viața de biserică

Pentru a trăi viața împărăției, trebuie să-l iertăm pe fratele nostru așa cum și Domnul ne-a iertat

12/09/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Pentru ca noi să trăim viața împărăției, viața de om-Dumnezeu, viața de biserică, trebuie să fim smeriți și să nu disprețuim pe nici un credincios, ci să-l iubim pe fratele nostru și să ne iertăm fratele din toată inima.

În Matei 18:1-35 avem o porțiune minunată despre cum să trăim viața împărăției, și chiar de la început discipolii L-au întrebat pe Domnul: “Cine este cel mai mare în împărăția cerurilor?” Ceea ce îi interesa pe ei era cine este numărul unu în împărăție.

Aceasta a fost o întrebare greșită și Domnul nu a răspuns la această întrebare, ci mai degrabă, El a răspuns adevăratei întrebări.

Adevărata întrebare este: “Doamne, Te rugăm, arată-ne cum putem trăi în realitatea împărăției printre frați, astfel încât să nu devenim un prilej de poticnire în rândul oamenilor, și cum ar trebui să avem grijă de toți tinerii și de cei mai slabi dintre noi pentru ca să fie și ei în realitatea împărăției?”

Aceasta este adevărata întrebare; acestei întrebări Domnul le-a răspuns. Când vorbim de a fi în împărăția lui Dumnezeu, primul lucru pe care trebuie să îl facem este să ne smerim pe noi înșine, să nu disprețuim pe nici un credincios, ci să iubim pe fratele nostru și să ne iertăm fratele din toată inima.

Apoi, mai târziu, Petru a pus o altă întrebare, care arată cu adevărat unde se afla: “De câte ori trebuie să iert pe fratele meu?” O astfel de întrebare este plină de mândrie, arătând că Petru a fost ofensat de către unul dintre frații care obișnuiau să îl ofenseze.

Răspunsul Domnului a fost nu numai de șapte ori, ci de șapte ori câte șapte, adică de nenumărate ori.

Apoi, Domnul le-a spus parabola unui sclav care îi datora stăpânului său o sumă uriașă de bani, zece mii de talanți (echivalentul a 12 milioane de dolari astăzi) și l-a implorat pe stăpânul său să îl aștepte până când poate plăti, dar stăpânul i-a iertat toată datoria.

Dar mai apoi, când acest sclav a ieșit, l-a găsit pe un sclav la fel ca el care îi datora o sumă mică de bani și i-a cerut-o, nefiind dispus să-l ierte sau să-l păsuiască.

Așa că ceilalți sclavi au dus vestea stăpânului lor, iar stăpânul lor l-a disciplinat pe sclavul neiertător.

În viața împărăției, trebuie să-l iubim și să-l iertăm pe fratele nostru; dragostea și iertarea, însă, nu sunt “simțăminte”, ci alegeri.

Nu trebuie să “simțim” dragoste ca să iubim și nu trebuie ca să “simțim” iertarea ca să iertăm; pur și simplu trebuie să alegem să iubim și să iertăm, iar Domnul ne va împuternici să iubim și să iertăm.

Să trăim viața împărăției smerindu-ne, să nu fim pricină de poticnire pentru ceilalți și să nu-i disprețuim pe ceilalți

Pentru a trăi viața împărăției, trebuie să ne smerim și să devenim ca niște copilași (vezi Mat. 18:2-4). Pentru a fi în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să fim ca un copil, nevinovat și fără mândrie.

Mai mult, pentru a trăi în viața împărăției, nu ar trebui să-i facem pe alții să păcătuiască sau să fim prilej de poticnire (vezi Mat. 7:5-9; cf. Mat. 11:6). Cuvântul Domnului în această porțiune este foarte puternic, pentru că El se identifică cu “copilașii” și cu “cei mici.”

El a zis, Cine primește pe unul dintre acești micuți, Mă primește pe Mine; oricine va poticni pe unul dintre acești mici, este mai profitabil să fie înecat în mare. Vai de lume din cauza prilejurilor de poticnire; nu se poate să nu vină prilejurile de poticnire, dar vai de omul prin care vine prilejul de poticnire!

Când citim un asemenea cuvânt din partea Domnului, ar trebui să avem o teamă potrivită și sănătoasă înaintea Domnului, având o conștientizare și o rugăciune în fața Sa, ca niciodată să nu fim prilej de poticnire pentru sfinții din viața de biserică.

Putem chiar să-I spunem: “Doamne, nu mă lăsa niciodată să fiu un prilej de poticnire pentru niciunul dintre sfinții Tăi! Nu permite ca falimentul meu să-i poticnească, ca nu cumva să-și piardă savurarea în împărăția Ta!”

Domnul chiar a spus că, dacă piciorul sau mâna noastră ne face să ne poticnim, ar trebui să o tăiem și să o aruncăm; și dacă ochiul ne face să păcătuim, ar trebui să-l scoatem, căci este mai bine să intrăm în împărăția lui Dumnezeu mutilați decât să ardem în foc cu tot trupul.

În tratarea păcatului trebuie să fim fermi și serioși; de asemenea, în grija noastră față de ceilalți sfinți, în păstorirea lor și în îngrijirea lor conform duhului, de asemenea, ar trebui să fim serioși și sobri.

Trebuie să învățăm să ne iubim unii pe alții, să ne îngrijim unii de alții și să nu facem nimic care să-i poticnească pe ceilalți.

Mai ales când vine vorba de slujitorii sau frații conducători, sfinții privesc la ei, iar ceea ce ei fac pot afecta mult pe sfinți.

Uneori, frații conducători s-ar putea să nu vorbească unii cu alții sau să se ierte unul pe altul, ci mai degrabă se ceartă între ei; cum se poate dezvolta împărăția lui Dumnezeu într-o astfel de biserică locală?

Cu toții trebuie să trăim viața împărăției smerindu-ne înaintea Domnului și în fața sfinților, și trebuie să nu ne poticnim unii pe alții și să nu devenim un prilej de poticnire pentru ceilalți.

Ca să trăim viața împărăției, nu ar trebui să disprețuim nici măcar pe un credincios neînsemnat (Mat. 18:10-14).

Este ușor să disprețuim pe unii care nu funcționează prea mult în modul exterior, sau care sunt timizi și care nu cunosc Cuvântul prea mult… dar trebuie să ne smerim pe noi înșine, să acceptăm și să apreciem porțiunea fiecăruia, și trebuie să învățăm să Îl administrăm pe Cristos unii altora în viața de biserică în calitate de împărăția lui Dumnezeu astăzi.

Doamne Isuse, îndură-Te de noi. Ne smerim înaintea Ta; vrem să fim ca niște copilași, nevinovați în natură, fără mândrie și gata să primim ceva nou de la Tine. O, Doamne, ferește-ne de la a poticni pe vreunul dintre sfinți prin cuvântul, fapta sau atitudinea noastră. Fie ca să fim sobri și nu înguști în viața de biserică, pentru a nu deveni un prilej de poticnire pentru niciunul dintre sfinți. O, Doamne, vrem să fim cei care tratează păcatul într-un mod serios și care sunt stricți cu ei înșiși, astfel încât să nu-i poticnim pe alții. Amin, Doamne, vrem să trăim viața împărăției smerindu-ne pe noi înșine, nu poticnindu-i pe alții și fără să disprețuim pe niciunul dintre sfinți.

Pentru a trăi viața împărăției, ar trebui să-l iertăm pe fratele nostru fără limită, așa cum Domnul ne-a iertat

Pentru a trăi viața împărăției astăzi, ar trebui să-l iertăm pe fratele nostru fără limită (vezi Mat. 18:21-35). Cum oare am putea trăi noi viața de biserică ca realitate a vieții împărăției astăzi, dacă nu ne iertăm unii pe alții?

Răspunsul Domnului dat lui Petru a fost că trebuie să-și ierte fratele nu numai de șapte ori, ci de șaptezeci de ori câte șapte; asta înseamnă că ar trebui să îl iertăm pe fratele nostru fără limită.

Incapacitatea de a ierta pe ceilalți are o rădăcină, iar această rădăcină este mânia din dispoziția noastră.

Dacă nu am descoperit această rădăcină, nu ne va fi ușor să-i iertăm pe ceilalți. Motivul pentru care nu îi putem ierta pe ceilalți este că există mânie în noi; suntem mânioși în dispoziția noastră.

Trebuie să ne rugăm Domnului cu privire la acest lucru și să Îi permitem să trateze mânia din dispoziția noastră. Trebuie să îl iertăm pe fratele care ne-a ofensat chiar șaptezeci de ori câte șapte; trebuie să-i iertăm pe ceilalți chiar așa cum și Domnul ne-a iertat.

Datoria noastră înaintea Domnului este imposibil de plătit, dar pe măsură ce ne mărturisim păcatele în fața Sa, Domnul ne iartă datoriile în viața noastră creștină învinsă pentru restabilirea părtășiei noastre cu El (vezi Mat. 18:23-27).

Chiar și după ce am fost mântuiți, noi continuăm să greșim, să păcătuim și să îi ofensăm pe ceilalți; Domnul, însă, ne iartă păcatele, ne curăță de greșelile și impuritățile noastre, și El ne iartă datoriile în viața noastră creștină învinsă, pentru ca părtășia noastră cu El să fie restabilită.

Datoria altora față de noi este foarte mică în comparație cu datoria noastră față de Domnul. Trebuie să-i iertăm pe ceilalți chiar așa cum și Domnul ne-a iertat.

Domnul ne-a iertat și cu cât Îl slujim mai mult ca un sclav, cu atât avem mai multe falimente și cu atât acumulăm mai multe datorii; datoria noastră este precum datoria Statelor Unite, devenind din ce în ce mai mare în fiecare an.

Avem tot mai multe falimente și mai multe defecte, dar atunci când venim la Domnul, El ne iartă de fiecare dată. Cum deci să nu-l iertăm pe fratele nostru pentru o mică ofensă sau greșeală?

În timp ce trăim viața împărăției, trebuie să-l iertăm pe fratele nostru fără limită, așa cum și Domnul ne-a iertat.

Dacă nu-l iertăm pe fratele care păcătuiește împotriva noastră, acest lucru îi va mâhni pe ceilalți frați și ei ar putea aduce această problemă înaintea Domnului (Mat. 18:28-31), la fel cum ceilalți sclavi s-au mâhnit după felul în care sclavul iertat l-a tratat pe datornicul său și au adus această situație în atenția stăpânului.

Dacă nu iertăm din inimă un frate astăzi, nu vom putea intra în împărăție în epoca viitoare (Mat. 18:32-35; Marcu 11:25-26).

Este un lucru grav să nu-i iertăm pe ceilalți. Este grav să fim ofensați și este și mai grav să nu iertăm; dacă suntem ofensați și nu iertăm, nu putem intra în împărăția viitoare.

Trebuie să tratăm foarte serios înaintea Domnului cu mânia din dispoziția noastră și cu incapacitatea noastră de a ierta, altfel acest lucru ne va costa împărăția în manifestarea sa.

În viața de căsnicie, soțul și soția sunt sfinți în biserică și sunt amândoi membri ai Trupului; ei trebuie să fie împăcați de fiecare dată, iar ofensele nu pot rămâne neiertate.

Se întâmplă ofense în viața de căsnicie, dar trebuie să învățăm să ne iertăm unii pe alții. Viața de căsnicie este ca un “laborator” în care lucrăm viața de biserică; trebuie să învățăm să iertăm în laborator și atunci putem ierta în viața de biserică. Dacă nu putem ierta acasă, nu putem ierta în alte părți.

Dacă nu îl iertăm pe fratele nostru astăzi, vom fi disciplinați de Domnul până când îl vom ierta din inimă, adică până când vom fi plătit tot ceea ce datorăm (Mat. 18:34). Faptul de a nu ierta din inimă pe un frate astăzi ne-ar putea costa să nu intrăm în împărăție în epoca viitoare.

Doamne Isuse, salvează-ne de mânia din dispoziția noastră și vindecă-ne de incapacitatea de a ierta. Vrem să trăim astăzi viața împărăției în viața de biserică, iertându-l pe fratele nostru fără limită. Fie ca să învățăm de la Tine și să iertăm pe fratele nostru, așa cum și Domnul ne-a iertat. Îți mulțumim, Doamne, căci Tu nu doar că ne-ai iertat inițial de toate păcatele în momentul regenerării noastre, ci întotdeauna ne-ai iertat și ne-ai curățit de păcatele și fărădelegile noastre în viața noastră creștină învinsă pentru restaurarea părtășiei noastre cu Tine. Vrem să experimentăm și să trăim viața Ta iertătoare pentru a-i ierta pe cei care ne-au greșit, așa cum și Domnul ne-a iertat!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, To Live the Kingdom Life we should Forgive our Brother even as the Lord forgave us (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 4 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să trăim în viața de biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei Tatălui de astăzi

05/09/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Slavă Domnului, Tatăl ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, iar acum trăim viața de biserică ca împărăția Fiului dragostei Tatălui!

Biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă, iar noi, ca și credincioși în Cristos, trebuie să trăim împărăția în viața de biserică.

Prin regenerare am fost transferați de sub autoritatea lui Satan, afară din autoritatea întunericului și întru împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, iar acum în viața de biserică trăim în această împărăție plăcută și încântătoare.

Împărăția lui Dumnezeu și biserica sunt intim legate și nu pot fi separate. De fapt, de fiecare dată când Domnul Isus a vorbit despre biserică, El a menționat-o în legătură cu împărăția; acolo unde este astăzi biserica, acolo este împărăția lui Dumnezeu, și împărăția lui Dumnezeu aduce în ființă biserica.

Când un grup de oameni se află sub autoritatea împărăției cerurilor, ei devin biserica; pe măsură ce trăim în împărăția lui Dumnezeu, sub stăpânirea interioară a lui Dumnezeu, trăim viața de biserică pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Biserica din această epocă este împărăția lui Dumnezeu, iar biserica nu se rezumă doar la mâncare și băutură, ci la dreptate (faptul de a fi drepți cu Dumnezeu și stricți cu noi înșine înaintea lui Dumnezeu), pace (faptul de a fi în pace cu Dumnezeu și cu ceilalți) și bucurie (faptul de a fi într-o stare de bucurie înaintea lui Dumnezeu) în Duhul Sfânt.

Noi credincioșii în Cristos suntem atât membre ale Trupului lui Cristos cât și reședința lui Dumnezeu și, de asemenea, suntem cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu, sfera în care Dumnezeu Își exercită autoritatea.

În biserică în calitate de împărăția lui Dumnezeu, suntem sub stăpânire, guvernare, disciplină și exersare; există multe lucruri negative care sunt excluse automat și orice răzvrătire sau întuneric este eliminat.

În epistolele sale către Corint și Galateni, Pavel vorbește despre anumite lucruri care, dacă sunt practicate de noi, vom fi descalificați din moștenirea împărăției lui Dumnezeu.

Dacă astăzi ne exersăm să trăim în împărăția lui Dumnezeu în viața de biserică, vom fi aduși sub stăpânirea, guvernarea și exersarea împărăției și vom savura pe Fiul minunat, plăcut și încântător al dragostei Tatălui, care este domeniul împărăției în care am fost aduși.

Tatăl ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei Sale

Conform cu Col. 1:12-13, Tatăl ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei Sale. În aceste versete vedem că împărăția lui Dumnezeu este ceva încântător și plăcut – este plăcut să fii în împărăția Fiului dragostei Tatălui.

Când Domnul Isus a fost botezat, Tatăl a declarat: Acesta este Fiul Meu, Preaiubitul, în care Mi-am găsit încântarea (Mat. 3:17). În mod similar, când Domnul a fost transfigurat pe munte, Tatăl a făcut aceeași declarație (Mat. 17:5).

Tatăl Își găsește plăcere în Fiul, și împărăția lui Dumnezeu astăzi este împărăția Fiului dragostei Tatălui; acesta este un lucru plăcut, o chestiune de încântare.

Această împărăție cuprinde numai trei secțiuni – secțiunea vieții de biserică (în această epocă), secțiunea părții cerești a împărăției cerurilor din mileniu (în epoca următoare) și cerul și pământul cel nou cu Noul Ierusalim ca finalizarea bisericii și a împărăției.

În fiecare dintre aceste trei secțiuni împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu este un lucru legat de încântare. Ce îndurare și ce har să fim transferați din întuneric în partea plăcută a împărăției lui Dumnezeu!

Dumnezeu Tatăl iubește partea încântătoare a împărăției, la fel cum Îl iubește pe Fiul Său minunat. El ne-a calificat pentru a fi eliberați de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat într-un domeniu numit împărăția Fiului dragostei Tatălui.

Pavel a scris acest cuvânt bisericii din Colose, care era sub invazia diferitelor filozofii, culturi, și religii; acestea au încercat să se amestece cu biserica, așa că le-a scris că Tatăl i-a transferat din toate aceste lucruri în împărăția Sa, unde Cristos este porția repartizată lor!

Aleluia, în împărăția Fiului dragostei Tatălui, ni s-a repartizat o porție din Cristosul atotinclusiv ca realitatea țării bune. El este spațios, atotinclusiv și atotcuprinzător; El este un domeniu vast pentru ca noi să-L explorăm și să Îl savurăm.

Deci ar trebui să renunțăm la orice filozofie sau cultură și ar trebui să ne concentrăm pur și simplu pe Cristos, Fiul încântător al lui Dumnezeu, și doar să-L savurăm pe El.

Tuturor credincioșilor li s-a repartizat o porție împreună cu toți sfinții în lumină, iar în împărăția Fiului dragostei Tatălui trebuie să Îl savurăm pe Cristos ca totul al nostru și în tot.

Am fost implicați în domeniul întunericului, în cultura, lucrurile tradiționale, filozofia și lucrurile lumii, și aceste lucruri au devenit un domeniu al întunericului, în care eram controlați de întuneric.

Dar prin regenerare am fost transferați din acest domeniu al întunericului în împărăția dragostei Fiului Tatălui. Aceste lucruri ale întunericului ne-au controlat, ne-au privat și ne-au distras din savurarea Cristosului atotinclusiv.

Dar slavă Domnului, am fost aduși în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, viața de biserică de astăzi!

Îți mulțumim, Tată, că ne-ai eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-ai transferat în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu. Aleluia, nu mai suntem sub stăpânirea și autoritatea întunericului – acum suntem în domeniul încântător, plăcut și minunat al împărăției Fiului dragostei Tatălui. Doamne Isuse, Tu ești plăcerea Tatălui și Tu ești și savurarea și satisfacția noastră. Vrem să Te savurăm și să ne împărtășim din Tine ca porția noastră repartizată împreună cu sfinții în lumină!

Să trăim în viața de biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei Tatălui de astăzi

Accentul în Col. 1:13 este pe împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu în această epocă, care este realitatea bisericii.

Viața de biserică de astăzi este împărăția Fiului dragostei Tatălui, care este la fel de încântătoare pentru Tatăl precum Fiul lui Dumnezeu (Col. 4:15-16).

Prin regenerare, toți credincioșii au fost transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu (Ioan 3:5); cu toții am fost scoși din întunericul lui Satan și am fost aduși în aspectul încântător al împărăției lui Dumnezeu.

Prin mântuirea și regenerarea lui Dumnezeu, toți am fost transferați în această secțiune încântătoare și plăcută a împărăției lui Dumnezeu. Viața de biserică de astăzi este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, chiar dacă din punct de vedere pozițional putem fi în domeniul împărăției lui Dumnezeu, este posibil ca încă să trăim sub autoritatea întunericului în viața noastră de zi cu zi.

În viața noastră de căsnicie, putem continua să schimbăm cuvinte cu soția noastră, ne putem certa sau bârfim; când ne acuzăm și ne învinovățim unii pe alții în certurile noastre, trăim sub autoritatea întunericului. Ori de câte ori trăim, umblăm și ne comportăm în sinele nostru, suntem în întuneric.

Viața de biserică este împărăția Fiului dragostei Tatălui și am fost transferați din întuneric în acest domeniu plăcut, dar trebuie să învățăm să trăim în acest domeniu trăind în duhul contopit, luându-L pe Cristos ca persoana noastră și trăind prin El.

Când trăim în sine, deși s-ar putea să nu facem păcate grosolane, noi suntem în întuneric; pur și simplu trăirea conform sinelui nostru ne aduce în întuneric, pentru că ne face să fim despărțiți de Cristos. O, Doamne Isuse!

Fie ca să învățăm să trăim astăzi în viața de biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei Tatălui, prin deschiderea zilnică față de Domnul, luându-L ca viața și persoana noastră și umblând și trăind prin El!

Când nu Îl luăm pe Cristos ca persoana noastră și nu trăim prin El, suntem în întuneric; numai Cristos este lumină și El trebuie să satureze și să prevaleze în fiecare aspect al vieții noastre de zi cu zi.

Dacă Cristos nu este viața și persoana noastră și dacă nu Îl trăim pe Cristos, anumite părți ale umblării noastre zilnice nu vor fi umplute cu Cristos.

Fie ca să nu închidem părți din viața și ființa noastră față de Cristos; fie ca să învățăm să ne deschidem Lui și să-i permitem Lui ca lumină și viață să intre, să ne satureze și să ne pătrundă.

Doar atunci când Cristos ne ocupă și saturează fiecare parte din noi și fiecare aspect al umblării noastre zilnice, putem fi în întregime în lumină, fiind totodată eliberați de sub controlul autorității întunericului.

În ochii lui Dumnezeu, Cristos este Cel mai încântător, iar biserica este împărăția Fiului dragostei Sale, așa că El Își găsește plăcerea în împărăția Sa.

Fie ca să învățăm să trăim viața de biserică ca domeniu al încântării și plăcerii lui Dumnezeu în Cristos, și fie ca să-L luăm pe Cristos ca viața și persoana noastră pentru a trăi prin El în viața de biserică.

Când trăim și umblăm prin duhul, biserica devine încântătoare pentru noi; alții pot găsi defecte și probleme în biserică, dar noi avem viziunea lui Dumnezeu despre biserică – biserica este plăcută, încântătoare, minunată și excelentă!

Aleluia pentru biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei Tatălui, domeniul încântării și satisfacției Tatălui!

Doamne Isuse, vrem să trăim viața de biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei Tatălui prin faptul că Îl savurăm pe Cristos, deschizându-ne întreaga noastră ființă către El și permițându-I să ne satureze toate părțile noastre interioare. Dragă Doamne Isuse, Tu ești Preaiubitul Tatălui și Tu ești și Preaiubitul nostru; Tu ești cel mai încântător, plăcut și minunat. Ne deschidem ființa noastră către Tine, Doamne și Îți permitem să pătrunzi, să Te răspândești și să saturezi fiecare parte a ființei noastre pentru a ne ocupa cu Tine Însuți. Salvează-ne de umblarea sau trăirea în carne. Păstrează-ne în întoarcerea către Tine, luându-Te ca viața și persoana noastră, și trăind prin și datorită Ție!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Living in the Church Life as the Kingdom of the Son of the Father’s Love today (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 3 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să trăim viața împărăției în viața de biserică sub autoritatea împărăției

03/09/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

Împărăția este realitatea bisericii și pentru a fi zidiți în biserică trebuie să venim sub autoritatea împărăției, să exercităm cheile împărăției și să trăim viața împărăției în viața de biserică.

Domnul Isus a venit să proclame evanghelia împărăției; El nu a proclamat evanghelia bisericii, ci a împărăției, iar rezultatul faptul că multe persoane cred în evanghelie este că biserica a luat ființă.

Viața împărăției primită de noi rezultă în viața de biserică; când primim Cuvântul lui Dumnezeu prin evanghelie, primim împărăția lui Dumnezeu și devenim membre ale bisericii, membre ale Trupului organic al lui Cristos.

Realitatea bisericii este împărăția și, pe măsură ce practicăm viața de biserică, trebuie să trăim viața împărăției.

Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate (faptul de a fi drepți cu Dumnezeu și stricți cu noi înșine înaintea lui Dumnezeu), pace (faptul de a fi în pace cu Dumnezeu și cu ceilalți) și bucurie (faptul de a fi într-o stare de bucurie înaintea lui Dumnezeu) în Duhul Sfânt.

Înaintea lui Dumnezeu, trebuie să fim veseli, să fim plini de bucurie; înaintea oamenilor, trebuie să fim pașnici, căutând să trăim în pace; față de noi înșine, trebuie să fim stricți și drepți.

Dacă noi, ca și credincioși în Cristos, nu trăim în realitatea împărăției astăzi, nu putem fi zidiți în structura bisericii (Efes. 2:22).

De exemplu, un credincios poate merge la întâlniri pe tot parcursul anului, dar dacă nu trăiește viața împărăției – dacă nu știe ce înseamnă a fi strict cu el însuși, pașnic față de ceilalți și plin de bucurie față de Dumnezeu, el doar va trăi viața de biserică în mod exterior.

Dacă nu practicăm și nu trăim viața împărăției așa cum este descrisă în Matei 5-7, atunci pur și simplu vom trece prin evenimentele și activitățile din viața de biserică și vom practica biserica ca o datorie religioasă oarecare, fiind oameni de biserică.

În ochii lui Dumnezeu, dacă nu trăim viața împărăției, practicarea vieții noastre de biserică nu ne va conduce să fim zidiți în structura bisericii. Este extrem de important pentru noi și pentru toți sfinții să vedem relația dintre biserică și împărăție; biserica nu este doar un alt fel de entitate religioasă, un loc de adunare, ci e împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu trebuie să fie realitatea bisericii, altfel acea biserică va fi goală, indiferent de câte activități și întâlniri are. Doar cei care văd ce este biserica autentică în calitate de împărăția lui Dumnezeu pot fi zidiți adecvat în biserică, chiar în structura bisericii.

Biserica este adusă în ființă prin autoritatea împărăției lui Dumnezeu

Fără împărăția ca realitate a bisericii, biserica nu poate fi zidită. În Matei 16:18-19, imediat după ce Domnul Isus a dezvăluit faptul că El este Cel care-Și zidește biserica, a vorbit și despre cheile împărăției cerurilor cu legarea și dezlegarea.

Multor pastori și lucrători creștini le place să își zidească “biserica lor”; conceptul lor de a zidi biserica este să învețe, să predice, să organizeze și să aranjeze.

Dar când Domnul a vorbit despre biserică, El a menționat porțile Hadesului care încearcă să invadeze, să se opună și să atace zidirea bisericii. Nouă ni s-au dat cheile împărăției pentru a lega și a dezlega ceea ce a fost legat și dezlegat în ceruri.

Zidirea bisericii este strâns legată de exersarea vieții împărăției. Dacă nu știm ce este viața împărăției, ce înseamnă să exersăm autoritatea Domnului de a lega și de a dezlega, nu știm ce înseamnă să zidim biserica.

Biserica este adusă în ființă prin autoritatea împărăției.

O biserică nu ia ființă atunci când sunt mulți oameni mântuiți, astfel că există un număr suficient de mare într-un anumit loc pentru a fi ridicată o biserică. O biserică este adusă în ființă prin autoritatea împărăției.

Înainte de a fi mântuiți, eram într-o altă împărăție – împărăția întunericului, împărăția lui Satan.

Cristos a venit ca să predice evanghelia împărăției, astfel încât, crezând în Domnul, nu numai că vom fi mântuiți de iad și vom primi harul lui Dumnezeu, dar vom fi eliberați de autoritatea întunericului și transferați în împărăția Fiului dragostei Sale.

Atunci când am crezut în Domnul am fost aduși într-un domeniu diferit, în împărăția lui Dumnezeu ca realitate a bisericii, acolo unde Dumnezeu Își exercită autoritatea prin viața Sa divină pentru a stăpâni și guverna peste noi.

Mântuirea pe care am primit-o nu este doar ca să ne curățească de păcatele noastre, să ne ierte păcatele și să ne îndreptățească, ci să ne aducă într-o altă împărăție.

Am fost regenerați în împărăția lui Dumnezeu, și în această împărăție – un domeniu al vieții – există autoritatea lui Cristos și a lui Dumnezeu care este exercitată.

Biserica este născută, adusă în ființă, prin autoritatea împărăției. Cele două criterii principale pentru a avea o biserică locală este mai întâi autoritatea Duhului Sfânt, și apoi luarea graniței localității.

Vrem să vedem multe biserici locale ridicate pe pământ pentru mărturia Domnului, dar prin simplu fapt că avem multe persoane mântuite și botezate care să vină împreună – aceasta nu înseamnă că ar trebui să înființăm o biserică.

Primul criteriu pentru biserică este autoritatea Duhului Sfânt, care este autoritatea împărăției lui Dumnezeu. Nimeni nu poate înființa o biserică – numai Duhul Sfânt poate înființa o biserică.

Vechimea noastră în Domnul sau experiența noastră extinsă în viața de biserică nu ne oferă terenul pentru a pune bazele bisericii și nici nu ne dă autoritate mai mult decât cea a unui frate care tocmai a fost mântuit, deoarece autoritatea este Duhul Sfânt.

Îți mulțumim, Doamne Isuse, pentru că ne-ai regenerat cu viața Ta divină și ne-ai transferat din autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu! Aleluia, acum suntem oameni ai împărăției care trăiesc viața împărăției în viața de biserică pentru zidirea bisericii. Doamne, venim sub autoritatea Ta și Te luăm pe Tine în calitate de Capul și Împăratul nostru. Credem întru Tine, Doamne, și recunoaștem autoritatea Ta unică în biserică. Fă-ne să ne dăm seama că numai autoritatea împărăției poate introduce biserica. Fie ca să nu exersăm nici o autoritate în afară de cea de a fi una cu Domnul și în Trup în viața de biserică!

Trebuie să trăim viața împărăției în viața de biserică și să exersăm cheile împărăției

Zidirea bisericii nu se face prin gruparea sau organizarea noastră, având lideri și ajutoare adecvate sau având o clădire frumoasă unde să ne întâlnim; din contră, pentru a fi zidiți, trebuie să exersăm cheile împărăției.

Biserica ia ființă prin autoritatea împărăției, și biserica este zidită prin exersarea cheilor împărăției (vezi Mat. 16:18; 18:18; Ioan 20:23).

În Ioan 20:23, Domnul Isus le-a spus discipolilor Săi că lor li s-a dat toată autoritatea, astfel că oricui le vor ierta păcatele, ele vor fi iertate, și celor ce le vor reține păcatele, vor fi reținute.

Cine suntem noi ca să iertăm și să reținem păcatele? Dacă vedem că biserica este domeniul împărăției lui Dumnezeu, exercitând autoritatea împărăției lui Dumnezeu, ne vom da seama că biserica poate lega și dezlega împreună cu cerurile, și biserica poate ierta și reține păcatele.

Acest lucru poate părea prea mult, chiar blasfemiator, căci numai Dumnezeu poate ierta păcatele – iar acest lucru este adevărat, numai Dumnezeu poate ierta păcatele, dar atunci când biserica este una cu Capul, biserica poate exercita autoritatea împărăției pe pământ.

Așa cum Capul are autoritatea de a lega și de a dezlega, tot așa și biserica are această autoritate; la fel cum Capul poate ierta și reține păcatele, la fel poate și biserica să o facă. Însă nu multe biserici au condiția potrivită de a exercita autoritatea împărăției într-o asemenea măsură.

Biserica este reflectarea împărăției lui Dumnezeu din ceruri; nu trebuie să existe nici o diferență sau discrepanță. Fie ca Domnul să recâștige biserica într-o asemenea măsură astăzi!

Biserica nu este doar un loc frumos unde ne putem aduna, discuta și încuraja unii pe alții; mai degrabă, biserica este locul în care autoritatea lui Dumnezeu este exercitată, chiar și în ce privește iertarea păcatelor.

Cu toate acestea, nimeni nu ar trebui să încerce să abuzeze de o astfel de autoritate; dacă nu suntem cei care trăim în realitatea împărăției cerurilor și încercăm să legăm și să dezlegăm, nu vom putea face acest lucru, ci mai degrabă, ne vom confrunta cu probleme.

Atunci când împărăția cerurilor este în stare să-și afirme autoritatea asupra unei cete de credincioși, acei credincioși pot fi zidiți în biserică.

Vedem acest lucru în Efeseni 4:16 – când ne ținem de Capul, suntem zidiți împreună și creștem împreună întru Capul pentru zidirea Trupului. Când Îl luăm pe Cristos ca Cap și Îl păstrăm ca autoritate supremă și unică, doar atunci putem zidi biserica.

Cristos are conducerea unică și, pe măsură ce ținem de El ca și Cap, creștem în El în toate lucrurile. Mintea, emoția, voința, afecțiunile, deciziile și toate lucrurile trebuie să fie guvernate de către Cristos ca și Capul.

În Col. 2:19 ni se spune despre ținerea Capului, din care tot Trupul, fiind bogat alimentat și legat împreună prin intermediul articulațiilor și a încheieturilor, crește cu creșterea lui Dumnezeu. Dacă suntem supuși Capului, avem zidirea Trupului.

Dacă conducerea lui Cristos nu este cunoscută sau recunoscută, cu siguranță nu există nici o zidire în acea biserică.

Scopul grupurilor vitale în viața de biserică este trăirea vieții împărăției – viața de om-Dumnezeu; un grup vital este o reprezentare reală a bisericii.

În Matei 18:15-22 Domnul ne oferă un exemplu de trăire a împărăției în viața de biserică; cineva este ofensat de către un frate păcătos și merge să îl confrunte față în față, iar dacă nu ascultă, aduce pe alți 2-3 martori și, dacă tot nu primește, îl vor spune bisericii. Dacă fratele care păcătuiește refuză să asculte biserica, trebuie considerat ca un păgân și un colector de taxe.

Practicăm acest lucru în viața de biserică? Uneori, putem practica contrariul: putem expune situații în loc să le acoperim și poate că bârfim legat de o problemă în loc să o tratăm.

În situațiile în care un păcătos nu vrea să se pocăiască și să se întoarcă, trebuie să ne exersăm ca biserică în faptul de a fi una cu cerurile pentru a lega pe pământ ceea ce a fost legat în ceruri și a dezlega pe pământ ceea ce a fost dezlegat în ceruri.

Trebuie să avem duhul unui grup vital pentru a-i câștiga pe oameni și a-i restabili (nu ca să-i respingem și să-i punem deoparte) și trebuie să exersăm rugăciunea grupului vital în lupta pentru sfinți.

În practica noastră a grupurilor vitale, trebuie să fim vii, activi și vitali, și trebuie să trăim viața împărăției, viața de om-Dumnezeu, pentru a coopera cu Împăratul în legarea inamicului care îi ține legați pe cei adormiți și slabi, pentru a putea fi restaurați și recuperați.

Doamne Isuse, fie ca să învățăm să trăim viața împărăției în viața de biserică astăzi. Adu-ne cu Tine în recâștigarea bisericii într-o asemenea măsură încât biserica de pe pământ să fie împărăția lui Dumnezeu și exercită cheile împărăției pentru a lega pe pământ ceea ce a fost legat în cer și pentru a dezlega pe pământ ceea ce a fost dezlegat în cer. Amin, Doamne, fie ca împărăția cerurilor să-și poată afirma autoritatea asupra sfinților din biserică, pentru ca biserica să fie zidită. Fie ca toți să învățăm să trăim viața împărăției – viața de om-Dumnezeu, să ne îngrijim și să ne iubim unii pe alții și să dezlegăm și să legăm pe pământ ceea ce a fost deja dezlegat și legat în ceruri pentru ca cei adormiți și slabi să fie recuperați și zidiți!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Live the Kingdom Life in the Church Life under the Authority of the Kingdom (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 3 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Îl savurăm pe Dumnezeu în casa Sa, suntem încărcați cu Dumnezeu ca bine, și Îl slăvim pe Dumnezeu

16/08/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

A doua parte din Psalmul 68 vorbește despre savurarea lui Dumnezeu în casa Sa; în casa Sa noi suntem încărcați cu Dumnezeu ca bine (binele este Dumnezeu Însuși ca mântuirea noastră și totul al nostru), El ne eliberează, El ne dă biruință și dăm slavă Domnului! Aleluia!

În prima parte a acestui psalm vedem cinci aspecte principale: mișcarea lui Dumnezeu pe pământ (cu Cristos ca centru), biruința lui Dumnezeu în Cristos, înălțarea lui Cristos, primirea darurilor de către Cristos, și zidirea casei lui Dumnezeu.

În Cristos Dumnezeu se ridică și inamicii Săi sunt împrăștiați; când a venit Cristos, Dumnezeu S-a mișcat pe pământ, iar Cristos este centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ.

Astăzi Dumnezeu se mișcă pe pământ în și prin biserică, lărgirea lui Cristos, iar centrul bisericii este Cristos Însuși.

În Cristos Dumnezeu a obținut victoria; inamicul a încercat să-L învingă și armatele sale mișunau în jurul Său la cruce, dar El le-a biruit, a câștigat victoria și i-a învins pe toți inamicii Săi – El a făcut toate astea de unul singur, fără nici un ajutor din partea noastră.

Dar aleluia, putem savura și putem lua parte la victoria Sa astăzi, deoarece suntem în El!

După ce Cristos a obținut victoria asupra inamicului, El a fost înălțat – El S-a urcat pe înălțimi, chiar până la cel mai înalt punct din univers, al treilea cer.

Acum Cristos este așezat pe tron, fiind înălțat de Dumnezeu, iar noi suntem în El; când Cristos a fost înălțat, am fost și noi înălțați și așezați împreună cu El pe tron.

În înălțarea Sa, Cristos a condus un convoi de vrăjmași înfrânți într-o procesiune triumfătoare către Tatăl; El a condus captivi pe cei luați captivi, și i-a adus pe acești captivi ca daruri Tatălui. La rândul său, Tatăl ne-a dat – pe noi, cei care eram captivi ai lui Satan, dar care am fost capturați de Cristos și aduși la Dumnezeu – lui Cristos, iar Cristos ne-a dat ca daruri Trupului.

În înălțarea lui Cristos a existat multă oferire de daruri: Cristos ne-a dat ca daruri Tatălui, Tatăl ne-a dat ca daruri lui Cristos și Cristos ne-a dat ca daruri Trupului.

Toți credincioșii în Cristos sunt daruri date de către Cristos Trupului Său; oricât de nesemnificativi credem că suntem, noi suntem mădulare ale Trupului și cu toții avem o funcție și o porție în Trup, căci suntem daruri pentru Trup.

Cristos ne-a oferit ca daruri Trupului Său pentru zidirea bisericii, casa lui Dumnezeu, locuința lui Dumnezeu. Aleluia, cu toții putem funcționa prin exersarea duhului nostru pentru a putea zidi biserica ca Trupul lui Cristos, locuința lui Dumnezeu!

Îl savurăm pe Dumnezeu în casa Sa, suntem încărcați cu Dumnezeu ca bine, și savurăm victoria lui Cristos

Psalmul 68 dezvăluie savurarea lui Dumnezeu în casa Sa, care vine după zidirea locuinței Sale, biserica (v. 18).

După ce Cristos a dat daruri Trupului pentru zidirea bisericii, Îl savurăm pe Dumnezeu în casa Sa și zilnic suntem încărcați cu bine. Binecuvântat să fie Domnul, care zi de zi ne încarcă cu bine; Dumnezeu este mântuirea noastră!

Binele de aici este Dumnezeul Triunic – aripile de porumbel acoperite cu argint și vârfurile penajului lor acoperite cu aur galben-verzui, strălucitor (vers. 19, 13; Rom. 8:28; Mat. 19:17; Fil. 1:19-21). Trebuie să cerem lui Dumnezeu să ne încarce zilnic cu bine, cu Dumnezeu ca binele nostru.

Binele de aici și din Romani 8:28 nu se referă la nimic material sau psihologic, ci la Dumnezeu Însuși, care este adevăratul bine. Ca să Îl savurăm pe Dumnezeu ca bine, trebuie să fim în casa Sa.

Pentru a trăi o viață victorioasă, nu trebuie să facem activități exterioare, cum ar fi rugăciunea cu post și lipsa de somn, și nu trebuie să ne socotim morți pentru păcat și pentru lume… nu avem nevoie de mai multe instrucțiuni, concepte, învățături și sugestii, ci trebuie să fim în întâlnirile bisericii!

Când intrăm în biserica locală și rămânem în biserica locală, unde locuiește Dumnezeu, fiecare problemă este rezolvată și fiecare inamic este biruit. Când rămânem în biserica locală, lumea, temperamentul și toate problemele noastre dispar.

Când suntem în întâlniri savurându-L pe Dumnezeu și fiind încărcați cu Dumnezeu ca binele nostru, toate problemele noastre dispar și voia lui Dumnezeu devine în mod spontan clară.

Este posibil să încercăm să ne rezolvăm singuri problemele, putem chiar să ne rugăm mult, dar s-ar putea să nu izbutim; însă atunci când venim la întâlnirile bisericii, problemele noastre sunt rezolvate, toți inamicii noștri fug, și ne putem birui temperamentul.

Calea de a cunoaște voia lui Dumnezeu, de a obține binecuvântarea Domnului, de a ne rezolva problemele și de a învinge inamicii este să venim la biserica locală și să Îl lăudăm pe Domnul!

Acest lucru nu înseamnă că nu ne rugăm pentru problemele noastre și nu ne aducem situațiile în fața Domnului, ci atunci când ne dăm seama că nu putem răzbi, nu trebuie să renunțăm – pur și simplu trebuie să ne aducem problemele în întâlnire.

În locuința lui Dumnezeu – biserica locală – Dumnezeu nu doar că ne alimentează puțin câte puțin, ci ne și încarcă cu bine, și anume, El ne încarcă cu Dumnezeu ca bine. Aici, în întâlnirile bisericii, Dumnezeu aplică victoria Sa asupra tuturor inamicilor noștri.

Când noi, ca indivizi, încercăm să învingem inamicul, noi vom fi cei învinși de el; dar când ne dăm seama că lupta a fost câștigată și pur și simplu ne plasăm în Trup și rămânem în Trup într-un mod practic, victoria este a noastră.

Suntem triști? Să mergem la întâlnire. Aduceți-vă necazurile în biserica locală și chiar spuneți-i lui Satan, cel care ne deranjează și vrea să ne întristeze, să vină cu noi la întâlnire.

Când îl veți duce pe Satan cu tot deranjul său la întâlnire, el vă va părăsi; de îndată ce intrăm în locul de întâlnire, Satan va fugi, problemele noastre vor dispărea și noi suntem încărcați cu Dumnezeu ca bine.

Pe măsură Îl savurăm pe Dumnezeu în casa Sa, Dumnezeul nostru este pentru noi un Dumnezeu al eliberării, și cu Iehova Domnul există scăpare – chiar scăpare de moarte (Psa. 68:20; Rom. 5:10; 2 Cor. 1:8-9; 4:16). Este posibil să simțim că ne aflăm într-o situație de moarte, dar îndată ce venim la întâlnire și ne poziționăm în casa lui Dumnezeu, Dumnezeu ne eliberează chiar și de moarte.

În casa lui Dumnezeu savurăm și victoria Sa asupra inamicilor (Psa. 68:21-23). Porțile Hadesului sunt acolo, atacând biserica, dar nu vor triumfa împotriva ei (Mat. 16:18).

Dumnezeul păcii îl va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre în scurt timp; cât timp suntem în viața de biserică, savurându-L pe Dumnezeu în casa Sa și fiind încărcați cu Dumnezeu ca bine, noi savurăm victoria lui Cristos asupra inamicilor!

Aleluia, binecuvântat să fie Domnul, care zi de zi ne încarcă cu bine; Dumnezeu este mântuirea noastră! Amin, Doamne, venim la Tine și la întâlnirile bisericii pentru a fi zilnic încărcați cu Dumnezeu ca bine! Venim să-L savurăm pe Dumnezeu în casa Sa și venim ca să fim încărcați cu Dumnezeul Triunic și cu toate împlinirile și realizările Sale ca bine! Doamne, Tu ești pentru noi un Dumnezeu al eliberării, și cu Tine există scăpare chiar de la moarte! Fie ca să Te savurăm ca viața noastră salvatoare pentru a scăpa de moarte și pentru a fi zidiți în locuința Ta, biserica!

Să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru împlinirile Sale în răscumpărarea și în mântuirea Sa

În a doua parte a Psalmului 68 vedem închinarea la Dumnezeu conform cu economia Sa nou-testamentară. Versetul 24 spune: Ei au văzut umbletele Ta, o Dumnezeule, umbletele Dumnezeului meu, Împăratului meu, în sanctuar. Aici, “ei” se referă la inamici, “umbletele” se referă la activitățile lui Dumnezeu, iar “sanctuarul” se referă la biserică.

Lăudați pe Dumnezeu, inamicii au văzut activitățile Sale și sunt împrăștiați, iar împlinirile și realizările Sale sunt văzute clar în biserică, unde sfinții Îl savurează pe Dumnezeu și sunt încărcați cu Dumnezeu ca bine.

“Cântăreţele merg înainte; instrumentistele după; în mijlocul fecioarelor care sună din tamburine” (v. 25) – aici fecioarele îi simbolizează pe credincioși (2 Cor. 11:2; Fil. 4:4).

“Binecuvântaţi-L pe Dumnezeu în adunări, / Chiar pe Iehova, o, tu, care eşti din fântâna lui Israel. / Acolo sunt micul Beniamin care îi stăpâneşte / Şi prinţii lui Iuda în ceata lor, / Prinţii lui Zabulon, prinţii lui Neftali. / Dumnezeul vostru a poruncit tăria voastră; / întăreşte, o, Dumnezeule, ce ai făcut pentru noi” (Ps. 68:26-28).

Trebuie să cerem Domnului să întărească ceea ce a făcut pentru noi în casa Sa.

În lauda adusă lui Dumnezeu de către noi, poporul ales, este zugrăvită o privelişte în tipologie reprezentativă cu privire la economia noutestamentară a lui Dumnezeu în îndeplinirea răscumpărării lui Dumnezeu pentru mântuirea Sa prin Cristos şi în răspândirea veştii bune a ceea ce a îndeplinit Cristos cu cuvintele frumoase ale evangheliei.

“Micul Beniamin” se referă la Cristos; când s-a născut, mama sa, Rahela, l-a numit Ben-oni (fiul durerii mele) în timp ce ea pleca ca să fie cu Domnul, dar tatăl său l-a numit Beniamin, fiul mâinii mele drepte.

Ca fiu al durerilor, Ben-oni, Beniamin îl simbolizează pe Cristos care, ca om al durerilor în încarnarea Sa și în viața omenească pe pământ, a îndeplinit răscumpărarea lui Dumnezeu pentru mântuirea Sa deplină (Gen. 38:18a; Isa. 53:3).

Fiul mâinii drepte, Beniamin îl simbolizează pe Cristos care, în calitate de Fiul mâinii drepte a lui Dumnezeu în învierea, victoria și înălțarea Sa, slujește în ceruri pentru a duce la îndeplinire aplicarea răscumpărării lui Dumnezeu pentru mântuirea Sa (Gen. 35:18b; Evrei 1:3; 5:5-10; 7:25; 8:2).

În înălțarea Sa, Cristos face în principal două lucruri: El se roagă pentru noi și Îl administrează pe Dumnezeu în noi.

El este capabil să-i mântuiască în mod deplin pe toți cei care vin înaintea lui Dumnezeu prin El, deoarece El întotdeauna trăiește ca să mijlocească pentru noi (Evrei 7:25); de asemenea, El este un slujitor al locurilor cerești pentru a-L administra pe Dumnezeu întru noi (Evrei 8:2).

Iar noi, în calitate de credincioșii Săi, trebuie să ne dăruim în rugăciune (să cooperăm cu slujba Sa de rugăciune) și în slujba cuvântului (pentru a coopera cu El în administrarea lui Dumnezeu oamenilor), așa cum se vede în Fapte 6:4.

În Psalmul 68:27 vedem pe “prinții lui Iuda”; Iuda II reprezintă pe Cristos ca victorie pentru poporul lui Dumnezeu (leul cu puterea şi sceptrul) şi pace (Şilo) pentru poporul lui Dumnezeu (Apoc. 5:5a; Gen. 49:8-12).

Iuda revelează victoria lui Cristos (vs. 8-9), împărăţia lui Cristos (v. 10) şi savurarea şi odihna în Cristos (vs. 11-12).

Iuda, ca trib împărătesc, era însoțit mereu de Beniamin, ca trib războinic, pentru împărăția lui Dumnezeu pe pământ (Psa. 68:27; Rom. 5:17). Aleluia, slavă Domnului pentru ceea ce a făcut și face pentru noi!

Te lăudăm, Doamne, pentru ceea ce faci în economia nou-testamentară a lui Dumnezeu pentru a îndeplini răscumpărarea lui Dumnezeu pentru mântuirea Sa de către Cristos și pentru răspândirea veștii bune a îndeplinirii lui Cristos cu frumoasele cuvinte ale Evangheliei! Amin, Doamne, întărește ceea ce Tu ai făcut pentru noi și fă-ne cei care cooperează cu Tine în slujba Ta cerească astăzi, dăruindu-ne în rugăciune și în slujba cuvântului. Îți mulțumim, Doamne, pentru că ai îndeplinit răscumpărarea eternă a lui Dumnezeu pentru mântuirea Ta deplină și Te lăudăm că ești Cel care îndeplinește aplicarea răscumpărării Tale!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoying God in His House, being Loaded with God as good, and Praising God (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 12 ziua 5 (bazat pe sluba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

În înălțarea Sa Cristos ne-a condus captivi și ne-a dat ca daruri pentru zidirea Trupului

15/08/2019 by Credincios în Cristos 3 Comments

În Psalmul 68 vedem numeroasele lucruri minunate pe care Cristos le-a făcut în înălțarea Sa; El S-a suit pe înălțime, i-a condus captivi pe cei luați captivi (Cristos ne-a condus captivi pe noi, credincioșii), a primit daruri de la Tatăl, a dat daruri Trupului și toate acestea sunt pentru locuința Sa, biserica.

Aleluia pentru faptele divine din Cuvântul lui Dumnezeu!

Cristos este centrul mișcării lui Dumnezeu; când a venit Cristos, Dumnezeu S-a mișcat în El, și El a fost tabernaculul lui Dumnezeu cu omul. Acum Cristos a fost lărgit, iar mișcarea lui Dumnezeu pe pământ astăzi se află în biserică, al cărei centru este Cristos.

Când Îl luăm pe Cristos ca centrul nostru, savurându-L și stând în victoria Sa, putem spune împreună cu Moise și cu psalmistul: Dumnezeu să Se ridice, toți inamicii Săi să fie împrăștiați și toți cei ce Îl urăsc să fugă dinaintea Sa!

În moartea Sa, Cristos a fost sub atac intens din partea inamicului, dar El S-a ridicat, inamicii Săi au fost înfrânți, iar cei care L-au urât au trebuit să fugă dinaintea Sa.

Satan și îngerii săi răzvrătiți, cu toți conducătorii și toate principalitățile rele din locurile cerești, toți aceștia au fost învinși și dați de rușine de către Cristos, care a triumfat asupra lor prin cruce.

Cristos a obținut victoria, iar noi, ca popor al Său – care nu am participat la această luptă monumentală, ci “am rămas acasă”, adică am rămas în El, odihnindu-ne – împărțim prada.

După război există pradă pentru cei care obțin victoria; după ce Cristos a câștigat victoria în mod decisiv, noi, ca armatele Sale, savurăm și împărțim prada. Prada reprezintă toate câștigurile înfăptuirii, finalizării, realizării și obținerii lui Cristos ca recolte ale victoriei morții, învierii și înălțării Sale.

Pe de o parte, noi ne odihnim și savurăm provizia și grija lui Dumnezeu pentru aleșii Săi, iar pe de altă parte, savurăm prada.

Iar această pradă nu este altceva decât Dumnezeul Triunic cu toate realizările Sale, adică Dumnezeul Triunic cu toate elementele mântuirii Sale complete, depline și atotinclusive. Aleluia!

Ca aleși ai lui Dumnezeu, savurăm pe Dumnezeu în tot ceea ce este, în tot ceea ce a făcut și face pentru noi, iar suntem beneficiari ai răscumpărării Sale juridice și a mântuirii Sale organice; pe măsură ce savurăm această porție, de asemenea, o anunțăm ca veste bună altora. Aleluia!

Astăzi vrem să mergem mai departe în Psalmul 68 și să vedem realizările lui Cristos în înălțarea Sa pentru zidirea Trupului lui Cristos.

În înălțarea Sa, Cristos ne-a condus captivi în convoiul Său de vrăjmași înfrânți

În înălțarea Sa, Cristos S-a urcat pe înălțimi (Psa. 68:18; Efes. 4:8; cf. 14:13); aceasta se referă la cel mai înalt vârf din univers. Cristos nu doar că l-a învins pe Satan și l-a făcut de rușine, triumfând asupra lui prin cruce, dar S-a și urcat pe cel mai înalt vârf din univers.

El i-a condus captivi pe cei luați în captivitate; acești captivi se referă la sfinții răscumpărați, care au fost luați captivi și întemnițați de către Satan înainte de a fi mântuiți prin moartea și învierea lui Cristos.

Din cauza căderii lui Adam, toți oamenii sunt născuți în păcat, captivii lui Satan; noi suntem născuți ca fiind captivi, nu ca oameni liberi, iar când a venit Cristos, El i-a luat captivi pe cei luați în captivitate de către Satan.

Cristos l-a învins pe Satan și i-a capturat pe captivii săi (inclusiv pe noi), iar apoi, ca un general care Își conduce captivii, Cristos ne-a condus captivi și ne-a dat ca daruri Tatălui (vezi 2 Cor. 2:12-14).

Cristos a fost ca un general triumfător care Și-a biruit inamicul cel mai înverșunat, Satan, și i-a luat pe captivii săi (cei care sunt răscumpărați și cred în Domnul) și i-a adus într-o procesiune triumfătoare în timp ce S-a înălțat la ceruri către Tatăl.

El ne-a capturat; motivul pentru care suntem aici în viața de biserică este pentru că Cristos ne-a capturat și ne-a condus la Tatăl. Este posibil să nu știm când ni s-a întâmplat acest lucru, dar acesta este un fapt divin.

Versiunea Amplificată a Noului Testament redă pasajul “El i-a condus captivi pe cei luați captivi” din Efes. 4:8a prin “El a condus un convoi de vrăjmași înfrânți”; acest lucru indică faptul că, în înălțarea Sa, Cristos a condus o procesiune a acestor vrăjmași înfrânți; Cristos ne-a condus captivi dintr-un război pentru celebrarea victoriei Sale.

Când Cristos S-a înălțat, noi ne-am înălțat cu El (Efes. 2:6); El ne-a condus într-un convoi de vrăjmași înfrânți la Tatăl și ne-a dat Tatălui ca daruri, apoi Tatăl ne-a dat înapoi Fiului ca daruri, iar Fiul ne-a dat ca daruri Trupului.

În experiența noastră, trebuie să-L urmăm pe Cristos în convoiul Său de vrăjmași înfrânți.

Pavel a mărturisit că, deși nu s-a odihnit în duhul său când a venit la Troa pentru Evanghelie, pentru că nu l-a găsit pe fratele său Titus și, astfel, a plecat în Macedonia, el L-a slăvit pe Dumnezeu pentru că El ne conduce mereu în triumful în Cristos.

Lăudați pe Domnul, căci El ne conduce întotdeauna în triumful în Cristos și Își manifestă mireasma cunoașterii Sale prin noi în orice loc.

Pentru a aplica acest lucru la experiența noastră, trebuie să-L lăsăm pe Domnul să ne învingă tot timpul; nu ar trebui să izbutim în luptele noastre cu Domnul, ci să-L lăsăm pe El să câștige.

Înfrângerile pe care le suferim în viața noastră se datorează faptului că vrem să-L învingem pe Cristos; ori de câte ori nu mergem împreună cu Cristos, ci “Îl învingem” în experiența noastră, noi experimentăm înfrângerea.

Când avem o controversă cu Domnul și izbutim, noi refuzăm să fim captivii Săi; dar dacă Îl lăsăm pe Domnul să ne învingă și spunem Amin cuvântului Său, devenim captivii Săi și Îl savurăm împreună cu toate bogățiile Sale. Ar trebui să-I spunem Domnului:

Doamne Isuse, fă-ne captivii Tăi! Nu ne lăsa niciodată să câștigăm, Doamne – învinge-ne tot timpul! Salvează-ne din a Te învinge noi pe Tine și astfel să suferim înfrângere. Condu-ne în triumful lui Cristos ca vrăjmașii Săi înfrânți, și manifestă mireasma cunoașterii lui Cristos prin noi în orice loc! Amin, Doamne Isuse, Îți cedăm Ție; noi am fost captivii lui Satan, dar Tu l-ai înfrânt, iar noi suntem acum captivii Tăi. Venim la Tine, Doamne, și Te întronăm în ființa noastră; Tu ești Împăratul nostru, Domnul nostru și Generalul nostru. Suntem una cu Tine în tot ceea ce ești și ai făcut.

Cristos ne-a oferit ca daruri Trupului pentru zidirea locuinței lui Dumnezeu

După ce l-a învins pe Satan și ne-a capturat pe noi, foștii captivi ai lui Satan, Cristos ne-a dat ca daruri Tatălui; Tatăl, în schimb, ne-a dat lui Cristos ca daruri, iar Cristos ne-a dat ca daruri Trupului.

Cristos a primit daruri printre oameni, și anume pe cei răzvrătiți (Psa. 68:18); noi am fost capturați de Cristos, prezentați de Cristos Tatălui și apoi am fost dați ca daruri lui Cristos de către Tatăl.

Darurile primite de Cristos au devenit credincioșii dăruiți, pe care El i-a dat Trupului Său pentru zidirea lui (vezi Efes. 4:7-12).

După ce S-a ridicat pe înălțime, Cristos Însuși a dat unii ca apostoli, unii ca profeți, unii ca evangheliști, iar unii ca păstori și învățători, pentru perfectarea sfinților înspre zidirea Trupului lui Cristos.

Cristos ne-a dat pe fiecare dintre noi ca dar Trupului; s-ar putea să credem că suntem degetul cel mic și că s-ar putea să nu avem o funcție atât de importantă ca umărul, dar suntem necesari în mod vital în Trup ca un dar.

Este posibil să nu avem mărimea membrelor dăruite, dar cu toții trebuie să funcționăm ca apostoli (cei trimiși), profeți (cei care vorbesc pentru Dumnezeu), evangheliști (cei care trăiesc și anunță Evanghelia) și păstori și învățători (cei care se îngrijesc de ceilalți și îi hrănesc cu adevărul în cuvântul lui Dumnezeu).

Nu ar trebui să credem minciuna inamicului că nu suntem un dar sau că nu am fost dăruiți; fiecare persoană mântuită este un credincios dăruit, și noi toți trebuie să fim perfectați de către mădularele dăruite, pentru a funcționa la fel ca ei.

Și toate acestea sunt pentru zidirea bisericii ca locuința lui Dumnezeu.

Darurile în calitate de persoanele dăruite, credincioșii în Cristos, sunt zidiți împreună pentru a fi locuința lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să locuiască printre ei; această locuință simbolizează biserica, Trupul lui Cristos (Psa. 68:18; Efes. 4:11-12).

Aleluia, am fost luați captivi de către Cristos și dăruiți ca daruri Trupului pentru zidirea bisericii ca locuința lui Dumnezeu! Aleluia, Cristos ne-a condus captivi și ne-a făcut daruri pentru Trupul Său!

Și biserica, locuința lui Dumnezeu, este și locuința credincioșilor, care în acest psalm sunt asemănați cu orfanii, văduvele, cei singuratici și cei legați (vezi Psa. 68:5-6).

În viața de biserică, Dumnezeu este Tată pentru orfani, Judecător (ocrotitor) pentru văduve; El îi face pe singuratici să locuiască într-o familie, și îi face pe cei legați să prospere.

Am rămas orfani de Dumnezeu din cauza păcatului, dar El a devenit adevăratul nostru Tată prin regenerare. Suntem asemenea văduvelor care sunt nedreptățite de alții, dar Dumnezeu este ocrotitorul nostru.

Eram individualiști și singuratici, dar în viața de biserică locuim într-o familie. Am fost legați de păcat, Satan, moarte, lume și carne, dar Dumnezeu ne aduce în savurarea Cristosului atotinclusiv ca adevărata noastră prosperitate.

Toate acestea au loc în viața de biserică, iar viața de biserică se află pe muntele pe care Dumnezeu dorește să locuiască (Psa. 68:16), Muntele Sionului, care este cel mai înalt vârf din univers (cf. Apoc. 14:1). Aleluia!

Îți mulțumim, Doamne, că nu doar ne-ai salvat din captivitatea lui Satan, ci ne-ai făcut și daruri pentru Trup pentru zidirea Trupului în toate bisericile locale. Aleluia, toți credincioșii mântuiți sunt daruri pentru Trup și funcția fiecăruia este necesară în Trupul lui Cristos. Îți mulțumim, Doamne, pentru tot ceea ce ești pentru noi în biserică, locuința Ta. Tu ești un Tată pentru orfani și un Judecător pentru văduve în locuința Ta sfântă. Îi faci pe singuratici să locuiască într-o familie și îi faci pe cei legați să prospere. Te lăudăm, Doamne, și Îți mulțumim că ne-ai adus în viața de biserică, acolo unde locuiești printre noi!