Consacrare

Maturitatea în viață înseamnă să-L avem pe Cristos pe deplin format în noi și să fim supuși în voința noastră

10/02/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

În timp ce așteptăm cu îndelungă răbdare venirea Domnului, El, ca adevăratul Fermier, așteaptă cu răbdare maturitatea noastră în viață; a fi matur înseamnă să-L avem pe Cristos pe deplin format în noi, adică să fim pe deplin transformați după imaginea Sa, iar maturitatea în viață se atinge prin supunerea voinței.

O, Doamne Isuse, crești în noi spre maturitate! Noi, credincioșii în Cristos, suntem iubitori ai Domnului, cei care Îl iubesc și Îl urmăm în dragoste, astfel încât să-L putem câștiga, să fim umpluți de El și să creștem în viață spre maturitate pentru a grăbi venirea Domnului.

Îl iubim ca Mire al nostru. Cel mai măreț lucru din acest univers este relația dintre Dumnezeu și poporul Său; aceasta este o relație de dragoste, chiar o poveste de dragoste extraordinară.

Când unii creștini aud asta, au o reacție călduță; știu că Îl iubesc pe Domnul, dar nu există o dragoste ferventă față de Domnul. O, Doamne! Trebuie să venim la Domnul din nou și din nou pentru a fi infuzați cu dragostea Lui zi de zi, astfel încât să putem fi mireasa Lui care Îl aduce înapoi.

Domnul astăzi recâștigă nu doar adevărurile, modul corect de a ne întâlni și practicile potrivite pentru ca noi să Îl savurăm pe Domnul, ci și mai mult, El recâștigă realitatea Trupului lui Cristos și a miresei lui Cristos.

Suntem aici pentru asta. Suntem aici pentru ca Domnul să-Și câștige mireasa pentru ca El să se întoarcă. El face o lucrare în noi și printre noi pentru a ne recâștiga dragostea dintâi pentru Domnul, a face primele lucrări și a produce biruitorii care compun mireasa Lui pentru a-L aduce înapoi.

Fie ca noi să nu credem că știm toate acestea, că am auzit toate aceste lucruri și suntem de acord cu ele, așa că acum trebuie să trecem la lucruri mai profunde, doctrine mai interesante sau chiar lucruri mai practice. O, Doamne!

Fie ca noi să rămânem în dragostea pentru Domnul; fie ca noi să nu pierdem niciodată dragostea noastră dintâi pentru Domnul. Fie ca noi să-I permitem Domnului să ardă în inimile noastre și să ne reaprindă dragostea pentru El.

El vrea să-Și câștige mireasa, astfel încât să existe o declarație în univers: „Bucurați-vă și veseliți-vă, soția s-a pregătit și vine cina nunții Mielului!” Suntem în acest proces de pregătire; suntem pregătiți ca mireasă a lui Cristos.

Ne ferim de orice amestec, orice idolatrie, orice stare de căldicel și orice se opune sau înlocuiește pe Cristos și vrem să fim sfinții biruitori astăzi, cei care biruiesc individual și sunt zidiți corporativ ca mireasă a lui Cristos.

În timp ce așteptăm cu îndelungă răbdare venirea Domnului, Domnul Isus este Adevăratul Fermier care așteaptă cu răbdare maturitatea noastră în viață

Iacov 5:7 ne oferă ilustrația unui fermier care așteaptă coacerea recoltei sale pentru a o recolta, iar Iacov leagă acest lucru de venirea Domnului. În Epistola sa, Iacov folosește ilustrația unui fermier care așteaptă cu îndelungă răbdare rodul prețios al pământului.

Adevăratul Fermier este Domnul Isus. Domnul Isus este unicul Fermier (Matei 13:3) și El S-a semănat ca sămânță a vieții în inima noastră; acum El așteaptă cu răbdare maturitatea noastră în viață.

De partea noastră, noi așteptăm venirea Domnului și suntem îndelung răbdători în timp ce așteptăm întoarcerea Sa. De partea Domnului, El, ca adevărat Fermier, așteaptă maturitatea noastră. Ne rugăm ca Domnul să se întoarcă repede, dar răspunsul Lui este că El așteaptă să creștem spre maturitate.

Domnul nu Se poate întoarce până când nu am crescut spre maturitate, ca El să poată veni și să culeagă roadele coapte. Ne putem întreba de ce Domnul nu S-a întors încă, căci au trecut mai mult de două mii de ani; de partea Lui, Domnul așteaptă maturitatea noastră, ca El să se poată întoarce. Maturitatea noastră în viață grăbește întoarcerea Domnului.

Dacă ne rugăm: „Doamne, întoarce-te repede”, Domnul ar putea spune: „În timp ce Tu aștepți întoarcerea Mea, Eu aștept maturitatea ta; numai maturitatea ta poate grăbi întoarcerea Mea”.

Trebuie să ne dăm seama de acest lucru și trebuie să fim una cu Domnul în această privință, căci creșterea noastră în viață spre maturitate, chiar și atingerea maturității, este calea de a grăbi întoarcerea Domnului.

Este de mare ajutor pentru noi să ne dăm seama că, dacă suntem serioși în a aștepta întoarcerea Domnului, trebuie să creștem în viață spre maturitate. Vrem noi ca Domnul să se întoarcă repede? Aspirăm oare să fim răpiți curând de El? Trebuie să ajungem la maturitate. Așteptăm cu îndelungă răbdare venirea Domnului? El așteaptă cu răbdare și maturitatea noastră în viață.

Lucrul semnificativ, evenimentul care declanșează și grăbește venirea Domnului, este maturitatea în viață a biruitorilor. Când credincioșii biruitori ajung la maturitate în viață, mireasa lui Cristos este pregătită, iar Domnul se va întoarce.

De multe ori ne putem gândi cum putem fi de folos Domnului, cum putem face lucruri pentru El și cum putem funcționa în viața de biserică.

Ne putem concentra destul de mult pe aspectele exterioare, lucrurile pe care le facem pentru Domnul, serviciile în care suntem implicați în viața de biserică, dar s-ar putea să nu ne dăm seama că maturitatea noastră în viață Îl va aduce pe Domnul înapoi.

Putem fi o mamă cu copii mici, foarte limitată în utilitatea noastră în viața de biserică, sau putem fi un frate de vârstă mijlocie care este bolnav și nu poate face prea multe și ne putem gândi: Cum Îi pot fi eu de folos Domnului?

Cea mai bună cale de a fi de folos Domnului este să creștem în viață spre maturitate. Trebuie să profităm de fiecare ocazie pentru a crește puțin mai mult în viața divină, zi de zi. Creșterea noastră în viață spre maturitate este factorul crucial în aducerea înapoi a Domnului.

Nu este vorba despre ceea ce realizăm într-un sens exterior. Domnul diminuează foarte mult lucrarea pe care o putem face pentru El, căci putem fi destul de zeloși și capabili, dar lucrarea noastră poate fi făcută nu în unitate cu El. O, Doamne Isuse!

Putem fi zeloși, facem multe lucruri pentru Domnul, angajați în multe activități, dar când Îl întâlnim pe Domnul în acea zi, El poate spune: Nu te-am cunoscut niciodată! O, Doamne!

Fie ca noi să ne deschidem Domnului din nou și din nou și să realizăm că nu realizarea exterioară contează, ci faptul că El Își face domiciliul în inima noastră puțin câte puțin, zi de zi.

Fie ca noi să nu ne facem griji cu privire la rolul nostru în viața de biserică și la funcția noastră, ci pur și simplu să mergem înainte, să ne rugăm, să-I permitem Domnului să Își facă domiciliul în inimile noastre și să creștem spre maturitate. Doar maturitatea noastră în viață poate grăbi revenirea Domnului.

Fie ca noi să nu căutăm doar să creștem împărăția lui Dumnezeu sau numărul sfinților din biserică. Fie ca noi să acordăm mai multă atenție vieții decât lucrării și fie ca noi să-I permitem Domnului să crească în noi zilnic, până când vom fi maturi în viața Lui.

Doamne Isuse, crești în noi spre maturitate astăzi. Fie ca noi să vedem că Tu ești adevăratul Fermier care așteaptă cu nerăbdare rodul prețios al pământului, adică maturitatea în viața sfinților! Amin, Doamne, adu-ne la maturitate. Fie ca noi să ne concentrăm mai mult pe creșterea noastră în viață decât pe a face lucruri pentru Dumnezeu. O, Doamne, dorim să Te întorci curând! Vino curând, dragă Doamne Isuse, Mirele nostru! Aspirăm să creștem spre maturitate, pentru a putea grăbi venirea Ta! O, Doamne, în toate situațiile noastre, în toate lucrurile vieții noastre de zi cu zi, vrem să-Ți oferim cea mai bună cooperare a noastră pentru a crește în Cristos spre maturitate. Fie ca noi să profităm de fiecare ocazie pentru a-Ți permite să-Ți faci domiciliul în inima noastră și să crești în noi. Amin, Doamne, crești în modul în care gândim, în deciziile noastre, în sentimentele noastre și în fiecare aspect al vieții noastre de zi cu zi. Salvează-ne de la a face doar lucruri pentru Tine în viața de biserică exterioară! Fie ca noi să acordăm mai multă atenție creșterii lui Dumnezeu în noi decât să facem lucruri pentru Dumnezeu! Amin, Doamne, du-ne la maturitate, ca să putem grăbi întoarcerea Ta!

A fi matur înseamnă a-L avea pe Cristos pe deplin format în noi și a fi pe deplin transformat în imaginea Sa

A fi matur în viața divină înseamnă a-L avea pe Cristos pe deplin format în noi; înseamnă, de asemenea, că am fost pe deplin transformați după imaginea Sa (Galateni 4:19; 2 Corinteni 3:18).

Noi, cei care credem în Cristos, suntem diferiți de toate celelalte ființe umane, căci am primit viața divină în duhul nostru, iar această viață lucrează în noi pentru a ne transforma și a ne conforma imaginii lui Cristos.

Încă din vremea regenerării noastre, Domnul a lucrat în noi pentru ca noi să fim conformați imaginii Sale. Tatăl ne-a predestinat să fim conformați imaginii lui Cristos, Fiul întâi născut al lui Dumnezeu (Romani 8:29).

Duhul ne-a căutat, ne-a adus la Cristos și ne-a condus la pocăință; apoi, Cristos a venit în noi ca viață și ne-a regenerat pentru a ne face copii ai lui Dumnezeu.

După regenerarea noastră, Domnul lucrează în noi pentru ca noi să avem imaginea Sa. Nu este suficient să fim doar mântuiți și regenerați; trebuie să creștem în viață spre maturitate, pentru ca Cristos să poată fi format în noi.

Zi de zi, scopul Domnului este să ne câștige și să ne maturizeze, căci scopul Lui este să-Și câștige mireasa, lucru care e împlinit prin maturitatea în viață a biruitorilor.

Când Domnul Și-a introus pe deplin imaginea în noi și este pe deplin exprimat prin noi, vom fi maturi în viață (Efeseni 3:16-17). Amin!

Când auzim aceasta, am putea crede că sună bine, dar pare a fi destul de imposibil de atins. Am putea crede că, privind situația noastră, condiția noastră și lipsa noastră de creștere spre maturitate, acest lucru este imposibil de atins. O, Doamne.

Domnul dorește să lucreze acest lucru în noi și, indiferent dacă ne potrivim cu El chiar acum, El va face acest lucru în noi. El lucrează acest lucru în noi puțin câte puțin, zi de zi, pentru ca noi să fim aduși la aceeași imagine ca El și El să poată fi exprimat prin noi.

Frați și surori, noi credem în Cristos și trebuie să credem că ne aflăm astăzi într-un astfel de proces în care Domnul ne câștigă mai mult metabolic în calea vieții!

Trebuie să ne deschidem Domnului și să-I permitem să lucreze în noi, să crească în noi și să ne câștige, astfel încât să devenim diferiți de ceea ce eram înainte!

Puțin câte puțin, zi de zi, Domnul lucrează în noi și cooperăm cu El până când, conform timpului Său și în aranjamentul Său suveran, devenim sfinții Săi biruitori! Vrem să creștem spre maturitate și să-L avem pe Cristos pe deplin format în noi! Vrem să devenim mireasa Lui!

Doamne Isuse, ne deschidem Ție fără nicio rezervă: crești în noi spre maturitate și transformă-ne în imaginea Ta! Ne deschidem Ție, dragă Doamne, și îți permitem să fii format în noi. Transformă-ne în însăși natura noastră cu natura Ta divină. Lucrează în noi, Doamne, și câștigă cooperarea noastră zi de zi. Vrem să cooperăm cu Tine pentru ca Tu să câștigi imaginea Ta în noi. Ține-ne în procesul de creștere în viață spre maturitate până când devenim la fel ca Cristos în viață, natură, expresie și funcție, pentru a ne potrivi cu El ca mireasa Sa! Salvează-ne de la a fi descurajați când privim la starea și situația noastră. Nu ne uităm la ceea ce suntem și la ceea ce putem face; ne uităm la Tine, Doamne, căci Tu lucrezi în noi atât voința, cât și lucrarea! Amin, Doamne, lucrează pe deplin imaginea Ta în noi. Exprimă-te pe deplin prin noi. Condu-ne la maturitate, ca să Te putem aduce înapoi ca mireasă a Ta!

Maturitatea este atinsă prin supunerea voinței noastre – Secretul maturității noastre este că voința noastră este complet supusă și înviată

În capitolul 3 din Cântarea Cântărilor, vedem maturitatea căutătoarei, iar în capitolul 4, vedem că o astfel de maturitate este atinsă prin supunerea voinței. Putem spune că secretul maturității căutătoarei este că voința ei a fost complet supusă și înviată (Cânt. Cânt. 4:4).

Domnul vrea să-Și câștige mireasa, partenera Sa; această mireasă este matură în viață. Ceea ce ne împiedică să atingem această maturitate, factorul care ne limitează și frustrează creșterea, este voința noastră, voința noastră rebelă, încăpățânată și nesupusă.

Gâtul căutătoarei din Cântarea Cântărilor semnifică voința noastră umană sub Dumnezeu; Domnul consideră supunerea voinței noastre un lucru extrem de frumos.

Cei care sunt răzvrătiți față de Dumnezeu în Biblie sunt numiți încăpățânați (Exod 32:9; Fapte 7:51). O, Doamne! Voința noastră trebuie să fie supusă și trebuie să fie înviată; trebuie să treacă prin moarte și înviere pentru a fi folositoare Domnului în înviere.

Voința noastră naturală trebuie să fie tratată și atunci vom avea o voință înviată. A avea o voință crucificată și supusă este ca o turmă de capre care stă pe coasta muntelui. A avea o voință înviată înseamnă a fi ca turnul lui David, zidit ca un arsenal.

Trebuie să ne deschidem Domnului legat de acest lucru și să-I permitem să lucreze în noi și în jurul nostru pentru a ne supune voința; de partea noastră, trebuie să fim dispuși să fim supuși, iar de partea Lui, El va lucra pentru a aduce voința noastră prin moarte și înviere.

Dacă voința noastră nu a fost niciodată supusă de Domnul, nu poate fi niciodată un arsenal puternic pentru a păstra toate armele pentru războiul spiritual. Domnul vrea ca voința noastră să fie puternică în înviere, dar voința noastră este încă atât de răzvrătită și nesupusă Domnului. O, Doamne!

Dacă voința noastră nu este supusă de Domnul, va fi răzvrătită împotriva lui Dumnezeu și slabă față de inamic, și vom fi ușor învinși de inamic. O, Doamne!

Fie ca noi să-I permitem Domnului să ne supună voința, astfel încât El să o poată aduce în înviere și să o facă precum turnul lui David, plină de scuturi și pavăze pentru războiul spiritual împotriva inamicului!

Când voința noastră este supusă de Domnul și este în înviere, suntem maturi în viață și putem rezista atacurilor inamicului. În principal, nu atacăm în războiul spiritual; suntem una cu Domnul care a câștigat victoria și avem arme defensive pentru a fi protejați împotriva atacurilor inamicului.

Asta vedem în Efeseni 6 – elementele armurii lui Dumnezeu sunt în principal defensive și ducem bătălia în Trup, având voința noastră supusă de Domnul. Aleluia, Cristos a câștigat deja victoria și stăm în victoria Lui astăzi!

Dacă avem o voință nesupusă, suntem încăpățânați față de Dumnezeu și slabi față de vrăjmaș; când vrăjmașul atacă, voința noastră încăpățânată și nesupusă se predă necondiționat.

Dar dacă voința noastră este supusă Domnului și vrăjmașul vine, voința noastră este ca turnul lui David, care ține tot felul de arme împotriva atacurilor sale. Amin!

Fie ca noi să fim cei care cooperează cu Domnul astăzi, permițându-I să lucreze în noi prin intermediul tuturor lucrurilor pentru a ne supune voința și a o aduce în înviere!

Mai întâi, voința noastră trebuie să fie supusă; apoi va fi puternică în înviere și ca turnul lui David, arsenalul pentru războiul spiritual (Efeseni 6:10).

Armele pentru războiul spiritual sunt păstrate în voința noastră supusă și înviată (2 Corinteni 10:3-5). Aceasta înseamnă să fim maturi în viață; secretul maturității noastre în viață este să avem o voință supusă. Fie ca Domnul să câștige această maturitate în noi astăzi!

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să ajungem la maturitate în viața divină pentru a fi mireasa Ta! Ne deschidem Ție și Îți permitem să ne supui voința. O, Doamne, ce putem spune despre voința noastră nesupusă și rebelă? Ne deschidem Ție, Doamne, și vrem să cooperăm cu lucrarea Ta de a ne supune voința. Fie ca voința noastră să fie adusă prin moarte în înviere, ca să fie puternică în înviere, una cu Tine! Fie ca să vedem că secretul maturității noastre în viață este că voința noastră este complet supusă și înviată! Da, Doamne, fie ca voința noastră să fie puternică în înviere pentru a fi precum turnul lui David, arsenalul războiului spiritual! Salvează-ne de a rămâne încăpățânați și nesupuși în voința noastră, fiind astfel ușor învinși de Satan! O, Doamne, suntem una cu Tine. Te alegem. Ne respingem pe noi înșine. Ai Tu o cale în noi. Ai Tu o cale de a ne supune voința și de a o învia, ca să putem fi puternici în înviere, stând una cu Tine în războiul spiritual! Amin, Doamne, du-ne la maturitate!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Maturity in Life is Having Christ Fully Formed in us and Being Subdued in our Will, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Pregătirea miresei – săptămâna 3 cu tema: Maturitatea miresei (ziua 3), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Avem nevoie de o consacrare de tip camera de sus pentru recâștigarea mărturiei Domnului

16/01/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Dacă vrem să fim în continuarea cărții Fapte, trebuie să continuăm să trăim în istoria divină având o consacrare de tip camera de sus; trebuie să plătim prețul pentru ca întreaga noastră ființă să fie „căsătorită” cu viziunea cerească, astfel încât Domnul să-Și câștige mărturia pe pământ astăzi. Amin!

Fie ca noi să fim cei care continuă să trăiască în istoria divină din interiorul istoriei omenești pentru a fi continuarea cărții Fapte pentru răspândirea și zidirea bisericii ca manifestare corporativă a lui Cristos.

Dacă citim cartea Fapte având în vedere ceea ce face Dumnezeu pe pământ în istoria divină, ne dăm seama că discipolii lui Cristos, care L-au continuat pe Cristos pe pământ, au trăit într-un domeniu diferit. Da, ei au trăit în domeniul pământesc, ocupându-se de multe treburi practice, făcând multe lucruri practice și mergând în locuri diferite.

Cu toate acestea, ei au trăit și în istoria divină din interiorul istoriei omenești. Ei erau Dumnezeul care acționează pe pământ; au devenit atât de una cu Domnul încât, atunci când alții i-au văzut, L-au văzut pe Isus. Faptul că erau una cu Domnul în vorbirea, acțiunea și lucrarea lor era pentru răspândirea și zidirea bisericii ca manifestare corporativă a lui Cristos.

Ei chemau numele Domnului și erau chiar identificați ca cei care Îl chemau pe Isus. Erau dispuși să sufere pentru numele Domnului, chiar considerând o adevărată onoare să fie dezonorați pentru numele lui Isus. Tot ce făceau era în numele lui Isus, în special vorbirea lor.

Discipolii trăiau în istoria divină fiind în Trupul lui Cristos; trăiau, se mișcau și acționau ca un singur Trup și tot ce făceau era în Trup și pentru Trup.

Nu trăiau prin viața lor naturală, ci se respingeau pe ei înșiși și trăiau printr-o altă viață – pe Cristos ca viață divină din duhul lor. Prin urmare, Domnul avea o cale de a câștiga realitatea Trupului lui Cristos, trăirea corporativă a lui Cristos pe pământ la acea vreme.

Discipolii au trăit în istoria divină continuând cu statornicie în rugăciune și în slujba cuvântului pentru a-I oferi Capului înălțat cooperarea de care are nevoie pentru a-Și îndeplini slujba cerească ca Mare Preot al nostru. Discipolii au fost una cu Cristos ca și centru al mișcării lui Dumnezeu pe pământ și au continuat să-L savureze, să-L trăiască și să-L proclame pe Cristosul înviat!

Ei L-au savurat, au trăit și l-au proclamat pe Cristosul înviat ca primul Fiu născut al lui Dumnezeu și ca lucrurile sfinte ale lui David, lucrurile credincioase, care sunt tot ceea ce este Cristos ca îndurări sigure a lui Dumnezeu față de noi. Amin!

Și toate acestea au început în Fapte 1, unde cei o sută douăzeci au avut o consacrare de tip camera de sus față de Domnul pentru mișcarea Sa pe pământ. Aceasta este ceea ce Domnul vrea să obțină printre noi astăzi.

Discipolii au avut o consacrare de tip camera de sus, arzând podurile și fiind una cu Domnul pentru mișcarea Sa

Fapte 1:13-14 ne arată că cei o sută douăzeci au continuat cu statornicie într-un singur acord în rugăciune, împreună cu femeile și Maria, mama lui Isus, și cu frații Săi. Înainte de moartea Domnului, discipolii nu aveau niciun interes să se roage pentru lucruri spirituale (vezi Luca 22:40, 45-46); mai degrabă, se certau între ei cu privire la care dintre ei era considerat cel mai mare (Luca 22:24).

Dar după învierea și înălțarea Domnului, ei fuseseră regenerați prin viața Domnului, iar starea lor spirituală s-a schimbat radical. Nu a mai existat nicio ceartă între ei, ci, dimpotrivă, au continuat cu stăruință, într-un singur acord, în rugăciune, cel puțin zece zile înainte de ziua cincizecimii, când au primit Duhul de putere revărsat în mod economic.

Domnul le-a spus să rămână în Ierusalim (Luca 24:49; Fapte 1:4) până când va veni Duhul Sfânt; apoi, primind această însărcinare, s-au rugat într-un singur acord, iar Domnul a avut o cale de a-Și turna Duhul în mod economic.

Dumnezeu a vrut să-Și reverse Duhul pentru îndeplinirea economiei Sale noutestamentare și a promis că va face acest lucru. Însă El încă avea nevoie ca poporul Său ales să se roage și să coopereze cu El pentru a face acest lucru.

Cei o sută douăzeci au avut consacrarea de tip camera de sus. Erau cam o sută douăzeci și s-au rugat într-un singur acord timp de zece zile. Nu numai că s-au rugat, dar s-au și consacrat Domnului, oferindu-se Lui într-un mod foarte real și practic.

Da, mulți dintre ei se consacraseră deja Domnului cu trei ani și jumătate mai devreme, când Domnul i-a chemat pe țărmul mării sau acolo unde i-a întâlnit și i-a chemat, dar acum aveau o consacrare de tip camera de sus.

Experiența lor în camera de sus a fost un nou fel de consacrare; nu a fost doar o consacrare obișnuită pentru a-L urma pe Domnul, ci ceva specific.

Când Domnul l-a chemat pe Petru pe țărmul mării, el a renunțat la slujba sa, dar în camera de sus, el a renunțat la mult mai mult. Discipolii erau în camera de sus cu riscul vieții lor. Cei din camera de sus erau dispuși să-și riște viața pentru a fi acolo.

Ei au fost regenerați de Domnul ca viață și acum se consacrau Domnului într-un mod specific. Totul a fost dedicat într-un mod practic și a fost dedicat cu orice preț. Au plătit prețul religiei strămoșilor lor, al țării lor, al relațiilor lor cu vecinii și prietenii lor, al rudelor și familiilor lor și chiar prețul vieții lor.

Erau dispuși să pună totul pe altar și să riște totul pentru un singur lucru: consacrarea de tip camera de sus pentru ca Domnul să trimită ceea ce promisese că va trimite.

Petru și discipolii au stat de partea viziunii cerești să renunțe la religia strămoșilor săi; el a renunțat la țara sa, la relația sa cu vecinii și prietenii săi și la rudele sale; el era chiar dispus să-și riște viața.

Erau dispuși să ardă podurile și să nu se uite niciodată înapoi, căci avuseseră viziunea cerească și erau „căsătoriți” cu ea; nu exista nimic altceva în lume sau în religie pentru ei, erau doar pentru Domnul și scopul Său.

Întreaga lor ființă era susținută de această viziune cerească și erau făcuți nebuni de această viziune cerească. Aceasta este consacrarea de tip camera de sus și aceasta este ceea ce Domnul trebuie să obțină printre noi astăzi.

Trebuie să venim la Domnul în timp ce citim capitolul 1 din Fapte și să ne dăm Lui într-un mod proaspăt și specific pentru a avea consacrarea de tip camera de sus de care are nevoie astăzi.

Doamne Isuse, Te iubim și ne dăm Ție. Vrem să avem consacrarea de tip camera de sus astăzi. Fie ca să continuăm să trăim în istoria divină din interiorul istoriei omenești, având o consacrare de tip camera de sus față de Tine astăzi. Strălucește asupra noastră, Doamne, și infuzează-ne cu viziunea cerească a economiei Tale. Fie ca o viziune clară și stăpânitoare a economiei Tale să ne călăuzească inima și să ne aprindă întreaga ființă pentru Tine și pentru scopul Tău pe pământ. Amin, Doamne, suntem una cu viziunea cerească pe care ne-ai arătat-o. Ne dăm Ție pentru a fi pentru scopul Tău pe pământ astăzi. Nu privim înapoi, nu vrem să rămânem în nimic din trecut și părăsim orice lucru din trecut. Amin, Doamne, fie ca viziunea cerească să ne întărească să renunțăm la tot pentru a Te urma și să nu ne bazăm pe nimic din religie, origine, familie sau chiar propria noastră viață, ci să ne dăm pe deplin Ție! Amin, Doamne, câștigă o consacrare de tip camera de sus în noi și printre noi, astfel încât Tu să ai o cale să Te miști nestingherit!

Avem nevoie de o consacrare de tip camera de sus, plătind prețul pentru a fi „căsătoriți” cu viziunea cerească

Fie ca noi să venim astăzi la Domnul pentru a cumpăra alifia pentru ochi, așa cum ne sfătuiește El în Apocalipsa 3:18, ca să putem vedea.

El vrea să vedem viziunea cerească a economiei Sale eterne, chiar viziunea a ceea ce vrea El să facă astăzi pe pământ, dar trebuie să plătim prețul pentru a cumpăra alifia pentru ochi ca să vedem. Nu este vorba doar de a ne ruga, a cere sau a lua prin credință, ci de a plăti prețul.

Fie ca noi toți, prin îndurarea Domnului, să plătim prețul pentru a fi dispuși să fim în camera de sus și să avem o consacrare de tip camera de sus. Când Domnul ne unge ochii și vom vedea cu adevărat, cerurile se vor deschide, orice solzi vor cădea de pe ochi și vom vedea viziunea cerească. Această viziune ne va guverna și ne va îndruma.

Felul de consacrare de care avem nevoie astăzi este o consacrare de tip camera de sus, o consacrare în care plătim prețul pentru ca întreaga noastră ființă să fie „căsătorită” cu viziunea cerească (Fapte 26:19; 1:8; 20:24).

Nu există divorț sau separare; pur și simplu vedem viziunea cerească, așa cum a văzut Pavel, și nu putem fi neascultători de viziunea cerească. Dacă plătim prețul pentru viziunea cerească, vom „arde podurile” în urma noastră și nu vom avea nicio cale de a ne întoarce, așa cum au făcut primii discipoli.

Primii discipoli au ars orice poduri dintre ei și trecutul lor, mediul lor, familia lor și religia lor anterioară, în măsura în care nu exista nicio cale pentru ei de a se întoarce; chiar dacă ar fi vrut, nu ar fi mai fost primiți.

La fel este și cu noi astăzi. Trebuie să urmăm calea Domnului în mod absolut astăzi; această cale nu este ieftină, ci scumpă, necesitând o consacrare costisitoare. A urma calea recâștigării Domnului nu este ieftin; trebuie să avem o consacrare de tip camera de sus astăzi.

Nu suntem aici pentru o mișcare, ci pentru recâștigarea Domnului, iar recâștigarea poate fi realizată doar prin consacrarea specifică și extraordinară de tip camera de sus.

Acest lucru ne va costa religia strămoșilor noștri, țara noastră, mediul nostru, relațiile noastre cu vecinii și rudele noastre și chiar propria noastră viață. Odată ce vedem viziunea cerească a economiei lui Dumnezeu și suntem captivați de ea, nu putem să nu avem o consacrare de tip camera de sus.

Domnul poate realiza și duce la îndeplinire recâștigarea Sa doar prin experiența consacrării de tip camera de sus. Când ne dăm pe noi înșine Domnului pentru interesul Său pe pământ, având o consacrare de tip camera de sus împreună cu sfinții cu care suntem vitalizați, devenim cu toții o ofrandă arsă.

Asemenea celor o sută douăzeci din Fapte 1, devenim o ofrandă arsă, fiind arși și arzându-i pe alții. Domnul, ca foc divin, va arde în noi și printre noi; El va arde toată zgura și va arde în noi și prin noi, răspândind focul vieții divine la cei din jurul nostru.

Aceasta nu este o mișcare a omului și nici nu este un eveniment sau o mișcare organizată în creștinism; este consacrarea de tip camera de sus pentru a deveni o ofrandă arsă, arzând pentru Domnul în duh (Luca 12:49-50; Fapte 2:3-4; Romani 12:11).

Focul vieții divine arde în noi și noi îi ardem și pe alții cu focul vieții divine. Domnul a spus că a venit să arunce foc pe pământ și El dorește ca acesta să fie aprins; acesta este focul vieții divine.

Dacă vedem viziunea cerească și suntem „căsătoriți” cu ea, vom arde orice poduri și vom avea o consacrare de tip camera de sus pentru a-I permite Domnului să facă ceea ce vrea El să facă în noi și prin noi.

Dacă vedem viziunea cerească, vom plăti prețul renunțării la toate lucrurile care fac parte din noi, lucruri apropiate și dragi nouă, inclusiv țara noastră, relația noastră cu vecinii, prietenii, rudele și familia.

Domnul Isus a spus că nu a venit să aducă pace, ci sabie, iar într-o familie, doi vor fi împotriva a trei. O, Doamne! Tatăl va fi împotriva fiului, mamele împotriva copiilor, socrii unul împotriva celuilalt; acesta nu este ceva ce căutăm să avem, dar rezultatul vederii viziunii cerești va fi acesta.

Consacrarea de tip camera de sus ne va separa de toate lucrurile pentru acea viziune, astfel încât să putem fi umpluți de viziunea cerească și să avem impulsul focului divin arzând în noi.

Mulți erau în jurul Domnului Isus când El era pe pământ, iar mulțimile se înghesuiau în jurul Lui și Îl urmau; însă doar o sută douăzeci erau în camera de sus. Mari mulțimi L-au urmat, dar nu I-au oferit nimic pentru mișcarea Lui.

Mișcarea Lui nu este cu mulțimile, ci cu cei din camera de sus, cu cei ai căror ochi au fost deschiși și ale căror inimi au fost atinse (Fapte 17:6).

Fie ca ochii noștri să fie deschiși și inimile noastre să fie atinse astăzi, să vedem că nu avem nicio opțiune, nicio altă alegere decât să mergem pe această cale până la sfârșit.

Domnul vrea să câștige un număr mic de oameni care au o consacrare de tip camera de sus; aceștia vor întoarce lumea cu susul în jos și vor schimba epoca. Dacă vrem să în camera de sus, trebuie să ne rugăm într-un mod specific și să-I spunem Domnului:

Doamne Isuse, prin îndurarea Ta vrem să cumpărăm alifia pentru ochi ca să ne ungem ochii pentru a vedea viziunea cerească. Prin îndurarea Ta suntem dispuși să plătim prețul pentru a fi în camera de sus. Amin, Doamne, suntem dispuși să fim în camera de sus pentru recâștigarea mărturiei Tale. Dă-ne să vedem viziunea cerească și să ne unim cu ea până la măsura în care suntem dispuși să lăsăm totul deoparte pentru Tine, pentru a câștiga mărturia Ta pe pământ astăzi! Amin, Doamne, nu vrem doar să ne înghesuim în jurul Tău și să doar știm despre Tine; vrem să vedem viziunea cerească și să plătim prețul pentru a urma această viziune, pentru ca Tu să o împlinești astăzi! Fie ca impulsul vieții divine să ardă în noi și să ne țină pe linia economiei Tale astăzi. Vrem să avem o consacrare de tip camera de sus pentru Tine, pentru a câștiga ceea ce cauți pe pământ astăzi, recâștigarea mărturiei Tale! Amin, Doamne, câștigă biruitorii care vor întoarce lumea cu susul în jos și vor schimba epoca! Câștigă consacrarea de tip camera de sus în noi și în toți sfinții, pentru ca Tu să ai o cale de a pune capăt acestei epoci și să aduci epoca împărăției!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We need to have an Upper-Room Consecration for the Recovery of the Lord’s Testimony, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 7 cu tema: Să continuăm să trăim în istoria divină din interiorul istoriei omenești în continuarea cărții Fapte pentru răspândirea și zidirea bisericii ca manifestare corporativă a lui Cristos (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Aducem rod înspre Dumnezeu când trăim înspre Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să fie produs ca rod în noi

19/11/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Ca persoane regenerate, nu mai suntem soțul, ci soția, căci am fost uniți cu Cristos, Cel veșnic viu; ca soție, aducem rod înspre Dumnezeu, adică Dumnezeu este produs în noi ca rod, pe măsură ce trăim înspre Dumnezeu și tot ceea ce facem este acum legat de Dumnezeu. Amin!

Slavă Domnului că, prin moartea Sa și în moartea Sa, omul nostru cel vechi a fost crucificat împreună cu Cristos! Aleluia, omul nostru cel vechi a fost crucificat față de lege prin trupul lui Cristos, ca să ne putem căsători cu un alt soț, Cristos, care a înviat din morți.

Cristos a murit pe cruce și, în moartea Lui, El a terminat tot ce era negativ, inclusiv omul nostru cel vechi. Prin credință și botez în Cristos, suntem uniți cu El, iar istoria Lui devine istoria noastră. El a murit pe cruce pentru a termina orice era negativ, iar noi suntem uniți cu El în moartea Lui. El a înviat și acum trăiește în noua creație, iar noi suntem uniți cu El.

Înainte de a fi mântuiți, omul nostru vechi și-a asumat poziția de soție, făcându-se capul și persoana ființei noastre. Dar prin credința în Cristos și botezul în El, am fost despărțiți de omul cel vechi, căci el a fost dat la moarte, iar noi ne-am unitcu Cristos. Aleluia!

Acum nu mai suntem soțul – suntem soția, chiar soția lui Cristos, și avem o unire organică cu Cristos în învierea Sa! Slavă Domnului, noi, credincioșii în Cristos, suntem acum căsătoriți cu Cristos, noul nostru Soț!

Aceasta înseamnă că, în toate lucrurile vieții noastre de zi cu zi, depindem de Cristos și Îl luăm ca și Cap al nostru. Noi nu suntem Capul – El este Capul și noi Îl luăm ca și Cap al nostru. Nu mai suntem sursa și scopul – El este sursa, El este viața noastră și El este persoana noastră.

Viața noastră creștină este o viață unită, o viață în care suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și învățăm să trăim într-un singur duh cu Domnul. Slavă Domnului! Un creștin normal nu mai trăiește prin sine însuși, ci prin Cristos, căci îl lasă pe Cristos să trăiască în el!

Asemenea lui Pavel, cu toții trebuie să putem declara că am fost crucificați împreună cu Cristos și că nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi (Galateni 2:20). Și viața pe care o trăim acum în carne o trăim în unirea organică cu Domnul, o viață în duhul contopit, pentru ca El să trăiască în noi și noi să-L putem exprima pe El.

Fie ca noi să nu mai trăim în și prin noi înșine, ci în Cristos și prin Cristos, prin exersarea duhului nostru pentru a fi un singur duh cu El. Rezultatul unei astfel de minunate uniri organice dintre noi (soția) și Cristos (Soțul) este că aducem rod înspre Dumnezeu. Amin!

Ca soție, noi, credincioșii, aducem rod înspre Dumnezeu: tot ceea ce facem este acum legat de Dumnezeu!

A doua parte a versetului 4 din Romani 7 spune că aducem rod înspre Dumnezeu. Statutul nostru înaintea lui Dumnezeu este cel al unei soții; El este Soțul și noi suntem soția. Dumnezeu ne-a creat inițial pentru a fi soția; El este Creatorul nostru, Făcătorul nostru, Mântuitorul nostru și Soțul nostru.

El ne-a creat după imaginea Sa și conform asemănării Sale și l-a pus pe om în fața pomului vieții, pentru ca omul să se împărtășească din Dumnezeu ca viață. Dacă doar rămânem în poziția de soție, savurându-L pe Dumnezeu ca Soț al nostru, vom aduce pur și simplu rod înspre Dumnezeu.

Într-o căsnicie potrivită, soția este atât de binecuvântată pentru că, chiar dacă există multe probleme, nu trebuie să se ocupe de ele: are un soț, se poate încrede în soțul ei și se poate supune soțului ei!

Noi, cei care credem în Cristos, avem multe probleme, dar nu suntem Capul – nu suntem Soțul; mai degrabă, Cristos este Soțul și venim la El cu toate problemele noastre.

Pur și simplu ne bazăm pe Domnul, luându-L ca persoană și viață a noastră și venim la El în legătură cu toate lucrurile. Suntem cei mai binecuvântați oameni, căci avem un Soț, un Cap și putem veni la El cu toate problemele noastre!

Pe de o parte, am fost crucificați cu Cristos în moartea Lui, iar omul nostru vechi a fost îngropat împreună cu El. Pe de altă parte, acum suntem una cu El în înviere, și în înviere trăim înspre Dumnezeu și aducem rod înspre Dumnezeu! Amin!

Când eram în omul cel vechi, tot ce făceam era în moarte. Romani 7:5 spune că, atunci când eram în carne, patimile pentru păcate, care acționau prin lege, lucrau în mădularele noastre pentru a aduce rod spre moarte.

Trebuie să aducem rod; când suntem în omul cel vechi, aducem rod spre moarte, dar când trăim în unirea organică cu Domnul ca soție a Lui, aducem rod spre Dumnezeu.

Când eram în omul cel vechi, tot ce făceam era în păcat și ducea la moarte; era un rod al morții și înspre moarte. O, Doamne! Dar acum, ca persoane regenerate, suntem soția lui Cristos și aducem rod înspre Dumnezeu! Nu trăim doar pentru Dumnezeu, ci înspre Dumnezeu, și tot ceea ce facem este acum legat de Dumnezeu.

Când mergem la școală sau la serviciu, facem asta înspre Dumnezeu, fiind una cu Dumnezeu, și totul este legat de Dumnezeu. Când noi, cei care credem în Cristos, suntem în înviere, aducem roadă înspre Dumnezeu.

Omul nostru cel vechi a murit și suntem uniți cu Cristos în înviere și trăim înspre Dumnezeu. Nu trăim doar pentru Domnul, căci asta înseamnă că suntem încă separați de Domnul și încercăm să facem lucruri care să-I fie plăcute. Trăim înspre Domnul și tot ceea ce facem este înspre El, căci suntem uniți cu El (Ioan 15:5; 1 Corinteni 6:17).

Aceasta este ca relația de căsătorie; soțul trăiește înspre soție și soția trăiește înspre soț. Când o soție trăiește și face lucruri pentru soțul ei, încearcă să-i fie plăcut, dar nu o face înspre el, iar rezultatul nu este ceva pozitiv.

Dar când soția trăiește înspre soțul ei și face lucruri înspre soțul ei, acest lucru este foarte dulce, căci exprimă unirea organică și relația de dragoste dintre cei doi.

O, ce privilegiu este pentru noi să fim uniți cu Cristos ca soție a Lui! Cât de mult Îl iubim! Îl iubim și trăim înspre El și aducem rod înspre Dumnezeu!

Tot ceea ce facem acum este legat de Dumnezeu. În greacă, a aduce rod înspre Dumnezeu înseamnă a fi condus la Dumnezeu, a fi către Dumnezeu, a face lucruri înspre Dumnezeu.

Aceasta înseamnă că suntem înspre Dumnezeu, trăim înspre Dumnezeu, facem totul înspre El și totul în viața noastră de zi cu zi este legat de El și este înspre El. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, Te iubim! Tu ești dragul nostru Soț. Ne dăm Ție. Vrem să trăim înspre Tine astăzi. Vrem să facem toate lucrurile nu doar pentru Dumnezeu, ci înspre Dumnezeu, căci suntem uniți cu Dumnezeu într-o unire organică. Păstrează-ne un singur duh cu Tine astăzi, Doamne. Păstrează-ne în duhul nostru. Aleluia, am fost făcuți morți față de lege prin trupul lui Cristos, ca să putem fi uniți cu Cristos, Cel înviat! Slavă Domnului, suntem uniți cu Cristos ca unul singur, avem o unire organică cu El și acum aducem rod înspre Dumnezeu. O, Doamne, Te iubim atât de mult! Tu ești Soțul nostru drag și totul în viața noastră de zi cu zi este înspre Tine. Tot ceea ce facem este acum legat de Dumnezeu, căci Dumnezeu este Soțul nostru! Amin, Doamne! Ce privilegiu este pentru noi să ne dăruim Ție pentru a Te savura! Te iubim și știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu, căci Tu lucrezi să ne conformezi imaginii lui Cristos! O, ce căsnicie minunată! Ce căsnicie binecuvântată! Te savurăm ca viața noastră nemărginită și trăim înspre Tine pentru a aduce rod înspre Dumnezeu!

A aduce rod înspre Dumnezeu înseamnă că Dumnezeu este produs ca rod, Îl trăim pe Dumnezeu și Îl revărsăm pe Dumnezeu

În Romani 7:4-5, vedem un contrast viu între moarte și Dumnezeu. Când suntem în omul vechi, când trăim în carne, aducem rod înspre moarte. Dar când trăim în unirea organică cu Domnul și suntem uniți cu El ca un singur duh, aducem rod înspre Dumnezeu.

Când trăim în carne, trăim în domeniul pomului cunoștinței binelui și răului, iar rezultatul este moartea, așa cum Dumnezeu i-a avertizat pe Adam și Eva. Dar când trăim în duhul contopit, un singur duh cu Domnul, rodul este viața, căci aducem rod înspre Dumnezeu și trăim una cu Domnul pentru expresia Sa!

Slavă Domnului, după ce suntem căsătoriți cu Cristos, trăim înspre Dumnezeu, aducem rod înspre Dumnezeu și alegem pomul vieții!

În Romani 7:4, Pavel prezintă o înmormântare și o nuntă. Pe de o parte, am fost îngropați împreună cu Cristos; aceasta este o înmormântare, căci omul vechi a fost îngropat împreună cu El. Pe de altă parte, ne-am căsătorit, ne-am unit cu altul; aceasta a fost o nuntă minunată cu Domnul.

Fie ca noi să experimentăm zilnic o înmormântare a omul vechi și o nuntă cu Cristos, savurându-L pe El și dând la moarte omul nostru cel vechi. Am fost făcuți morți ca să putem fi uniți cu altul; am murit ca să trăim (Galateni 2:19). Slavă Domnului!

Fie ca noi să ne dăm seama că nu ar trebui să mai trăim în carne, manifestarea omului cel vechi, ci în duh, căci am fost uniți cu Domnul ca un singur duh. Pe măsură ce trăim în duh, Îl trăim pe Cristos (Galateni 2:20).

A aduce rod înspre Dumnezeu înseamnă că Dumnezeu este produs ca rod. Amin, pe măsură ce trăim în duhul contopit, tot ceea ce suntem și facem trebuie să fie Dumnezeul cel viu! Dumnezeu trăiește în noi, El locuiește în noi, El Se exprimă prin noi și noi aducem rod înspre Dumnezeu trăindu-L pe Dumnezeu în trăirea noastră!

Fie ca noi toți să-L producem pe Dumnezeu ca o revărsare a lui Dumnezeu. În unirea organică cu Domnul (1 Corinteni 6:17), trăim înspre Cristos și El trăiește în noi, iar noi aducem rod înspre Dumnezeu. Alții ne văd pe noi, ființe umane, care trăim o viață creștină normală, dar noi aducem rod înspre Dumnezeu, căci Dumnezeul cel viu este exprimat prin noi.

Trebuie să-L aducem pe Dumnezeu ca o revărsare a lui Dumnezeu; în acest fel, îl avem pe Dumnezeul cel viu ca rod al nostru și aducem rod înspre Dumnezeu. Când am crezut în Domnul Isus, ne-am unit cu El în duh și am primit viața Lui; mai mult, am fost uniți cu viața lui Cristos.

Suntem uniți cu Cristos, suntem căsătoriți cu Cristos și acum aducem rod înspre Dumnezeu. A aduce rod nu este ceva deliberat, ceva ce ne străduim să facem; este un rezultat și o consecință normală a trăirii noastre în unirea organică cu Domnul și a faptului că-L iubim. Amin!

Ne abținem acum de la idoli nu pentru că Biblia ne spune asta, ci pentru că aducem rod înspre Dumnezeu și rodul Duhului este adus în noi. Fie ca noi să Îl savurăm zilnic pe Cristos ca pom al vieții, până când aducem rod înspre Dumnezeu.

Există două feluri de roade din viața divină referitoare la aducerea de rod înspre Dumnezeu. În primul rând, este vorba de rodul din 2 Petru 1:5-7 și Galateni 5, adică virtuțile creștine. Aducem rod înspre Dumnezeu având virtuțile creștine, care se manifestă pe măsură ce trăim înspre Domnul și primim distribuirea Sa divină.

Pe măsură ce credința crește și se dezvoltă în noi, avem virtute, cunoaștere, stăpânire de sine, răbdare, evlavie, dragoste frățească și dragoste divină. Aducem toate aceste roade rămânând în Domnul și rămânând în unirea organică cu El.

Toate aceste virtuți sunt atributele lui Dumnezeu care ne umple, pe care le savurăm și care se revarsă din noi pentru a se manifesta în virtuțile noastre umane. Amin!

Pe de o parte, lăsăm viața divină să crească și să se dezvolte în noi și aducem rodul virtuților. Pe de altă parte, acest rod este realizat și ca Duh și putem aduce rodul Duhului menționat în Galateni 5:22-24.

A aduce rod înspre Dumnezeu înseamnă a avea roada Duhului, cum ar fi bucuria, dragostea, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea și stăpânirea de sine. Pe măsură ce rămânem în Domnul ca mlădițele în viță, aducem rod înspre Dumnezeu, căci avem rodul Duhului. Amin!

Al doilea fel de rod este contactul nostru cu oamenii și distribuirea vieții divine în ei, pentru ca aceștia să fie regenerați de Dumnezeu, să fie umpluți cu viața lui Dumnezeu și să devină rod înspre Dumnezeu! Amin! Viața divină care vine în noi se revarsă în alții pentru a-i regenera și a-i aduce la Domnul, pentru a fi atașați de Cristos și a deveni rod înspre Dumnezeu! Slavă Domnului!

Rodul sunt, de asemenea, persoanele regenerate care cred în Domnul prin viața noastră și prin predicarea Evangheliei. Fie ca noi să avem ambele feluri de rod înspre Dumnezeu și să nu fim leneși sau fără rod, căci dacă le avem, vom avea o intrare bogată în împărăția lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem să trăim astăzi în unirea lui Dumnezeu cu omul în duhul nostru. Îți mulțumim că omul nostru vechi a murit cu Cristos și am fost înviați cu El pentru a trăi și a umbla în noutatea vieții în înviere. Aleluia, avem viața lui Dumnezeu și am fost uniți cu viața lui Dumnezeu pentru a trăi înspre Dumnezeu și a aduce rod înspre Dumnezeu! O, Doamne, ține-ne uniți cu Tine astăzi. Adu rod în noi. Fie ca noi să rămânem sub distribuirea divină până când vom fi umpluți cu Dumnezeu și-L vom revărsa de Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca Dumnezeu să fie produs prin noi, așa cum trăim într-un singur duh cu Tine! Exprimă-te prin noi astăzi. Manifestă-te în noi. Fie ca credința noastră să crească și să se dezvolte până când va aduce virtute, cunoștință, stăpânire de sine, răbdare, evlavie, dragoste frățească și dragoste. Amin, Doamne, păstrează-ne să rămânem în Tine și să trăim înspre Tine, ca să putem avea roada Duhului! Curge în noi și curge din noi în atât de mulți oameni care caută, astfel încât ei să devină rod înspre Dumnezeu prin regenerare! Amin, Doamne, Te iubim!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Bear Fruit to God as we Live to God for God to be Brought forth as Fruit in Us, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 4 cu tema: Noul Soț (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să fim fecioare prudente care căutăm să fim umpluți cu Duhul în sufletele noastre, vasele noastre

01/06/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos și oameni ai împărăției, suntem atât fecioare care Îl iubesc pe Domnul și suntem umpluți cu El pentru a aștepta întoarcerea Sa, cât și sclavi credincioși care Îi slujesc astăzi; ca fecioare prudente, vrem să avem Duhul nu doar în duhul nostru (lampa noastră), ci și mai mult, să câștigăm Duhul în sufletul nostru și să fim umpluți cu Duhul în sufletul nostru (vasul nostru). Amin!

Săptămâna aceasta venim la subiectul „Să fim veghetori în viață și credincioși în slujire”, bazat pe Matei 25. Pe măsură ce considerăm cu rugăciune subiectul trăirii în realitatea împărăției lui Dumnezeu în viața de biserică, trebuie să ne dăm seama că avem aceste două aspecte înaintea Domnului.

În aspectul vieții și trăirii noastre, suntem fecioare care Îl iubesc pe Domnul, suntem umpluți cu El și așteptăm întoarcerea Lui în dragoste, pentru a putea intra la ospățul de nuntă. În aspectul slujirii noastre, suntem robi ai lui Dumnezeu, slujindu-I în mod credincios astăzi, dând hrană sfinților la timpul potrivit și netratându-i în mod rău pe frații noștri în credință.

În Matei 24-25 vedem manifestarea împărăției cerurilor. În perspectiva împărăției lui Dumnezeu în manifestarea ei, pe măsură ce învățăm să trăim în realitatea împărăției astăzi, trebuie să fim veghetori în viață și credincioși în slujire, astfel încât să putem fi aduși în manifestarea împărăției din epoca viitoare.

Dacă suntem cei veghetori în viață și credincioși în slujire, având dublul statut de fecioare și robi ai Domnului, vom fi aduși în manifestarea împărăției.

Pe de o parte, suntem fecioare care am fost logodite și căsătorite cu Domnul, așa că trebuie să-L iubim, să creștem în viață și să-L câștigăm ca uleiul nu numai în lampa noastră, ci și mai mult, în vasul nostru.

Pe de altă parte, suntem robi ai Domnului și, ca robi, trebuie să-I slujim cu credință, chiar să învățăm să le administrăm hrană membrilor casei lui Dumnezeu la momentul potrivit, să nu-i tratăm rău, ci să ne îngrijim de ei conform lui Dumnezeu.

Nu putem avea una fără cealaltă, chiar dacă l-am putea prefera un aspect și nu-l putem prefera pe celălalt. Unii ar putea prefera să-L iubească pur și simplu pe Domnul și să-L câștige ca viață și se concentrează asupra acestui lucru la maximum. Dar s-ar putea să nu acorde o atenție adecvată slujirii lor.

În mod similar, unii credincioși pot fi destul de fervenți, zeloși și sârguincioși în slujirea Domnului și în a face multe lucruri pentru El, dar neglijează aspectul iubirii Domnului și al creșterii în viață.

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să fim atât fecioare care Îl iubesc pe Domnul și cresc în viață, cât și robi ai lui Dumnezeu care Îl slujesc în duh în casa lui Dumnezeu.

De fapt, savurarea noastră de Cristos și creșterea în viață sunt pentru slujirea noastră, căci viața pe care o câștigăm de la Domnul este pentru ca noi să-L administrăm pe Cristos altora pentru clădirea lui Dumnezeu.

Iar slujirea noastră nu este doar pentru a-L sluji pe Domnul; slujirea noastră trebuie să fie plină de viață, bazată pe viață și pe viață care împarte.

Suntem ca niște fecioare pure care poartă mărturia Domnului în epoca întunecată și merg să-L întâlnească pe Domnul

Matei 25:1-4 ne arată că noi, credincioșii în Cristos, suntem ca niște fecioare pure care își iau lămpile și merg să-L întâmpine pe Cristos, Mirele. Fecioarele îi semnifică pe credincioșii în Cristos priviți din perspectiva vieții (2 Corinteni 11:2).

Noi toți, fie frați sau surori în Cristos, suntem fecioare logodite cu Cristos. Suntem partenera lui Cristos, mireasa Sa. Avem o relație intimă cu Cristos și Îl contactăm zilnic, ne deschidem către El și Îl iubim.

Poporul împărăției, credincioșii în Cristos, sunt ca niște fecioare pure. Ca atare, ei poartă mărturia Domnului în epoca întunecată și ies din lume să-L întâlnească pe Domnul.

Ca fecioare pure care Îl iubesc pe Domnul și căută să-L câștigăm mai mult, nu avem arme de luptă sau unelte de lucru, ci lămpi unde Îl avem pe Domnul ca lumină și Duhul ca ulei și ținem cuvântul vieții spre mărturia Domnului.

A fi o fecioară pură nu este ceva ce are legătură cu munca, slujirea sau activitatea noastră; este ceva legat de viață. Da, există aspectul de a lucra pentru Domnul și de a-I sluji, dar în aspectul de a fi o fecioară pură, suntem logodiți cu Domnul, avem o relație de dragoste cu El și purtăm mărturia Sa.

Trăim astăzi într-o epocă întunecată și strălucim ca niște lumini în lume (Matei 5:14-16; Filipeni 2:15-16). Amin! Domnul ne spune în Matei 25 că trebuie să fim pregătiți și veghem la finalizarea epocii, la venirea împărăției, pentru a purta mărturia Domnului. Suntem fecioare pure care purtăm lampa, mărturia Domnului.

Privind în jurul nostru, ne dăm seama că epoca de astăzi este cea mai întunecată din toate epocile; este cea mai întunecată epocă, chiar înainte de zori. Simțim că trăim în ceasul cel mai întunecat și, în această epocă întunecată, Domnul are nevoie de o mărturie strălucitoare.

Oriunde ne-am afla, în orașul și la țară în care trăim, Domnul are nevoie de o mărturie strălucitoare; El are nevoie de fecioare pure care să poarte lampa ca mărturie a Sa. Domnul are nevoie de fecioare pure care să-L strălucească, să mărturisească pentru El și să-L exprime.

Lampa este foarte importantă, deoarece semnifică nevoia Domnului de mărturia Sa.

De asemenea, ca fecioare pure, ieșim din lume pentru a-L întâlni pe Domnul; nevoia nu este doar a Duhului care locuiește în noi, ci și mai mult, umplerea Duhului în vasul nostru. Trebuie să fim umpluți cu Duhul atât în duhul nostru (lampa noastră), cât și în sufletul nostru (vasul nostru).

Cum putem să-L strălucim pe Domnul? Cum putem fi pregătiți să mergem și să-L întâlnim pe Mire? Este prin a-L câștiga pe Domnul ca Duh în vasul nostru, în sufletul nostru.

Zi de zi trebuie să căutăm să câștigăm mai mult din Duhul. Pe măsură ce ne pregătim să mergem și să-L întâlnim pe Cristos, mirele, și pe măsură ce Îl strălucim altora astăzi, vrem să-L avem nu doar în lampa noastră, ci și mai mult, să-L câștigăm pe Cristos ca Duh, ca uleiul din vasul nostru.

Poate că trăim într-o țară cu un puternic fundal religios și un creștinism tradițional îndelungat, dar nevoia disperată este ca omul să câștige Duhul înviorător, Duhul dătător de viață, Duhul arzător, care să fie câștigat de om și să-l umple.

Astăzi suntem fecioare pure care Îl iubesc pe Domnul și sunt umpluți cu El, pregătindu-ne să mergem mai departe și să-L întâlnim și crescând în viață pentru a fi pregătiți pentru căsătoria noastră cu El.

Fie ca să nu ne vindem niciodată statutul de fecioare; chiar și în fața dușmanului suntem fecioare.

Doamne Isuse, dezvăluie-ne pentru a vedea că suntem ca niște fecioare pure care merg să Te întâlnească pe Tine, Mirele nostru! Amin, Doamne, Te iubim! Ne deschidem Ție. Vrem să creștem în viață zi de zi, astfel încât să putem ajunge la maturitate și să fim calificați să intrăm la ospățul de nuntă împreună cu Tine. Vrem să câștigăm mai mult din Tine în fiecare zi. Umple-ne lampa și chiar mai mult, umple-ne vasul! Fie ca fiecare zi să fie o zi în care să-L câștigăm pe Cristos ca Duh în vasul nostru. Strălucește în noi, Doamne, și strălucește prin noi. Fă-ne lumini în această epocă întunecată de astăzi. O, Doamne, chiar dacă trăim în cea mai întunecată perioadă, la finalizarea acestei epoci, vrem să fim ca niște fecioare pure, câștigând din Duhul în vasul nostru și strălucindu-ne pe Tine! Aleluia, suntem ca o cetate așezată pe un munte, avându-L pe Cristos ca lumină! O, Doamne, strălucește prin noi! Ținem sus cuvântul vieții pentru a străluci ca niște lumini în această lume! Amin, Doamne, ne prețuim statutul de fecioare, iubindu-Te, crescând în viață, pregătindu-ne și câștigând Duhul în vasul nostru!

Să fim fecioare prudente care căutăm să fim umpluți cu Duhul în sufletele noastre, vasele noastre

Există o diferență între lampă și vas în Matei 25:1-4; lampa semnifică duhul credincioșilor (Prov. 20:27), iar vasul semnifică sufletele lor. Noi, credincioșii în Cristos, Îl avem pe Duhul lui Dumnezeu ca ulei în duhul nostru (Rom. 8:16) și, atunci când ne exersăm duhul, ardem puternic pentru Domnul.

Conform cu Proverbe 20:27, duhul omului este lampa lui Iehova; duhul nostru uman este lampa lui Dumnezeu, care Îl conține pe Dumnezeu și arde în Duh. Duhul nostru conține uleiul, care este Duhul lui Dumnezeu care arde în duhul nostru. Credincioșii strălucesc lumina Duhului lui Dumnezeu din interiorul duhului lor.

Pentru ca lumina divină să strălucească în părțile lăuntrice ale omului, Duhul lui Dumnezeu, ca ulei, trebuie să îmbibe (să se contopească cu) duhul omului ca fitilul (Romani 8:16) și să „ardă” împreună cu duhul omului (12:11). Amin!

Acesta este punctul central al economiei lui Dumnezeu: Duhul divin contopit cu duhul nostru și arzând cu duhul nostru. Nu este vorba doar de duhul nostru care arde sau doar de Duhul Sfânt care arde, ci cele două duhuri sunt contopite pentru a arde împreună într-un mod contopit.

Duhul Său locuiește în noi, ne umple și ne saturează; de asemenea, Duhul Său se contopește cu duhul nostru și arde cu duhul nostru.

Noi, cei care credem în Cristos, avem Duhul arzând în și împreună cu duhul nostru și suntem lumina lumii, strălucind ca o lampă în întunericul acestei epoci (Matei 5:14-16; Filipeni 2:15-16), purtând mărturia Domnului spre glorificarea lui Dumnezeu. Amin!

Ca fecioare prudente, însă, trebuie să ardem nu doar în duhul nostru, ci și mai mult, să câștigăm ceva din Duh în sufletul nostru, în vasul nostru. Fecioarele prudente din Matei 25:4 au luat ulei în vase cu lămpile lor.

Cinci din cele zece fecioare erau prudente și cinci erau nechibzuite; cele nechibzuite nu aveau ulei în vasul cu candela lor, dar cele prudente aveau ulei în vasul lor. Odată ce uleiul din duhul nostru se arde, avem nevoie de mai mult ulei în vasul nostru pentru a alimenta arderea din lampă.

Pe măsură ce simțim clar venirea Domnului mai aproape ca niciodată, nu știm cât timp mai este până la întoarcerea Lui. Ar fi ceva nechibzuit să încercăm să ghicim când va veni Domnul, căci nici măcar Fiul nu știe: numai Tatăl știe.

Dar oricât de mult vrea Domnul să întârzie, trebuie să fim pregătiți; trebuie să fim pregătiți având porția suplimentară de ulei nu doar în lămpile noastre, ci și mai mult, în vasul nostru.

Noi, oamenii, suntem vase făcute pentru Dumnezeu (Romani 9:21, 23-24) și personalitatea noastră este în sufletul nostru; vasele din Matei 25:4 semnifică sufletele credincioșilor. Vasul nostru este sufletul nostru compus din mintea, emoția și voința noastră, care este personalitatea noastră, ceea ce suntem.

Da, avem Duhul lui Dumnezeu în duhul nostru, dar cât din Duh avem în mintea, emoția și voința noastră? Cât din Duh avem în vasul nostru?

Suntem fecioare pure care așteaptă venirea Domnului și se pregătesc pentru întoarcerea Lui și, pe măsură ce facem acest lucru, trebuie să avem Duhul nu numai în candela noastră, ci și în vasul nostru, în sufletul nostru.

Fie ca noi să fim fecioare prudente – nu doar fecioare pure, ci și fecioare prudente – care au ulei în vasul lor, adică au Duhul lui Dumnezeu saturându-ne și umplându-ne sufletele (1 Petru 2:25; Evrei 13:17).

Cele cinci fecioare prudente nu numai că au ulei în lămpile lor, ci și iau ulei în vase. Faptul că au ulei în lămpile lor semnifică faptul că au Duhul lui Dumnezeu locuind în duhul lor (Romani 8:9, 16). Faptul că au ulei în vase semnifică faptul că au Duhul lui Dumnezeu umplându-le și saturându-le sufletele.

Nu trebuie să ne mulțumim doar cu a-L avea pe Cristos ca Duh în duhul nostru, ci să mergem mai departe pentru a câștiga din Duhul în sufletul nostru, vasul nostru. Cât din Duhul Sfânt este în mintea noastră, în modul în care gândim, analizăm lucrurile, luăm în considerare lucrurile și în opiniile pe care le avem?

Cât din Duh se află în modul în care iubim și urâm, în lucrurile pe care le iubim și le displacem? Cât din Duh se află în procesul nostru de a lua decizii, în modul în care luăm în considerare, planificăm, reacționăm etc.?

Trebuie să învățăm să ne deschidem întreaga ființă interioară Domnului, în special mintea, emoțiile și voința noastră, și să-I permitem Domnului, ca Duh, să ne satureze și să ne umple sufletul. Trebuie să câștigăm o porție suplimentară de Duh în mintea, emoțiile și voința noastră, astfel încât Duhul să ne umple și să ne sature sufletul.

Dacă nu avem această cantitate suplimentară de Duh Sfânt în sufletul nostru, suntem fecioare nechibzuite; totuși, dacă permitem Duhului să ne sature, vom fi fecioare prudente. Trebuie să ne deschidem Domnului și să ne rugăm:

Doamne Isuse, vrem să fim fecioare prudente care au o porție suplimentară de ulei în vasul lor împreună cu lampa lor. Amin, Doamne, îndură-Te de noi. Vrem să avem Duhul Tău nu numai în duhul nostru, ci și în sufletul nostru! Aleluia, Duhul este cu duhul nostru și chiar locuiește în duhul nostru pentru a fi contopit cu duhul nostru! Doamne, avem nevoie de umplerea Duhului în sufletul nostru! Răspândește-Te din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră. Vrem să avem o porție suplimentară de Duh Sfânt pentru a ne satura și a ne umple întreaga ființă! Fie ca noi să fim cei veghetori și pregătiți care au umplerea Duhului Sfânt în sufletul nostru. Ne deschidem Ție. Venim la Tine în cuvântul Tău și ne menținem ființa deschisă către Tine pe tot parcursul zilei. Umple-ne mintea, emoția și voința. Răspândește-Te în modul în care gândim și saturează-ne emoțiile cu Duhul. Amin, Doamne Isuse, fie ca Duhul să ne pătrundă mintea, voința și emoțiile! Vrem să fim fecioarele prudente care Te iubesc și Îți permit să ne saturezi și să ne umpli sufletul cu Duhul, astfel încât să putem avea o porție suplimentară de Duh în vasul nostru!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Prudent Virgins seeking to be Filled with the Spirit in our Souls, our Vessels, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema, Să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 6 (Să fim veghetori în viață și credincioși în slujire) ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Domnul Isus este unicul nazireu care a savurat cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste

02/07/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Dorința lui Dumnezeu este ca tot poporul Său să fie nazirei, iar Domnul Isus este unicul nazireu care trăiește în duhul nostru astăzi!

Un nazireu este un tip reprezentativ al lui Cristos în faptul că El a trăit absolut pentru Dumnezeu în umanitatea Sa, savurându-L pe Dumnezeu ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste pentru a alege lucrurile bune și să refuze răul.

Cristalul pe care ne centrăm în Numeri 6 este dorința lui Dumnezeu ca tot poporul Său să fie nazireii de astăzi. Aceasta vrea Domnul astăzi – El dorește o armată de nazirei, adică El vrea ca tot poporul Său să fie nazireii care sunt formați într-o armată care luptă pentru interesul Său.

Jurământul unui nazireu așa cum este prezentat în Numeri 6:1-9 este minunat; noi toți trebuie să avem un astfel de jurământ. În viața de biserică din recâștigarea Domnului suntem în țara șanselor egale și noi toți putem fi nazirei.

Legământul de nazireu este o provizie specială împotriva degradării din preoție. Când preoția a devenit învechită și degradată, Domnul avea nevoie de câțiva care să facă acest jurământ special pentru a deveni nazireii preoțești.

În general vorbind, toți credincioșii sunt preoți pentru Dumnezeu, însă trebuie să recunoaștem că, în adevărul și experiența subiectivă, preoția a devenit degradată și învechită. Nu vrem să fim vechi, ci noi, nu vrem să fim învechiți, ci proaspeți, și nu vrem să fim degradați, ci recâștigați.

Principiul din economia nou-testamentală a lui Dumnezeu este că Dumnezeu are nevoie de om care să Îi corespundă în mișcarea Sa pe pământ; El dorește ca tot poporul Său să fie nazirei pentru mișcarea Sa pe pământ și pentru satisfacția Sa în acest univers.

Patru caracteristici vitale ale nazireilor care sunt absoluți pentru Dumnezeu

Mai întâi de toate, numai nazireii Îl pot aduce pe Domnul Isus înapoi; nazireii sunt biruitorii, iar atunci când Domnul câștigă un grup suficient (în număr) de biruitori, El se va întoarce. Doar nazireii Îl pot aduce pe Domnul înapoi, și nazireii sunt constituenții miresei lui Cristos; ca atare, ei Îl aduc înapoi pe Domnul Isus.

În al doilea rând, nazireii sunt de fapt mesagerii bisericilor, după cum se vede în Apocalipsa 2-3. Când Domnul S-a adresat bisericilor, El nu S-a adresat direct bisericilor ci mesagerilor fiecărei biserici. Fără mesageri, nu există nici o vorbire din partea Domnului către biserici.

Dacă nu suntem mesagerii în bisericile de astăzi, Domnul nu are nici o cale să vorbească bisericilor prin noi. Un mesager este cineva care Îl ia pe Cristos ca adevăratul Mesager și care are un mesaj proaspăt din partea lui Dumnezeu vorbit poporului Său; acest mesaj este și Cristos.

Cu toții trebuie să aspirăm să fim mesageri de astăzi către biserici, care sunt nazireii de astăzi.

În al treilea rând, în Numeri 6, imediat după secțiunea despre jurământul nazireilor, este binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic prin preot; acest lucru nu este întâmplător, ci mai degrabă foarte semnificativ.

Pentru a binecuvânta oamenii cu Dumnezeul Triunic, trebuie să fim nazireii de astăzi; nu putem binecuvânta oamenii cu Dumnezeul Triunic dacă nu suntem nazireii de astăzi.

În Geneza 12:2 Domnul i-a spus lui Avraam că El îl va binecuvânta și că el va fi o binecuvântare; rugăciunea noastră ar trebui să fie:

Doamne, binecuvintează-ne și fă-ne o binecuvântare pentru alții! Binecuvintează-ne cu Tine Însuți ca Dumnezeu Triunic și fă-ne un canal de binecuvântare cu Dumnezeul Triunic pentru toți sfinții din recâștigarea Ta și pentru toți oamenii de pe pământ!

În final, cea de-a patra caracteristică vitală a nazireilor este că sunt pentru satisfacția lui Dumnezeu, care este mărturia lui Isus în această epocă. În Vechiul Testament ei erau în jurul tabernaculului, slujind lui Dumnezeu legat de Cortul Mărturiei, cu orice era nevoie.

Deoarece legea ca mărturie a lui Dumnezeu era în chivot, chivotul se numea Chivotul Mărturiei, și întregul Tabernacul se numea Tabernaculul Mărturiei. Astăzi suntem mărturia lui Isus și toți nazireii sunt pentru mărturia lui Isus.

În Apocalipsa 1:2 Ioan a spus că era pe insula Patmos din cauza cuvântului lui Dumnezeu și a mărturiei lui Isus.

Mărturia lui Isus este revelată în Apocalipsa ca sfeșnicele din capitolul 1, marea mulțime din capitolul 7, femeia strălucitoare din capitolul 12, recolta cu primele sale roade în capitolul 14, biruitorii de pe marea de sticlă din capitolul 15, mireasa gătită pentru nuntă în capitolul 19 și Noul Ierusalim în capitolele 21-22.

Mărturia lui Isus este duhul profeției (Apoc. 19:10); este substanța, dispoziția și caracteristica profeției din cartea Apocalipsa. Suntem aici pentru mărturia lui Isus, iar nazireii trăiesc în mod absolut pentru satisfacția lui Dumnezeu, care este mărturia lui Isus astăzi.

Doamne Isuse, ne dăruim Ție ca să fim nazireii de astăzi care Te aduc înapoi. Fă-ne cei din biserici care au mesajul proaspăt al lui Dumnezeu pentru biserica lui Dumnezeu. Doamne, binecuvintează-ne cu Tine Însuși ca Dumnezeul Triunic și fă-ne un canal de binecuvântare cu Dumnezeul Triunic pentru toți sfinții și pentru toți oamenii. Amin, Doamne Isuse, suntem aici pe pământ pentru satisfacția Ta, mărturia lui Isus. Nu suntem aici pentru noi înșine sau pentru interesul nostru, ci pentru biserica care mărturisește, pentru ca biserica să fie mărturia potrivită a lui Isus pe pământ!

Domnul Isus este unicul nazireu care a savurat cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste

Când vorbim despre a fi un nazireu, trebuie să ne dăm seama că în rasa umană, unicul nazireu este Domnul Isus; de aceea, un nazireu este un tip reprezentativ al lui Cristos în trăirea Sa absolut pentru Dumnezeu în umanitatea Sa (vezi Ioan 5:30, Filipeni 2:8; Matei 11:28-30; Efes. 4:20-21; Ioan 6:57).

În noi înșine și prin noi înșine nu putem fi un nazireu, nici nu vrem să fim; dar slavă Domnului, avem un Nazireu în duhul nostru! În duhul nostru avem pe Cineva absolut pentru Dumnezeu și pur și simplu trebuie să Îl contactăm și să Îl învățăm pe Cristos așa cum realitatea este în Isus (Efes. 4:20-21).

Aceasta înseamnă că trebuie să Îl învățăm pe Cristos într-un mod subiectiv, experimental, potrivit stării actuale a lui Isus așa cum este consemnată în Evanghelii.

Când mâncăm pe Domnul ca mâncarea noastră spirituală, trăim datorită Lui, pentru că El devine factorul, elementul și esența de bază a vieții noastre (vezi Ioan 6:57).

Dacă ne uităm la Domnul Isus ca adevăratul și unicul nazireu, ne-am putea întreba: Cum a putut El ca om să respingă răul și să facă binele? Cum a putut să aleagă voia Tatălui și să refuze propria Sa voie? Cum a putut respinge gloria de la om și să caute gloria de la Dumnezeu? Cum a putut să refuze lumea și să Îl aleagă pe Dumnezeu?

În Isaia 7:14-15 ni se dă cheia – în viața Sa umană, Domnul Isus a mâncat unt (cel mai bogat har) și miere (cea mai dulce dragoste) în toate zilele vieții Sale și astfel a fost în stare să aleagă lucrurile bune ale voii Tatălui și să refuze răul.

Domnul Isus, Emanuel cel profețit în Isa. 7:14 care S-a născut dintr-o fecioară, a fost un nazireu, și a mâncat unt și miere până când a învățat să respingă răul și să aleagă lucrurile bune.

Untul, cel mai bogat aliment, se referă la cel mai bogat har; mierea, cea mai dulce hrană, se referă la cea mai dulce dragoste. Trebuie să învățăm cum să participăm în cel mai bogat har și în cea mai dulce dragoste și vom fi în stare să refuzăm răul și să alegem lucrurile bune.

Lucrurile bune de aici sunt de fapt voia bună, plăcută și perfectă a lui Dumnezeu (Rom. 12:2).

Când Domnul Isus avea doar doisprezece ani și a rămas în templu, părinții Lui L-au căutat și când L-au găsit, El le-a spus că El trebuie să fie în lucrurile Tatălui Său (vezi Luca 2:48). El avea numai doisprezece ani, dar a mâncat cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste până când a fost umplut cu intenția și dorința Tatălui.

Mai mult, în loc să le spună părinților să-L lase să rămână în templu, Domnul S-a dus cu ei acasă și a fost supus în toate lucrurile. Pe de o parte, El a fost întărit în interior pentru a alege lucrurile bune și, pe de altă parte, El a fost în stare să aleagă voința lui Dumnezeu și astfel să fie supus părinților Săi.

Dacă am fi fost în locul Lui, am fi vrut să scăpăm de părinții noștri și să fim în casa lui Dumnezeu; dar Domnul a ales lucrul dificil pe care Dumnezeu i L-a dat pentru că a mâncat cele mai bogate și mai dulci alimente înaintea lui Dumnezeu.

Apoi, în Mat. 11:25-26, după ce orașele principale din Israel în care a mers L-au respins, în loc să spună ceva pentru a le pedepsi, Domnul a răspuns și a spus: Te preamăresc Tată… – El răspundea și Îi spunea Tatălui, fiind întotdeauna în părtășie cu El. Și L-a lăudat pe Tatăl chiar și pentru că a fost respins, deoarece și-a dat seama că Tatăl a ascuns unele lucruri de cei capabili și inteligenți, însă le-a revelat copiilor și celor sărmani.

În caz după caz, vedem că Domnul în calitate de unicul nazireu L-a savurat pe Dumnezeu ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste și că El a fost în stare să facă binele și să respingă răul.

În Marcu 1:35 Domnul era în casă, și tot satul s-a adunat la ușă; dacă eram noi, am fi rămas acolo multă vreme, dar Domnul a ieșit și a plecat noaptea într-un loc pustiu, și acolo S-a rugat; iar când au venit ceilalți și L-au găsit, El a spus: Să mergem de aici.

Ceea ce L-a guvernat pe El nu era mediul, ci voia Tatălui. El a ales voia Tatălui, pentru că El Îl savura pe Tatăl ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste.

Motivul pentru care noi sau altcineva putem alege voia Tatălui, putem renunța la ceva, putem să ne renegăm pe noi înșine sau să alegem lucrurile grele este că în spatele nostru există o mare putere susținătoare a savurării lui Cristos ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste (1:17; Rom. 5:17; 2 Tim. 2:1; 2 Cor. 5:14-15; Gal. 2:20; Rom. 8:37; 12:1-2).

Voia Tatălui este ca noi să fim nazireii Săi; prin urmare, trebuie să Îl savurăm de Cristos ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste și vom fi în stare să alegem voia lui Dumnezeu și să respingem răul, fiind una cu Dumnezeu pentru mișcarea Sa pe pământ.

Să continuăm să Îl savurăm pe Domnul ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste, și aceasta va fi puterea noastră susținătoare pentru a alege să fim nazireii de astăzi.

Doamne Isuse, alegem să fim nazireii de astăzi, cei care Îl mâncă și Îl savurează pe Cristos ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste. Venim la Tine, Doamne, unicul și adevăratul nostru Nazireu din duhul nostru, ca să fim infuzați cu Tine și să fim făcuți la fel ca Tine. Doar mâncându-Te pe Tine ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste putem alege lucrurile bune ale voiei Tatălui și să refuzăm răul. Doamne, păstrează-ne în savurarea Ta, păstrează-ne în părtășia Ta, și fă-ne pe deplin una cu Tine ca unicul Nazireu, așa încât să fim nazireii de astăzi, cei formați într-o armată care să lupte pentru interesele Tale pe pământ!