumnezeu a stabilit cerințele pentru ca aceștia să intre în stăpânirea țării bune și El le-a dat și o cale de a intra – ofrandele.

Acest lucru este foarte important pentru noi în experiența noastră creștină.

Prin Dumnezeul care ne cere, crucea lui Cristos și Cristos ca ofrande, putem intra în Cristos și putem să-L savurăm ca țară bună

Cum putem noi, fiind credincioși în Cristos, să intrăm în savurarea Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune?

Cristos, ca portret viu al lui Dumnezeu, este cerința ca noi să intrăm în țara bună; pentru a intra în posesia Cristosului atotinclusiv, trebuie să devenim Cristos, pentru că numai El este calificat.

Când Îl privim pe Cristos ca portretul viu al lui Dumnezeu – El este dragoste, lumină, sfințenie și dreptate – ne dăm seama că, în noi înșine, nu suntem ceea ce El este.

Putem fi tentați să citim Biblia și să o luăm ca și cuvânt al lui Dumnezeu și să încercăm să o împlinim; în acest fel, putem încerca să îndeplinim legea și să îndeplinim cerințele lui Dumnezeu.

Dar ceea ce Dumnezeu dorește este două lucruri: El vrea să-L luăm pe Cristos ca ofrande și să inspirăm pe Dumnezeu în cuvântul Său.

Faptul că chiar lângă pietrele care conțin inscripțiile poruncilor lui Dumnezeu era altarul, arată că noi, ca popor al lui Dumnezeu, putem să-L luăm pe Cristos ca ofrandă arsă pentru satisfacția lui Dumnezeu și ca ofrandă de pace către Dumnezeu pentru savurarea noastră cu Dumnezeu în părtășia divină (Psa. 43:4-5).

Trebuie să-L luăm pe Cristos ca absolutismul noastră înaintea lui Dumnezeu și ca pace a noastră cu Dumnezeu și cu omul; aceasta este prin exersarea duhului nostru și aplicarea Lui la experiența noastră pentru a fi una cu El ca fiind Cel absolut înaintea lui Dumnezeu și ca Acela care este pacea noastră.

Cristos este Cel care Îl exprimă pe Dumnezeu și este cuvântul viu al lui Dumnezeu; Cristos este, de asemenea, Cel care îndeplinește și satisface toate cerințele lui Dumnezeu.

Dumnezeul care ne impune cereri a venit în întrupare pentru a fi Mântuitorul nostru și Înlocuitorul nostru ca fiind Cel care împlinește.

Pe de o parte, El cere ca noi să fim la fel ca El, iar pe de altă parte, El Însuși a venit să-și îndeplinească cerințele Sale și să fie inspirat de noi, pentru ca El din noi să îndeplinească aceste cerințe. Ce scenă minunată vedem în Deut. 27 !

Prin Dumnezeu care cere, prin crucea lui Cristos și prin Cristos Însuși ca ofrande noi putem intra în Cristos ca țara noastră bună!

Modul în care putem intra în savurarea și experimentarea Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune nu este prin străduința noastră în noi înșine, ci prin cererea lui Dumnezeu, crucea lui Cristos și prin Cristos ca ofrande ale noastre.

În acest fel Îl savurăm pe Cristos și primim toate binecuvântările pe care Dumnezeu ni le dă în Cristos.

Binecuvântările pe care Dumnezeu vrea să ni le ofere nu sunt ceva material sau exterior; aceste binecuvântări nu sunt altceva decât Dumnezeul Triunic procesat care este întrupat în Cristos și realizat ca Duhul (1 Pet. 3:18; Ef. 1:3; Gal. 3:14).

Realitatea țării bune este Duhul atotinclusiv, care dă viață, ca realizare și finalizare a Dumnezeului Triunic procesat.

Aspectul fizic al țării bune a fost țara Canaanului, pe care copiii lui Israel i-au moștenit și s-au bucurat; aplicația spirituală a țării bune este Duhul atotinclusiv, compus, care dă viață!

Binecuvântarea Duhului promis corespunde cu binecuvântarea țării promise lui Avraam; de fapt, Duhul ca realizare a lui Cristos în experiența noastră este țara bună ca sursă a bogatei surse a lui Dumnezeu pentru ca noi să Îl savurăm.

Nu suntem meniți să încercăm să păstrăm poruncile, statutele, legile și rânduielile lui Dumnezeu; nu o putem face și nu reușim, și chiar cădem sub blestem atunci când încercăm să le îndeplinim.

Ceea ce trebuie să facem este să ne unim cu Cristos, astfel încât Dumnezeul care cere să fie satisfăcut de Cristos ca realitate a tuturor ofrandelor.

Și trebuie să-L respirăm, citind cu rugăciune cuvântul Său, astfel încât El din noi să îndeplinească aceste cerințe și să ne aducă și în posesia Cristosului atotinclusiv ca țară bună!!

Doamne Isuse, Te iubim și venim la Tine ca și cuvânt viu al lui Dumnezeu să Te inspirăm! Slavă Domnului că Dumnezeul care a cerut a devenit om, a murit pe cruce pentru a îndeplini toate cerințele lui Dumnezeu a devenit un Duh dătător de viață pentru a fi respirat în noi în cuvântul Său! Aleluia, în noi înșine nu putem intra în savurarea Cristosului atotinclusiv, dar prin Cristos ca ofrande suntem calificați să intrăm în savurarea țării bune și să primim toate binecuvântările pe care Dumnezeu ni le dă în Cristos! Slavă Domnului, Dumnezeul Triunic procesat însuși este întrupat în Cristos și realizat ca Duhul să fie porțiunea noastră prin Cristos mântuitor, care a devenit Duhul dătător de viață pentru a fi inspirat întru noi și pentru a trăi în noi o viață care îndeplinește cerințele lui Dumnezeu!