binecuvântarea lui Dumnezeu

Prin Dumnezeul care impune cerințe și prin Cristos ca ofrande, putem să-L savurăm pe Cristos ca țară bună

17/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Prin Dumnezeul care ne cere, crucea lui Cristos și Cristos Însuși ca ofrande care îndeplinesc cerințele lui Dumnezeu, putem intra în Cristos ca țara noastră bună și putem primi toate binecuvântările pe care Dumnezeu ni le dă în Cristos.

Scena de la intrarea țării bune – așa cum este descris în Deut. 27:1-8, include monumentele din piatră, altarele și jertfele; toate acestea îl simbolizează pe Cristos, care este atât mărturia lui Dumnezeu, cerințele lui Dumnezeu, calea lui Dumnezeu de a împlini cerințele Sale, cât și țara bună în care putem intra.

Cartea Deuteronomului este un cuvânt final al legii, re-vorbirea legii de către Moise sub inspirația lui Dumnezeu și cu o povară pentru a doua generație; el dă o concluzie atotinclusivă Pentateuhului.

Cea mai mare parte a celei de-a doua generații nu a fost prezentă pentru a auzi dăruirea celor Zece Porunci, așa că Dumnezeu l-a împovărat pe Moise să revorbească legea pentru a oferi tinerei generații o pregătire reînnoită pentru a fi pregătiți să intre în țara bună promisă de Dumnezeu și să o moștenească ca posesie a lor.

Cuvântul pe care Moise le-a vorbit copiilor lui Israel în Deuteronom este parte din Biblie și întreaga Biblie este respirația lui Dumnezeu, vorbirea lui Dumnezeu.

Semnificația intrinsecă a cărții Deuteronom este că această carte este despre Cristos.

Cristos este Cuvântul lui Dumnezeu, respirația din Dumnezeu, cuvântul viu care iese prin gura lui Dumnezeu, iar când chemăm numele Domnului, Îl primim și trăim datorită Lui.

Chiar mai mult, în calitate de cuvânt viu al lui Dumnezeu, Cristos este întrupat în cuvântul Său; atunci când ne rugăm peste Cuvântul lui Dumnezeu, medităm asupra cuvântului și luăm cuvântul cu ajutorul tuturor feluri de rugăciune și petiție, îl inhalăm pe Dumnezeu.

Ce minunat că noi, ființele umane, putem să-L inspirăm pe Dumnezeu rugându-ne peste cuvântul lui Dumnezeu! Și pe măsură ce-L savurăm pe Cristos ca fiind cuvântul viu al lui Dumnezeu, El devine locul nostru ascuns ca scut, El ne ajută și ne tratează bine și ne face înțelepți și ne oferă înțelegere.

Pe măsură ce-L savurăm pe Domnul ca fiind cuvântul viu al lui Dumnezeu, avem discernământ și cunoaștere adecvată, suntem feriți de păcat și de orice cale rea și suntem feriți de poticnire.

Cuvântul lui Dumnezeu, odată intrat în noi într-un mod viu, ne călăuzește pașii și ne determină să biruim nelegiuirea.

Fie ca să-L iubim pe Dumnezeu și să ne smerim pe noi înșine pe măsură ce venim la cuvântul Său, considerând cuvântul Său ca fiind cuvântul Său viu prin care Îl putem contacta și să rămânem în El!

Dacă facem acest lucru, suntem infuzați cu substanța vie a lui Dumnezeu prin cuvânt și devenim una cu Dumnezeu în viață, natură și expresie și vom trăi spontan o viață care Îl exprimă pe Dumnezeu în conformitate cu cuvântul Său.

Să vedem cum sunt monumentele din piatră, altarul și ofrandele din Deut. 27:1-8 Îl simbolizează pe Cristos

Scena de la intrarea țării bune înfățișată în Deut. 27:1-8 include monumentele din piatră, altarul și ofrandele; toate aceste elemente îl simbolizează pe Cristos.

În timp ce poporul lui Israel se apropia de țara bună și urma să traverseze Iordanul, Dumnezeu prin Moise le-a spus că, după ce vor traversa râul, vor trebui să facă unele lucruri.

Ei trebuiau să ridice niște pietre mari și să le tencuiască pentru a fi monumente și au scris pe ele cuvintele legii în porunci; apoi, pe lângă monumente, urmau să construiască un altar și să ofere pe acesta ofrande arse și ofrande de pace.

Ce semnifică toate acestea și cum se aplică acest lucru în viața noastră creștină? Legea scrisă pe monumente era un portret al lui Dumnezeu Însuși; legea este un portret, o imagine a ceea ce este Dumnezeu. Dumnezeu este dragoste, lumină, sfințenie și dreptate, iar legea este un portret al ceea ce este El.

Cele Zece Porunci dezvăluie că Dumnezeu este iubire și lumină și că El este sfânt și drept; la intrarea în țară a fost însuși Dumnezeu exprimat prin legea Sa.

Dumnezeu era acolo în picioare și se revela pe Sine Însuși copiilor lui Israel, făcând de cunoscut cerințele Sale.

Modul în care putem intra în țara bună este prin îndeplinirea cerințelor lui Dumnezeu; numai atunci când îndeplinim cerințele lui Dumnezeu, putem intra în posesia țării bune.

În realitatea spirituală, Cristos este portretul viu al lui Dumnezeu, împlinirea legii; El a venit să-L exprime pe Dumnezeu în toate felurile posibile și El a împlinit legea.

Cristos este portretul viu al lui Dumnezeu și El este standardul vieții noastre creștine; nu trebuie să păstrăm în exterior legea – ci mai degrabă, trebuie să-L păstrăm pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos și să-L trăim Cristos pentru expresia lui Dumnezeu în om.

Monumentele ridicate de cealaltă parte a râului Iordan semnifică faptul că Cristos este portretul viu al lui Dumnezeu și întruparea lui Dumnezeu stătea în fața oamenilor pentru a le impune cerințe conform cu ceea ce este El.

Domnul a spus că, așa cum este El, așa suntem și noi; chiar așa cum a trăit El, așa ar trebui să trăim; chiar așa cum a lucrat El, așa ar trebui să facem și lucrări și mai mari pe care le vom face.

Deci Cristos, ca portret viu al lui Dumnezeu, stă în fața noastră pentru a ne impune cerințe conform cu ceea ce este El.

Chiar lângă pietrele care conțineau inscripțiile poruncilor lui Dumnezeu se afla altarul, care simbolizează crucea lui Cristos; crucea este crucea lui Cristos, căci pe altar totul este terminat, iar pe cruce Cristos a terminat toate lucrurile.

Faptul că altarul era acolo și ar fi oferite ofrande arse și oferte de pace, arată că Cristos este Singurul care poate îndeplini cerințele lui Dumnezeu, iar prin El – prin răscumpărarea Sa pe cruce – putem intra în țara bună.

Copiii lui Israel urmau să intre în țara bună, dar nu puteau lua țara de unii singuri; Dumnezeu a stabilit cerințele pentru ca aceștia să intre în stăpânirea țării bune și El le-a dat și o cale de a intra – ofrandele.

Acest lucru este foarte important pentru noi în experiența noastră creștină.

Prin Dumnezeul care ne cere, crucea lui Cristos și Cristos ca ofrande, putem intra în Cristos și putem să-L savurăm ca țară bună

Cum putem noi, fiind credincioși în Cristos, să intrăm în savurarea Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune?

Cristos, ca portret viu al lui Dumnezeu, este cerința ca noi să intrăm în țara bună; pentru a intra în posesia Cristosului atotinclusiv, trebuie să devenim Cristos, pentru că numai El este calificat.

Când Îl privim pe Cristos ca portretul viu al lui Dumnezeu – El este dragoste, lumină, sfințenie și dreptate – ne dăm seama că, în noi înșine, nu suntem ceea ce El este.

Putem fi tentați să citim Biblia și să o luăm ca și cuvânt al lui Dumnezeu și să încercăm să o împlinim; în acest fel, putem încerca să îndeplinim legea și să îndeplinim cerințele lui Dumnezeu.

Dar ceea ce Dumnezeu dorește este două lucruri: El vrea să-L luăm pe Cristos ca ofrande și să inspirăm pe Dumnezeu în cuvântul Său.

Faptul că chiar lângă pietrele care conțin inscripțiile poruncilor lui Dumnezeu era altarul, arată că noi, ca popor al lui Dumnezeu, putem să-L luăm pe Cristos ca ofrandă arsă pentru satisfacția lui Dumnezeu și ca ofrandă de pace către Dumnezeu pentru savurarea noastră cu Dumnezeu în părtășia divină (Psa. 43:4-5).

Trebuie să-L luăm pe Cristos ca absolutismul noastră înaintea lui Dumnezeu și ca pace a noastră cu Dumnezeu și cu omul; aceasta este prin exersarea duhului nostru și aplicarea Lui la experiența noastră pentru a fi una cu El ca fiind Cel absolut înaintea lui Dumnezeu și ca Acela care este pacea noastră.

Cristos este Cel care Îl exprimă pe Dumnezeu și este cuvântul viu al lui Dumnezeu; Cristos este, de asemenea, Cel care îndeplinește și satisface toate cerințele lui Dumnezeu.

Dumnezeul care ne impune cereri a venit în întrupare pentru a fi Mântuitorul nostru și Înlocuitorul nostru ca fiind Cel care împlinește.

Pe de o parte, El cere ca noi să fim la fel ca El, iar pe de altă parte, El Însuși a venit să-și îndeplinească cerințele Sale și să fie inspirat de noi, pentru ca El din noi să îndeplinească aceste cerințe. Ce scenă minunată vedem în Deut. 27 !

Prin Dumnezeu care cere, prin crucea lui Cristos și prin Cristos Însuși ca ofrande noi putem intra în Cristos ca țara noastră bună!

Modul în care putem intra în savurarea și experimentarea Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune nu este prin străduința noastră în noi înșine, ci prin cererea lui Dumnezeu, crucea lui Cristos și prin Cristos ca ofrande ale noastre.

În acest fel Îl savurăm pe Cristos și primim toate binecuvântările pe care Dumnezeu ni le dă în Cristos.

Binecuvântările pe care Dumnezeu vrea să ni le ofere nu sunt ceva material sau exterior; aceste binecuvântări nu sunt altceva decât Dumnezeul Triunic procesat care este întrupat în Cristos și realizat ca Duhul (1 Pet. 3:18; Ef. 1:3; Gal. 3:14).

Realitatea țării bune este Duhul atotinclusiv, care dă viață, ca realizare și finalizare a Dumnezeului Triunic procesat.

Aspectul fizic al țării bune a fost țara Canaanului, pe care copiii lui Israel i-au moștenit și s-au bucurat; aplicația spirituală a țării bune este Duhul atotinclusiv, compus, care dă viață!

Binecuvântarea Duhului promis corespunde cu binecuvântarea țării promise lui Avraam; de fapt, Duhul ca realizare a lui Cristos în experiența noastră este țara bună ca sursă a bogatei surse a lui Dumnezeu pentru ca noi să Îl savurăm.

Nu suntem meniți să încercăm să păstrăm poruncile, statutele, legile și rânduielile lui Dumnezeu; nu o putem face și nu reușim, și chiar cădem sub blestem atunci când încercăm să le îndeplinim.

Ceea ce trebuie să facem este să ne unim cu Cristos, astfel încât Dumnezeul care cere să fie satisfăcut de Cristos ca realitate a tuturor ofrandelor.

Și trebuie să-L respirăm, citind cu rugăciune cuvântul Său, astfel încât El din noi să îndeplinească aceste cerințe și să ne aducă și în posesia Cristosului atotinclusiv ca țară bună!!

Doamne Isuse, Te iubim și venim la Tine ca și cuvânt viu al lui Dumnezeu să Te inspirăm! Slavă Domnului că Dumnezeul care a cerut a devenit om, a murit pe cruce pentru a îndeplini toate cerințele lui Dumnezeu a devenit un Duh dătător de viață pentru a fi respirat în noi în cuvântul Său! Aleluia, în noi înșine nu putem intra în savurarea Cristosului atotinclusiv, dar prin Cristos ca ofrande suntem calificați să intrăm în savurarea țării bune și să primim toate binecuvântările pe care Dumnezeu ni le dă în Cristos! Slavă Domnului, Dumnezeul Triunic procesat însuși este întrupat în Cristos și realizat ca Duhul să fie porțiunea noastră prin Cristos mântuitor, care a devenit Duhul dătător de viață pentru a fi inspirat întru noi și pentru a trăi în noi o viață care îndeplinește cerințele lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Through the Requiring God and Christ as the Offerings we can Enjoy Christ as Good Land, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 1 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să-L lăudăm pe Dumnezeu și să vorbim de bine de viața de biserică pentru a fi sub binecuvântarea lui Dumnezeu astăzi

01/04/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Vrem să fim cei care Îl lăudăm pe Dumnezeu și vorbesc bine despre biserică, pentru a putea fi astăzi sub binecuvântarea lui Dumnezeu.

De-a lungul secolelor, cei care au binecuvântat Israel și care au vorbit bine despre biserică au fost binecuvântați, iar cei care au vorbit rău despre Israel și despre biserică au fost sub blestem.

În Num. 24:9 Dumnezeu a rostit acest cuvânt minunat prin Balaam, Binecuvântați sunt toți cei care te binecuvântează, / Și blestemați sunt toți cei care te blestemă.

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să ne dăm seama că punctul nostru de vedere, opinia noastră și sentimentul nostru despre biserică și despre poporul lui Dumnezeu ar trebui să fie lăsate deoparte și chiar negate, și ar trebui să luăm punctul de vedere al lui Dumnezeu, părerea Lui și sentimentul Lui privitor la poporul Său.

Pavel a fost una cu Domnul când a scris sfinților din Corint și i-a numit: Biserica lui Dumnezeu care este în Corint (1 Corinteni 1:2).

În exterior, în biserica din Corint au existat multe probleme, iar Pavel a scris o întreagă Epistolă pentru a trata aceste probleme una câte una; au existat unele probleme în această biserică pe care le putem găsi foarte rar în vreo biserică locală autentică, dar Pavel i-a numit, Biserica lui Dumnezeu.

În ochii lui Dumnezeu, biserica este sfântă, desăvârșită și frumoasă, căci Dumnezeu vede biserica nu prin punctul nostru de vedere omenesc, ci conform vederii divine, iar în viziunea Sa, biserica este în Cristos.

Ori de câte ori avem un sentiment sau un gând că unii sfinți nu sunt chiar atât de buni, ori de câte ori vedem unele probleme în biserică și ori de câte ori un defect al sfinților iese la lumină și suntem pe cale să vorbim despre asta „în toată cinstea”, trebuie să ne întrebăm, cine are dreptate – Dumnezeu sau tu? Este punctul tău de vedere corect sau este corectă părerea lui Dumnezeu despre biserică?

Dumnezeu nu se ceartă cu noi; El nu ne spune că biserica este minunată și perfectă, și iată care sunt motivele pentru care aceasta e așa. Mai degrabă, chiar dacă situația poporului Său este de multe ori degradată, chiar dacă El Însuși S-ar putea înfuria pe poporul Său, atunci când alții vorbesc despre poporul Său ar trebui să fie într-un mod adecvat și trebuie să existe o viziune adecvată a copiilor lui Israel și a bisericii.

Poporul lui Dumnezeu este pupila ochiului Său; nimeni nu poate atinge cu ușurință pupila ochiului nostru, așa că atunci când cineva se atinge de poporul lui Dumnezeu – fie poporul Său pământesc Israel, fie poporul Său spiritual, biserica – într-un mod nepotrivit sau rău, el se pune sub blestem și nu savurează binecuvântarea.

Dumnezeu iubește pe poporul Său; indiferent ce ar putea spune Satana – acuzatorul fraților – și indiferent ce ar putea crede sau spune poporul Său despre ei înșiși, Dumnezeu încă consideră biserica ca fiind frumoasă, perfectă și sfântă, plăcută în ochii Săi.

Fie ca noi să avem o rugăciune și o speranță ca vederea noastră despre biserică să se schimbe și să fie actualizată pentru a fi la fel ca punctul de vedere al lui Dumnezeu și să ne ajutăm unii pe alții să adoptăm o astfel de vedere divină a bisericii.

Binecuvânt este cel care te binecuvântează și blestemat este acela care te blestemă (Num. 24:9)

Încă de la început, când Dumnezeu l-a chemat pe Avraam și acesta l-a urmat pe Dumnezeu oriunde El i-a spus să meargă, Dumnezeu i-a spus că El îl va binecuvânta pe Avraam, El îl va face o binecuvântare, iar cine va binecuvânta pe Avraam va fi binecuvântat.

Acesta este un principiu stabilit în ochii lui Dumnezeu cu privire la poporul Său: binecuvântați sunt toți cei care binecuvântează pe poporul Său și blestemați pe toți cei care îi blestemă.

Din vremea lui Nebucadnețar (care a distrus orașul Ierusalim) și până acum, fiecare persoană, națiune sau grup de oameni care a blestemat poporul lui Israel a fost blestemat și fiecare națiune și oameni care i-au binecuvântat pe evrei au primit binecuvântarea.

Este posibil ca starea și situația poporului lui Dumnezeu să nu fie atât de bune; de fapt, situația lor poate fi chiar mai rea decât situația oamenilor păgâni, dar totuși, în ochii lui Dumnezeu, ei sunt binecuvântați, pentru că Îl au pe Dumnezeu între ei și Dumnezeu este Dumnezeul lor.

Situația noastră ca popor al lui Dumnezeu poate să fluctueze și starea noastră poate fi sus sau jos, dar, indiferent de starea noastră, părerea lui Dumnezeu despre poporul Său este că ei sunt sub binecuvântarea lui Dumnezeu și sunt sfinți, perfecți și frumoși.

Balac l-a plătit pe Balaam să vină să blesteme pe poporul Israel, dar Dumnezeu a transformat blestemul într-o binecuvântare; în loc să-i blesteme pe poporul lui Dumnezeu, Balaam – vorbind în numele lui Dumnezeu – i-a binecuvântat pe deplin.

A binecuvânta pe cineva înseamnă a vorbi bine despre el, a vorbi pozitiv despre el (vezi Efeseni 1:3).

Putem spune ce vrem despre alți oameni, dar atunci când atingem poporul lui Dumnezeu, când vorbim despre Israel și despre biserică, trebuie să fim foarte atenți ca să nu ne exprimăm punctul de vedere, ci să fim una cu Dumnezeu în felul în care El vede poporul Său.

Conform promisiunii lui Dumnezeu către Avraam, poporul chemat al lui Dumnezeu – urmașii lui Avraam – sunt ca nisipul mării (referindu-se la poporul pământesc al lui Dumnezeu, poporul lui Israel, poporul evreu) și ca stelele din cer (indicând oamenii spirituali ai lui Dumnezeu, biserica, neamurile răscumpărate și mântuite).

Fie ca să învățăm să vorbim bine despre poporul lui Dumnezeu, indiferent ce auzim despre ei; indiferent ce auzim despre Israel în știri sau despre sfinții din biserică și indiferent ce auzim despre credincioșii de aici și de acolo, trebuie să ne punem sub binecuvântarea lui Dumnezeu vorbind de bine despre poporul lui Dumnezeu.

Să nu avem încredere în punctul nostru de vedere, în judecata noastră și în opiniile noastre; să ne dăm seama că, în privința vorbirii despre poporul lui Dumnezeu, trebuie să luăm punctul de vedere al lui Dumnezeu, aprecierea Lui și părerea Lui divină.

Mulțumim Doamne Isuse că ne-a făcut parte din poporul Tău spiritual, biserica. Aleluia, biserica este minunată, desăvârșită, sfântă și prețioasă în ochii lui Dumnezeu. Slavă Domnului pentru poporul lui Dumnezeu – slavă Domnului pentru poporul evreu ca popor pământesc al lui Dumnezeu și pentru biserică în calitate de popor spiritual al lui Dumnezeu. Doamne, vrem să ne punem sub binecuvântarea Ta și să evităm să fim sub blestem vorbind bine despre oamenii lui Dumnezeu, indiferent de ceea ce percepem ca fiind situația lor! Aleluia pentru biserică!

Să-L lăudăm pe Dumnezeu și să vorbim de bine despre viața de biserică pentru fi sub binecuvântarea lui Dumnezeu astăzi

Cuvântul lui Dumnezeu și experiența noastră mărturisesc faptul că, de fiecare dată când Îl lăudăm pe Dumnezeu și vorbim bine despre biserică, ne punem pe noi înșine sub binecuvântarea lui Dumnezeu, dar atunci când criticăm sau vorbim de rău despre sfinți sau despre biserică, suntem sub blestem.

De exemplu, atunci când suntem în întâlnirea de rugăciune, ne putem simți foarte împovărați în ceea ce privește starea scăzută a bisericii și putem suspina și chiar să ne plângem în rugăciune spunând cât de jos percepem biserica.

Dar în ochii lui Dumnezeu biserica este glorioasă, minunată și desăvârșită; în loc să gemem și să ne plângem lui Dumnezeu cu privire la situația sau starea scăzută a bisericii, ar trebui să-L lăudăm și să fim cei care vorbesc bine despre viața de biserică de astăzi.

Cei care spun că biserica este săracă, joasă sau moartă, se pun sub blestem, dar cei care vorbesc pozitiv despre biserică ca poporul lui Dumnezeu, declarând că biserica este minunată și că este casa lui Dumnezeu, primesc binecuvântarea.

S-ar putea să fim dezamăgiți de viața de biserică și pot exista unii sfinți în biserică care nu ne sunt chiar atât de plăcuți; este posibil să avem chiar și anumite motive serioase de a nu ne întâlni din cauza unor situații sau a unor oameni care au spus unele lucruri, dar atunci când vorbim despre biserică, trebuie să avem viziunea lui Dumnezeu asupra bisericii și nu a noastră.

Binecuvântat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu fiecare binecuvântare spirituală în Cristos (Efeseni 1:3); toți sfinții sunt binecuvântați, iar biserica este sub binecuvântarea lui Dumnezeu.

Fie ca să eliminăm toate vorbirile negative despre sfinți și să învățăm să vorbim pozitiv despre sfinți și despre biserică.

Unii pot spune că aceasta este o înșelăciune de sine, că ne mințim pe noi înșine, dar trebuie să ne dăm seama că există doar unul singur care îi acuză pe frați și acesta este Satan, iar ori de câte ori îi acuzăm pe sfinți – chiar dacă avem o bază solidă pe fapte reale – noi suntem una cu Satana și el este sub blestem.

A vorbi bine despre viața de biserică nu este autoamăgire; mai degrabă, vorbim adevărul conform lui Dumnezeu.

Când spunem: Biserica este minunată! Frații și surorile sunt frumoși! – asta ne va schimba întreaga zi.

Dacă spunem ceva bun despre sfinți și suntem în duhul nostru, dacă nu mințim sau ne prefacem, atunci îi binecuvântăm și ne punem sub binecuvântarea lui Dumnezeu. Cu cât Îl lăudăm pe Domnul pentru poporul Său și vorbim bine despre ei în credință, cu atât ne vom pune sub binecuvântarea lui Dumnezeu.

Trebuie să avem credință pentru a vorbi bine despre poporul lui Dumnezeu; când vorbim negativ nu avem nevoie de credință – pur și simplu avem nevoie de necredință și nu este nevoie să cerem Domnului asta pentru că suntem plini de necredință. Slavă Domnului, însă, noi avem un alt duh – avem un duh de credință și, așa cum credem, vorbim și noi!

Cei care vorbesc negativ ies din binecuvântare și ajung sub un blestem, fiind într-un loc rău, un loc întunecat; dar cei care vorbesc pozitiv despre biserică și vorbesc bine despre viața de biserică se pun sub binecuvântarea lui Dumnezeu.

Toate acuzațiile inamicului cu privire la biserică sunt minciuni; el este acuzatorul fraților și nu vorbește decât minciuni și acuzații față de poporul lui Dumnezeu. În ochii lui Dumnezeu biserica este înălțată și foarte vie.

Nu ar trebui să vedem mai mult decât vede Dumnezeu; noi nu suntem mai înțelepți sau mai perceptivi decât Dumnezeu.

Nu trebuie să rămânem la estimarea de către noi a bisericii; nu ar trebui să încercăm să „săpăm mai adânc” în lucrurile negative pe care le percepem în biserică, ci ar trebui să rămânem pur și simplu cu estimarea Domnului și să fim feriți ca să nu cădem din binecuvântarea în blestem.

Fie ca să fim atenți la vederea noastră naturală; dacă Dumnezeu nu vede nelegiuire sau perversitate în biserică, cum putem noi vedea acest lucru? Dumnezeul nostru este milostiv și El abundă de milă; ar trebui să fim una cu Dumnezeu în a-L lăuda pe Dumnezeu și a vorbi bine despre viața de biserică.

Mulțumim Doamne pentru biserică! Aleluia, biserica este minunată, glorioasă, desăvârșită și sfântă! Slavă Domului pentru viața binecuvântată de biserică! Amin, Doamne, eliminăm toate vorbirile negative despre sfinți și vrem să vorbim pozitiv despre biserică, vorbind adevărul nu conform simțământului și vederii noastre, ci în conformitate cu Dumnezeu! Ne exersăm duhul, Doamne, pentru a vorbi de bine despre viața de biserică și pentru a binecuvânta biserica, căci biserica este casa lui Dumnezeu, locul unde Dumnezeu locuiește, iar aici prezența lui Dumnezeu este reală și manifestată! Aleluia pentru sfinți și pentru biserică, locașul lui Dumnezeu!