Savurăm pe Cristos

Domnul Isus este unicul nazireu care a savurat cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste

02/07/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Dorința lui Dumnezeu este ca tot poporul Său să fie nazirei, iar Domnul Isus este unicul nazireu care trăiește în duhul nostru astăzi!

Un nazireu este un tip reprezentativ al lui Cristos în faptul că El a trăit absolut pentru Dumnezeu în umanitatea Sa, savurându-L pe Dumnezeu ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste pentru a alege lucrurile bune și să refuze răul.

Cristalul pe care ne centrăm în Numeri 6 este dorința lui Dumnezeu ca tot poporul Său să fie nazireii de astăzi. Aceasta vrea Domnul astăzi – El dorește o armată de nazirei, adică El vrea ca tot poporul Său să fie nazireii care sunt formați într-o armată care luptă pentru interesul Său.

Jurământul unui nazireu așa cum este prezentat în Numeri 6:1-9 este minunat; noi toți trebuie să avem un astfel de jurământ. În viața de biserică din recâștigarea Domnului suntem în țara șanselor egale și noi toți putem fi nazirei.

Legământul de nazireu este o provizie specială împotriva degradării din preoție. Când preoția a devenit învechită și degradată, Domnul avea nevoie de câțiva care să facă acest jurământ special pentru a deveni nazireii preoțești.

În general vorbind, toți credincioșii sunt preoți pentru Dumnezeu, însă trebuie să recunoaștem că, în adevărul și experiența subiectivă, preoția a devenit degradată și învechită. Nu vrem să fim vechi, ci noi, nu vrem să fim învechiți, ci proaspeți, și nu vrem să fim degradați, ci recâștigați.

Principiul din economia nou-testamentală a lui Dumnezeu este că Dumnezeu are nevoie de om care să Îi corespundă în mișcarea Sa pe pământ; El dorește ca tot poporul Său să fie nazirei pentru mișcarea Sa pe pământ și pentru satisfacția Sa în acest univers.

Patru caracteristici vitale ale nazireilor care sunt absoluți pentru Dumnezeu

Mai întâi de toate, numai nazireii Îl pot aduce pe Domnul Isus înapoi; nazireii sunt biruitorii, iar atunci când Domnul câștigă un grup suficient (în număr) de biruitori, El se va întoarce. Doar nazireii Îl pot aduce pe Domnul înapoi, și nazireii sunt constituenții miresei lui Cristos; ca atare, ei Îl aduc înapoi pe Domnul Isus.

În al doilea rând, nazireii sunt de fapt mesagerii bisericilor, după cum se vede în Apocalipsa 2-3. Când Domnul S-a adresat bisericilor, El nu S-a adresat direct bisericilor ci mesagerilor fiecărei biserici. Fără mesageri, nu există nici o vorbire din partea Domnului către biserici.

Dacă nu suntem mesagerii în bisericile de astăzi, Domnul nu are nici o cale să vorbească bisericilor prin noi. Un mesager este cineva care Îl ia pe Cristos ca adevăratul Mesager și care are un mesaj proaspăt din partea lui Dumnezeu vorbit poporului Său; acest mesaj este și Cristos.

Cu toții trebuie să aspirăm să fim mesageri de astăzi către biserici, care sunt nazireii de astăzi.

În al treilea rând, în Numeri 6, imediat după secțiunea despre jurământul nazireilor, este binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic prin preot; acest lucru nu este întâmplător, ci mai degrabă foarte semnificativ.

Pentru a binecuvânta oamenii cu Dumnezeul Triunic, trebuie să fim nazireii de astăzi; nu putem binecuvânta oamenii cu Dumnezeul Triunic dacă nu suntem nazireii de astăzi.

În Geneza 12:2 Domnul i-a spus lui Avraam că El îl va binecuvânta și că el va fi o binecuvântare; rugăciunea noastră ar trebui să fie:

Doamne, binecuvintează-ne și fă-ne o binecuvântare pentru alții! Binecuvintează-ne cu Tine Însuți ca Dumnezeu Triunic și fă-ne un canal de binecuvântare cu Dumnezeul Triunic pentru toți sfinții din recâștigarea Ta și pentru toți oamenii de pe pământ!

În final, cea de-a patra caracteristică vitală a nazireilor este că sunt pentru satisfacția lui Dumnezeu, care este mărturia lui Isus în această epocă. În Vechiul Testament ei erau în jurul tabernaculului, slujind lui Dumnezeu legat de Cortul Mărturiei, cu orice era nevoie.

Deoarece legea ca mărturie a lui Dumnezeu era în chivot, chivotul se numea Chivotul Mărturiei, și întregul Tabernacul se numea Tabernaculul Mărturiei. Astăzi suntem mărturia lui Isus și toți nazireii sunt pentru mărturia lui Isus.

În Apocalipsa 1:2 Ioan a spus că era pe insula Patmos din cauza cuvântului lui Dumnezeu și a mărturiei lui Isus.

Mărturia lui Isus este revelată în Apocalipsa ca sfeșnicele din capitolul 1, marea mulțime din capitolul 7, femeia strălucitoare din capitolul 12, recolta cu primele sale roade în capitolul 14, biruitorii de pe marea de sticlă din capitolul 15, mireasa gătită pentru nuntă în capitolul 19 și Noul Ierusalim în capitolele 21-22.

Mărturia lui Isus este duhul profeției (Apoc. 19:10); este substanța, dispoziția și caracteristica profeției din cartea Apocalipsa. Suntem aici pentru mărturia lui Isus, iar nazireii trăiesc în mod absolut pentru satisfacția lui Dumnezeu, care este mărturia lui Isus astăzi.

Doamne Isuse, ne dăruim Ție ca să fim nazireii de astăzi care Te aduc înapoi. Fă-ne cei din biserici care au mesajul proaspăt al lui Dumnezeu pentru biserica lui Dumnezeu. Doamne, binecuvintează-ne cu Tine Însuși ca Dumnezeul Triunic și fă-ne un canal de binecuvântare cu Dumnezeul Triunic pentru toți sfinții și pentru toți oamenii. Amin, Doamne Isuse, suntem aici pe pământ pentru satisfacția Ta, mărturia lui Isus. Nu suntem aici pentru noi înșine sau pentru interesul nostru, ci pentru biserica care mărturisește, pentru ca biserica să fie mărturia potrivită a lui Isus pe pământ!

Domnul Isus este unicul nazireu care a savurat cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste

Când vorbim despre a fi un nazireu, trebuie să ne dăm seama că în rasa umană, unicul nazireu este Domnul Isus; de aceea, un nazireu este un tip reprezentativ al lui Cristos în trăirea Sa absolut pentru Dumnezeu în umanitatea Sa (vezi Ioan 5:30, Filipeni 2:8; Matei 11:28-30; Efes. 4:20-21; Ioan 6:57).

În noi înșine și prin noi înșine nu putem fi un nazireu, nici nu vrem să fim; dar slavă Domnului, avem un Nazireu în duhul nostru! În duhul nostru avem pe Cineva absolut pentru Dumnezeu și pur și simplu trebuie să Îl contactăm și să Îl învățăm pe Cristos așa cum realitatea este în Isus (Efes. 4:20-21).

Aceasta înseamnă că trebuie să Îl învățăm pe Cristos într-un mod subiectiv, experimental, potrivit stării actuale a lui Isus așa cum este consemnată în Evanghelii.

Când mâncăm pe Domnul ca mâncarea noastră spirituală, trăim datorită Lui, pentru că El devine factorul, elementul și esența de bază a vieții noastre (vezi Ioan 6:57).

Dacă ne uităm la Domnul Isus ca adevăratul și unicul nazireu, ne-am putea întreba: Cum a putut El ca om să respingă răul și să facă binele? Cum a putut să aleagă voia Tatălui și să refuze propria Sa voie? Cum a putut respinge gloria de la om și să caute gloria de la Dumnezeu? Cum a putut să refuze lumea și să Îl aleagă pe Dumnezeu?

În Isaia 7:14-15 ni se dă cheia – în viața Sa umană, Domnul Isus a mâncat unt (cel mai bogat har) și miere (cea mai dulce dragoste) în toate zilele vieții Sale și astfel a fost în stare să aleagă lucrurile bune ale voii Tatălui și să refuze răul.

Domnul Isus, Emanuel cel profețit în Isa. 7:14 care S-a născut dintr-o fecioară, a fost un nazireu, și a mâncat unt și miere până când a învățat să respingă răul și să aleagă lucrurile bune.

Untul, cel mai bogat aliment, se referă la cel mai bogat har; mierea, cea mai dulce hrană, se referă la cea mai dulce dragoste. Trebuie să învățăm cum să participăm în cel mai bogat har și în cea mai dulce dragoste și vom fi în stare să refuzăm răul și să alegem lucrurile bune.

Lucrurile bune de aici sunt de fapt voia bună, plăcută și perfectă a lui Dumnezeu (Rom. 12:2).

Când Domnul Isus avea doar doisprezece ani și a rămas în templu, părinții Lui L-au căutat și când L-au găsit, El le-a spus că El trebuie să fie în lucrurile Tatălui Său (vezi Luca 2:48). El avea numai doisprezece ani, dar a mâncat cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste până când a fost umplut cu intenția și dorința Tatălui.

Mai mult, în loc să le spună părinților să-L lase să rămână în templu, Domnul S-a dus cu ei acasă și a fost supus în toate lucrurile. Pe de o parte, El a fost întărit în interior pentru a alege lucrurile bune și, pe de altă parte, El a fost în stare să aleagă voința lui Dumnezeu și astfel să fie supus părinților Săi.

Dacă am fi fost în locul Lui, am fi vrut să scăpăm de părinții noștri și să fim în casa lui Dumnezeu; dar Domnul a ales lucrul dificil pe care Dumnezeu i L-a dat pentru că a mâncat cele mai bogate și mai dulci alimente înaintea lui Dumnezeu.

Apoi, în Mat. 11:25-26, după ce orașele principale din Israel în care a mers L-au respins, în loc să spună ceva pentru a le pedepsi, Domnul a răspuns și a spus: Te preamăresc Tată… – El răspundea și Îi spunea Tatălui, fiind întotdeauna în părtășie cu El. Și L-a lăudat pe Tatăl chiar și pentru că a fost respins, deoarece și-a dat seama că Tatăl a ascuns unele lucruri de cei capabili și inteligenți, însă le-a revelat copiilor și celor sărmani.

În caz după caz, vedem că Domnul în calitate de unicul nazireu L-a savurat pe Dumnezeu ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste și că El a fost în stare să facă binele și să respingă răul.

În Marcu 1:35 Domnul era în casă, și tot satul s-a adunat la ușă; dacă eram noi, am fi rămas acolo multă vreme, dar Domnul a ieșit și a plecat noaptea într-un loc pustiu, și acolo S-a rugat; iar când au venit ceilalți și L-au găsit, El a spus: Să mergem de aici.

Ceea ce L-a guvernat pe El nu era mediul, ci voia Tatălui. El a ales voia Tatălui, pentru că El Îl savura pe Tatăl ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste.

Motivul pentru care noi sau altcineva putem alege voia Tatălui, putem renunța la ceva, putem să ne renegăm pe noi înșine sau să alegem lucrurile grele este că în spatele nostru există o mare putere susținătoare a savurării lui Cristos ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste (1:17; Rom. 5:17; 2 Tim. 2:1; 2 Cor. 5:14-15; Gal. 2:20; Rom. 8:37; 12:1-2).

Voia Tatălui este ca noi să fim nazireii Săi; prin urmare, trebuie să Îl savurăm de Cristos ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste și vom fi în stare să alegem voia lui Dumnezeu și să respingem răul, fiind una cu Dumnezeu pentru mișcarea Sa pe pământ.

Să continuăm să Îl savurăm pe Domnul ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste, și aceasta va fi puterea noastră susținătoare pentru a alege să fim nazireii de astăzi.

Doamne Isuse, alegem să fim nazireii de astăzi, cei care Îl mâncă și Îl savurează pe Cristos ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste. Venim la Tine, Doamne, unicul și adevăratul nostru Nazireu din duhul nostru, ca să fim infuzați cu Tine și să fim făcuți la fel ca Tine. Doar mâncându-Te pe Tine ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste putem alege lucrurile bune ale voiei Tatălui și să refuzăm răul. Doamne, păstrează-ne în savurarea Ta, păstrează-ne în părtășia Ta, și fă-ne pe deplin una cu Tine ca unicul Nazireu, așa încât să fim nazireii de astăzi, cei formați într-o armată care să lupte pentru interesele Tale pe pământ!

Acest articol este o traducere în limba română pentru, The Lord Jesus is the Unique Nazarite who enjoyed the Richest Grace and Sweetest Love (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 5, ziua 1.

Un nazireu este un om conform inimii lui Dumnezeu și unul care fuge de pofte ca să Îl urmărească pe Cristos

01/07/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Samuel era un nazireu, un om conform inimii lui Dumnezeu, pentru că inima lui Dumnezeu a fost reprodusă în el; Samson, pe de altă parte, a fost un exemplu negativ a ceea ce înseamnă a fi un nazireu.

Dorința lui Dumnezeu este ca tot poporul Său să fie nazirei, cei care văd dorința inimii Sale și sunt uniți cu El în Cuvântul Său pentru a îndeplini ceea ce este în inima Sa.

Există un contrast în Scripturi dintre acești doi nazirei – Samuel și Samson. Samuel este un model pozitiv al unui nazireu credincios, un om potrivit inimii lui Dumnezeu, în timp ce Samson a trăit după poftele lui.

Atât mama lui Samuel cât și mama lui Samson și-au consacrat propriul fiu Domnului chiar înainte de a se naște, și ei erau adevărați nazirei; cu toate acestea, ținea de fiecare dintre ei cât de mult erau una cu Domnul conform cuvântului Său.

Dumnezeu a motivat-o pe Ana să se roage pentru un fiu, iar nevoia Domnului de a avea un nazireu a fost satisfăcută de faptul ca Ana să aibă un fiu; ea nu numai că a obținut un fiu, dar ea l-a dat pe acest fiu Domnului pentru ca El să îl folosească în templu.

Mișcarea lui Dumnezeu cu răspunsul Său la rugăciunea Anei era să producă un nazireu care să fie absolut pentru împlinirea dorinței lui Dumnezeu. Când Samuel a început să slujească Domnului, el era un băiețel, dar el avea vorbirea și revelația lui Dumnezeu, el s-a oferit voluntar serviciului Domnului, și el a fost un om potrivit inimii lui Dumnezeu.

Samuel a fost una cu Dumnezeu pe pământ, iar când a slujit, el a fost Dumnezeu în acțiune, reprezentantul lui Dumnezeu din ceruri pentru a domni peste poporul Său pe pământ.

El a slujit ca un nazireu consacrat lui Dumnezeu în mod absolut pentru împlinirea de către Dumnezeu a economiei Sale, un voluntar care să înlocuiască orice servitor oficial și formal al lui Dumnezeu.

El a slujit ca preot plăcut lui Dumnezeu pentru a înlocui preoția degradată și învechită; el L-a onorat pe Dumnezeu prin serviciul său pentru Dumnezeu ca preot.

De asemenea, Samuel a slujit lui Dumnezeu și poporului Său ca profet; el a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu într-o perioadă când cuvântul lui Iehova era rar și viziunile nu erau răspândite. Pentru că era un om potrivit inimii lui Dumnezeu, Samuel iubea să petreacă timp cu Dumnezeu și avea vorbirea lui Dumnezeu pentru poporul Său.

Samuel a slujit, de asemenea, ca judecător în realitatea regalității, pentru a înlocui judecata poporului executată de vechea preoție.

În cele din urmă și mai presus de toate, Samuel a slujit ca un om al rugăciunii; el s-a rugat ca aleșii lui Dumnezeu să fie păstrați în calea lui Dumnezeu, astfel încât dorința și voia lui Dumnezeu să se poată împlini.

Samuel a fost un model pentru noi toți; el a fost modelul unui nazireu credincios, un om potrivit inimii lui Dumnezeu, unul care era pe deplin una cu Dumnezeu.

Un nazireu este un om conform inimii lui Dumnezeu care se îngrijește de interesul și împărăția Sa pe pământ

Samuel a fost un om potrivit inimii lui Dumnezeu; inima lui Dumnezeu a fost duplicată în el, iar el era pur și nepărtinitor.

El știa că în Dumnezeu exista o dorință pentru o împărăție; Dumnezeu a vrut ca împărăția Sa să fie adusă, dar nu prin Samuel, ci prin David, așa că Samuel a fost una cu Dumnezeu pentru asta.

Dacă am fi fost noi, am fi vrut să Îl ajutăm pe Dumnezeu să aducă împărăția, dar Samuel a fost pur și nepărtinitor, și nu a căutat niciodată să obțină ceva pentru sine.

Samuel nu avea inimă pentru altceva în afară de Dumnezeu și aleșii Săi; el și-a dat seama că Dumnezeu iubea Israelul, iar inima plină de dragoste a lui Dumnezeu pentru poporul Său a fost duplicată în el.

Acesta este genul de persoană care ar trebui să fim; ar trebui să fim un nazireu potrivit inimii lui Dumnezeu, având inima lui Dumnezeu duplicată în noi și având o inimă pură și unică înaintea lui Dumnezeu (vezi Mat. 5:8; 6:22-23; 2 Tim. 2:22).

Întreaga ființă și persoană a lui Samuel – nu numai ceea ce făcea, trăia și lucra – era în totalitate conform lui Dumnezeu; ființa sa și inima lui Dumnezeu erau una, așa că el a fost Dumnezeul care acționa pe pământ. Trebuie să-I cerem Domnului cu toată sinceritatea:

Doamne, fie ca inima noastră să fie un duplicat al inimii Tale. Fă-ne pe deplin una cu Tine în întreaga noastră ființă și persoană. Fie ca ceea ce facem, trăim, lucrăm și suntem să fie potrivite lui Dumnezeu: inima Ta să fie reprodusă în inima noastră, și fie ca noi să fim Dumnezeul care acționează pe acest pământ ca o parte a armatei Tale corporative a nazireilor!

Mintea lui Dumnezeu a fost gândirea lui Samuel; el nu a avut nici un alt gând sau considerație. Pentru că Samuel era un om după inima lui Dumnezeu, el se îngrijea numai de interesul lui Dumnezeu și de poporul Său; în același timp nu era egoist și niciodată nu a căutat să câștige ceva pentru el însuși.

Când inima lui Dumnezeu devine inima noastră și nu căutăm nimic pentru sine, ci numai interesul lui Dumnezeu și al poporului Său, vom fi puri în inimă pentru a căuta doar interesul lui Dumnezeu și binele poporului Său (vezi Mat. 16:24; Luca 9:23; 25).

Samuel nu avea inimă pentru altceva decât inima lui Dumnezeu și aleșii Săi; inima sa era o reflectare a inimii lui Dumnezeu, iar viața și lucrarea sa erau pentru împlinirea a ceea ce era în inima lui Dumnezeu.

Pentru că Samuel era un astfel de om, un om potrivit inimii lui Dumnezeu, un om care se îngrijea de interesul și de împărăția Sa pe pământ, el nu avea nici un gând să construiască o împărăție pentru descendenții săi.

Când fiii săi nu l-au urmat în judecarea poporului lui Israel în dreptate, a fost deschis ca Dumnezeu să facă alte aranjamente.

Pentru că Samuel avea o inimă pentru Dumnezeu și interesul Său pe pământ, a fost ușor ca Dumnezeu să aducă împărăția prin el; prin urmare, Samuel a fost cel care a schimbat epoca. Trebuie să Îi spunem lui Dumnezeu:

Doamne Isuse, fă-ne ca cei care sunt una cu Tine ca să schimbi această epocă! Fie ca inima noastră să fie o reflectare a inimii Tale în orice lucru. Mântuiește-te de orice căutare pentru sine; fie ca singura noastră căutare să fie după Tine, împărăția Ta și poporul Tău. Amin, Doamne, câștigă-ne ca nazireii de astăzi care sunt conform cu inima lui Dumnezeu, care se îngrijesc de interesul și împărăția Sa pe pământ!

Deși nu a fost ușor pentru Samuel să Îl stea pentru Dumnezeu în special în mediul său, el s-a îngrijit de interesul lui Dumnezeu și a schimbat epoca. Prin el, Dumnezeu a schimbat epoca din epoca judecătorilor în epoca împărăției, și acest lucru a avut loc deoarece Samuel era un nazireu, un om potrivit inimii lui Dumnezeu care se îngrijea de interesul și împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Potrivit Vechiului Testament, Samuel a fost pus în rând cu Moise în faptul de a fi pentru Dumnezeu și pentru interesul lui Dumnezeu (vezi Ier. 15:1).

Fie ca noi să fim astfel de oameni. Să fim sinceri cu Domnul și să Îi spunem:

Doamne, chiar dacă nu este ușor pentru noi să Te susținem în mediul nostru, totuși ne pasă de interesul Tău și dorim să fim oameni după inima lui Dumnezeu, cei care schimbă epoca. Ne dăruim pe noi înșine Ție, Doamne, ca să fim voluntarii Tăi de astăzi, cei care sunt una cu Tine pentru îndeplinirea scopului și a economiei Tale pe pământ!

Să fim conștienți de tacticile inamicului și să fugim de poftele tinereții pentru a-L urmări pe Cristos cu sfinții

Un alt nazireu din Vechiul Testament este Samson; el a fost consacrat lui Dumnezeu din pântecele mamei sale și avea o mare putere, dar el a fost un exemplu negativ de nazireu (Jud. 13:3-5; 1 Cor. 10:6).

Samson nu și-a prețuit jurământul de nazireu; el nu l-a luat în considerare. Trebuie să prețuim jurământul de nazirei, să-l luăm în considerare, să-l înnobilăm, și trebuie să păstrăm acest jurământ înaintea ochilor noștri în toate zilele vieții noastre.

Jurământul nostru de nazirei nu este doar o provocare temporară. Originea lui Samson a fost un miracol inițiat de apariția îngerului lui Iehova mamei sale (Jud. 13:3) și a fost sfințit în pântecele mamei sale pentru a fi un nazireu (v. 3, 5).

Pe măsură ce a crescut, Samson a fost curat și pur potrivit rânduielii lui Dumnezeu, iar când și-a început slujba, el a fost întărit de Duhul lui Dumnezeu ca Duhul Sfânt, economic (v. 25; 14:5-6, 19).

El s-a mișcat în Duhul de putere, dar nu avea Duhul vieții; el a fost puternic, dar cu el nu putem vedea nimic din viață.

El a avut Duhul lui Dumnezeu care a venit peste el să-l întărească pentru a învinge inamicul, dar nu vedem ca el să Îl fi contactat pe Dumnezeu sau să fi rămas în cuvântul Său. Mai degrabă, Samson a falimentat în faptul că nu L-a contactat pe Dumnezeu și mai ales a falimentat în complacerea în poftele cărnii (Jud. 14:1).

El nu era autentic în căutarea unei neveste; mai degrabă, contactul lui cu femeile era pentru a-și satisface poftele (v 1-3, 10-17; 16:1-20). Deoarece el a dat frâu liber poftelor sale atunci când contacta femeile, inamicul a folosit această slăbiciune pentru a-i înlătura jurământul de nazireu.

În Judecători 16, vedem că, atunci când era cu Delila, ea continua să îi preseze zilnic până când l-a epuizat.

Satan nu ne ia jurământul de nazireu dintr-o dată, cu o lovitură puternică; mai degrabă, el încearcă treptat să ne epuizeze, dezbrăcându-ne de consacrarea noastră și de dragostea noastră față de Domnul (vezi Dan. 7:25).

Delila l-a epuizat atât de mult cu cererea ei de a-i cunoaște sursa puterii încât sufletul său a obosit până la moarte și i-a spus secretul său.

Treptat, Satan vrea să ne epuizeze, înlăturându-ne de consacrarea noastră, până nu ne mai amintim jurământul nostru de nazireu.

Deși Samson a fost întărit de Dumnezeu, a fost vătămat până la maxim datorită complacerii în pofta sa. În cele din urmă, Iehova l-a părăsit și a avut la un sfârșit mizerabil, pentru că nu știa cum să își stăpânească pofta cărnii. O, Doamne Isuse!

Fie ca să fim conștienți de tacticile inamicului și să fim oameni după inima lui Dumnezeu, cei care Îl caută și Îl urmăresc! Iar atunci când vin poftele cărnii, să nu ne luptăm cu ele – mai degrabă să fugim de poftele cărnii și să-L urmărim pe Cristos împreună cu cei care Îi cheamă numele dintr-o inimă pură (2 Tim. 2:22).

Trebuie să ne dăm seama că, indiferent cât de mult Îl iubim pe Domnul, noi încă trebuie să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim împreună cu companionii din viața de biserică.

Din povestea lui Samson trebuie să ne dăm seama că un nazireu nu are nevoie de Duhul lui Dumnezeu să vină peste el (așa cum s-a întâmplat cu Samson, Jud. 14:6, 19), ci trebuie să fim un om potrivit inimii lui Dumnezeu, adică trebuie să avem o inimă care să reflecte inima lui Dumnezeu.

Nu trebuie să-i permitem dușmanului să ne epuizeze consacrarea noastră față de Domnul. Dacă simțim că acest lucru are loc, trebuie să mergem la Domnul și să ne separăm din nou înspre El, spunându-I:

Doamne Isuse, vrem să avem o nouă consacrare înspre Tine acum și în fiecare zi! Ne separăm înspre Tine să fim un om potrivit inimii lui Dumnezeu, un om al cărui inimă este o reflectare a inimii lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să fugim de poftele tinereții și să Te urmărim ca dreptate, credință, dragoste și pace împreună cu cei care cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură! Da, Doamne, păstrează-ne consacrarea proaspătă și nouă în fiecare zi și menține-ne în a te urmări atât personal cât și corporativ cu companionii noștri din viața de biserică!

Acest articol este o traducere în limba română pentru, A Nazarite is a Man According to God’s Heart and one who Flees Lusts to Pursue Christ (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 5 ziua 6.

Nazireii de astăzi biruiesc afecțiunea naturală și sunt separați de moarte

28/06/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În calitate de nazireii de astăzi, trebuie să rămânem în separarea noastră pentru a fi sfinți înspre Dumnezeu, pentru a birui afecțiunea naturală și pentru a fi separați de moarte în oricare dintre formele ei.

În Numeri 6 vedem că Dumnezeu a făcut o provizie pentru tot poporul Său care vroia să-L slujească ca ei să se consacreze Lui și să fie nazireii care cooperează cu El pentru mișcarea Sa pe pământ.

Dumnezeu dorește ca întregul Său popor să fie nazirei separați în mod absolut și ultim înspre El, trăind o viață pentru nimeni altcineva decât pentru Dumnezeu și satisfacția Sa.

Pentru a fi asemenea persoane, trebuie să ne abținem de la orice fel de savurare și plăcere pământească; noi nu suntem aici pentru savurarea din trup sau din suflet prin lucrurile și activitățile din sistemul lumesc, ci pentru ca Dumnezeu să fie satisfăcut.

De aceea, trebuie să Îl savurăm pe Dumnezeu și să-L luăm ca satisfacție unică, trăind o viață pentru satisfacția Sa pe pământ. Mai mult, trebuie să fim absolut supuși calității de Cap a lui Cristos, precum și tuturor autorităților pe care Dumnezeu le-a desemnat peste noi.

Nazireul trebuia să-și lase părul să crească lung, să-l aibă ca un acoperământ înaintea lui Dumnezeu, luându-L pe Dumnezeu în calitate de Cap și autoritate supremă. Cristos trebuie să devină centrul universului nostru personal și trebuie să aibă primul loc în toate lucrurile.

El nu numai că ține împreună universul fizic, fiind centrul acestuia, ci trebuie să țină și universul nostru personal cu toată ființa noastră și cu viața noastră de zi cu zi.

Trebuie să învățăm să Îi dăm primul loc în toate lucrurile, oferindu-I dragostea noastră cea mai bună. Acest lucru înseamnă să ținem de El ca și Capul, pentru că de la Cap să putem fi bogat aprovizionați și legați împreună prin articulații și încheieturi.

Fie ca noi să Îl luăm zilnic pe Cristos ca și Capul nostru, spunându-I pur și simplu să ne conducă întreaga ființă, ziua noastră, viața noastră și totul al nostru. Aceasta este cooperarea interioară pe care o putem da Lui ca să fie Capul nostru.

Mai mult, trebuie să ne dăm seama că în noi înșine suntem plini de răzvrătire, așa că oricând nu suntem în duhul nostru contopit ca să rămânem în Domnul, suntem răzvrătiți față de El. De aceea, trebuie să fim plini de Cristos; El este Cel supus și El a luat voia Tatălui și a îndeplinit-o până la sfârșit.

A fi umpluți cu Cristos înseamnă să fim umpluți cu supunerea Sa; când suntem umpluți cu Cristos, avem un duh, o stare, o atmosferă și o intenție supusă și suntem foarte binecuvântați de Domnul.

Nazireii biruiesc afecțiunea și relațiile naturale și trăiesc prin duhul

Nazireul nu trebuia să fie pângărit de moartea rudelor sale de sânge, ci trebuia să rămână în separarea sa pentru a fi sfânt înspre Dumnezeu (Numeri 6:7); acest lucru înseamnă că un nazireu trebuie să biruie afecțiunea naturală.

Dumnezeu nu vrea ca noi să iubim cu dragostea noastră naturală, ci cu El ca dragostea noastră (vezi Matei 12:48-50; Fil. 2:21; 1 Corinteni 13:4-8, 13; 2 Timotei 1:7). Aceasta înseamnă că trebuie să-L luăm pe Cristos ca viața și persoana noastră și trebuie să-i iubim pe alții cu El ca dragostea noastră.

Pavel a făcut acest lucru în 1 Corinteni 16:24 unde a spus: Dragostea mea în Cristos Isus să fie cu voi toți. Nu era numai dragostea sa, ci dragostea sa în Cristos Isus, adică Cristos ca dragoste a sa.

Mai mult, chiar și în tânjirea după sfinți, trebuie să facem acest lucru în părțile interioare ale lui Cristos Isus; nu ar trebui doar să ne fie dor de sfinți sau de a fi cu sfinții, ci să tânjim după ei în părțile interioare ale lui Cristos Isus (Filipeni 1:8).

Trebuie să permitem părților interioare ale lui Cristos Isus să devină părțile noastre interioare, iar dragostea noastră va fi dragostea Sa.

Domnul Isus Însuși a biruit afecțiunea Sa naturală pentru membrii familiei Sale; când ei au venit să încerce să intervină în ceea ce făcea, El a spus în mod clar că frații, surorile și mama Lui sunt cei care fac voia tatălui Său (Matei 12:48-50).

Cu toate acestea, mulți își caută astăzi propriile lucruri, nu lucrurile lui Cristos Isus; de aceea, trebuie să fim cei care caută lucrurile lui Cristos Isus, fixându-ne mintea pe duhul nostru contopit (Filipeni 2:21).

Lucrurile lui Cristos Isus sunt lucrurile legate de biserica cu toți sfinții. Dragostea noastră nu trebuie să fie o dragoste naturală, ci Cristos ca dragoste; o astfel de dragoste suferă îndelung, este bună, nu este geloasă, nu se laudă, nu este îngâmfată, nu piere niciodată, ci supraviețuiește în toate lucrurile (vezi 1 Corinteni 13).

Slavă Domnului, Dumnezeu nu ne-a dat un duh de lașitate, ci de putere, de iubire și de minte trează (2 Timotei 1:7); atunci când ne exersăm duhul, vom iubi pe sfinți cu Cristos ca dragoste a noastră, pentru că dragostea față de ceilalți este în duhul nostru contopit!

În Fapte 15:35-39 vedem cum problema dintre Pavel și Barnaba a fost cauzată de viața naturală cu relațiile naturale.

Pavel i-a propus lui Barnaba să viziteze pe frații din fiecare localitate în care au vestit cuvântul Domnului, iar Barnaba a vrut să îl ia pe Ioan Marcu, însă Pavel a considerat că nu este potrivit ca acesta să vină cu ei, deoarece ultima dată când a făcut-o, el i-a părăsit.

Biblia nu spune care dintre ei avea dreptate; Barnaba l-a luat pe Marcu și a navigat spre Cipru, în timp ce Pavel l-a ales pe Sila și a fost trimis cu binecuvântarea fraților.

Ioan Marcu era vărul lui Barnaba, iar după acest incident, Barnaba nu mai este menționat în cartea Faptele Apostolilor, în timp ce Ioan Marcu este recuperat mai târziu în lucrarea lui Pavel.

Aceasta arată că disputele care apar între lucrătorii Domnului din cauza afecțiunii naturale sunt teribile.

Trebuie să ne separăm de tot ceea ce este omul nostru natural cu entuziasmul lui natural, afecțiunea naturală, tăria naturală și abilitatea naturală, pentru ca să trăim prin Duhul, să umblăm prin Duhul și să slujim prin Duhul, făcând totul prin Duhul din duhul nostru pentru mărturia unică a lui Dumnezeu (Levitic 10:1-11; Galateni 5:25; Fil. 3:3; Rom. 1:9; 8:4; Zaharia 4:6).

Tot ceea ce facem în omul nostru natural cu entuziasmul și afecțiunea noastră naturală este un foc străin în ochii Domnului; trebuie să trăim în duh și să facem totul în Duhul pentru zidirea bisericii!

Doamne Isuse, Te iubim și iubim pe sfinți. Purifică dragostea noastră, Doamne, ca dragostea noastră să fie Cristos ca dragoste a noastră. Fie ca să avem mai mult din Cristos infuzat în noi până când părțile Sale interioare devin părțile noastre interioare și îi iubim pe alții în Cristos Isus. Amin, Doamne, mântuiește-ne din a iubi pe alții într-un mod natural. Fie ca să ne separăm de tot ceea ce este omul nostru natural, cu entuziasmul natural și afecțiunea naturală. Nu vrem să facem nimic prin puterea sau capacitatea noastră naturală, ci să trăim prin Duhul, să umblăm prin Duhul și să slujim prin Duhul, făcând totul prin Duhul din duhul nostru pentru mărturia unică a lui Dumnezeu!

Nazireii sunt separați de moarte prin faptul că sunt umpluți cu Cristos ca Duhul dătător de viață

Nazireii nu aveau voie să se apropie de o persoană moartă și nici să fie pângăriți de moartea subită a vreunuia de lângă ei (vezi Numeri 6:6-9); acest lucru înseamnă că un nazireu este separat de moarte.

Principiul nazireilor este că ei sunt separați de moartea spirituală și de starea spirituală de moarte. Ori de câte ori simțim sau mirosim duhoarea morții spirituale, trebuie să fugim.

Așa cum nu ne place să ne uităm la propriul coș de gunoi sau la coșul de gunoi al altora, tot astfel nu ar trebui să privim la moarte sau să încercăm să înțelegem lucrurile care sunt răspândite pentru a provoca moartea.

Fie ca noi să ne exersăm să savurăm lucrurile bune ale economiei lui Dumnezeu și să refuzăm să ne hrănim sau să ascultăm chestiunile de bârfă, de critică și de cârtire, care în cele din urmă duc la moarte și la lipsa de viață.

Dacă contactăm aceste lucruri negative, nu ne vom putea ruga; s-ar putea să avem o sută de motive ca să ascultăm bârfe sau critici, dar rezultatul va fi că vom fi aduși într-o stare de moarte spirituale.

Trebuie să fim separați de moarte. Este mai bine să nu știm nimic și să nu încercăm să aflăm ce s-a întâmplat și cine a făcut cutare lucru, pentru că cu cât știm mai mult, cu atât mai mult vom fi aduși în starea de moarte spirituală .

Majoritatea discuțiilor din viața de biserică nu sunt legate de lucruri păcătoase, ci legate de moarte; vorbirea noastră poate răspândi moarte. Uneori, chiar și în cadrul întâlnirii, ne putem simți sufocați, neputând să ne rugăm.

În calitate denazireii de astăzi, noi trebuie să învățăm lecția de a fi în viață și de a fi separați de moarte și de lipsa de viață.

Când ajungem la întâlnire și simțim moartea – nu dinadins, ca și cum că am inspecta să vedem dacă există moarte, ci ori de câte ori simțim moartea în întâlnire – trebuie să fim primii care să ne exersăm duhul și să ne rugăm.

“Doamne Isuse, acoperă această întâlnire cu sângele tău victorios! Doamne, sub sângele Tău, participăm în viața Ta divină! Ne exersăm duhul împotriva oricărei morți, Doamne, și luptăm împotriva morții în toate formele ei! Amin, Doamne Isuse, vrem să fim plini de Cristos ca Duhul dătător de viață și vrem ca întâlnirea noastră să fie umplută cu viața și slujba vieții!”

Cel mai detestabil lucru în ochii lui Dumnezeu este moartea (vezi Apoc. 3:4, Levitic 11:31); El urăște atunci când poporul Său are numele că trăiește, dar este mort. Dumnezeul nostru este viu și trebuie să ne potrivim cu El prin faptul că suntem plini de viața Sa și astfel să fim oameni vii.

Trebuie să fim plini de Cristos ca Duhul dătător de viață ca să fim umpluți cu viață și trebuie să fim separați de moarte.

Diverse tipuri de moarte spirituală se pot răspândi printre poporul lui Dumnezeu în viața de biserică: moartea sălbatică (cadavrele fiarelor), moartea blândă (cadavrele vitelor) sau moartea subtilă (cadavrele târâtoarelor) (Levitic 5:2; cf. 1 Ioan 5:16a).

Trebuie să fim separați și mântuiți de toate aceste feluri de moarte. Cum putem fi mântuiți de moarte în toate formele ei? Pentru a fi mântuiți de moarte, trebuie să ne dăm seama că fixarea minții noastre pe carne este moarte, dar ațintirea minții noastre pe duh este viață și pace (Romani 8:6). Aleluia!

Trebuie să învățăm să ne fixăm mintea pe duhul nostru, pentru ca să fim plini de Cristos ca Duhul dătător de viață; El este anti-moarte, El ne poate mântui de moarte, iar viața Sa ne va însufleți și ne va umple de viață!

Pentru ca să fim mântuiți de moarte, trebuie să fim umpluți cu “anti-moarte”, adică trebuie să fim plini de Cristos ca Duh dătător de viață prin exersarea duhului nostru în rugăciune (Rom. 8:11; Efeseni 6:18).

Și dacă suntem pângăriți de o moarte neașteptată (nu putem controla sau prezice momentul când cei din jurul nostru brusc răspândesc moarte), trebuie să avem un nou început, cu o nouă consacrare, separându-ne din nou înspre Domnul (vezi Numeri 6:9-14a; cf. 1 Sam. 1:11; 2:11).

Fie ca noi să fim vigilenți, plini de simțământul de război împotriva morții, având un simț al morții, ca să putem lupta împotriva ei.

Doamne Isuse, ne separăm de orice ține de moarte înspre Tine, Dumnezeul nostru viu! Vrem să ne fixăm mintea pe duhul nostru, să fim atenți la duhul nostru, să ne îngrijim de duhul nostru și să ne folosim duhul nostru, pentru ca să fim plini de anti-moarte – plini de Cristos ca Duh dătător de viață! Amin, Doamne Isuse, alegem să fim separați de moarte, să stăm departe de moarte, să nu ascultăm nici o bârfă, critică sau cârteală, ci pur și simplu să Te savurăm pe Tine ca viață și să fim umpluți de viață! Umple-ne cu Tine ca viață și revarsă-Te din noi ca viață!

Acest articol este o traducere în limba română pentru, Today’s Nazarites Overcome Natural Affection and are Separated from Death (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1).

Un nazireu are un duh umil și este absolut supus calității de Cap a Domnului

27/06/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

A fi un nazireu înseamnă că noi nu respingem ci suntem absolut sub conducerea Domnului, precum și tuturor autorităților desemnate de Dumnezeu, așa cum este indicat de faptul că un nazireu care nu își rade capul, ci își lasă părul să crească lung.

Primul lucru referitor la nazirei este că ei trebuie să se abțină de la orice plăcere pământească, iar al doilea, că ei trebuie să fie absolut supuși autorității lui Dumnezeu și autorității desemnate pe care El a rânduit-o.

Dumnezeu dorește ca noi toți din poporul Său să fim nazireii de astăzi, cei care sunt sfințiți și separați în mod absolut și în cele din urmă înspre Dumnezeu; El dorește ca noi să nu fim pentru nimeni altcineva decât pentru Dumnezeu și pentru satisfacția Sa, mărturia lui Isus.

Primul aspect legat de a fi un nazireu este abstinența de la orice fel de savurare și plăcere pământească; la fel cum un nazireu trebuia să se abțină de la vin și orice altceva legat de sursa acestuia, tot astfel noi, nazireii de astăzi, trebuie să ne abținem de la orice fel de savurare și plăcere pământească.

S-ar putea să nu păcătuim sau să comitem fărădelege, însă s-ar putea ca pur și simplu să ne complacem în a savura lucrurile lumii, despre care credem că nu sunt rele, dăunătoare sau păcătoase. S-ar putea să ne placă să ne uităm la televizor, să urmărim sportul, să călătorim sau să fim implicați în activități lumești de care ne bucurăm și chiar le considerăm ca fiind obiceiurile noastre.

Totuși, implicarea în savurarea și plăcerea pământească duce la poftă, iar acest lucru ne pângărește, descalificându-ne de la a fi un nazireu.

Nu suntem aici pe pământ pentru plăcerea și savurarea pentru sine; nu suntem aici ca să ne bucurăm de ceea ce a proiectat Satan în “cosmosul” său – sistemul său mondial. Suntem aici pe pământ ca să-L urmăm pe Cristos, să Îl savurăm pe Cristos și să fim plini de Cristos.

Dumnezeu urăște lumea (ca sistem) atât de mult încât Biblia spune că prietenia cu lumea este vrăjmășie cu Dumnezeu. Nu putem iubi lumea și pe Dumnezeu în același timp; nu numai că nu avem capacitatea de a face acest lucru, dar oricând iubim lumea, dragostea pentru Dumnezeu devine inactivă.

Fie ca noi să fim cei care plătesc prețul pentru a fi cu totul separați de orice plăcere pământească.

Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu dorește să fim serioși și triști tot timpul; din contră, asta înseamnă că Dumnezeu dorește ca noi să Îl savurăm pe El ca plăcerea și satisfacția noastră, El dorește ca noi să fim umpluți cu Cristos ca vinul nou și El vrea ca noi să fim pentru satisfacția Sa.

De fapt, suntem satisfăcuți cu adevărat și în mod profund doar atunci când Îl savurăm pe Dumnezeu, și suntem cu adevărat satisfăcuți atunci când Dumnezeu este satisfăcut. Atunci când Îl bem pe Cristos ca vinul nou zi de zi, suntem turnați lui Dumnezeu ca ofrandă de băutură pentru satisfacția Sa, iar aceasta Îl face fericit pe Dumnezeu și pe noi.

Un nazireu nu respinge ci este absolut supus calității de Cap a Domnului și autorității Sale desemnate

Faptul că unui nazireu nu i se permitea să își radă capul, ci trebuia să își lase părul să crească lung pe perioada jurământului de nazireu, arată faptul că un nazireu nu respinge, ci este absolut supus calității de Cap a Domnului și autorității Sale desemnate.

Părul lung este un acoperământ înaintea lui Dumnezeu; o femeie are nevoie de păr lung pentru a-și acoperi capul, luând pe Dumnezeu și pe soțul ei ca acoperirea ei.

În 1 Corinteni 11 vedem că părul lung al unei femei este un acoperământ înaintea lui Dumnezeu, un semn că este sub conducerea lui Dumnezeu.

Nazireul trebuia să-și lase părul să crească lung (liber), adică să rămână supus calității de Cap a Domnului, în care este puterea (vezi Judecători 16:17). În tip reprezentativ, părul lung al unui nazireu arată că el este absolut sub conducerea lui Dumnezeu și sub conducerea autorității desemnate pe care Dumnezeu a rânduit-o.

În calitate de nazireii de astăzi, trebuie să fim supuși calității de Cap a Domnului și trebuie să fim supuși autorităților desemnate care sunt peste noi, care poartă autoritatea lui Dumnezeu.

În această epocă de nelegiuire, în care poliția trebuie impună legea și instanțele judecătorești trebuie să aplice legea fără de care ar fi haos, trebuie să fim cei care luăm inițiativa să nu respingem, ci să fim absolut sub calitatea de Cap a Domnului și a autorității Sale desemnate.

Legile din țara în care trăim îi protejează pe cetățenii acestei țări, iar constituția ne garantează drepturile și ne indică responsabilitățile. Prin natură noi suntem rebeli; prin natura noastră decăzută, dacă nu ar fi nici un polițist sau instanțe judecătorești, noi am fi rebeli și sălbatici, fără nici o constrângere.

Este periculos să nu avem nici o lege sau autoritate desemnată de Dumnezeu, deoarece natura rebelă a lui Satan este în noi toți; prin urmare, Dumnezeu a stabilit guvernarea umană (Geneza 9:5-6) pentru a reprezenta autoritatea lui Dumnezeu.

Pavel ne-a spus în Romani 13:1-2 că fiecare persoană trebuie să fie supusă autorităților de peste ea, căci nu există nici o autoritate decât cea din partea lui Dumnezeu, iar cele care există sunt rânduite de Dumnezeu; așa că cel care se opune autorității se opune rânduirii lui Dumnezeu.

Dumnezeu a pus autorități desemnate deasupra noastră peste tot; acasă sunt părinții, soțul și soția, iar la școală sunt cadrele didactice, la locul de muncă există managerii și directorii executivi, iar în societate există numeroase autorități desemnate care Îl reprezintă pe Dumnezeu.

Poate că nu suntem de acord sau nu ne place persoana care este în poziție de conducere, dar le respectăm funcția / poziția și ne supunem lor pentru că suntem absolut sub calitatea de Cap a Domnului.

În viața de biserică, Domnul a dat prezbiteri, care sunt autoritatea Sa desemnată, iar Petru îi încurajează pe tineri să fie supuși prezbiterilor, căci Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar le dă har celor umili (1 Petru 5:5).

În supunerea față de Domnul și față de autoritatea Sa desemnată există putere. Fie ca noi să nu respingem, ci să fim absolut supuși calității de Cap a Domnului în interior și în biserică și autorității Sale desemnate peste noi.

Doamne Isuse, fă-ne nazireii de astăzi, cei care nu resping, ci sunt absolut supuși calității de Cap a Domnului și autorității Sale desemnate. Îți mulțumim Doamne că ai ridicat o autoritate desemnată în viața noastră de familie, în viața de biserică, în școală, la locul de muncă și în societate; fii Tu Cel supus în noi, Doamne, ca să ne supunem autorității și autorităților desemnate pe care Tu le-ai pus. Amin, Doamne, vrem să fim cei care luăm conducerea în a fi absolut supuși calității Tale de Cap, autorității Tale și autorităților desemnate care Te reprezintă peste noi.

Să ținem de Cristos ca și Cap, să fim umpluți cu Cristos și cu supunerea Sa și să stăm sub calitatea Sa de Cap

În Coloseni 1:17-18, Pavel spune că toate lucrurile converg în Cristos, pentru că El este Capul Trupului, biserica, și El trebuie să aibă primul loc în toate lucrurile.

Ceea ce ține universul fizic este Cristos; întregul univers converge în El. Cristos este centrul susținător al tuturor lucrurilor și El este centrul universului.

El trebuie să fie, de asemenea, centrul universului nostru personal, căci dacă nu Îl luăm pe Cristos ca centru, este haos în viața noastră și în ființa noastră.

Aceasta înseamnă că în viața noastră de zi cu zi trebuie să-I oferim Domnului primul loc în toate lucrurile, adică să Îl avem ca prima noastră dragoste, care ne va face să facem lucrările dintâi, lucrările care ies din savurarea noastră a persoanei Sale ca prima noastră dragoste (Apoc. 2:4-5).

Cristos este Capul Trupului și, ca membri ai Trupului Său, trebuie să ținem de El ca și Cap, din care tot Trupul, fiind bogat aprovizionat și legat împreună prin articulații și încheieturi, crește cu creșterea lui Dumnezeu (Coloseni 2:19).

Pentru ca noi să ținem de Cristos ca Cap, trebuie mai întâi să-L recunoaștem ca și Cap; trebuie să-L lăsăm să aducă sub calitatea de Cap ființa noastră, viața noastră, vorbirea noastră și tot ceea ce facem cu tot ceea ce suntem și avem.

Toată ființa noastră și toate treburile noastre zilnice trebuie să fie aduse sub calitatea de Cap a Domnului.

A ține de Cap înseamnă că rămânem intim conectați la Capul; noi rămânem intim conectați cu Cristos ca și Capul Trupului și vom crește odată cu creșterea lui Dumnezeu, pur și simplu ținând Capul.

Ținerea lui Cristos ca Cap înseamnă să fim supuși în mod absolut calității de Cap a Domnului. Cum putem fi supuși Domnului? Doar Cristos este Cel supus; El S-a supus pe deplin lui Dumnezeu și a acceptat voia lui Dumnezeu până la sfârșit (Filipeni 2:8-9).

A fi umpluți cu Cristos înseamnă a fi plini de supunere și să avem un duh, o stare, o atmosferă și o intenție supusă.

Singura cale prin care putem să ținem de Cristos ca și Cap și să nu respingem, ci să fim absolut supuși calității de Cap a Domnului este să fim umpluți cu Cristos. Trebuie să fim umpluți în duh și vom avea un duh supus, o poziție supusă, o atmosferă supusă, și chiar intenția noastră va fi supusă (Efeseni 5:18-21).

Rezultatul faptului că suntem umpluți în duh este că suntem supuși Domnului și autorității Sale desemnate și vom fi foarte binecuvântați.

Pe de o parte, ne supunem unii altora prin faptul că suntem umpluți în duh și, pe de altă parte, faptul că ne supunem unii altora rezultă în a fi umpluți în duh.

Este o mare binecuvântare să fim sub calitatea de Cap a Domnului; este o mare binecuvântare să fim sub cineva, sub ceva sau sub un anumit mediu și astfel să fim supuși calității de Cap a Domnului. Este o binecuvântare ca noi să fim foarte limitați; cu cât vom continua mai mult cu Domnul, cu atât mai limitați vom fi.

Trebuie să reținem și să avem lumina Domnului strălucind în noi ca să ne dăm seama că este o mare binecuvântare să fim limitați.

Pavel a mărturisit despre aceasta în Efeseni 3:1 unde a spus că este prizonier al lui Cristos Isus; în opinia sa, el nu era un prizonier al Imperiului Roman, ci un prizonier al lui Cristos Isus.

Apoi, în Efeseni 4:1 a spus că era un prizonier în Domnul, adică L-a luat pe Domnul ca închisoarea sa. Cu cât mai multă limitare avem în Domnul, cu atât mai multă revelație primim din partea Domnului.

În Efeseni 6:20 el a spus că era un ambasador în lanțuri; poate că nu ne plac lanțurile, dar Domnul ne pune limite ca noi să Îl putem reprezenta cu îndrăzneală – și acest lucru facem în lanțuri, aici Îl vorbind pe Cristos altora.

Doamne Isuse, adu-ne sub calitatea Ta de Cap astăzi. Te luăm ca și Capul nostru; adu întreaga noastră ființă – cu duhul, sufletul și trupul nostru – sub calitatea Ta de Cap. Doamne, adu întreaga noastră zi cu toate treburile ei sub calitatea Ta de Cap. Vrem să fim absolut supuși Ție ca și Cap, luându-Te pe Tine ca supunerea noastră. Amin, Doamne, umple-ne în duh! Umple-ne cu Tine și cu supunerea Ta, căci numai atunci când suntem umpluți cu Tine putem fi supuși în mod absolut calității Tale de Cap! Fă-ne să vedem că este o mare binecuvântare pentru noi să fim sub autoritatea Ta și să fim foarte limitați. Doamne, fie ca odată cu multă limitare să existe mai multă revelație, ca să fim ambasadorii Tăi în lanțuri oriunde ne aflăm!

Acest articol este o traducere în limba română pentru, A Nazarite has a Submissive Spirit and is Absolutely Subject to the Lord’s Headship (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1).

Nazireii sunt sfințiți în mod absolut înspre Dumnezeu și se abțin de la savurarea pământească

25/06/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Dumnezeu dorește ca tot poporul Său să fie nazirei, aceia care sunt sfințiți și separați în mod absolut înspre Dumnezeu; aceștia nu sunt pentru nimic altceva decât Dumnezeu și se abțin de la savurarea sau plăcerea pământească, deoarece sunt pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Cine poate fi asemenea persoane? Cine poate fi absolut pentru Dumnezeu, căutând nimic altceva decât plăcerea și savurarea lui Dumnezeu fiind separat înspre Dumnezeu? Doar Domnul Isus poate; în rasa umană și de-a lungul tuturor epocilor, unicul Nazireu este Domnul Isus.

Toți adevărații nazirei Îl iau pe Cristos ca persoana și viața lor și Îi permit lui Cristos să trăiască în ei. Un nazireu este un tip reprezentativ al lui Cristos în trăirea Sa absolută pentru Dumnezeu în umanitatea Sa; un astfel de Om, un asemenea Cristos este acum în duhul nostru contopit și Îl putem lua ca totul al nostru pentru a-I permite să trăiască în noi viața unui nazireu.

Trebuie să învățăm pe Cristos într-un mod subiectiv și experimental potrivit condiției reale a vieții lui Isus așa cum este consemnată în Evanghelii.

Pe de o parte, Cristos ca adevăratul Nazireu este în duhul nostru și, pe de altă parte, trăirea Sa și lucrarea Sa pe pământ au fost un model consemnat în Biblie ca noi să citim, să savurăm, din care să ne împărtășim, și care să imităm permițându-I lui Cristos să trăiască în noi.

Trebuie să trăim viața unui nazireu, mâncându-L pe Isus; atunci când Îl mâncăm, trăim datorită Lui, așa cum El L-a savurat de Tatăl și a trăit datorită Tatălui (Ioan 6:57).

Dar dacă încercăm doar să facem un jurământ și să facem tot ce ne stă în putință ca să îl păstrăm, vom eșua, și o vom face într-un mod lamentabil. Numai Domnul poate fi un Nazireu și numai fiind una cu El putem fi de asemenea nazireii de astăzi, cei care sunt sfințiți și separați în mod absolut înspre Dumnezeu, cei care nu au nici o savurare și plăcere pământească, ci care Îl iau pe Dumnezeu ca savurarea lor.

La fel ca Domnul Isus, trebuie să “mâncăm unt și miere” toate zilele vieții noastre, până când vom fi în stare să alegem binele și să respingem răul (Isaia 7:14-15).

Trebuie să Îl savurăm de Domnul ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste și vom fi capabili să alegem voia bună și perfectă a lui Dumnezeu și să respingem orice vine de la cel rău.

Este foarte interesant să citim și să observăm viața Domnului: El nu S-a comportat potrivit simțămintelor, concepției sau opiniei Sale, El nu a făcut lucruri nici nu a mers în anumite locuri doar pentru că era lucrul corect de făcut; mai degrabă, El a făcut totul conform Tatălui , în părtășie cu Tatăl și în unitate cu Tatăl.

Motivul pentru care putem alege voia lui Dumnezeu (care s-ar putea să nu fie ușoară sau plăcută pentru noi) este să Îl savurăm de Domnul ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste.

Dumnezeu dorește ca tot poporul Său să fie nazirei sfințiți și separați în mod absolut înspre Dumnezeu

Dumnezeu nu dorește să câștige un grup de oameni speciali, “forțe speciale”, “elita”, care sunt puternici și curajoși și pot face orice pentru El; El vrea să câștige nazirei.

Dumnezeu dorește ca tot poporul Său să fie sfințit și separat în mod absolut către Dumnezeu și, în cele din urmă, înspre Dumnezeu. El dorește un grup de oameni care să nu fie pentru nimic altceva decât pentru Dumnezeu, să nu se îngrijească de nimic altceva decât de satisfacția Sa – mărturia lui Isus (vezi Numeri 6: 1-2; Psalmul 73:25-26; Apoc. 1:2, 9-13; 19:10; cf. Numeri 2:2).

Poate că suntem la fel ca psalmistul din Psalmul 73 care este nedumerit de modul în care cei răi par să prospere, să nu aibă nici o problemă, și chiar progresează în facerea de rău, în timp ce noi – căutătorii lui Cristos – suferim, ducem lipsă și nu suntem într-o stare bună; aceasta poate fi nedumerirea noastră până când intrăm în sanctuarul lui Dumnezeu (v. 25-26).

Nu putem înțelege situația reală și nu putem explica problemele noastre până când nu venim la Domnul în sanctuarul Său, care este duhul nostru contopit și biserica; în biserică primim răspunsul la toate întrebările noastre.

Când Îl contactăm pe Domnul, ne vom da seama că nu avem nimic și pe nimeni altcineva în ceruri sau pe pământ decât pe Domnul și nu ne dorim pe nimeni altcineva decât pe El.

Așadar, ne vom “instala cortul în fața Cortului Întâlnirii”, adică ne vom concentra pe Cristos și pe biserică, și toată ființa noastră, viața noastră de familie și viața noastră de biserică se vor concentra pe Cristos și pe biserică.

Dumnezeu ne dorește ca popor al Său curat, drept și credincios; El vrea să-L iubim cu toată inima, mintea, emoția, voința și chiar cu toată puterea noastră fizică (Marcu 12:30).

El vrea să fie prima noastră dragoste și unica noastră dragoste; El vrea nu ca noi să avem pe altcineva pe lângă El, ci să-L iubim în mod absolut.

Și chiar când Îl iubim în mod absolut, putem să nu fim în mod absolut și în cele din urmă pentru El, așa că trebuie să ne dăm pe noi înșine Lui ca să fim nazireii de astăzi, cei care sunt sfințiți și separați absolut înspre Dumnezeu.

Faptul de a fi un nazireu este un test al absolutismului nostru; când luăm jurământul unui nazireu, trebuie să fim absolut, total și, în cele din urmă, pentru Dumnezeu.

Aceasta înseamnă că, de partea negativă, trebuie să ne separăm înspre Domnul și, de partea pozitivă, trebuie să fim sfințiți înspre El.

De partea negativă, trebuie să ne separăm de oamenii lumii și să nu ne punem în situații și medii lumești; de partea pozitivă, trebuie să ne sfințim pe noi înșine, dându-ne pe noi înșine Domnului ca să fim saturați cu elementul și natura Sa sfântă.

Există o diferență între preoți și nazirei; preoții sunt preoți din naștere, fiind rânduiți de către Dumnezeu prin inițierea Sa, iar nazireii sunt astfel prin inițierea lor, prin făgăduința lor față de Dumnezeu de a fi sfințiți și separați în mod absolut înspre El.

Pe de o parte am fost aleși și numiți de către Dumnezeu pentru a fi preoții Săi; preoția noastră este inițierea și rânduiala Sa. Pe de altă parte, trebuie să răspundem Domnului atunci când vedem economia și dorința inimii Sale și trebuie să ne oferim în mod voluntar Lui pentru scopul Său.

În viața de biserică astăzi suntem aici atât din inițierea lui Dumnezeu, cât și din inițierea noastră – ambele sunt necesare.

Doamne Isuse, dorința Ta este ca tot poporul Tău să fie nazirei, cei separați și sfințiți absolut înspre Dumnezeu. Ne dăruim Ție, Doamne, ca să fim nazireii de astăzi, cei care sunt absolut separați de lume pentru a fi saturați cu elementul și natura Ta sfântă. Amin, Doamne, introdu-Te în noi și sfințește-ne până când nu mai suntem pentru nimeni altcineva decât Dumnezeu și pentru nimic altceva decât satisfacția Sa – mărturia lui Isus! Ne oferim în mod voit Ție pentru scopul Tău, pentru mișcarea Ta în această epocă astăzi.

Un nazireu se abține de la savurarea și plăcerea pământească și Îl savurează pe Dumnezeu ca să fie pentru satisfacția Sa

Potrivit pasajului Numeri 6:3-4, un nazireu trebuie să se abțină de la vin și orice lucru legat de cu sursa acestuia; aceasta înseamnă că noi, în calitate de nazireii de astăzi, trebuie să ne abținem de la orice fel de savurare și plăcere pământească (vezi Psalmul 105:15; Eclesiastul 10:19).

A ne abține de la orice fel de vin și produs din struguri înseamnă să ne abținem de la orice fel de savurare și plăcere pământească. Un nazireu nu este aici pe pământ pentru plăcerea și savurarea sa, ci pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Noi, nazireii de astăzi, trebuie să fim atenți referitor la orice lucru pământesc care ne face fericiți, pentru că plăcerea pământească conduce la poftă și la o intenție plină de dorință. Având savurarea și plăcerea pământească ne pângărește .

Dacă vrem să fim absoluți pentru Dumnezeu și satisfacția Sa, trebuie să fim cu totul separați de orice plăcere pământească; acest lucru arată absolutismul nazireilor.

În această epocă astăzi, s-ar putea să nu fim încurajați să păcătuim, dar suntem cu siguranță încurajați să ne bucurăm de lume; lumea cu multele sale aspecte oferă atât de multe lucruri de care omul se poată bucura și, odată ce suntem prinși în savurarea pământească, suntem pângăriți și astfel descalificați de la a fi un nazireu.

Trebuie să trăim în lume, să folosim lucrurile lumii și să trăim aici pe pământ, dar nu ar trebui să avem savurare și plăcere pământească, ci să căutăm să Îl savurăm pe Dumnezeu și să fim pentru satisfacția Sa.

De exemplu, când venim împreună cu sfinții ca să Îl savurăm pe Domnul, suntem aici pentru savurarea Domnului și Îl savurăm împreună cu sfinții; cu cât Îl savurăm mai mult pe Domnul cu sfinții și în privat în timpul nostru personal cu El, cu atât mai mult El devine savurarea noastră, plăcerea noastră și amuzamentul și bucuria noastră.

Apostolul Pavel L-a urmărit pe Cristos înspre scopul premiului pentru care Dumnezeu în Cristos l-a chemat; scopul său era să Îl savureze pe Dumnezeu, iar premiul a fost cea mai mare savurare și câștigare a lui Cristos.

Aceasta ar trebui să fie și aspirația și căutarea noastră astăzi – să Îl savurăm pe Dumnezeu, să Îl câștigăm pe Dumnezeu și să fim umpluți cu Dumnezeu, pentru ca să putem intra în deplina savurare și câștigare a lui Dumnezeu.

Pe de o parte, trebuie să ne separăm de plăcerea pământească și, pe de altă parte, trebuie să Îl savurăm pe Dumnezeu.

Un nazireu este cu totul separat de orice plăcere pământească (vezi Luca 2:46-49, 2 Cor. 6:14-7:1; Iacov 4:4; 1 Ioan 2:15). Prietenia cu lumea este vrăjmășie cu Dumnezeu; oricine dorește să fie un prieten al lumii este un vrăjmaș al lui Dumnezeu.

Dorim să fim prietenii lui Dumnezeu, nu vrăjmașii Săi, așa că trebuie să ne separăm de savurarea lumii, savurându-L pe Dumnezeu cu tot ceea ce este El pentru noi în Cuvântul Său.

Nu ar trebui să iubim lumea sau lucrurile din lume, căci dacă cineva iubește lumea și lucrurile din lume, iubirea Tatălui nu este în el (1 Ioan 2:15).

Trebuie să Îl savurăm pe Cristos, vinul nostru nou zi de zi, astfel încât să putem fi umpluți cu El și să fim turnați lui Dumnezeu ca ofrandă de băutură pentru satisfacția Sa (vezi Matei 9:17; 1:2; 4:10; Jud. 9:13; 2 Tim. 4:6; Fil. 2:17).

Ne putem abține de la vinul lumesc, vinul din savurarea și plăcerea pământească de astăzi, pentru că Îl bem pe Cristos ca noul nostru vin. Când Îl bem pe Cristos, El este viața înviorătoare și iubirea înflăcărată care ne umple și se revarsă din noi.

Trebuie să fim atât de umpluți cu Cristos în calitate de vin nou astfel încât să devenim o ofrandă de băutură turnată pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Dragă Doamne Isuse, Te iubim! Dragostea Ta este mai bună decât vinul și dulceața Ta este atât de plăcută, mai înmiresmată decât orice aromă! Ne dăruim Ție, Doamne, ca să Te savurăm. Ne separăm de orice plăcere și savurare pământească și venim la Tine ca să Te savurăm și să Te luăm pe Tine ca satisfacția noastră! Doamne, bem din Tine ca vinul nou, căci Tu ești viața înviorătoare a lui Dumnezeu și iubirea înflăcărată care ne satisface zi de zi. Amin, Doamne, umple-ne cu Tine Însuți ca vinul nou zi de zi până când vom fi turnați înspre Dumnezeu ca ofrandă de băutură pentru satisfacția Sa!

[Aceasta este o traducere a articolului intitulat, The Nazarites are Sanctified Absolutely to God and Abstain from Earthly Enjoyment. Este inspirat din Studiul-Cristalizare al cărții Numeri]