adevărata viață de biserică

Trăim viața împărăției în viața de biserică trăind și umblând în duhul

26/11/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă; noi, în calitate de credincioși, trebuie să trăim viața împărăției în viața de biserică prin trăirea și umblarea conform duhului contopit.

Biserica intră în existență atunci când autoritatea împărăției este exercitată asupra unui grup de oameni, iar atunci când permitem împărăției lui Dumnezeu să se manifeste și să stăpânească în noi, trăim în împărăția lui Dumnezeu și suntem zidiți în biserică.

Pe de o parte, biserica este produsă ca urmare al predicării evangheliei împărăției și prin autoritatea împărăției. Pe de altă parte, pentru a trăi astăzi în viața împărăției în viața de biserică, trebuie să exersăm cheile împărăției și să Îi permitem lui Dumnezeu să Își exercite autoritatea Sa asupra noastră.

Când Domnul Isus a menționat biserica în Matei 16:18, imediat El a menționat porțile Hadesului care încearcă să o domine. Oriunde este biserica, împărăția întunericului încearcă să domine.

Biserica nu este o adunare socială de oameni care cred în Dumnezeu și care se întâlnesc împreună; biserica este locul în care autoritatea împărăției lui Dumnezeu este exercitată asupra unui grup de oameni.

Când împărăția cerurilor poate să-și afirme autoritatea asupra noastră, putem fi zidiți ca biserică. Când ținem de Cristos ca Cap și Îl întronăm ca Împărat în ființa noastră, putem crește în El în toate lucrurile și putem fi zidiți ca biserică.

Cristos are calitatea de cap unică în biserică și nimeni nu poate înlocui autoritatea Sa în Trup. Pe măsură ce suntem grupați în viața de biserică, trebuie să conștientizăm că scopul grupurilor vitale este trăirea vieții împărăției – viața de om-Dumnezeu.

Aceasta înseamnă că trebuie să învățăm să exersăm autoritatea împărăției prin faptul că suntem una cu Capul și una unul cu altul și trăind împărăția în viața de biserică.

Când întâlnim situații care au nevoie de exercitarea autorității împărăției, noi, în calitate de biserică, putem fi una cu cerurile pentru a elibera pe pământ ce a fost eliberat în ceruri și pentru a lega pe pământ ce a fost deja legat în ceruri.

Viața de biserică este practicată în domeniul grupurilor vitale, în grupuri mici, și fiecare astfel de grup este o miniatură, o reprezentare a bisericii.

Căutăm să fim vitali, vii și activi, iar scopul este acela că trăim viața împărăției în viața de biserică și exersăm autoritatea Împăratului, a Aceluia pe care L-am întronat în ființa noastră și a cărui viață trăim.

Biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă; trăim viața împărăției în viața de biserică

Împărăția lui Dumnezeu și biserica nu pot fi separate, deoarece biserica este în realitate împărăția, iar împărăția este realitatea bisericii din această epocă.

Biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă, iar astăzi, în calitate de credincioși în Cristos, noi trebuie să trăim împărăția în viața de biserică (vezi Mat. 16:18-19; 18:17-18; 13:44-46 ; Rom. 14:17; 1 Cor. 4:20; Efes. 2:19; Col. 4:11; Apoc. 1:4-6).

De fiecare dată când Domnul Isus a vorbit despre biserică, El a menționat-o în legătură cu împărăția; aceasta indică cât de intim sunt relaționate împărăția și biserica (vezi Mat. 16:18-19; 18:17-18).

Pe de o parte, trebuie să trăim viața de biserică împreună cu toți sfinții, iar pe de altă parte, trebuie să conștientizăm că biserica autentică de astăzi este împărăția lui Dumnezeu în această epocă, și deci trebuie să trăim viața împărăției în viața de biserică.

Romani 14:17 dovedește faptul că biserica din această epocă este împărăția lui Dumnezeu. În timp ce Pavel vorbea despre primirea tuturor credincioșilor în viața de biserică, așa cum și Dumnezeu i-a primit, el spune că împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt.

Unii oameni spun că, atunci când Domnul a fost respins de către evrei, El a “suspendat” împărăția lui Dumnezeu și va veni din nou pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu la a doua Sa venire.

Cu toate acestea, în Romani 14:17 Pavel nu spune că împărăția lui Dumnezeu va fi dreptate, pace și bucurie, ci că împărăția lui Dumnezeu ESTE – este astăzi, acum.

Este corect să spunem că epoca prezentă este epoca bisericii, iar epoca următoare va fi epoca împărăției; cu toate acestea, este corect să spunem că împărăția lui Dumnezeu este astăzi aici, căci împărăția este realitatea bisericii și trăirea bisericii.

Când autoritatea împărăției lui Dumnezeu operează în noi, dreptatea, pacea și bucuria ne vor caracteriza viața de zi cu zi.

De fapt, dreptatea, pacea și bucuria sunt expresia lui Cristos; când El este exprimat prin noi, El este dreptate față de noi înșine, pace față de ceilalți și bucurie cu Dumnezeu.

Pentru a trăi împărăția în viața de biserică, trebuie să fim stricți și drepți față de noi înșine, fără să ne căutăm nici o scuză.

A trăi viața împărăției în viața de biserică înseamnă să trăim pașnic față de ceilalți, urmărind pacea și căutând să fim în pace cu ei.

Pentru a trăi viața împărăției în viața de biserică, trebuie să trăim cu bucurie înaintea lui Dumnezeu în Duhul Sfânt; Duhul Sfânt este duh de bucurie, iar atunci când trăim în duhul contopit, suntem plini de bucurie față de Dumnezeu.

În 1 Cor. 4:20 împărăția lui Dumnezeu se referă la viața de biserică (vezi v. 17), ceea ce implică faptul că, în sensul autorității, biserica din această epocă este împărăția lui Dumnezeu.

În Efes. 2:19 ni s-a spus că suntem concetățeni împreună cu sfinții, ceea ce indică că nu suntem doar membri ai casei lui Dumnezeu, ci și concetățeni în împărăția lui Dumnezeu, sfera în care Dumnezeu Își exercită autoritatea.

În Apoc. 1:6 ni se spune că acolo unde este biserica, acolo este împărăția lui Dumnezeu; biserica reprezintă împărăția.

Doamne Isuse, fie ca să trăim viața împărăției în viața de biserică astăzi. Fie ca să ne dăm seama că biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă. Aleluia, suntem concetățeni ai împărăției lui Dumnezeu împreună cu toți sfinții și, pe măsură ce trăim viața de biserică, putem trăi viața împărăției! Amin, Doamne, fie ca să trăim în împărăția lui Dumnezeu astăzi, fiind drepți față de noi înșine, pașnici față de ceilalți și plini de bucurie față de Dumnezeu. Fie ca Cristos să fie exprimat prin noi ca dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt pe măsură ce trăim viața de biserică astăzi!

Trăim viața împărăției în viața de biserică trăind și umblând în duhul

În viața de biserică astăzi suntem în împărăția lui Dumnezeu și, prin urmare, suntem sub stăpânirea, guvernarea, disciplina și exercitarea împărăției lui Dumnezeu (vezi 1 Cor. 6:9-10; Gal. 5:19-21; Efes. 5:5).

Aceasta înseamnă că există multe activități carnale și lucruri negative, cum ar fi comportamentul păcătos, adulterul, diviziunea, etc., care nu ar trebui practicate între noi, pentru că cei implicați în aceste lucruri nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu.

Cei care practică aceste lucruri nu au parte în viața practică de biserică astăzi și nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu în împărăția viitoare.

În recâștigarea Domnului, în același timp, suntem atât în împărăție, cât și în biserică, așa cum este reprezentată de comoara și perla din Matei 13:44-46.

Cu toate acestea, deși biserica astăzi este împărăția lui Dumnezeu, noi suntem în realitatea împărăției doar atunci când trăim, umblăm și ne avem ființa în duhul contopit, nu în omul natural (vezi Rom. 8:4; Gal. 5:16, 25).

Pur și simplu înțelegând că biserica autentică astăzi este împărăția lui Dumnezeu din această epocă, nu înseamnă că trăim automat în realitatea împărăției.

Suntem în realitatea împărăției în viața de biserică astăzi numai atunci când trăim și umblăm prin duhul nostru contopit.

Realitatea bisericii este împărăția lui Dumnezeu, dar realitatea acestei împărății este în duhul; Duhul realității este realitatea și, atunci când trăim în duhul contopit și umblăm conform duhului, suntem în realitatea împărăției.

Dacă trăim conform omului vechi sau trăim în carne sau în sine, suntem în afara împărăției lui Dumnezeu într-un mod practic, chiar dacă putem fi în domeniul vieții de biserică. Ori de câte ori suntem în carne, suntem în domeniul vechi al ființei umane decăzute, care a fost uzurpat de Satan în întregime pentru a-și forma împărăția.

Aceasta înseamnă că, deși am fost regenerați de Dumnezeu pentru a fi cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu, este posibil să trăim în împărăția lui Satan și nu în împărăția lui Dumnezeu, ori de câte ori nu trăim în duh.

Abia când trăim, umblăm, ne comportăm și ne avem ființa cu totul în duhul nostru – nu în omul nostru natural – suntem în împărăția lui Dumnezeu și, în realitate, suntem împărăția lui Dumnezeu.

Prin urmare, astăzi trebuie să trăim viața împărăției în viața de biserică prin trăirea și umblarea în duhul contopit.

Când ne întâlnim, trebuie să trăim și să umblăm în duhul și trebuie să ne exersăm duhul; altfel, întâlnirea noastră este o adunare socială a credincioșilor în Cristos.

Pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi și avem grijă de toate activitățile zilnice, trebuie să trăim și să umblăm în duh; când trăim în carne sau în sinele nostru, nu trăim în împărăția lui Dumnezeu, dar când ne fixăm mintea pe duh, ne întoarcem către duh, umblăm conform duhului și trăim în duh, în mod spontan trăim viața împărăției în viața de biserică.

Un mod foarte simplu de a trăi în duh este de a chema numele Domnului; conform cu 1 Cor. 12:3, nimeni nu poate spune “Isus este Domnul” sau “Doamne Isuse”, dacă nu este în Duhul Sfânt.

Doar atunci când suntem în duhul contopit, atingând duhul, putem declara că Isus este Domnul. Când spunem “Doamne Isuse”, declarăm că El este Domnul nostru și susținem autoritatea lui Isus Cristos.

Doamne Isuse, vrem să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu trăind, umblând și avându-ne ființa în duhul contopit. Mântuiește-ne din trăirea și umblarea în carne sau în sine. Mântuiește-ne din a mai trăi în împărăția lui Satan și sub autoritatea întunericului. Dragă Doamne Isuse, vrem să ne întoarcem către Tine, fixându-ne mintea pe duh și trăind și umblând în duhul, pentru a trăi viața împărăției în viața de biserică astăzi. Fie ca să nu fim doar în domeniul împărăției lui Dumnezeu și totuși să trăim în împărăția lui Satan – fie ca să fim în realitatea împărăției astăzi prin trăirea în duhul contopit!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Live the Kingdom Life in the Church Life by Living and Walking in the Spirit (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 3 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cu cât avem mai multă părtășie înspre evanghelie în mod corporativ, cu atât mai mult îl experimentăm pe Cristos

16/10/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Experimentarea lui Cristos de către noi este părtășia noastră înspre înaintarea evangheliei până când Domnul se va întoarce (Fil. 1:3-6); cu cât avem mai multă părtășie în evanghelie, cu atât îl experimentăm mai mult pe Cristos.

Am văzut că experimentarea lui Cristos de către noi este ceva foarte misterios, dar foarte necesar, căci viața de biserică este suma totală a vieții noastre creștine.

Este posibil să spunem că suntem în viața de biserică și că savurăm viața de biserică, dar cât de mult Îl experimentăm pe Cristos nu doar la întâlniri, ci și acasă, singuri, la serviciu și cu familia?

Trebuie să avem o viziune înnoită a vieții de biserică, să ne dăm seama că nu practicile creștine sau practicile din întâlniri sunt ceea ce constituie viața de biserică, ci experimentarea lui Cristos de către noi.

Cu alte cuvinte, când eu Îl trăiesc pe Cristos și tu Îl trăiești pe Cristos, când eu Îl trăiesc pe Cristos atât acasă, cât și în întâlnire, atât în dormitorul meu, cât și în sala de întâlniri, atât în fața oamenilor, cât și când oamenii nu mă pot vedea, acea trăire și experimentare a lui Cristos este parte din viața de biserică.

Și vorbind despre părtășie înspre înaintarea evangheliei, unii creștini ar putea dori să îi atragă pe mileniști, cei de Gen Z, și folosesc “modalități noi” pentru a-i atrage și pentru a-i păstra, folosind tehnologia pentru a face acest lucru și… este oare asta adevărata viață de biserică?

Acesta nu este calea recâștigării Domnului; în viața de biserică în recâștigarea Domnului pentru noi a trăi este Cristos, și Cristos este viața noastră.

S-ar putea să ne gândim că aceasta este “o discuție spirituală” și nu avem în vedere latura practică, însă, potrivit Bibliei – Cuvântul lui Dumnezeu – și potrivit slujbei pe care am primit-o, trebuie să știm cum să ne comportăm în casa lui Dumnezeu, biserica Dumnezeului celui viu.

Cum ne comportăm ca credincioși? Trebuie să trăim așa cum o face Dumnezeu, trebuie să-L experimentăm pe Cristos și să-L trăim pe Cristos, pentru ca biserica să devină marele mister al evlaviei – Dumnezeu manifestat în carne.

Biserica este ceva foarte misterios; nu faptele, practicile și activitățile exterioare definesc ce este biserica, ci trăirea lui Cristos și experimentarea lui Cristos de către toți credincioșii.

Când Îl experimentăm pe Cristos și Îl trăim pe Cristos, devenim împreună misterul evlaviei, misterul asemănării cu Dumnezeu, deoarece Dumnezeu este exprimat în carne. Aleluia!

Nu ar trebui să ne uităm la noi înșine și să încercăm să introspectăm sau să auto-analizăm să vedem cât L-am experimentat pe Cristos – ar trebui pur și simplu să-L iubim pe Domnul, să-L urmărim, să-L savurăm în cuvântul Său, iar experimentările lui Cristos vor veni!

Experimentarea lui Cristos este părtășia noastră înspre înaintarea evangheliei până la întoarcerea Domnului

Primul capitol din Filipeni, o carte despre experimentarea lui Cristos, vorbește despre evanghelie, în special despre înaintarea evangheliei (vezi Fil. 1:3-6).

Cartea Filipeni dezvăluie că experimentarea lui Cristos este de fapt părtășia noastră înspre înaintarea evangheliei până când Domnul Se va întoarce.

Am putea să nu vedem nici o legătură între predicarea evangheliei și experimentarea lui Cristos; putem chiar să credem că evanghelia și experimentarea lui Cristos sunt două lucruri diferite.

Dar această așa-zisă diferență între predicarea evangheliei și experimentarea lui Cristos trebuie expusă și înlăturată, deoarece viața noastră de predicare a evangheliei nu este ceva diferit sau în afara experimentării lui Cristos de către noi, iar părtășia înspre evanghelie nu contrazice sau exclude experimentarea lui Cristos de către noi.

Nu este vorba că eu sunt un creștin care predică evanghelia și că tu ești un creștin spiritual care Îl urmărește pe Cristos; mai degrabă, suntem ambele două aspecte ale aceluiași lucru, căci acestea două sunt inseparabile.

Pavel i-a lăudat pe filipeni încă de la începutul epistolei sale pentru părtășia lor înspre înaintarea evangheliei, și el era sigur că Domnul, Cel care a început în ei această lucrare bună, o va și duce la bun sfârșit până în ziua întoarcerii Domnului. Aleluia!

Din momentul în care suntem mântuiți până în momentul în care Domnul Isus va reveni, viața noastră creștină trebuie să fie o viață de predicare a evangheliei.

Nu suntem aici pentru a avea un loc de muncă bun, cea mai bună educație și cea mai frumoasă viață de familie, nici nu suntem aici pentru a câștiga mulți bani sau pentru a câștiga o reputație sau poziție. Suntem aici pe pământ pentru a trăi o viață de predicare a evangheliei, adică suntem aici pentru a trăi o viață care Îl exprimă pe Cristos, Îl predică pe Cristos și Îl trăiește pe Cristos.

Trăirea lui Cristos de către noi este predicarea evangheliei de către noi; trăirea noastră ar trebui să fie predicarea noastră, și profesia noastră este predicarea evangheliei.

Fie că vorbim sau tăcem, fie că suntem într-o întâlnire sau la serviciu, fie că suntem alături de credincioși sau necredincioși, trebuie să Îl experimentăm pe Cristos, având părtășie înspre înaintarea evangheliei până când Domnul Se va întoarce.

În viața de biserică ar trebui să trăim o viață de predicare a evangheliei, iar viața noastră creștină ar trebui să fie o viață creștină de predicare a evangheliei.

Predicarea evangheliei și faptul de a avea părtășie înspre înaintarea evangheliei nu ar trebui să fie doar un fel de activitate, ceva ce facem din când în când, o mișcare sau o campanie, ci ar trebui să fie viața noastră. Nu ar trebui să fie doar însărcinarea noastră, ci și viața noastră.

Doamne Isuse, vrem să-L experimentăm pe Cristos având părtășie înspre înaintarea evangheliei. Fie ca viața noastră creștină să fie o viață de predicare a evangheliei și fie ca viața noastră de biserică să fie umplută de părtășie înspre evanghelie. Salvează-ne de a avea doar o activitate exterioară de predicare a evangheliei și adu-ne într-o viață de predicare a evangheliei. Doamne, fie ca Cel ce a început această lucrare bună în noi, să o ducă la bun sfârșit până când Domnul se va întoarce, și fie ca să fim credincioși să îndeplinim o astfel de lucrare bună, părtășia înspre înaintarea evangheliei!

Cu cât avem mai multă părtășie înspre evanghelie în mod corporativ, cu atât mai mult îl experimentăm pe Cristos

Când Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos, avem părtășie înspre înaintarea evangheliei și trăim o viață de predicare a evangheliei; o astfel de viață nu este individualistă, ci corporativă.

Cu cât avem mai multă părtășie în înaintarea evangheliei, cu atât mai mult Îl savurăm și Îl experimentăm pe Cristos (pe partea pozitivă) și cu atât mai mult sinele, ambiția, preferința și alegerea noastră sunt omorâte (pe partea negativă).

O viață de experimentare a lui Cristos este de fapt o viață care înaintează părtășia înspre evanghelie; ne pune în părtășia înspre înaintarea evangheliei.

Capitolul 1 din Filipeni – o carte despre experimentarea lui Cristos – menționează de multe ori evanghelia; filipenii aveau părtășie înspre înaintarea evangheliei, exista apărarea și confirmarea evangheliei, înaintarea evangheliei și credința evangheliei.

Pentru a avea o viață autentică de predicare a evangheliei, trebuie să avem o viață de experimentare a lui Cristos. Predicarea evangheliei de către noi nu trebuie să fie individualistă.

În creștinătatea de astăzi, cu cât mai mult cineva este implicat în predicarea evangheliei și se manifestă a fi evanghelist, cu atât mai mult el devine mai individualist și mai independent. Dar în predicarea evangheliei trebuie să avem părtășie, comunicare, schimb reciproc.

Cu cât avem mai multă părtășie înspre evanghelie, cu atât experimentăm mai mult din Cristos.

Curățarea trecutului, consacrarea pentru Domnul și urmărirea ungerii interioare sunt bune, dar atunci când facem aceste lucruri, este posibil să nu avem încă aceeași experimentare a lui Cristos ca atunci când predicăm evanghelia într-un mod corporativ.

În ceea ce privește predicarea evangheliei, putem fi zeloși să predicăm evanghelia în campusurile universității sau la vecinii noștri, bătând la ușă sau vizitându-i pe cei noi; cu toate acestea, oare avem părtășie înspre evanghelie sau o facem doar din râvna noastră pentru Domnul?

Dacă nu avem părtășie înspre evanghelie, nu avem prea multă experimentare a lui Cristos.

Experimentarea lui Cristos nu stă în principal în predicarea evangheliei, ci în părtășia noastră înspre evanghelie, părtășia noastră înspre înaintarea evangheliei.

Când venim împreună și Îl savurăm pe Domnul, cântăm, ne rugăm, ne coordonăm și avem părtășie înspre evanghelie, noi Îl vom experimenta pe Cristos.

În acest lucru nu este vorba despre cine e primul și cine este cel mai zelos sau ardent; este vorba despre noi toți, ca Trup corporativ, având părtășie înspre evanghelie și, prin urmare, savurându-L și experimentându-L pe Cristos.

Trebuie să ne întrebăm dacă în predicarea evangheliei avem experimentarea lui Cristos; acest lucru depinde dacă avem sau nu părtășie înspre evanghelie.

Este ușor să iei câteva tractate biblice și Noul Testament și să mergi la colțul străzii pentru a predica evanghelia, dar nu este atât de ușor să intri în părtășia evangheliei.

Când plătim prețul pentru a avea părtășia înspre înaintarea evangheliei, sinele nostru va fi negat, ambiția noastră este dată la o parte, reputația noastră este distrusă, și pur și simplu suntem una cu Domnul și cu sfinții, pentru a-L experimenta și propaga pe Cristos.

Părtășia înspre evanghelie omoară sinele, carnea și omul natural; de asemenea, ne determină să-L experimentăm pe Cristos. Fie că vorbim sau rămânem tăcuți, viața noastră cu trăirea noastră, ființa noastră cu întreaga noastră persoană, în toate lucrurile trebuie să predicăm pe Cristos.

Uneori putem fi restricționați de la a vorbi, în timp ce alteori putem vorbi liber; în toate lucrurile, trebuie să avem părtășie cu sfinții înspre evanghelie și trebuie să-L experimentăm și să-L predicăm pe Cristos.

Doamne Isuse, fie ca să-L experimentăm pe Cristos pe măsură ce avem părtășie înspre înaintarea evangheliei în Trup. Fie ca să trăim o viață de experimentare a lui Cristos și o viață de savurare a lui Cristos în înaintarea evangheliei în mod corporativ. Ne dăruim pe noi înșine Ție, Doamne, ca să fim în părtășia evangheliei cu sfinții în mod corporativ, astfel încât viața și trăirea noastră, chiar ființa și persoana noastră, să Îl emane pe Cristos, să Îl predice pe Cristos și să Îl administreze pe Cristos altora. Doamne, ne punem deoparte și ne lepădăm ambiția, preferința, dorința și alegerea noastră; vrem doar să-L experimentăm pe Cristos, având multă părtășie înspre evanghelie în mod corporativ!