Savurăm pe Cristos

Ascultăm de învățătura ungerii pentru a rămâne în Cristos și pentru a fi saturați cu Dumnezeu

08/11/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Noi rămânem în Cristos pentru ca El să rămână în noi, având grijă de învățătura ungerii; mai întâi noi experimentăm curățarea sângelui Domnului și apoi avem mișcarea și lucrarea Duhului în noi, ungerea interioară, care ne învață toate lucrurile.

Acesta este un mod foarte practic de a-L cunoaște pe Dumnezeu, de a cunoaște voia Lui pentru noi, de a urma călăuzirea Sa, de a cunoaște dorința inimii Sale, și acest lucru are ca rezultat rămânerea în Domnul.

Cristos ca și Cap a fost uns, iar noi, ca Trup, am fost de asemenea unși; ungerea care a fost turnată pe Cristos curge asupra noastră și cu toții avem ungerea.

Acum trebuie doar ca să ascultăm de învățătura ungerii, având grijă de Învățătura lăuntrică a ungerii atotinclusive (1 Ioan 2:27). Cristos este Unsul; sensul cuvântului, Cristos, este Unsul.

El a venit ca Unsul să împlinească scopul lui Dumnezeu și să-și ducă la îndeplinire planul Său, iar prin moarte și înviere El a devenit Duhul care dă viață, ungerea.

Pe de o parte, El este Unsul, iar pe de altă parte, El este Cel care ne unge; în plus, El Însuși este ungerea și, pe măsură ce ascultăm învățătura ungerii, noi cunoaștem toate lucrurile și rămânem în Domnul.

Cristos nu este doar un “unguent” din duhul nostru; El este ungerea, un gerund, un substantiv verbal, un substantiv în acțiune, căci El se mișcă, lucrează și satura ființa noastră cu El însuși tot timpul (în engleză, anointing, este un substantiv verbal ce denotă o acțiune continuă).

Mulți credincioși cred că Învățătura ungerii este ca să ne arate unde să mergem, ce să facem, care este decizia corectă și care este decizia greșită.

Dar conform 1 Ioan 2:27, ungerea ne învață toate lucrurile și chiar așa cum ne-a învățat, noi rămânem în Domnul.

Aleluia, învățătura ungerii este ca noi să rămânem în Domnul, căci atunci când rămânem în El, avem tot ceea ce El este ca savurarea noastră pentru a fi experiența noastră!

Mișcarea, lucrarea și saturarea Duhului compus din ființa noastră interioară pentru a ne satura părțile interioare ne învață să rămânem în Cristos; acesta nu are nicio legătură cu binele sau cu răul, cu ceva corect sau greșit, ci mai degrabă, în interior și în mod subiectiv, ea ne învață să rămânem în Domnul.

Rămânem în părtășia cu Cristos prin experimentarea sângelui și a ungerii

Noi rămânem în părtășia divină cu Cristos, experimentând mai întâi curățarea sângelui Domnului și apoi aplicarea Duhului care ne unge la ființa noastră interioară (vezi Ioan 15:4-5; 1 Ioan 1:5, 7; 2:20, 27).

Mai întâi vine sângele, apoi ungerea; ori de câte ori păcătuim sau simțim că există o problemă sau izolare între noi și Dumnezeu, ne mărturisim păcatele și neajunsurile Domnului, și sângele ne curăță de orice păcat.

Apoi putem să venim înaintea Domnului și să primim ungerea interioară, ungerea Duhului pentru a ne învăța toate lucrurile, iar astfel noi rămânem în Domnul.

Acest lucru este ilustrat în Lev. 14:14-17 unde vedem curățarea leprosului; în omul nostru natural, cu toții suntem leproși, iar leproșii sunt un tip inchipuitor al păcătoșilor.

Pentru ca un lepros să fie curățat, sângele jertfei trebuia aplicat pe lobul urechii drepte, pe degetul mare al mâinii drepte și pe degetul mare al piciorului drept.

Apoi, după ce s-a aplicat sângele, unguentul a fost aplicat pe sângele respectiv pe urechea, mâna și piciorul leprosului.

Cum se aplică acest lucru la experiența noastră? Mai întâi avem nevoie de curățarea sângelui și apoi ungerea poate fi aplicat la ființa noastră; aceasta ne va curăța și ne va restaura la părtășia cu Dumnezeu și cu poporul Său.

Avem nevoie de sângele curățitor al Domnului și de Duhul care ne unge pentru a asculta cuvintele lui Dumnezeu (urechea dreaptă), în a face lucrurile lui Dumnezeu (mâna) și în a lua căile lui Dumnezeu (piciorul drept).

Trebuie să fim calificați în experiența noastră pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu, pentru a face lucrurile lui Dumnezeu și pentru a lua căile lui Dumnezeu.

În acest fel, prin aplicarea sângelui și a ungerii, noi rămânem în Domnul.

Pentru ca noi să rămânem în Domnul tot timpul ca să savurăm viața Sa, trebuie să experimentăm în permanență curățarea sângelui lui Cristos și să savurăm ungerea clipă de clipă.

Dacă avem un simțământ interior că ceva nu este în regulă sau simțim că trăim în carne, în vechea creație sau în sine, trebuie să mărturisim imediat păcatul și să cerem iertarea Domnului.

Când ascultăm de simțământul interior și ne mărturisim păcatele, vom umbla în lumină și vom fi în lumină; apoi, sângele ne curăță și ungerea ne unge, sporind astfel elementul lui Dumnezeu înăuntrul nostru.

Astfel, noi rămânem în părtășia cu Cristos prin experimentarea curățirii sângelui lui Cristos și aplicarea ungerii interioare.

Doamne Isuse, vrem să rămânem în părtășie cu Tine prin curățarea sângelui și prin aplicarea ungerii. Fie ca sângele și ungerea să fie aplicate ascultării de către noi a Cuvântului lui Dumnezeu, la lucrurile pe care le facem pentru Dumnezeu și la umblarea noastră pe căile lui Dumnezeu. Amin, Doamne, vrem să fim calificați în experiența noastră să ascultăm cuvântul Tău, să facem lucrurile lui Dumnezeu și să luăm căile lui Dumnezeu prin aplicarea sângelui și a ungerii. Curăță-ne, Doamne, și adaugă mai mult din Tine la ființa noastră pentru ca elementul lui Dumnezeu să sporească în noi.

Ascultăm de învățătura ungerii pentru a rămâne în Cristos și a pentru fi saturați cu Dumnezeu

Ungerea este asupra lui Cristos; doar El este calificat pentru a fi uns de către Dumnezeu. Cum putem primi și savura ungerea?

Cristos ca și Cap este Unsul și Cel care unge, iar noi, ca membre ale Sale Îl savurăm ca ungerea interioară pentru împlinirea scopului Său (vezi Evrei 1:9; 3:14; 2 Cor. 1:21-22).

Ungerea este pe Cap și se coboară pe restul Trupului (vezi Psa. 133); Cristos este Capul și noi suntem Trupul Său, așa că ungerea este asupra lui Cristos și, de asemenea, asupra noastră, pentru că atunci când Cristos a fost uns, întregul Trup a fost uns împreună cu El.

Funcția acestei ungeri este aceea de a menține legătura dintre Cap și Trup și, de asemenea, legătura dintre mădularele Trupului; ungerea este operarea Duhului Sfânt din noi.

Trebuie să urmăm învățătura ungerii, pentru a putea fi saturați și umpluți cu elementul lui Dumnezeu, și astfel vom rămâne în Cristos.

De exemplu, Capul poate dori ca un anumit membru al Trupului să se miște, așa că El îl intimizează prin intermediul ungerii; pe măsură ce ascultăm de ungere, viața va curge liber de la Cap în tot Trupul.

Dar dacă ne împotrivim ungerii, dacă ne certăm cu învățătura ungerii, relația noastră cu Cristos ca și Cap este interferată și curgerea vieții se oprește. Acesta este motivul pentru care mulți credincioși nu au conducerea Domnului, căci ei nu sunt sub Cap și se împotrivesc învățăturii ungerii.

Învățătura ungerii nu are nicio legătură cu binele sau cu răul, cu corectul și cu greșitul, cu ce să faci și cu ce să nu faci sau cu ceea ce este adevărat sau fals; este un simțământ interior al vieții și ne învață toate lucrurile, cu rezultatul că rămânem în Domnul.

Când ascultăm de ungerea interioară, primim mai multă viață; ni se adaugă mai mult din Dumnezeu, iar elementul lui Dumnezeu este sporit în noi.

Ungerea este mișcarea și lucrarea Duhului compus din noi; ea Îl unge pe Dumnezeu întru noi, astfel încât să fim saturați de Dumnezeu, să-L posedăm pe Dumnezeu și să înțelegem mintea lui Dumnezeu.

Ungerea comunică mintea lui Cristos – Capul Trupului – tuturor mădularelor Sale prin simțul interior, conștiința interioară a vieții (vezi Psa. 133; Rom. 8: 6, 27).

Când ascultăm de ungerea interioară, suntem oameni spirituali, cei care discernem toate lucrurile (1 Corinteni 2:15); trebuie să aspirăm să fim oameni spirituali, cei dominați, conduși, guvernați, controlați și îndrumați de duhul nostru.

Omul spiritual discerne toate lucrurile; căci cine a cunoscut mintea Domnului și cine Îl va învăța? Dar noi avem mintea lui Cristos; vrem ca această minte să fie în noi, aceeași minte care a fost în Cristos Isus (1 Corinteni 2:16; Fil. 2:2).

Învățătura ungerii Duhului nu are nicio legătură cu binele sau cu răul; mai degrabă, este un simț interior al vieții.

După cum vedem în Faptele Apostolilor 16:6-7, lui Pavel și conlucrătorilor săi le-a fost interzis de Duhul Sfânt să vorbească cuvântul în Asia, iar Duhul lui Isus nu le-a permis să meargă în altă parte.

Interzicerea Duhului Sfânt ne sfințește și ne separă; de multe ori în lucrarea noastră în, cu și pentru Domnul, Duhul ne va interzice, determinându-ne doar să mergem până la o anumită măsură, pentru că avem un NU în ființa noastră. De multe ori când Domnul ne vorbește, El spune: NU, nu face asta, nu merge acolo, nu spune asta, nu vorbi cu această persoană…

Pe de altă parte, Duhul lui Isus ne permite sau nu ne permite, astfel încât să împlinim voia lui Dumnezeu sub cruce.

Dacă viața noastră naturală este tratată de cruce și dacă ne supunem conducerii lui Cristos și trăim viața Trupului, vom avea ungerea Duhului și vom savura părtășia Trupului (Efeseni 4:3-6, 15-16). Cu cât trăim mai mult în părtășia Trupului, cu atât vom savura ungerea Duhului.

Condiția este însă ca să permitem crucii să trateze carnea și viața noastră naturală în mod detaliat.

Faptul dacă savurăm sau nu savurăm părtășia Trupului și dacă avem ungerea Duhului depinde dacă ne-am tratat sau nu de viața noastră naturală. Dacă încă suntem noi cei care gândim, dacă propunem lucruri Domnului și sfinților, și dacă încă trăim în omul nostru natural, nu ne putem savura ungerea Duhului.

Trebuie să permitem lui Cristos să fie Domnul și Capul într-un mod absolut; trebuie să-I permitem Lui să trateze cu viața noastră naturală prin cruce, pentru a ne putea supune conducerii Sale și a trăi viața Trupului.

Îți mulțumim Doamne că ne-ai dat ungerea interioară, ungerea care se află pe Cap și care curge către toate mădularele Trupului. Aleluia, Duhul compus Se mișcă și lucrează în noi pentru a ne satura cu Dumnezeu, astfel încât să avem mai mult din Dumnezeu, să înțelegem mintea lui Dumnezeu și astfel să rămânem în Cristos. Doamne, vrem să ne supunem învățăturii ungerii, astfel încât să dobândim mai mult de la Dumnezeu și să fim în curgerea vieții în Trup. Vrem să respectăm simțul interior al vieții. Doamne, permitem crucii să trateze viața noastră naturală, ne supunem conducerii lui Cristos și trăim viața Trupului pentru a avea ungerea Duhului și pentru a savura părtășia Trupului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Obeying the Teaching of the Anointing to Abide in Christ and be Saturated with God (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 4 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Îl luăm pe Cristos ca locuința noastră și Îl iubim pentru a rămâne în Cristos și El în noi

07/11/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Ca să rămânem în Cristos și pentru ca Cristos să rămână în noi, trebuie să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră și totul al nostru, trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca mana ascunsă și trebuie să-L iubim pe Domnul Isus.

În Ioan 15, Domnul Isus a spus: “Rămâneți în Mine și Eu în voi”; prin regenerare, am fost altoiți în Cristos și acum trebuie ca doar să rămânem în El. A rămâne nu înseamnă doar să rămânem și să stăm, ci să locuim, să trăim, să ne avem ființa și totul al nostru acolo.

O mlădiță ia vița ca pe totul al ei; o mlădiță din viță nu doar că rămâne sau stă în viță, ci își are sursa, viața, ființa, trăirea și aducerea de rod în viță.

Când rămânem în Domnul, Îl luăm pe El ca pe totul al nostru – El este locuința noastră, sursa noastră, viața noastră, iar noi ne avem ființa și trăirea și totul al nostru în El.

Cuvântul Domnului din Ioan 15 arată că mai întâi noi rămânem în Domnul și apoi El rămâne în noi; când luăm inițiativa să rămânem în Domnul, El va rămâne în noi. Când ne exersăm duhul și ne întoarcem inima către Domnul, vom rămâne în El și El va rămâne în noi.

A rămâne în Domnul înseamnă a trăi în Trinitatea divină, luându-L pe Cristos ca locuința noastră.

Când rămânem în Domnul, rămânem de fapt în Tatăl, în Fiul și în Duhul; rămânem în părtășia vieții divine și umblăm în lumina divină, rămânând în lumina divină.

Când Cristos rămâne în noi ca urmare a rămânerii noastre în El, avem prezența lui Cristos ca savurarea noastră pentru ca El să fie una cu noi. Aceasta înseamnă că El devine una cu noi pentru a fi cu fiecare parte a ființei noastre și El devine savurarea noastră în fiecare aspect al vieții noastre.

Există multe versete în Noul Testament care ne arată că Dumnezeu este în noi, Cristos este în noi și Duhul este cu duhul nostru; întregul Dumnezeu Triunic este în noi și cu noi, iar ca noi să rămânem în Domnul astfel încât El să rămână în noi înseamnă să Îl luăm ca locuința noastră, exersându-ne duhul și inima noastră îndreptată spre El pentru a rămâne în El.

Când rămânem în Domnul și El rămâne în noi, vom aduce mult rod; de fapt, un semn al rămânerii noastre este că există o aducere de rod la nivel corporativ, adică vița aduce rod prin noi, mlădițele care rămân în viță.

Când rămânem în Domnul și El rămâne în noi, avem Duhul realității ca prezență a Dumnezeului Triunic care rămâne în noi.

Să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră și să locuim în El pentru a rămâne în Cristos pentru ca Cristos să rămână în noi

Trebuie să rămânem în Cristos ca Împăratul nostru și ca locuința noastră regală, pentru ca El să rămână în noi pentru a ne face regina și palatul Său regal, biserica Sa glorioasă (vezi Psa. 45:13, 8; Ioan 15:4-5); Efeseni 5:27; Apocalipsa 22:5; Rom. 5:17; vezi 6:4).

Cristos este Împăratul nostru și El vrea să ne facă regina Sa; pur și simplu trebuie să rămânem în El și vom fi produși ca să fim regina Sa, biserica.

Bisericile locale sunt “palatele de fildeș”; aici Îl savurăm pe Cristos ca viața și puterea noastră de înviere, iar de aici cântăm laude melodioase Domnului, căci viața de biserică este plină de laudă adusă Domnului.

Aleluia, Domnul ca Împăratul nostru ne va face regina Sa, biserica în calitate de soția Sa, fără pată și riduri sau orice alt asemenea lucru!

Ca noi să rămânem în Cristos înseamnă să locuim în El, luându-L ca locuința noastră; El este Dumnezeul etern, Domnul nostru, și trebuie să ne avem viața noastră în El și să-L luăm pe El ca pe totul al nostru (Ioan 15:4-5; 1 Ioan 4:15-16; Apocalipsa 21:22; Deut. 33:27a; Psa. 90).

În Psalmul 90 vedem că Dumnezeu a fost locuința noastră de-a lungul generațiilor. Cristos L-a luat pe Dumnezeu ca locuința Sa tot timpul și, în identificarea noastră cu Cristos, noi, de asemenea, trebuie să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră.

Fie ca să învățăm să ne numărăm zilele, astfel încât să dobândim o inimă înțeleaptă; fie ca dimineața să fim satisfăcuți cu bunătatea afectuoasă a Domnului, astfel încât să putem să strigăm de bucurie în toate zilele noastre!

Amin, fie ca lucrarea Domnului să ne fie arătată nouă, slujitorilor Săi, și fie ca splendoarea Sa să fie arătată copiilor noștri; fie ca favoarea Domnului, frumusețea Sa, să fie asupra noastră, pentru ca lucrările mâinilor Sale să fie întemeiate!

Trebuie să locuim în Dumnezeu, trăind în El în fiecare minut, fiindcă în afara lui Dumnezeu există păcate și dureri (Psalmul 90:3-11; Ioan 16:33).

În viața noastră zilnică, trebuie să locuim în Dumnezeu, trăind în El și luându-L pe El ca locuința noastră; oricând nu rămânem în El, întâlnim păcate și suferințe.

A-L lua pe Dumnezeu ca domiciliul nostru, locuința noastră, este cea mai înaltă și deplină experimentare a lui Dumnezeu (vezi Psa. 91). Psalmul 91 este un capitol referitor la Cristos și la unitatea noastră cu El.

Trebuie să locuim în locul secret al Celui Preaînalt și să rămânem în umbra Celui Atotputernic; fie ca să învățăm acest secret, cum să locuim în locul secret al Celui Preaînalt.

Cel Preaînalt este locul nostru secret, iar noi suntem fii ai Celui Preaînalt; de asemenea, duhul nostru este locul secret al Celui Preaînalt, iar atunci când trăim în duh și ne exersăm duhul, locuim în locul secret al Celui Preaînalt.

Când îl luăm pe Cristos ca locuința noastră, Îi spunem, Doamne, fii refugiul nostru astăzi și păzește-ne de orice lucru al inamicului.

Trebuie să Îl facem pe Iehova, care este refugiul nostru, locuința noastră; în identificarea cu Cristos, suntem sub îngrijirea păstrătoare a îngerilor și suntem păziți de Satan și de duhurile rele. Fie ca să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră, ca să rămânem în El și El să rămână în noi!

Doamne Isuse, Te luăm pe Tine ca locuința noastră ca să locuim în Tine, căci în afara lui Cristos există doar păcate și dureri. Amin, Doamne, Tu ai fost locuința noastră de-a lungul generațiilor. Te luăm pe Tine ca pe totul al nostru; vrem să ne avem trăirea în Tine și să rămânem în Tine ca Tu să poți rămâne în noi. Fie ca să locuim în locul secret al Celui Preaînalt și să rămânem în umbra Celui Atotputernic în viața noastră astăzi. Fie ca să trăim în duhul nostru și să ne exersăm duhul, astfel încât să experimentăm luarea lui Cristos ca locuința noastră și să fim sub grija și protecția lui Dumnezeu.

A rămâne în Cristos ca El să rămână în noi înseamnă a trăi în realitatea încorporării divin-umane

A rămâne în Cristos, luându-L pe El ca locuința noastră și permițându-I să rămână în noi pentru ca El să ne ia ca locuința Sa, înseamnă de fapt ca noi să trăim în realitatea încorporării universale a Dumnezeului Triunic procesat și finalizat cu noi, credincioșii Săi răscumpărați și regenerați.

Ca noi să rămânem în Cristos și Cristos să rămână în noi înseamnă că locuim reciproc unul în altul; aceasta se referă nu doar la unire (suntem una cu Domnul în duh, 1 Cor. 6:17) sau la contopire (suntem contopiți cu Domnul, iar natura divină este contopită cu natura noastră), ci la încorporare (El trăiește în noi și noi trăim în El).

Este imposibil să vedem o ilustrare a încorporării în domeniul fizic, deoarece nicăieri nu putem vedea persoane care locuiesc unul în altul; cu toate acestea, în Ioan 14:20 vedem ce este încorporarea.

A trăi în încorporarea divin-umană înseamnă ca Cristos să fie în Tatăl, noi să fim în Cristos și Cristos să fie în noi; noi suntem în Dumnezeul Triunic, iar Dumnezeul Triunic este în noi.

Noul Ierusalim este încorporarea finală a Dumnezeului Triunic procesat și finalizat cu biserica tripartită regenerată, sfințită, reînnoită, transformată, conformată și glorificată.

După cum se vede în Apocalipsa 21:3, Noul Ierusalim este tabernaculul lui Dumnezeu în care El să locuiască – noi suntem casa lui Dumnezeu, domiciliul Său.

După cum se vede în Apocalipsa 21:22, Domnul Dumnezeu Atotputernicul și Mielul sunt templul din Noul Ierusalim în care noi să locuim și să trăim.

Pe de o parte noi suntem locuința lui Dumnezeu, casa Sa, iar pe de altă parte, El este locuința noastră, casa noastră.

Noul Ierusalim este tabernaculul lui Dumnezeu, iar centrul tabernaculului este Cristos ca mana ascunsă. Amin!

Calea de a fi încorporați în această încorporare universală, divin-umană, locuința reciprocă a lui Dumnezeu și a omului, este aceea de a-L mânca pe Cristos ca mana ascunsă (Ex. 16:32-34; Evrei 9:4; Apoc. 2:17).

Mana ascunsă era în vasul de aur, vasul de aur era în chivot, Chivotul era în Sfânta Sfintelor și Sfânta Sfintelor se afla în tabernacul.

În sens spiritual, Cristos ca mana ascunsă este în Tatăl, Tatăl este în Cristos ca întruparea lui Dumnezeu, Cristos este în duhul nostru contopit (realitatea Sfintei Sfintelor), iar duhul nostru este în Cristos și în biserică (realitatea tabernaculului).

Deci, ca noi să trăim în practicitate și realitate în încorporarea divin-umană înseamnă să-L mâncăm pe Cristos ca mana ascunsă; adică trebuie să-L savurăm, să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilăm pe Cristos!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai oferit o cale de a intra și de a trăi în încorporarea divin-umană a lui Dumnezeu cu omul. Ne deschidem Ție, Doamne, și vrem să-L luăm pe Cristos în noi ca mana ascunsă, ca să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilăm pe Cristos și astfel să fim încorporați cu Dumnezeu și să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră astfel încât El să ne ia ca locuința Sa. Aleluia, putem locui în Dumnezeu și Dumnezeu poate locui în noi prin faptul că Îl mâncăm, Îl digerăm și Îl asimilăm pe Cristos!

Să rămânem în Cristos pentru ca El să rămână în noi iubindu-L pe Domnul Isus!

În Ioan 14:21 și 23 vedem un mod foarte simplu și plăcut de a rămâne în Cristos, pentru ca El să rămână în noi: trebuie să-L iubim pe Domnul! Trebuie să ne păstrăm proaspătă dragostea noastră față de El, spunându-I zilnic că Îl iubim.

În viața de biserică trebuie să fim tipul de oameni care spun: “Doamne Isuse, Te iubesc”; trebuie să-L iubim zilnic pe Domnul, să ne exersăm duhul și să ne întoarcem inima către El, fără să ne oprim niciodată din a-L iubi pe El.

Cel ce are cuvântul Domnului, poruncile Sale și le păzește, acela Îl iubește pe Domnul și va fi iubit de către Tatăl, și Cristos Însuși i Se va manifesta.

Când Îl iubim pe Domnul și cuvântul Său, vom fi iubiți de către Tatăl și Cristos Însuși ni se va manifesta.

Faptul de a-L iubi pe Domnul Îl va determina pe El să ne iubească; când Îl iubim pe Domnul, El ne va iubi, Tatăl ne va iubi, iar El va veni și Își va face o locuință reciprocă cu noi.

Fie ca să avem prezența reală și actuală a Domnului, iubindu-L și dându-ne pe noi înșine ca să fim în cuvântul Său.

Când Îl iubim pe Domnul Isus, El Însuși se manifestă față de noi și Tatăl vine împreună cu El pentru a-Și face o locuință împreună cu noi pentru savurarea noastră; această locuință este o locuință reciprocă, în care Dumnezeul Triunic rămâne în noi, iar noi rămânem în El (Ioan 14:23).

Dacă Îl iubim pe Domnul, vom păzi Cuvântul Său și Tatăl ne va iubi, iar Tatăl și Fiul vor veni să-Și facă o locuință împreună cu noi; aceasta este o locuință reciprocă a Tatălui, a Fiului și a credincioșilor iubitori, și în această locuință Tatăl și Fiul locuiesc în noi, așa cum și noi locuim în El.

Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul, cu atât mai mult vom avea prezența Sa și cu cât suntem mai mult în prezența Sa, cu atât mai mult vom savura tot ceea ce este El pentru noi (1 Cor. 2:9-10; Efes. 6:24).

Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit, chiar și lucrurile care nu au ajuns la inima omului, acestea sunt lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei ce Îl iubesc.

Aleluia, Dumnezeu ne-a revelat aceste lucruri prin duhul, căci Duhul cercetează toate lucrurile, chiar și adâncimile lui Dumnezeu.

Când ne exersăm duhul și inima noastră spunând “Doamne Isuse, Te iubesc!” Duhul cercetează adâncimile lui Dumnezeu cu privire la Cristos, făcând o cercetare activă și alimentându-se cu bogățiile Sale.

Când ne întoarcem inima către Domnul și ne exersăm duhul pentru a-L contacta și pentru a-L trăi pe Cristos, Duhul face cercetări active asupra bogățiilor lui Cristos ca adâncimi ale lui Dumnezeu, și El revelează aceste bogății ale lui Cristos pentru noi și în noi pentru savurarea și participarea noastră.

Pentru a rămâne în Cristos pentru ca El să rămână în noi, trebuie să-L iubim pe Domnul Isus!

Doamne Isuse, Te iubim și iubim cuvântul Tău. Ne întoarcem inima către Tine, Doamne și ne exersăm duhul; fă-ne să Te iubim mai mult, astfel încât să avem vizita, prezența, arătarea Ta proaspătă. Ne place să avem manifestarea Ta, Doamne. Ne place să rămânem în Tine pentru ca Tu să rămâi în noi atunci când Te iubim! Doamne Isuse, Te iubim! Îți mulțumim că ne-ai revelat prin Duhul toate bogățiile din adâncimile lui Dumnezeu pentru savurarea noastră. Îți mulțumim că ai venit să-ți faci locuința împreună cu noi ca să locuim în Dumnezeu și Dumnezeu să locuiască în noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We take Christ as our Dwelling Place and Love Him to Abide in Christ and Him in us (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 4 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Rămânem în Cristos și Cristos rămâne în noi pe măsură ce trăim în și împreună cu Trinitatea divină

06/11/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Ca noi să învățăm secretul de a fi în Cristos ca Cel care întărește (Fil. 4:12-13) înseamnă să învățăm secretul de a rămâne în Cristos; a rămâne în Cristos înseamnă ca noi să locuim în El, astfel încât să experimentăm și să savurăm rămânerea Sa în noi.

Pavel a învățat secretul de a fi mulțumit în orice circumstanță; indiferent dacă era o circumstanță bună sau nu atât de bună, fie că era flămând sau sătul, fie că era în lipsă sau abunda, indiferent dacă era primit primit sau respins, L-a învățat pe Cristos ca secretul suficienței sale.

Pentru Pavel a trăi era Cristos, și putea face toate lucrurile în Cel care l-a întărit.

Noi, de asemenea, trebuie să învățăm secretul de a fi în Cristos ca fiind Cel care ne întărește, și practic, aceasta înseamnă că trebuie să învățăm secretul rămânerii în Cristos.

Ce înseamnă a rămâne în Cristos? Așa cum o mlădiță rămâne în viță, tot așa trebuie să rămânem și noi în Cristos. Domnul ne-a spus în Ioan 15:4-5 să rămânem în El și El va rămâne în noi; ca Domnul să rămână în noi, există o condiție: mai întâi noi trebuie să rămânem în El.

Dacă ne exersăm duhul și inima noastră întoarsă către El pentru a rămâne în El, El va rămâne în noi. Mai întâi noi rămânem în Domnul, apoi El rămâne în noi.

Când rămânem în Domnul, trăim în Trinitatea divină, luându-L pe Cristos ca locuință a noastră. Când Cristos rămâne în noi, trăim împreună cu Trinitatea divină, savurând tot ceea are și este Dumnezeul Triunic.

Așa cum o mlădiță nu poate aduce rod nici nu poate exista dacă nu rămâne în viță, tot așa și noi nu putem aduce rod nici nu putem avem trăirea noastră creștină dacă nu rămânem în Domnul.

Nu putem aduce rod din noi înșine; trebuie să rămânem în Cristos și să-I permitem să rămână în noi, și atunci vom aduce mult rod, căci separat de El nu putem face nimic.

Este un lucru minunat să vedem că suntem mlădițe ale lui Cristos; prin regenerare, am fost tăiați din vechea sursă și introduși, conectați și altoiți în mod organic la Cristos.

Acum, noi și Cristos, Trupul și Capul, suntem o măreață viță universală care se răspândește pe tot pământul pentru a aduce rod pentru manifestarea și glorificarea lui Dumnezeu. Împărtășim o singură viață și avem o singură expresie, iar această viață crește în noi, se răspândește în noi și crește și se înmulțește prin noi.

Când aducem rod prin rămânerea în Cristos, acesta nu este “rodul meu”, ci rodul viței, un rod corporativ.

Așa cum vița aduce rod prin mlădițe și rodul este al viței, tot așa Cristos aduce rod în noi și prin noi, și rodul este al lui Cristos, un rod corporativ; aducerea de rod este ceva corporativ.

A rămâne în Cristos înseamnă a trăi în Trinitatea divină, luându-L pe Cristos ca locuință a noastră

Ca noi să rămânem în Cristos înseamnă să trăim în Trinitatea divină, luându-L pe Cristos ca locuință a noastră (vezi 1 Ioan 2:6, 24, 27-28; 3:6, 24; 4:13). A rămâne în Cristos (Ioan 15:4-5) înseamnă să rămânem în Fiul și în Tatăl (1 Ioan 2:24); aceasta înseamnă să rămânem și să locuim în Domnul.

Pentru a rămâne în Cristos ca și Cel care întărește, trebuie să avem în noi o aspirație ca nimic să nu stea între noi și Domnul; nu trebuie să existe nici un obstacol, nici o problemă și nici o izolare între noi și El.

Trebuie să rămânem în Domnul pentru ca El să rămână în noi și, în acest fel, Cristos să Își poată distribui toate bogățiile Sale în noi pentru zidirea Trupului Său.

Cuvântul grecesc pentru “a rămâne” înseamnă nu numai să rămânem sau să stăm, ci și să avem casa noastră, să ne facem casă.

A rămâne în Cristos înseamnă să ne facem casa în Cristos; a trăi în Cristos ca întruparea Dumnezeului Triunic înseamnă că Îl luăm pe Cristos ca locuință pentru viața noastră de zi cu zi.

Așa cum mlădițele iau vița ca locuința lor și ca unica lor sursă și viață, tot așa noi, ca mlădițe în Cristos, Îl luăm pe Cristos ca locuință a noastră zilnic, și Îl avem pe El ca sursa noastră și viața noastră.

A trăi în Dumnezeul Triunic înseamnă a rămâne în Cristos ca organism al lui Dumnezeu. Ce fapt minunat că Îl putem lua pe Dumnezeu ca locuința noastră, putem rămâne în El și Îl putem savura!

A rămâne în Cristos înseamnă a trăi în Trinitatea divină, ceea ce înseamnă a avea o viață zilnică în Cristos ca organism al Dumnezeului Triunic, în Domnul cu calitatea Sa de Cap, cu stăpânirea Sa, în Fiul cu calitatea Sa de Fiu, în Tatăl cu calitatea Sa de Tată și în Dumnezeu cu poruncile Sale de a crede în Fiul Său și de a-i iubi pe toți ceilalți fii ai Săi. Aleluia!

Rămânem în Cristos prin Duhul lui Dumnezeu; când ne exersăm duhul și ne îndreptăm inima către Domnul, noi rămânem în Cristos.

De asemenea, a rămâne în Cristos înseamnă a rămâne în părtășia vieții divine (1 Ioan 1:2-3; 2:10) și a umbla în lumina divină (1:6-7), adică a rămâne în lumina divină.

Părtășia luminii divine este curgerea luminii divine. De exemplu, există curgerea electricității dintr-o cameră și toate lămpile sunt în această curgere, ceea ce le permite să strălucească; dacă sunt deconectate de la această curgere, lămpile nu mai strălucesc.

Dacă rămânem în Cristos, rămânem în viața divină și umblăm în lumina divină; când rămânem în Cristos, strălucim în mod spontan cu Cristos. Mai ales după ce petrecem timp cu Domnul, când ne întâlnim cu sfinții și când mergem la întâlnire, noi strălucim!

Când îl vedem pe Cristos, vom radia cu Cristos (Isaia 60:5); trebuie să fim cei care rămân în curgerea vieții divine și să umblăm în lumina divină și Îl vom radia pe Cristos, strălucindu-L în oameni.

Când rămânem în Cristos, îl vom străluci pe Cristos în oameni, umblând și rămânând în lumina divină.

Doamne Isuse, vrem să rămânem în Tine pentru ca Tu să rămâi în noi. Ne rugăm să nu existe nimic între noi și Tine; fie ca să nu existe izolare sau obstacole în ființa noastră. Vrem să rămânem în Tine și Tu în noi, astfel încât Tu să distribui toate bogățiile Tale întru noi pentru zidirea Trupului, pentru pregătirea Miresei și pentru inaugurarea împărăției Tale. Vrem să rămânem în părtășia vieții divine și să umblăm în lumina divină, adică să rămânem în lumina divină. Fie ca viața noastră zilnică cu toate activitățile ei zilnice să fie în lumina divină, pe măsură ce permitem vieții divine să curgă în noi și prin noi.

Rămânerea lui Cristos în noi înseamnă a trăi împreună cu Trinitatea divină, având prezența lui Cristos ca savurarea noastră

Când rămânem în Cristos, El rămâne în noi; a rămâne în Cristos înseamnă a trăi în Trinitatea divină, luându-L pe Cristos ca locuință a noastră și totul pentru noi, și a avea rămânerea lui Cristos în noi înseamnă a trăi împreună cu Trinitatea divină.

A avea rămânerea lui Cristos în noi înseamnă a trăi împreună cu Trinitatea divină, având prezența lui Cristos ca savurarea noastră pentru ca El să fie una cu noi și să fie cu fiecare parte a ființei noastre și cu fiecare aspect al vieții noastre (vezi Mat. 1:23; 18:20; 28:20; 2 Tim. 4:22; 2 Cor. 2:10; 1 Cor. 7:24).

Tot ce trebuie să facem este să ne asigurăm că rămânem în Cristos și vom savura tot ceea ce este Dumnezeu în toate părțile ființei noastre.

Când avem rămânerea lui Cristos în noi, avem prezența lui Cristos ca savurarea noastră. Prezența lui Cristos cu noi este ceea ce ne face deosebiți de toți ceilalți oameni de pe acest pământ.

Dacă prezența Domnului nu este cu noi, suntem le fel ca ceilalți oameni, dar atunci când avem prezența Sa, El ne va da odihnă și vom savura tot ceea ce este El (vezi Ex. 33:14).

A trăi împreună cu Trinitatea divină înseamnă a savura Trinitatea divină; a trăi împreună cu o persoană înseamnă a savura acea persoană, deci a trăi împreună cu Dumnezeul Triunic înseamnă a-L savura pe Dumnezeul Triunic.

Cea mai mare parte a Noului Testament vorbește despre a-L savura pe Dumnezeul Triunic și, atunci când rămânem în Cristos și Cristos rămâne în noi, Îl avem cu noi pentru savurarea noastră.

Cristos este cu noi; Duhul este în noi și nu ar trebui să întristăm Duhul și nici să stingem Duhul. Nu vrem să-L facem pe Duhul să fie nefericit; vrem să avem zâmbetul Domnului și să nu-l pierdem în această epocă, pentru ca să nu-L pierdem pe El ca răsplata noastră în epoca următoare.

Cristos ne-a dat bucuria Sa; acum bucuria Sa trebuie să fie deplină în noi (Ioan 15:11).

El este cu noi ca Emanuel, Dumnezeu cu noi; Cristos este cu noi până la finalizarea epocii (Mat. 1:23; 28:20).

Aleluia, Domnul este cu duhul nostru (2 Tim. 4:22) și putem face toate lucrurile în indexul ochilor Domnului, în fața Sa, în prezența Sa (2 Corinteni 2:10)!

A avea rămânerea lui Cristos în noi înseamnă să avem rămânerea cuvintelor lui Cristos în noi pentru aducerea de rod care rămâne pentru a-L glorifica pe Tatăl (vezi Ioan 15:7-8, 16).

Rămânerea lui Cristos în noi înseamnă rămânerea cuvintelor Sale în noi; atunci când rămânem în Cristos și cuvintele Sale rămân în noi, putem cere orice vom vrea, și El o va face pentru noi – El ne va da rodul, creșterea! Amin!

Cerea noastră legată de aducerea de rod va fi cu siguranță îndeplinită de către Domnul. Deci noi trebuie să fim cei care au cuvântul viu al lui Dumnezeu ca locuind în ei, cei umpluți cu cuvântul vieții, pentru a putea aduce rod.

A avea rămânerea lui Cristos în noi înseamnă a avea Duhul realității ca prezență a Dumnezeului Triunic care rămâne în noi (Ioan 14:17).

De fapt, cuvintele lui Cristos și Duhul realității sunt una; după cum se vede în Ioan 6:63, cuvintele pe care El ni le vorbește sunt duh și sunt viață.

Când Domnul ne vorbește, El vorbește cuvinte în noi, iar aceste cuvinte sunt suflarea Sa, Duhul Său; când această suflare iese din noi prin vorbirea noastră, ea devine cuvântul. Amin, fie ca să avem rămânerea lui Cristos în noi pe măsură ce trăim împreună cu Trinitatea divină, având prezența lui Cristos ca savurarea noastră!

Doamne, vrem să rămânem în Tine, astfel ca Tu să poți rămâne în noi zi de zi; fie ca să trăim împreună cu Trinitatea divină, astfel încât să avem prezența lui Cristos ca savurarea noastră! Amin, Doamne, fie ca Tu să fii una cu noi și cu fiecare parte a ființei noastre și cu fiecare aspect al vieții noastre. Fie ca prezența Ta să fie cu noi oriunde mergem. Fie ca bucuria Ta să crească în noi și fie ca noi să avem zâmbetul Tău. Doamne, Te iubim și iubim cuvintele Tale; fie ca cuvintele Tale să rămână în noi pentru aducerea de rod care rămâne pentru a-L glorifica pe Tatăl. Fie ca Duhul realității ca prezență a Dumnezeului Triunic să rămână în noi astăzi.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Abide in Christ and Christ Abides in us as we Live in and with the Divine Trinity (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 4 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Putem face toate lucrurile în Cristos care ne întărește să trăim cele mai înalte virtuți

05/11/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Trebuie să învățăm secretul de a fi mulțumiți în toate lucrurile și în orice mediu, secretul de a-L trăi pe Cristos; acest secret este Cristos Însuși, deoarece suntem capabili să facem toate lucrurile în Cristos care ne întărește.

Pavel a mărturisit în Fil. 4:12-13 faptul că știa cum să fie umilit și cum să abunde, căci, în toate lucrurile și în orice lucru el a învățat secretul atât de a fi sătul, cât și de a flămânzi, atât de a abunda, cât și de a fi în lipsă, căci el putea să facă toate lucrurile prin Cel care l-a întărit. Ce secret!

Pavel era în închisoare când a scris acest lucru, și chiar într-o astfel de situație spunea că a aflat secretul, căci Cristos este secretul suficienței sale.

A învăța secretul înseamnă că ne aflăm într-o situație nouă, un mediu nou și acum trebuie să învățăm secretul de a trăi în acel mediu.

În viața noastră creștină, de fiecare dată când ne aflăm într-un anumit mediu o perioadă lungă de timp și ne obișnuim cu el și Îl trăim pe Cristos în acest mediu, Domnul îl schimbă, deoarece El vrea să fim proaspeți și noi cu El.

În orice mediu pe care El îl aranjează pentru noi, trebuie să fim inițiați de către El pentru a învăța secretul trăirii lui Cristos, luându-L ca secret al suficienței noastre și practicând faptul că putem face toate lucrurile în Cristos care ne întărește.

Viața și experiența noastră creștină este un mister și trebuie să învățăm și să fim inițiați în trăirea lui Cristos în tot felul de situații, medii și circumstanțe; din nou și din nou, trebuie să ne deschidem Domnului pentru a-L savura, pentru a-L trăi, pentru a-L lăsa să-Și facă domiciliul în inima noastră, pentru ca El să fie format în noi și să fie exprimat prin noi.

Trebuie să fim proaspeți și înnoiți cu Domnul; ori de câte ori suntem luminați asupra faptului suntem căldicei și învechiți, trebuie să avem o întoarcere proaspătă către Domnul, cerându-I să ne dea anotimpuri de înviorare în prezența Domnului.

Cristos este prospețimea noastră, iar noi vrem să-L savurăm și să-L experimentăm pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

În calitate de discipoli ai Domnului, suntem învățăcei; învățăm cum să Îl trăim pe Cristos, cum să rămânem în Cristos, cum să locuim în El și cum să facem toate lucrurile în Cristos care ne întărește.

Aleluia, pe de o parte Cristos a intrat în noi în momentul regenerării noastre, iar pe de altă parte, noi am fost puși în Cristos! Datorită lui Dumnezeu suntem în Cristos Isus și astăzi putem experimenta trăirea în Cristos și faptul de a fi un singur duh cu El, astfel încât să putem face toate lucrurile în Cristos care ne întărește!

Să învățăm secretul de a putea face toate lucrurile în Cristos care ne întărește în interior

Secretul despre care vorbea Pavel în Fil. 4:12 este dezvăluit în v. 13 unde spune: “Pot face toate lucrurile în Cel care mă întărește.”

Secretul suficienței este Cristos. Secretul de a fi mulțumiți indiferent de circumstanțele exterioare este Cristos. Secretul de a fi mulțumiți, fie că suntem flămânzi sau sătui, primiți sau respinși, abunzi sau în lipsă – secretul este Cristos.

Pavel a fost un om în Cristos (2 Cor. 12:2) și a dorit să fie găsit în Cristos de către ceilalți; acum el declara că putea să facă toate lucrurile în El, chiar în Cristosul care trăia în el și îl întărea. Ce cuvânt atotinclusiv și concluziv în experimentarea lui Cristos de către Pavel!

Domnul Isus a vorbit despre asta în Ioan 15:5 când a spus că “Separat de Mine nu puteți face nimic”; acum Pavel mărturisea că poate face toate lucrurile în Cristos care l-a întărit.

În relația noastră organică cu Domnul, putem face toate lucrurile în Cristos care ne întărește și, separat de El, nu putem face nimic.

Cristos ne dă putere; acest lucru înseamnă că Cristos ne face dinamici în interior. Este posibil să fim un pic obosiți sau epuizați din cauza lucrării obositoare și epuizante a inamicului, dar atunci când ne întoarcem spre Cristosul care locuiește în noi, El ne face dinamici în interior și putem să facem toate lucrurile în Cristos care ne întărește.

Cristos locuiește în noi (Col. 1:27); El este speranța gloriei noastre și El ne întărește în interior ca să trăim viața creștină și ca să-L manifestăm și să-L exprimăm pe Cristos.

Cristos ne întărește din interior, făcându-ne dinamici și vii din interior (nu din exterior); printr-o astfel de întărire interioară putem face toate lucrurile în Cristos. Amin!

Pavel a fost cu totul în religia evreiască sub lege, și a fost întotdeauna găsit de alții în lege; la convertirea sa, el a fost transferat din lege și din fosta sa religie în Cristos și a devenit “un om în Cristos” (2 Cor. 12:2).

Aleluia, în momentul regenerării noastre am fost transferați din orice lucruri vechi întru Cristos pentru a fi oameni în Cristos!

Acum, așteptarea noastră este să fim găsiți în Cristos de către toți cei care ne observă; indiferent dacă este vorba de membrii familiei noastre, de colegii noștri de muncă, de colegii de clasă, de prieteni, toți trebuie să ne găsească în Cristos.

Aspirația noastră ar trebui să fie ca întreaga noastră ființă să fie cufundată și saturată cu Cristos, astfel încât toți cei din jurul nostru să ne găsească în Cristos; când suntem în Cristos și Cristos este în noi, suntem capabili să facem toate lucrurile în Cristos care ne întărește în interior.

Când suntem găsiți în Cristos, Cristos este exprimat și mărit (Fil. 3:9; 1:20).

Când vom fi găsiți de alții în Cristos, fiind cei care Îl savurează pe Domnul, îi vom aduce și pe alții în savurarea Domnului. Fie aceasta experiența noastră de zi cu zi; fie ca să învățăm secretul de a putea face toate lucrurile în Cristos care ne întărește în interior!

Doamne, vrem să învățăm secretul de a putea face toate lucrurile în Cristos care ne întărește în interior. Îți mulțumim că ne-ai transferat din religie, cultură și alte lucruri întru Cristos; acum suntem oameni în Cristos și putem fi găsiți de alții în Cristos. Amin, Doamne, fie ca toți cei care ne observă să ne găsească în Cristos. Fie ca întreaga noastră ființă să fie cufundată și saturată cu Cristos, astfel încât să putem fi pe deplin în Cristos. Fă-ne faci dinamici în interior, Doamne, căci Tu ești secretul suficienței noastre. Vrem să fim găsiți în Tine și să putem face toate lucrurile în Cristos care ne întărește în interior.

Cristos ne întărește în interior ca să trăim o viață care este adevărată, demnă, dreaptă, pură, vrednică de iubit și vorbită de bine

Pe de o parte, prin întărirea interioară a lui Cristos, putem trăi o viață mulțumită (Fil. 4:11-12); pe de altă parte, prin întărirea interioară a lui Cristos, putem fi adevărați, demni, drepți, puri, vrednici de iubit și vorbiți de bine (v. 8).

Ca persoane în Cristos care ne întărește, suntem în stare să trăim orice fel de virtute.

Când suntem găsiți în Cristos și Îl trăim pe Cristos, putem trăi virtuțile divine exprimate prin virtuțile noastre omenești și, prin urmare, Îl putem mări pe Cristos în măreția Sa nelimitată.

Aceste șase virtuți menționate în versetul 8 fac parte din expresia lui Dumnezeu, imaginea Sa.

Dumnezeu ne-a creat în imaginea Sa, adică în atributele Sale de dragoste, lumină, sfințenie și dreptate; prin cădere, am pierdut imaginea lui Dumnezeu, dar prin regenerare, am primit viața care Îl poate exprima pe Dumnezeu în noi.

În natura noastră omenească avem anumite virtuți, dar nu există realitate; nu există nici o cale prin care să fim în permanență vrednici de iubit, plini de grijă, plini de lumină, drepți sau sfinți.

Cu toate acestea, atunci când suntem în Cristos și suntem capabili să facem toate lucrurile în Cristos care ne întărește, noi putem trăi virtuțile lucrurilor care sunt adevărate, demne, drepte, pure, vrednice de iubit și vorbite de bine; acestea sunt expresia atributelor divine.

Cristosul care trăiește în noi ne întărește ca să trăim o viață a celor mai înalte virtuți omenești; în acest Cristos care ne întărește, putem fi adevărați, demni, drepți, puri, vrednici de iubit și vorbiți de bine.

Trăirea unei astfel de vieți cu cele mai înalte virtuți omenești nu este ceva ușor; este mai dificil să trăim o astfel de viață decât să facem o lucrare creștină.

Este mai ușor să predicăm evanghelia, să învățăm Biblia și chiar să înființăm biserici, decât să trăim o viață a celor mai înalte virtuți omenești, o viață de a putea face toate lucrurile în Cristos care ne întărește.

Ca să-L trăim pe Cristos ca virtuțile noastre omenești pentru exprimarea atributelor divine, trebuie să fim întăriți de Cristosul locuitor în interior.

Aceasta înseamnă că trebuie să cooperăm cu Cristosul locuitor în interior ca El să trăiască în noi (Gal. 2:20), să fie format în noi (4:19), să-Și facă domiciliul Său în noi (Efes. 3:17) și să fie mărit în noi (Fil. 1:20).

Dacă nu Îl lăsăm pe Cristos să trăiască în noi, să fie format în noi, să-Și facă domiciliul Său în noi și să fie mărit în noi, El nu ne poate întări ca să trăim o viață care este adevărată, demnă, dreaptă, pură, vrednică de iubit și vorbită de bine.

De multe ori noi credem că faptul ca Cristos să ne întărească este pentru ca noi să facem o lucrare creștină, o lucrare măreață pentru El; e adevărat că avem nevoie de Cristos ca să ne întărească pentru a face o lucrare pentru El, dar de fapt avem nevoie de Cristos să ne întărească din interior, pentru a putea trăi o viață mulțumită și o viață care să-L exprime pe El prin virtuțile noastre omenești.

Avem nevoie de întărirea interioară a lui Cristos pentru a trăi o viață mulțumită și o viață de mărire a lui Cristos în măreția Sa nelimitată. Când Cristos ne întărește, noi Îl mărim pe Cristos, devenim lărgirea Sa în ochii altora, făcându-L măreț în ochii lor, și Îl preamărim pe El.

Doamne, Îți mulțumim că ești în noi ca și Cel care ne întărește; prin întărirea Ta suntem în stare să trăim o viață care exprimă cele mai înalte virtuți omenești. Amin, Doamne, avem nevoie de întărirea Ta interioară nu doar pentru a trăi o viață mulțumită, ci și pentru a Te trăi pe Tine ca virtuțile noastre omenești și, prin aceasta, să Te mărim în măreția Ta nelimitată. Numai prin întărirea Ta interioară putem trăi o viață care este adevărată, demnă, dreaptă, sfântă, pură, vrednică de iubit și vorbită de bine. Amin, Doamne, fie ca să Te experimentăm ca pe Cel care ne întărește făcându-ne în stare să facem toate lucrurile în Tine, permițându-Ți să trăiești în noi, să fii format în noi, să-Ți faci casă în noi și să fii mărit în noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We’re able to do all Things in Christ who Empowers us to live out the Highest Virtues (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 4 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să învățăm secretul faptului de a fi în Cristos în calitate de Cel care întărește în experiența noastră zilnică

04/11/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Ca să-L experimentăm pe Cristos, trebuie să învățăm secretul de a fi în Cristos în calitate de Cel care întărește; la fel cum a făcut Pavel, trebuie să învățăm secretul experimentării lui Cristos în orice lucru și în orice loc, pentru a putea acumula mai mult din Cristos și pentru a avea o viață de biserică bogată.

A învăța secretul de a fi în Cristos în calitate de Cel care întărește înseamnă a învăța secretul de a rămâne în Cristos; a rămâne în Cristos înseamnă a locui în El, a rămâne în părtășie cu El, pentru a experimenta și a savura rămânerea Sa în noi.

Când Pavel a scris epistola către Filipeni, a fost la aproximativ 26 de ani de la convertirea sa, totuși, citind această carte, vedem că Pavel nu era un credincios mulțumit – el nu era mulțumit de stadiul în care se afla, ci se arunca înainte ca să-L experimenteze și să-L urmărească pe Cristos.

El avea un duh căutător, căutând să-L câștige pe Cristos și să fie găsit în Cristos, fără a considera că a ajuns la final, ci întotdeauna aruncându-se înainte spre mai mult din Cristos.

Acest lucru este similar în domeniul spiritual așa cum vedem în domeniul fizic în Deut. 34:7, unde Moise avea 120 de ani când a murit, iar ochiul său nu se întunecase și prospețimea sa nu-l părăsise. În sens spiritual, trebuie să avem o inimă pură pentru ca vederea noastră să fie ingenuă și întreaga noastră ființă să fie plină de lumină.

Fie ca ochiul nostru să nu se întunece ci să fim proaspeți, noi și vii cu Domnul; fie ca să nu fim creștini învechiți, ci să căutăm mereu să câștigăm mai mult din Cristos.

Nu vrem să fim creștini învechiți sau căldicei; vrem să fim credincioși în recâștigarea Domnului, membre ale Trupului, care sunt pline de prospețime.

Trebuie să fim mereu proaspeți și noi cu Domnul, să savurăm prezența Sa ca prospețime a noastră.

Dacă vrem să avem o viziune încapsulantă a cărții Filipeni, în capitolul 1 vedem că Cristos este viața ca noi să trăim, în capitolul 2 Cristos este modelul ca să-L urmăm, în capitolul 3 Cristos este scopul și premiul pe care îl urmărim, iar în capitolul 4 Cristos este secretul și puterea pe care să o savurăm.

Pavel a spus în Filipeni 4:12-13 că a învățat secretul în toate lucrurile; știa cum să fie umilit și cum să abunde, cum să fie sătul și flămând, cum să abunde și cum să ducă lipsă. El a fost capabil să facă toate lucrurile în Cel care l-a întărit.

Acesta este secretul de a fi în Cristos ca Cel care întărește; trebuie să învățăm acest secret, secretul experimentării și savurării lui Cristos în orice fel de mediu, pentru a-L trăi și a-L mări pe El.

Amin, fie ca să învățăm cu toții acest secret și să-l practicăm în viața noastră zilnică și în viața de biserică!

Să ne dăm seama că suntem în Cristos și Cristos este în noi, și să savurăm viața în Cristos

În Fil. 4:12-13 Pavel a învățat secretul; el s-a văzut pe sine ca un discipol al Domnului, un învățăcel, ca să învețe secretul și să poată face toate lucrurile în Cel care l-a întărit.

Când am fost regenerați, când Cristos ca viață și ca Duh a intrat în duhul nostru, Dumnezeu ne-a pus în Cristos. Datorită lui Dumnezeu suntem în Cristos Isus (1 Corinteni 1:30); din punct de vedere pozițional, suntem în Cristos Isus, dar trebuie să fim în El și în mod experimental, așa cum se vede în Fil. 4:13.

Deși suntem în Cristos din punct de vedere faptic, doctrinar și pozițional, vrem să fim în El în mod subiectiv și experimental, clipă de clipă și zi de zi.

Trebuie să învățăm secretul de a fi în Cristos ca fiind Cel care întărește; pentru aceasta, trebuie să rămânem în El. A rămâne în Domnul înseamnă a sta în Domnul, a locui în El și a-L lua pe El ca pe totul al nostru.

Chiar dacă suntem în Cristos, cei mai mulți dintre noi nu știm cum să aplicăm acest fapt la experiența noastră. A fi în Cristos este ca și cum am fi într-o mașină atunci când mergem la întâlnire; pur și simplu stăm în mașină și lăsăm pe altcineva să conducă.

Atunci când suntem conduși la întâlnire, ar fi groaznic să încercăm să ieșim din mașină sau să ne dăm cu părerea în ce direcție să mergem – ca și cum am cunoaște calea mai bine decât șoferul.

În ziua în care am fost mântuiți, Dumnezeu ne-a pus în Cristos, în “cea mai bună mașină cerească din univers”; am fost puși în Cristos și trebuie ca zilnic să ne exersăm să fim în Cristos într-un mod practic.

Trebuie să învățăm secretul de a fi în Cristos, nu să ne exersăm efortul de a face multe lucruri pe cont propriu, ci mai degrabă pur și simplu să ne odihnim și să fim în pace în Cristos.

Dacă ne dăm seama că suntem în Cristos, vom fi în odihnă, fără să ne străduim să biruim lucrurile negative, cum ar fi temperamentul sau mânia noastră.

Trebuie să învățăm în experiența noastră să fim în Cristos. Când suntem în mașină și șoferul ne duce acolo unde trebuie să mergem, șoferul știe unde mergem și nu are neapărat nevoie de ideile noastre de condus de pe bancheta din spate; pur și simplu trebuie să savurăm un timp plăcut de călătorie.

Fie ca să ne dăm seama că e de la Dumnezeu că suntem în Cristos Isus și fie ca să avem un duh de înțelepciune și revelație pentru a vedea secretul experimentării lui Cristos prin faptul că suntem în El.

Trebuie să învățăm să fim tăcuți în Cristos, nu oferindu-ne sugestiile noastre ca să facă una și alta, ci mai degrabă știind că El Se îngrijește cel mai bine de noi.

Pe de o parte, Cristos trăiește în noi, și El este în noi; pe de altă parte, suntem în Cristos și ar trebui să facem toate lucrurile în El, savurând mântuirea Sa zi de zi. Deoarece Cristos este în noi și noi suntem în Cristos, ar trebui pur și simplu să savurăm viața în Cristos și să facem toate lucrurile în El.

Îți mulțumim, Doamne, nu doar că ai venit în noi pentru a fi viața și totul al nostru, ci și pentru că ne-ai pus în Cristos. Aleluia, datorită lui Dumnezeu suntem în Cristos Isus și El este totul pentru noi! Vrem să învățăm secretul de a fi în Cristos ca fiind Cel care întărește, învățând cum să trăim în Cristos, cum să fim în Cristos, să Îl savurăm pe Cristos și să facem totul în Cristos. Amin, Doamne, fie ca să rămânem în odihnă și în pace știind că Cristos știe unde suntem, unde trebuie să mergem și de ce avem nevoie. El Se îngrijește de toate nevoile noastre și trebuie pur și simplu să Îl savurăm și să trăim un singur duh cu El!

Să învățăm secretul faptului de a fi în Cristos în calitate de Cel care întărește în experiența noastră

În Filipeni 4:12-13, Pavel spune: “Știu să fiu și umilit și știu să abund; în orice lucru și în toate lucrurile am învățat secretul: atât să fiu sătul, cât și să fiu flămând, atât să abund cât și să fiu în lipsă. Pot face toate lucrurile în Cel care mă întărește.”

Această expresie “am învățat secretul” indică faptul că Pavel intrase într-o situație nouă, într-un mediu nou, și a trebuit să învețe un lucru nou, care este secretul de a fi în Cristos ca Cel care întărește.

De fiecare dată când suntem puși într-un mediu nou, trebuie să învățăm secretul trăirii în acel mediu.

De exemplu, dacă ar trebui să mergem în Taiwan și să trăim acolo, trebuie să “învățăm secretul” mâncării cu bețișoare și să ne obișnuim cu mâncarea taiwaneză; acesta este un secret de învățat și practicat dacă vrem să trăim în Taiwan.

“Am învățat secretul” înseamnă literal “am fost inițiat”; metafora de aici se referă la inițierea unei persoane într-o societate secretă, fiind îndrumată în principiile ei rudimentare.

În calitate de credincioși în Cristos, noi suntem un mister; contactarea Domnului de către noi este un mister, întâlnirea noastră este un mister, biserica este un mister și, ca Trup, suntem “o societate secretă” în care suntem inițiați.

După ce Pavel a fost convertit în Cristos, el a fost inițiat în Cristos și în Trupul lui Cristos.

El a trebuit să învețe secretul cum să-L ia pe Cristos ca viață, cum să-L trăiască pe Cristos, cum să-L mărească pe Cristos, cum să-L câștige pe Cristos și cum să aibă viața de biserică; toate aceste lucruri sunt principiile rudimentare.

În orice lucru și în toate lucrurile, Pavel a învățat secretul de a fi în Cristos ca fiind Cel care întărește; în orice lucru înseamnă în fiecare chestiune și în toate lucrurile înseamnă în toate chestiunile.

În toate lucrurile vieții noastre omenești, trebuie să învățăm secretul de a fi în Cristos pentru a-L experimenta pe El.

Trebuie să învățăm secretul experimentării lui Cristos în orice lucru și în orice loc; acesta este și secretul de a avea mai mult din Cristos acumulat în noi.

Trebuie să învățăm secretul de a putea face toate lucrurile în Cristos care ne întărește; noi suntem în El și El este în noi și, pentru că suntem în El, ne întărește ca să facem toate lucrurile.

În Cristos putem face toate lucrurile; putem face toate lucrurile în El și acesta este un mare secret. Trebuie să practicăm acest secret; trebuie să practicăm faptul ca Cristos să trăiască în noi și noi să trăim în Cristos.

Pentru aceasta, trebuie să ne lepădăm carnea și omul nostru natural, socotind toate lucrurile ca pierderi și neprețuind sau apreciind nimic din omul nostru natural. Chiar și punctele bune, atributele și virtuțile din ființa noastră trebuie să fie considerate ca pierderi, pentru a-L câștiga pe Cristos, pentru a trăi în Cristos și pentru a-L exprima pe Cristos.

Nu ar trebui să avem nici o încredere în nimic altceva decât în Cristos și nu ar trebui să facem nimic din noi înșine sau prin noi înșine, ci în Cristos și cu Cristos. Avem o altă Persoană care trăiește în noi – Cristos trăiește în noi, iar noi suntem în El pentru a trăi în El.

Fie ca noi toți să exersăm învățarea secretului de a fi în Cristos ca Cel care ne întărește în experiența noastră, dându-ne seama că El este în noi și noi suntem în El, și fie ca să trăim în Cristos pentru expresia și mărirea Sa!

Doamne, vrem să învățăm secretul de a fi în Cristos ca Cel care ne întărește în experiența noastră de zi cu zi. Fie ca să practicăm acest secret în trăirea noastră zilnic, dându-ne seama că Cristos trăiește în noi, lepădând carnea și omul natural, neavând încredere în nimic altceva în afara lui Cristos și nefăcând nimic prin noi înșine, ci prin Cristos și cu Cristos. Doamne, vrem să învățăm secretul cum să-L luăm pe Cristos ca viață, să-L trăim pe Cristos, să-L mărim pe Cristos, să-L câștigăm pe Cristos și să trăim viața de biserică. Fie ca să învățăm secretul experimentării lui Cristos în orice lucru și în orice loc, ca El să trăiască în noi, iar noi să avem mai mult din Cristos acumulat în noi!