Cristos S-a golit pe Sine

Când Îl trăim pe Cristos, Îl trăim pe Cel care este modelul unei vieți crucificate

25/10/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

În Fil. 2 Îl vedem pe Cristos crucificat ca modelul nostru, iar acest tipar este viața crucificată din noi; atunci când îl trăim pe Cristos, Îl trăim Cel care este modelul unei vieți crucificate.

Cristos ca modelul nostru nu este doar ceva obiectiv, ceva ce ar trebui să urmăm la exterior, ci și ceva subiectiv și experimental, ceva ce putem experimenta în interior trăindu-L pe Cristos pentru a trăi o viață crucificată.

Cristos, Cel care a stabilit modelul de a Se goli și de a Se smeri pe Sine Însuși și de a nu apuca faptul de a fi egal cu Dumnezeu, El Însuși este modelul nostru, iar El lucrează acum în noi ca Dumnezeu care ne locuiește în interior.

Nu trebuie să încercăm să urmăm acest model în exterior, prin propria noastră putere, sforțare, și râvnă; pur și simplu trebuie să ne întoarcem către Cristosul dinn interior, căci El ca model trăiește în noi, iar noi trebuie să-L trăim Cristos, adică să trăim o viață crucificată împreună cu Domnul.

Cristos este modelul nostru interior pentru trăirea noastră; prin urmare, chiar dacă avem cel mai înalt standard al poziției celei mai înalte, nu ar trebui să apucăm acest lucru și să ținem de el.

Avem nevoie disperată de a-L experimenta pe Cristos ca modelul nostru în viața de biserică; avem o nevoie disperată de a trăi o viață crucificată împreună cu Cristos, pentru ca El să fie exprimat prin noi.

Apostolul Pavel a trăit o astfel de viață; chiar dacă alții l-au predicat pe Cristos din invidie și cu certuri, încercând să obțină o reacție de la Pavel, el era fericit pentru că Cristos a fost predicat.

Atenția lui Pavel era asupra lui Cristos; el a mărturisit că pentru el a trăi este Cristos și a muri este câștig, căci va merge să fie cu Domnul.

Ce înseamnă că pentru noi să trăim este Cristos? Înseamnă că Îl experimentăm pe Cristos ca modelul nostru, adică îl luăm pe Cel ce se umilește pe Sine și Se golește pe Sine ca viață crucificată și Îl trăim pe El.

Aceasta înseamnă să avem aceeași minte, adică să avem mintea lui Cristos; în acest fel suntem una nu numai în duh, ci și în suflet, căci gândim același lucru, fiind alăturați în suflet, iar accentul nostru unic este să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos în mod subiectiv.

Cât de mult avem nevoie să-L trăim pe Cristos în viața Sa umană, în special în golirea de Sine Însuși, în umilirea de Sine, și în faptul că nu a ținut de egalitatea cu Dumnezeu ca fiind o comoară!

Cât de mult avem nevoie pentru a trăi viața divină din noi, viața crucificată, deoarece această viața – și nu noi în noi înșine – este cea care ne poate face în stare să ne golim și să ne smerim. Amin, Doamne Isuse, fie ca asta să fie experiența noastră!

Cristos crucificat este modelul nostru, iar acest model este viața crucificată dinăuntrul nostru

Aleluia, în calitate de credincioși în Cristos, Îl avem pe Cristosul crucificat ca modelul nostru, iar acest model este viața crucificată din noi (vezi 1 Corinteni 1:23a; 2: 2; Gal. 2:20; 3: 1; 6:14).

Când am fost regenerați, Duhul a intrat în duhul nostru și s-a contopit pe Sine cu duhul nostru; acum putem fi la fel de smeriți precum a fost Isus și ne putem goli prin Duhul lui Isus Cristos.

Cristos ca model este în noi, căci avem Duhul lui Isus Cristos; când suntem în duh, ne putem goli și ne putem smeri pe noi înșine, considerându-i pe ceilalți mai excelenți decât noi înșine.

Dar când nu trăim în Duhul lui Isus Cristos, facem lucruri din rivalitate și în competiție cu ceilalți, iar Domnul nu este exprimat prin noi.

Cristos este tiparul, modelul unei vieți crucificate, iar El trăiește în noi; El însuși trăiește din noi ca Duhul lui Isus Cristos. El nu este doar modelul nostru într-un mod exterior, ci și viața noastră în interior.

Avem o viață în noi care nu insistă niciodată să fie ceva, ci se golește mereu, ocupă un loc mai de jos și se smerește; trebuie să-L savurăm pe Cristos ca o astfel de viață și trebuie să trăim prin această viață.

Modelul lui Cristos este văzut în Phil. 2 în șapte pași: 1. El S-a golit de Sine, 2. El a luat forma de sclav, 3. S-a asemănat cu oamenii, 4. S-a smerit pe Sine, 5. S-a făcut ascultător, 6. A devenit ascultător până la moarte și 7. El a fost ascultător până la moartea crucii.

Acest tipar este foarte înalt și în noi înșine nu-L putem imita și nici nu-L putem urma; avem aspirația de a fi ca El și de a trăi același fel de viață ca El, dar singurul mod în care putem face acest lucru este realizând că El este acum viața noastră în interior.

Viața crucificată a lui Cristos este în noi; pașii umilirii Sale sunt toate aspectele vieții crucificate. Când trăim viața crucificată, putem lăsa deoparte orice exaltare de sine, ne umilim pe noi înșine, ne golim și nu ne apucăm de nicio poziție sau onoare care este pe bună dreptate a noastră.

Când Cristos a fost ascultător până la moartea crucii El a trăit viața crucificată într-un mod deplin și absolut; o astfel de viață este acum în noi și, atunci când îl trăim pe El, putem trăi același fel de viață în viața noastră de zi cu zi.

În noi înșine nu vrem să fim smeriți sau goliți, ci mai degrabă, vrem să fim înălțați și umpluți, dar când Îl trăim pe Cristos, când trăim viața crucificată, ne smerim în mod spontan, ne golim și nu dorim să avem o poziție înaltă.

Cât de mult trebuie să-L trăim pe Cristos, să-L experimentăm pe Cristos și să-L cunoaștem în mod subiectiv ca modelul nostru trăind această viață crucificată în noi!

Îți mulțumim Doamne pentru stabilirea modelului unei vieți crucificate, și mulțumim că ai venit în noi ca viață crucificată pentru a trăi același fel de viață în noi astăzi! Aleluia, Cel care S-a golit pe Sine, S-a smerit pe El însuși și nu a considerat egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară de apucat acum trăiește în noi, și noi putem să-L trăim! Doamne, ne întoarcem către Tine și Te luăm ca viață și tot ceea ce avem, pentru a putea trăi viața crucificată în viața noastră de zi cu zi. Amin, Doamne, fie ca viața crucificată să fie trăită în noi într-un mod deplin și absolut.

Când Îl trăim pe Cristos, Îl trăim Cel care este modelul unei vieți crucificate – trăim o viață crucificată

În Fil. 1:21 Pavel a mărturisit că pentru el a trăi este Cristos, apoi a continuat să vorbească despre acest Cristos în Fil. 2 când a prezentat modelul lui Cristos.

Cine era acest Cristos pe care L-a trăit Pavel? El era Cel care s-a smerit pe Sine, S-a golit de Sine și nu a considerat egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară de apucat; acesta este Cristos ca model al unei vieți crucificate.

Când îl trăim pe Cristos, Îl trăim Cel care este modelul unei vieți crucificate; Îl trăim pe Cel care se golește de sine și se umilește pe Sine.

Cum ar arăta să-L trăim pe Cristos? Dacă îl trăim pe Cristos, ne golim de sing, ne smerim pe noi înșine și nu apucăm nici o onoare sau poziție care poate fi pe bună dreptate a noastră.

În viața noastră de familie, între soț și soție, soțul care Îl trăiește pe Cristos nu apucă de „calitatea sa de soț” și nu își revendică autoritatea; mai degrabă, el se smerește și se golește și Îl trăiește de Cristos ca viața crucificată.

Când îl experimentăm pe Cristos și îl trăim pe Cristos, trăim automat o viață crucificată; Îl trăim pe Cel care este modelul unei vieți crucificate.

Cristos este modelul nostru nu ca noi să ne străduim ca să-L imităm la exterior, ci ca noi să-L trăim în mod organic și spontan trăindu-L și experimentându-L pe Cristos.

Viața crucificată a lui Cristos în noi este cu adevărat o viață de auto-golire și auto-umilire, iar această viață nu apucă nimic ca fiind o comoară, ci este întotdeauna dispusă să lase deoparte poziția și titlul.

Atunci când avem un schimb de cuvinte cu soțul nostru și simțim că „temperatura crește”, trebuie să permitem minții vii a lui Cristos să lucreze în noi, și trebuie ca să trăim viața crucificată.

În conversația cu ceilalți, atunci când alții ne jignesc, când suntem pe cale să facem și să spunem ceva, trebuie să spunem pur și simplu: Amin, Doamne, spun Amin minții Tale care ne infuzează, ne saturează și ne transformă mintea! Amin!

Filipeni 2 ne arată că ar trebui să trăim o viață crucificată pentru a savura de puterea învierii; ar trebui să luăm viața crucificată a lui Cristos ca model pentru a putea experimenta puterea învierii, care L-a înălțat pe Cristos până la cel mai înalt vârf din univers (Fil. 2:9).

Atât experimentarea lui Cristos ca modelul unei vieți crucificate, cât și experimentarea puterii de înviere care Îl înalță sunt nesfârșite.

Când Îl trăim pe Cristos, Îl trăim Cel care este modelul unei vieți crucificate și trăim astfel o viață crucificată, care se goleste de sine și se umilește pe înșine; nu încercăm să ne smerim sau să ne golim pe noi înșine – pur și simplu trăim o astfel de viață.

Când trăim o astfel de viață, când trăim o viață crucificată, suntem aduși în puterea învierii prin care Cristos este înălțat.

Vom rămâne fermi pentru mărturia Domnului, dar nu vom revendica nici o poziție, titlu sau poziție pentru noi înșine; mai degrabă, luăm viața crucificată ca modelul nostru.

În cele din urmă, vom intra în puterea învierii și vom experimenta înălțarea lui Dumnezeu.

Nu căutăm să fim înălțați, ci căutăm să experimentăm viața crucificată și, în timp ce facem aceasta, vom experimenta și viața și puterea învierii, și vom fi înălțați în Cristos și cu Cristos.

Doamne Isuse, vrem să-L trăim pe Cristos, să-L trăim pe Cel care este modelul vieții crucificate. Salvează-ne de la a încerca în exterior să Te imităm și să ne smerim și să ne golim pe noi înșine; fie ca să învățăm să ne întoarcem spre Tine și să permitem minții Tale să ne satureze, să ne transforme și să cauzeze ca mintea noastră să fie mintea lui Cristos. Amin, Doamne Isuse, fie ca viața Ta crucificată să fie trăită în noi într-un mod deplin și absolut până când vom fi aduși în înviere pentru a fi înălțați împreună cu Tine și în Tine. Îți mulțumim Doamne căci Tu ești fost modelul nostru și că Tu ai venit în noi ca model pentru a trăi în noi.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, When we Live Christ, we live the One who is the Pattern of a Crucified Life (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 2 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Nevoia noastră urgentă e să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru de trăire a unei vieți crucificate

24/10/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

Există o nevoie urgentă în viața de biserică din recâștigarea Domnului astăzi să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru; trebuie să-L trăim pe Cristos în viața Sa omenească, mai ales în golirea de Sine și în umilirea Sa și prin faptul că nu a apucat strâns egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară.

Trebuie să cunoaștem nu doar ce a făcut Cristos, procesele prin care a trecut și pașii umilirii pe care i-a făcut pentru noi, ci, de asemenea, să-L experimentăm ca modelul nostru.

Cristos a trecut prin anumite lucruri și a făcut anumite lucruri, și S-a smerit și S-a golit de Sine; acum El este modelul nostru, și a intrat în noi – credincioșii Săi – pentru a trăi același fel de viață în viața de biserică astăzi.

Nimeni nu L-a obligat pe Cristos să facă ceea ce a făcut; mai degrabă, deși există egalitate și armonie în Dumnezeire, Fiul a luat inițiativa de a se supune Tatălui, venind ca să fie om și învățând ascultarea prin lucrurile suferite de El.

El a lăsat la o parte gloria, puterea, poziția și imaginea dumnezeirii Sale și a devenit om; El S-a smerit ca să fie sclav, iar când alții L-au privit, au văzut un om normal.

Cristos a ales de bună voie să fie Fiul, El Însuși supunându-Se autorității Tatălui; El a trăit o viață supusă lui Dumnezeu și a stabilit un model pe care să-l urmăm și să-l trăim.

Ca o astfel de Persoană, El a trecut prin moarte și înviere și a intrat în noi ca Duh dătător de viață; în acest Duh este tot ceea El ce a făcut și a experimentat.

Toți credincioșii autentici în Cristos au viața lui Cristos și această viață este o viață de supunere; când trăim conform vieții lui Cristos, ne supunem spontan lui Dumnezeu și celorlalți, și modelul lui Cristos este trăit în noi.

Cristos a creat supunerea; a ne supune este relativ ușor pentru noi, căci trebuie doar să ne smerim, dar El a trebuit să lase deoparte atât de multe lucruri pentru a se supune Tatălui.

Este imposibil ca noi să copiem sau să imităm la exterior ceea ce a făcut Cristos în pașii umilinței pe care El i-a făcut. Dar slavă Domnului, El este în noi!

El a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit și a fost ascultător de Dumnezeu până la moarte, dar o asemenea Persoană este acum în noi!

Domnul Isus Cristos, care a fost supus de-a lungul vieții Sale, ne-a oferit viața Sa de supunere, astfel că acum ne supunem nu pentru că suntem înclinați să o facem în noi înșine, ci pentru că avem o viață în noi care se supune. Amin!

Nevoia noastră urgentă e să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru de trăire a unei vieți crucificate

Există o nevoie urgentă astăzi de a-L experimenta pe Cristos ca modelul nostru; Cristos ca modelul nostru nu este doar în mod obiectiv, ci și subiectiv și experimental.

Aceasta înseamnă că Cel care a stabilit modelul și care El Însuși este modelul, operează acum în noi ca Dumnezeu locuitor în interior (Fil. 2:5, 12-13).

În primul rând, trebuie să avem această minte, mintea lui Cristos și apoi trebuie să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru. Principiul lui Cristos ca modelul interior al vieții noastre este că, deși avem cel mai înalt standard al celei mai înalte poziții, nu trebuie să o luăm ca pe un lucru de apucat, la fel cum a făcut și Domnul (vezi Fil. 2:3-6).

Aceasta înseamnă că trebuie să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru și să trăim o viață crucificată; trebuie să-L pe El experimentăm ca viața noastră crucificată.

O astfel de viață este cu totul în contrast cu o viață de rivalitate și vanitate. În viața de biserică trebuie să nu trăim după viața noastră naturală, ci să luăm viața crucificată ca modelul nostru, altfel vom trăi în mod automat o viață de rivalitate și vanitate.

Trebuie să fim sinceri cu noi înșine și să ne gândim ce fel de viață de biserică am trăit până acum în biserică; am luat noi oare viața crucificată a lui Cristos ca modelul nostru și am trăit noi o viață crucificată sau am trăit o viață de rivalitate și vanitate?

Ori de câte ori suntem în rivalitate și căutăm glorie, trăim în sine; trebuie să condamnăm acest lucru și să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru. În momentul în care nu-L luăm pe Cristos ca modelul unei vieți crucificate, trăim în rivalitate și vanitate.

De exemplu, unii frați ar putea fi solicitați să își asume mai multă responsabilitate și ne putem întreba de ce ei și nu noi; sau unii sunt anumiți responsabili, dar noi suntem în rivalitate cu ei pentru că nu ni s-a cerut să facem acele lucruri.

Fie ca noi să primim antidotul și să-L experimentăm pe Cristos ca model al unei vieți crucificate. Când vom face acest lucru, vom avea aceeași gândire, aceeași minte; vom căuta un singur lucru, savurarea și experimentarea subiectivă a lui Cristos pentru viața de biserică.

Trebuie să fim “parteneri cu Cristos” în golirea de Sine, în smerenia Sa, și în faptul că nu a apucat strâns egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară. El nu a insistat să păstreze forma lui Dumnezeu, ci a fost dispus să Se golească de Sine și să Se umilească.

În loc să apucăm ceea ce avem, ar trebui să lăsăm aceste lucruri deoparte și să ne golim de noi înșine.

Cristos nu este doar modelul nostru pentru mântuirea noastră constantă, ci și standardul pentru mântuirea noastră. De la încarnarea Sa și până la crucificarea Sa, Cristos a devenit un model pentru mântuirea noastră, iar experiența Sa de la înviere până la înălțare este standardul mântuirii noastre.

Fie ca să ne exersăm duhul și să ne dăm seama de nevoia noastră urgentă de a-L experimenta pe Cristos ca modelul nostru de trăire a unei vieți crucificate. Fie ca să ne deschidem Domnului și să-I spunem:

Doamne Isuse, Te luăm pe Tine ca model. Ne dăm seama că nevoia noastră urgentă în viața de biserică astăzi este să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru. Îți mulțumim, Doamne, căci Tu nu doar ai stabilit un model pentru viața noastră creștină prin viața și moartea Ta, ci ai și venit în noi ca să trăiești același mod de viață astăzi. Amin, Doamne, avem viața de supunere a lui Cristos în noi și Îl putem experimenta pe Cristos ca modelul nostru de trăire a unei vieți crucificate. Aleluia, Dumnezeul care locuiește în interior operează în noi, și noi putem coopera experimentându-L pe Cristos ca modelul nostru astăzi!

Îl experimentăm pe Cristos ca model în golirea și umilirea Sa și prin faptul că nu a apucat strâns egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară

Trebuie să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru; trebuie să-L trăim pe Cristos în viața Sa omenească, în special în golirea de Sine și în umilirea Sa, și faptul că nu a apucat strâns egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară (Fil. 1:20-21; 2:6).

Cheia de a-L experimenta pe Cristos ca modelul nostru este că avem o viață în noi care se golește de sine și se umilește; această viață niciodată nu apucă vreun lucru ca pe o comoară, ci este întotdeauna gata să lase la o parte poziția și titlul.

Aleluia, în calitate de credincioși în Cristos, nu ni se cere să încercăm mai mult, să fim mai buni, și să ne forțăm să facem cutare lucru… avem o viață în noi, iar această viață se golește de sine și se umilește în mod automat. Cât timp trăim prin această viață, noi Îl experimentăm pe Cristos ca modelul nostru.

De exemplu, în viața de familie uneori soția îi poate da soțului un moment dificil; calea ca el să fie salvat într-o astfel de situație este să nu insiste asupra conducerii sau a “calității de soț” și astfel să ceară soției să i se supună.

Chiar dacă Biblia spune că soțul este capul soției la fel cum Cristos este Capul bisericii, acest lucru nu este ceva ce trebuie pus în aplicare sau cerut de la alții.

Mai degrabă, soțul trebuie să-și lase deoparte conducerea, “calitatea sa de soț”; acest lucru nu este ceva ce trebuie apucat și de ținut cu dinții, ci ceva care trebuie pus deoparte, astfel încât să-L poată experimenta pe Cristos ca model.

Când soțul își lasă deoparte conducerea și experimentează viața crucificată a lui Cristos, el savurează mântuirea interioară care operează în el, iar Dumnezeu este Cel care operează în el pentru a-l mântui.

În acest fel, el se golește pe sine și își lasă deoparte calitatea de cap și Îl experimentează pe Cristos. Acesta nu este cazul doar cu soțul, ci și cu soția; aceasta este doar o ilustrație.

Cu părere de rău, însă, în majoritatea cazurilor, trebuie să recunoaștem că fratele căsătorit “își apucă calitatea de cap” și refuză să o lase deoparte, iar soția își ține partea; deci are loc un schimb amar de cuvinte, cu cârtiri și raționamente.

Din nou și din nou trebuie să ne întoarcem către Domnul și să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru în golirea de Sine, în umilirea Sa, și în faptul că nu a apucat strâns egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară.

Dacă facem acest lucru, dacă lăsăm deoparte ceea ceea ce este de drept al nostru, prin faptul că trăim viața crucificată a lui Cristos, vom experimenta mântuirea constantă și instantanee a lui Cristos, iar soția noastră va fi în cele din urmă câștigată de Domnul.

Aleluia, Dumnezeu lucrează în noi; El lucrează și operează în noi atât înfăptuirea, cât și voința, pe mâsură ce ne întoarcem spre El și Îl experimentăm.

Dumnezeul care a devenit om, care S-a smerit și S-a golit de Sine, care nu a considerat egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară de apucat, Acesta este Duhul cu duhul nostru!

Nu suntem doar oameni – suntem oameni-Dumnezeu, căci Omul-Dumnezeu Isus Cristos este în duhul nostru și Îl putem experimenta pe Cristos ca modelul nostru! Deoarece Dumnezeu operează în noi, ne dăm seama că suntem oameni-Dumnezeu, cei care trăiesc prin viața lui Cristos în duhul lor.

Avem o viață în noi care se golește de sine și se umilește, iar această viață niciodată nu apucă vreun lucru ca o comoară; mai degrabă, este întotdeauna gata să lase la o parte poziția și titlul.

Când trăim prin această viață, nu vom apuca strâns nici măcar lucrurile date de Dumnezeu, ci, mai degrabă, ne vom coborî poziția noastră de dragul altora și pentru gloria lui Dumnezeu, nepăsându-ne de reputația noastră.

Doamne Isuse, vrem să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru în golirea și în umilirea Sa și în faptul că nu a apucat egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară. Îți mulțumim, Doamne, pentru că ai intrat în noi ca o viață care se golește de sine și se umilește. Aleluia, Dumnezeu operează în noi atât voința cât și înfăptuirea, și trebuie doar să cooperăm cu El pentru a ne duce la capăt propria mântuire. Doamne, vrem să trăim prin viața divină din duhul nostru, o viață care niciodată nu apucă ceva ca pe o comoară, ci este întotdeauna gata să-și lase deoparte poziția și titlul de dragul altora și pentru gloria lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Our Urgent Need is to Experience Christ as our Pattern of Living a Crucified Life (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 2 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristos este reprezentarea supunerii față de autoritate; viața Sa de supunere este în noi

23/10/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Cristos, Fiul lui Dumnezeu, S-a golit de bunăvoie pentru a deveni om creat; El a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit și a devenit reprezentarea supunerii față de autoritate (Fil. 2:6-8).

Modelul nostru în viața noastră creștină nu este doar un om, ci un om-Dumnezeu, Mântuitorul nostru om-Dumnezeu care S-a golit pe Sine și S-a smerit pe Sine și care a fost înălțat și glorificat de către Dumnezeu. Acest model este acum în noi și El vrea să trăiască același fel de viață în noi astăzi pe pământ.

Fiind egal cu Dumnezeu, El nu a considerat acest lucru ca fiind o comoară care trebuie apucat și reținut, așa că S-a golit de El însuși, lăsând la o parte forma și slava lui Dumnezeu.

El nu a lăsat deoparte divinitatea Sa, ci doar forma, manifestarea, expresia divinității Sale și El a devenit om; deși El era un om -Dumnezeu, majoritatea oamenilor nu și-au dat seama de acest lucru.

El a schimbat expresia exterioară de la forma lui Dumnezeu în forma unui sclav; El a devenit de la cea mai înaltă formă și poziție la cea mai joasă formă și poziție – nu doar un om, ci un sclav.

Când alții L-au văzut, au văzut asemănarea oamenilor; la exterior El era doar un om, dar în interior El era Dumnezeu, având divinitatea în El. Deși El a devenit om și a apărut ca om în exterior, El, în calitate de Dumnezeu, avea realitatea divinității în interior; El a devenit om devenind trup și divinitatea Sa era ascunsă în învelișul umanității Sale.

El S-a smerit pe Sine, S-a golit de Sine, și a fost găsit în asemănare ca om. El nu S-a împotrivit altora și nici nu a insistat; El a fost ascultător până la cruce.

Este impresionant și inspirator să vedem cum Cristos S-a golit de bunăvoie de Sine însuși pentru a deveni om și, ca atare, El a fost reprezentarea supunerii față de autoritate. Această minte să fie și în noi, mintea care a fost în Cristos Isus în timp ce a trecut prin toate aceste procese și lucruri.

El S-a smerit, El devenind ascultător până la moarte și încă moartea de cruce; moartea pe cruce a fost punctul culminant al umilinței lui Cristos.

Ce imagine frumoasă și model minunat vedem în Domnul Isus în timp ce S-a golit pe Sine și S-a smerit pe Sine și a învățat să asculte de Dumnezeu prin lucrurile pe care El le-a experimentat ca om!

Un astfel de model este acum în noi, iar El vrea să fie reimprimat și reprodus în noi în toate bisericile locale din întreaga lume!

Cristos S-a golit de bunăvoie pentru a deveni om ca reprezentare a supunerii față de autoritate

În acest univers a avut loc o rebeliune; îngerii și apoi toți oamenii s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, așa că Domnul Isus a devenit un om creat pentru a reprezenta supunerea față de autoritate.

Când Dumnezeu a devenit om, când Domnul Isus S-a coborât pe pământ, El S-a golit de slavă și de toată gloria, poziția, puterea și imaginea în dumnezeirea Sa și, drept urmare, cei fără revelație nu L-au recunoscut ca Dumnezeu.

Majoritatea contemporanilor Săi L-au considerat ca fiind un om obișnuit. În Dumnezeire există armonie și egalitate, nimeni nu este mai înalt sau mai mic; cu toate acestea, Fiul a ales în mod voluntar să se supună autorității Tatălui.

Cristos S-a golit de bună voie pentru a deveni om ca reprezentare a supunerii față de autoritate; El a spus că Tatăl este mai mare decât El (Ioan 14:28) și El a luat o astfel de poziție în mod voluntar.

Este minunat să vedem acest aranjament cu bucurie în Dumnezeire, și anume că Tatăl este Capul și Fiul se supune Tatălui; Tatăl este reprezentarea autorității și Fiul este reprezentarea supunerii față de autoritate.

Nu a fost ușor, însă, ca Fiul să Se supună; este ușor pentru noi ca ființe umane să ne supunem, căci trebuie doar să ne smerim pe noi înșine, dar supunerea Domnului nu a fost un lucru așa de simplu.

Într-un anumit sens, supunerea Domnului a fost chiar mai dificilă decât crearea de către El a cerurilor și a pământului, pentru că atunci când S-a supus, El a trebuit să pună deoparte și să Se golească de toată gloria, puterea, poziția și imaginea în Dumnezeirea Sa, și a trebuit să ia forma unui sclav.

Prin urmare, Cristos a creat supunere, supunerea reală. Cristos și Tatăl au împărtășit anterior aceeași glorie, dar când Fiul a venit pe pământ, El S-a „dezbrăcat de autoritatea Lui” și „s-a îmbrăcat cu supunerea”; El a creat supunerea către autoritate și a devenit reprezentarea supunerii față de autoritate.

El s-a smerit, devenind ascultător față de Tatăl și de mediul pe care El l-a aranjat în jurul Lui.

Deoarece El era Dumnezeu și S-a golit de bună voie pentru a deveni om, fiind supus autorității, această ascultare în Dumnezeire este cel mai minunat lucru din univers.

De multe ori ne putem întreba: De ce trebuie să mă supun acestei persoane sau acelei persoane? Și chiar în viața de biserică putem să ne întrebăm: nu suntem toți frați? De ce trebuie să mă supun acestui frate sau să mă supun acelui frate?

NU avem dreptul să punem astfel de întrebări, căci modelul lui Cristos este reprezentarea supunerii față de autoritate în noi; El nu a avut niciodată un asemenea gând, deoarece El a reprezentat supunerea, chiar și o supunere perfectă față de autoritate.

Fie ca să învățăm de la El; să-L luăm ca modelul nostru și să-I permitem să trăiască același fel de viață în noi.

Când El a fost pe pământ, Domnul Isus și-a fixat inima și fața să Se supună El însuși lui Dumneze, luând calea supunerii chiar și până la moarte. În Isa. 50:7 vedem cum El și-a făcut fața de cremene pentru a se supune lui Dumnezeu, iar în Luca 9:51 și Marcu 10:31-34 și-a fixat pașii fața să meargă la Ierusalim, știind ce I se va întâmpla acolo.

El știa că era pe cale să fie arestat, înfiorat, bătut, maltratat și în cele din urmă pus la moarte pe cruce, dar El și-a pus inima să Se supună lui Dumnezeu și voinței Sale. Ce model este El pentru noi!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că Te-ai golit de bună voie pentru a deveni om și ai devenit reprezentarea supunerii față de autoritate. Îți mulțumim Doamne pentru că Ți-ai dat deoparte maiestatea, gloria, forma dumnezeirii, poziția și imaginea dumnezeirii și Te-ai umilit. Doamne, Tu ai creat supunere, supunere reală față de autoritate și acum Tu ești în noi. Ne deschidem către Tine, Doamne și Îți permitem să lucrezi în noi și să trăiești mai mult în noi. Fie ca supunerea Ta față de autoritate să fie infuzată în noi și să fie introdusă în ființa noastră, pentru a o putea trăi în viața noastră de zi cu zi.

Mântuirea aduce supunere, căci viața de supunere a lui Cristos este în noi astăzi

Chiar dacă Cristos era Fiul lui Dumnezeu, El a învățat ascultarea prin lucrurile pe care El le-a suferit (Evrei 5:8).

Mulți cred că Domnului Isus I-a fost atât de ușor ca om-Dumnezeu să trăiască viața umană, pentru că El putea face orice lucru. Cu toate acestea, ceea ce Biblia ne arată cu privire la El este că El a suferit toată viața Lui și a învățat ascultarea prin lucrurile pe care El le-a suferit.

Dumnezeu a rânduit ca Cristos să moară – și Cristos a ascultat asta în întregime, chiar și până la moartea de cruce (Fil. 2:8). Cristos a învățat această ascultare prin suferința morții.

Trecerea noastră prin suferință este pentru ca noi să învățăm ascultare și supunere. Folosul nostru în mâna Domnului nu se măsoară prin cât de mult suferim, ci dacă învățăm ascultare în suferință. Dacă suntem înmuiați și învățăm ascultarea în suferință, suntem folositori lui Dumnezeu.

Nu putem evita suferințele; suferințele sunt porțiunea noastră din viața noastră umană și, dacă dorim după ușurință și bucurie, nu suntem folositori Domnului.

Cu toții trebuie să învățăm să fim ascultători în suferințe, învățând de la Domnul Isus, modelul nostru de supunere față de autoritate.

Când am fost mântuiți, am intrat în multă bucurie; mântuirea aduce bucurie. Totuși, mântuirea aduce și supunerea, căci Cristos ne-a dat viața Sa de supunere și trebuie să trăim această viață astăzi. Singurul mod prin care putem experimenta mântuirea este prin faptul că suntem supuși, la fel cum Domnul a fost supus.

Cristos a devenit sursa mântuirii noastre prin ascultare; El a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit, El a stabilit un tipar pentru noi și El se infuzează în noi ca un astfel de model pentru a trăi în noi același tip de viață.

Când întâlnim autoritatea lui Dumnezeu, ne vom supune în mod automat, căci nu putem decât să ascultăm de autoritatea lui Dumnezeu; cu toate acestea, trebuie să cooperăm zilnic cu viața Domnului din noi pentru a ne supune lui Dumnezeu și mediului pe care ni l-a alocat.

Domnul, care a fost supus de-a lungul vieții Sale, ne-a dat nouă – credincioșilor Săi – viața Sa de supunere; viața divină pe care am primit-o prin regenerare este o viață de supunere. Ascultarea noastră ca și credincioși este o consecință a luării lui Cristos ca model de ascultare (Fil. 2:8; Col. 3:4).

Trebuie să-L luăm pe Cristos ca model de ascultare și să trăim prin viața Lui de ascultare în noi. El S-a smerit până la capăt, dar Dumnezeu L-a înălțat până la cel mai înalt grad și I-a dat numele care este deasupra oricărui nume (Fil. 2:9).

Cristos, ca om-Dumnezeu, a fost preamărit de Dumnezeu datorită ascultării și supunerii Sale față de Dumnezeu, și un om a fost adus în glorie!

El a devenit om, a trăit o viață umană perfectă pe pământ, I-a fost supus lui Dumnezeu în toate, a devenit ascultător până la moarte, a murit pe cruce și a vărsat sângele Său pentru răscumpărarea noastră și, după trei zile în mormânt, a fost înviat și a fost ridicat la ceruri.

Aleluia, acest Ascultător a fost ridicat la ceruri și El Și-a adus natura Sa umană în divinitate, în Dumnezeire! Minunat!

El este modelul nostru în ceea ce a ales ca să facă, și atunci când urmăm modelul Său trăind viața Lui supusă, Dumnezeu ne va aduce și pe noi în glorie cu El.

Îți mulțumim Doamne că ne-ai dat viața Ta de supunere; acum ascultarea noastră este o consecință a luării lui Cristos ca model de ascultare. Doamne, în noi înșine suntem răzvrătiți și nu suntem dispuși să ne supunem, dar viața Ta de supunere este în noi și vrem să trăim zilnic această viață! Amin, Doamne Isuse, vrem să învățăm de la Tine, să învățăm ascultare prin lucrurile pe care le suferim, având atitudinea Ta de a ne supune lui Dumnezeu în toate lucrurile. Mântuiește-ne de a alege o viață de ușurință și plăcere. Te luăm ca modelul nostru, să învățăm de la Tine și să trăim prin viața Ta de supunere în viața noastră de zi cu zi și în viața de biserică.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ is the Representation of Submission to Authority; His Life of Submission is in us (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 2 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ca modelul nostru, Cristos S-a golit de Sine, S-a umilit și a fost glorificat de Dumnezeu

22/10/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Pentru a-L experimenta pe Cristos, trebuie să-L cunoaștem ca model; trebuie să-L avem ca model infuzat în noi, dându-ne seama că Cristos S-a golit de Sine Însuși și S-a smerit, și apoi El a fost înălțat și glorificat de Dumnezeu.

O, fie ca această minte să fie în noi – mintea lui Cristos, aceeași minte pe care El a avut-o când a trecut prin procesul de umilire și moarte, pentru ca El să devină Mântuitorul nostru, Domnul nostru și Împăratul nostru!

Dacă vrem să-L cunoaștem pe Cristos ca model, ar trebui să lăsăm ca mintea lui Cristos să fie în noi, aceeași minte pe care El a avut-o.

Aceasta înseamnă că trebuie nu doar să ne exersăm duhul, ci să ne întoarcem și inima către Domnul și să Îi permitem să ne transforme sufletul, să Își facă domiciliul în inima noastră și să ne infuzeze cu mintea Sa.

Este posibil ca să avem o viață de biserică bună și poate fi o ordine și o atmosferă bună în biserică, dar de fapt noi gândim diferit de ceilalți sfinți, adică putem avea o minte diferită.

Sursa tuturor problemelor este mintea noastră; dacă mintea noastră nu este mintea lui Cristos, va fi dificil să fim una în suflet cu sfinții și vom provoca probleme în biserică.

În Filipeni 2, Pavel spune că antidotul la faptul de a nu gândi același lucru și de a nu fi uniți în suflet este să avem această minte, mintea lui Cristos. Trebuie să permitem minții Domnului să intre în noi, să fie infuzată în noi și să fie contopită cu noi, astfel încât mintea Sa să devină mintea noastră.

Pavel a fost un astfel de om – el a lăsat ca mintea lui Cristos să devină mintea sa și a fost unit cu Domnul nu doar în duh (1 Cor. 6:17), ci și în suflet, tânjind pentru sfinți în părțile interioare ale lui Cristos Isus.

Cum rămâne cu noi, care este motivația noastră pentru a face și a spune lucruri? Care este modul nostru de a gândi – este oare același cu cel al Domnului sau avem o minte diferită?

Discipolii, care au fost cu Domnul timp de trei ani, nu au avut aceeași minte ca Domnul în multe lucruri; când au văzut pe cineva alungând un demon, i-au interzis pentru că nu i-a urmat pe ei, iar când părinții i-au adus pe copii la Isus, i-au oprit.

Din nou și din nou în evanghelii vedem cum Domnul gândea într-un anumit fel, în timp ce discipolii Săi aveau o gândire diferită; chiar și după ce le-a dezvăluit că El era pe cale să fie crucificat și să-i părăsească, singurul lucru de care discipolii vorbeau era cine va fi cel mai mare după plecarea Domnului.

Fie ca să permitem minții vii a lui Cristos să fie în noi, adică să-L luăm pe Cristos ca persoana noastră, pentru ca mintea Sa să fie în noi și să gândim în modul în care gândește El.

Ca modelul nostru, Cristos S-a golit pe Sine și S-a smerit, și El a fost glorificat de Dumnezeu

Pentru ca noi, în calitate de credincioși în Cristos, să-L experimentăm pe Cristos, trebuie să-L cunoaștem ca model, așa cum a fost revelat în Fil. 2:5-9.

Cristos nu este doar modelul nostru obiectiv, așa cum este revelat în evanghelii; mai degrabă, El este modelul nostru subiectiv care trăiește în noi și a fost infuzat în noi.

Pe măsură ce Domnul trecea prin experimentările vieții Sale omenești, El avea o anumită minte; această minte poate fi acum în noi, iar modelul pe care El L-a stabilit și este, poate fi imprimat și reprodus în noi.

În Fil. 2:5-9 Pavel Îl prezintă pe Cristos ca model; trebuie să avem acest model infuzat în noi. Fie ca să considerăm cu rugăciune aceste versete și să-I cerem Domnului să Se insufle pe Sine Însuși ca model în noi, astfel încât, atunci când facem orice lucru, să-L trăim pe Cristos și să-L exprimăm pe Cristos.

Modelul vieții creștine este Mântuitorul om-Dumnezeu care S-a golit pe Sine și S-a smerit și care a fost înălțat și glorificat de Dumnezeu.

Modelul nostru, modelul vieții creștine, este Mântuitorul om-Dumnezeu; El a făcut doi pași – S-a golit de Sine și apoi S-a smerit, iar Dumnezeu a făcut restul. Ar trebui să avem această minte în noi, permițându-I lui Cristos ca model să fie infuzat în noi și să trăiască în noi.

Când a venit Cristos, El nu a venit în maiestatea și gloria Sa ca Dumnezeu; deși era egal cu Dumnezeu, El nu a considerat egalitatea Sa cu Dumnezeu ca pe o comoară de apucat și reținut, ci, mai degrabă, S-a golit de Sine Însuși.

Cristos S-a golit de El Însuși, lăsând la o parte ceea ce El poseda – forma lui Dumnezeu (Fil. 2:6-7). Trebuie să fim exacți și să precizăm când avem în vedere acest lucru, și anume, că Cristos nu S-a golit de divinitatea Sa pentru a deveni om – aceasta este o erezie; mai degrabă, El S-a golit de forma lui Dumnezeu, expresia lui Dumnezeu în gloria Sa și a luat forma unui sclav.

Cristos a trecut de la forma cea mai înaltă la forma cea mai de jos. El nu Și-a alterat natura Sa divină; mai degrabă, El a schimbat doar expresia exterioară, de la forma lui Dumnezeu la forma unui sclav.

Este interesant că El nu Și-a schimbat doar forma de la forma lui Dumnezeu la forma unui om, ci la forma unui sclav; de la forma cea mai înaltă la forma cea mai de jos, în așa fel El S-a golit de Sine Însuși.

Aceasta este aceeași atitudine pe care a avut-o Pavel când le-a scris filipenilor; el s-a prezentat în Filipeni 1 ca “Pavel și Timotei, sclavi ai lui Cristos Isus.”

Domnul Isus a devenit în asemănarea oamenilor; El a schimbat expresia exterioară și El a devenit în asemănarea oamenilor. Aceasta arată că El nu Și-a schimbat esența în nici un fel – El Și-a schimbat doar rangul.

Forma lui Dumnezeu implică realitatea interioară a Dumnezeirii lui Cristos; asemănarea cu oamenii denotă aspectul exterior al umanității Sale. El a venit ca un om autentic, atât de mult încât oamenii care L-au văzut erau acoperiți cu un văl ca să nu vadă realitatea divină pe care o avea în El.

Cristos era Dumnezeu în interior, dar El nu a fost revelat la exterior; mulți s-au înghesuit în jurul Său, însă au văzut doar un om, cineva asemănător cu oamenii. El a apărut în fața oamenilor ca om la exterior, dar ca Dumnezeu, El a avut realitatea divinității la interior (Ioan 1:1, 14, 18; 3:16; Rom. 8:3).

Cristos a intrat în condiția umanității și El a fost găsit la față ca un om (Fil. 2:8a). El nu a făcut acest lucru doar pentru câteva ore sau pentru un sfârșit de săptămână sau pentru câțiva ani; mai degrabă, El a fost găsit în asemănare ca un om pe toată durata vieții Sale omenești. Ce model este El!

Când era cu familia Sa, El era un om; când a ieșit ca să slujească, a fost găsit la față ca un om și, în toate lucrurile, a luat poziția de a fi un om.

Înainte de a merge la cruce, în timpul ultimei Sale mese cu discipolii Săi, El și-a scos veșmintele, S-a încins cu un prosop și S-a aplecat pentru a le spăla picioarele; o, fie ca această minte să fie în noi!

În viața Sa omenească de la început până la sfârșit, Cristos S-a golit de Sine Însuși și S-a smerit, El a devenit modelul nostru.

Cristos S-a smerit pe Sine devenind ascultător până la moarte și încă moarte pe cruce; umilința Sa a fost un pas mai departe în golirea de Sine, și umilirea de Sine a manifestat golirea Sa de Sine.

Moartea pe cruce a fost apogeul umilinței lui Cristos; El a murit o moarte rușinoasă, fiind dat la moarte de către oamenii care făceau păcate și de către oamenii producători de greșeli, iar Cristos S-a golit de Sine și S-a smerit în fața lui Dumnezeu și a omului. O, ce model!

Pe Acesta Dumnezeu L-a înălțat mai presus de toate și I-a dat numele mai presus de toate numele! Cristos S-a golit și S-a umilit de Sine, iar Dumnezeu L-a glorificat!

Doamne, infuzează-ne cu modelul lui Cristos în golirea și umilirea Sa când El era pe pământ. Pe măsură ce facem lucruri, Doamne, vrem să privim la Tine și să fim infuzați cu Tine ca modelul nostru. Fie ca să Te experimentăm ca viața crucificată, și fie ca să ne golim și să ne umilim pentru a trăi același fel de viață pe care Tu ai avut-o. Doamne, fie ca modelul Tău organic din noi să devină real în noi și pentru noi și fie ca Tu să trăiești în noi același fel de viață pe care ai trăit-o când ai fost pe pământ. Te iubim, Doamne Isuse, modelul nostru, căci Te-ai golit de Tine Însuți și Te-ai smerit foarte mult, iar Dumnezeu Te-a înălțat și Te-a glorificat nespus de mult!

Să-L experimentăm pe Cristos în viața noastră creștină ca fiind Cel care S-a golit de Sine și S-a smerit

Ar trebui ca nu doar să cunoaștem și să înțelegem modelul lui Cristos ca fiind Cel care S-a golit de Sine și S-a smerit; de asemenea, trebuie să Îl savurăm și să-L experimentăm ca o asemenea Persoană în viața noastră creștină.

Cristos a avut cea mai înaltă poziție din univers, dar S-a umilit și S-a golit de Sine Însuși, și a devenit ascultător până la moartea pe cruce; ca o asemenea Persoană, El este modelul nostru pentru experimentarea și savurarea noastră.

El nu este un model pentru imitarea noastră la exterior, ci un model pe care să-L savurăm și să-L experimentăm în interior. În viața de biserică nu trebuie să căutăm o poziție sau un titlu pentru noi înșine, ci mai degrabă să trăim conform lui Cristos ca model al unei vieți crucificate.

Trebuie să ne întoarcem spre Domnul, să Îl savurăm și să-L experimentăm în umilința Sa și să-L experimentăm ca fiind Cel care S-a golit de Sine și S-a smerit.

Aceasta nu înseamnă că ar trebui să căutăm să fim umiliți sau să fim goliți, ci că trebuie să avem multă rugăciune înaintea Domnului, conform cu ceea ce ne-a revelat în cuvântul Său, pentru ca El ca model al vieții noastre creștine să fie introdus în noi și trăit din noi.

Deși a fost Dumnezeu, Cristos S-a golit de Sine, a luat forma de sclav și a devenit asemănător cu oamenii; El a existat în forma lui Dumnezeu, dar a luat forma unui om, lăsând la o parte expresia Sa exterioară de Dumnezeu.

Și chiar mai mult, El S-a smerit, fiind găsit la față ca un om și S-a smerit și mai departe devenind ascultător până la moarte și încă moartea rușinoasă pe cruce.

Nu suntem oameni care ne auto-crucificăm sau asceți, dar trebuie să ne rugăm Domnului asupra acestor chestiuni și trebuie să ne deschidem Lui pentru ca un astfel de model să fie infuzat în noi și trăit din noi.

Fie ca această minte să fie în noi, care a fost și în Cristos Isus, mintea prin care ne smerim și ne golim pe noi înșine; dacă avem o astfel de minte și atitudine, atunci și Dumnezeu ne va aduce în glorie și în biruință.

Partea noastră este să Îl savurăm și să-L experimentăm pur și simplu pe Cristos ca Cel care S-a golit și S-a smerit pe El Însuși, și când facem asta, Domnul va avea o cale de a fi trăit în noi.

Când Cristos S-a golit de Sine și S-a smerit, Tatăl L-a înălțat foarte mult și I-a dat numele care este mai presus de orice nume (Fil. 2:9).

Cristos Și-a adus natura Sa omenească în forma lui Dumnezeu, în gloria lui Dumnezeu; acum El este un om-Dumnezeu în glorie, un om-Dumnezeu de pe tron! Slavă Lui!

Doamne Isuse, fie ca să Te experimentăm în viața noastră creștină ca fiind Cel care S-a golit de Sine și S-a smerit. Îți mulțumim, Doamne, pentru că ai stabilit un astfel de model pentru noi; fie ca noi să fim infuzați cu acest model, fie ca să privim la modelul Tău, și fie ca să avem acest model introdus în noi și chiar trăit din noi. Aleluia, Cristos este modelul vieții creștine; El S-a golit de Sine și S-a smerit, și a fost înălțat în rang și glorificat de Dumnezeu. Slavă Ție, Doamne, căci Tu trăiești în noi ca o asemenea Persoană! Aleluia!