Biblia - Cuvântul lui Dumnezeu

Ne întâlnim cu Dumnezeu în Cristosul răscumpărător și strălucitor prin aplicarea sângelui lui Cristos

18/07/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

Este atât de edificator să ne dăm seama că locul în care ne întâlnim cu Dumnezeu, așa cum este reprezentat de locul de ispășire, este Cristos Însuși; ori de câte ori Dumnezeu Se întâlnește și vorbește cu noi, Cristos este prezent, și El este Cristosul răscumpărător și strălucitor.

Nu este un lucru mărunt să știm cum să venim înaintea lui Dumnezeu și să fim în prezența Sa. Dumnezeu ne-a creat după chipul și după asemănarea Sa, dar din pricina căderii ne-am îndepărtat de Dumnezeu și nu aveam nici o cale să Îl contactăm, să fim cu El sau să Îl primim.

Dar, slavă Domnului, Cristos a devenit un om – Domnul Isus Cristos, iar acest om-Dumnezeu a fost Dumnezeu contopit cu omul, a trăit o viață omenească perfectă și prin moartea și învierea Sa a deschis o cale nouă și vie ca să venim înaintea lui Dumnezeu.

În studiul nostru cu rugăciune a faptului că Dumnezeu îi vorbește lui Moise de deasupra acoperământului expierii și dintre heruvimi, ne dăm seama că Dumnezeu ne vorbește în Cristosul răscumpărător și în gloria exprimată în acest Cristos răscumpărător ca mărturie a Sa.

Dumnezeu vrea ca noi să ne întoarcem la El, să avem părtășie cu El, să Îl savurăm, să fim în prezența Sa și să primim vorbirea Sa; prin urmare, El a venit și a deschis o cale ca noi să venim la El.

Calea rânduită de Dumnezeu este Cristos Însuși; Cristos a venit și a îndeplinit toate cerințele dreptății, sfințeniei și gloriei lui Dumnezeu și, prin sângele Său vărsat pe cruce, putem să ne întoarcem la Dumnezeu, fiind curățiți de păcatele noastre și având dreptul să stăm în prezența Sa.

Când ne exersăm duhul și aplicăm sângele lui Cristos prin credință, Dumnezeu este credincios și drept să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate, și astfel avem dreptul să stăm în prezența lui Dumnezeu și să primim vorbirea Sa.

Cristos S-a oferit ca sacrificiu de ispășire și, în calitate de Marele Preot, a îndeplinit acțiunea de ispășire; acum, în înălțarea Sa, El este însuși locul unde se aplică ispășirea și ori de câte ori ne exersăm duhul și Îl contactăm, sângele Său este aplicat și putem sta în Cristos și pe baza lui Cristos să ne întâlnim cu Dumnezeu. Aleluia!

Dumnezeu vrea ca noi să venim la El și să fim împreună cu El, și El Însuși poate veni acum la noi, să fie cu noi și să ne vorbească fără a-Și încălca guvernarea sau dreptatea, sfințenia și gloria Sa, pentru El că vede sângele stropit și este satisfăcut, și toate cerințele Sale sunt acoperite și îndeplinite de Cristos, care este poziția noastră unică înaintea lui Dumnezeu. Aleluia!

Putem aplica sângele lui Cristos și să avem părtășie cu Dumnezeu ca să avem vorbirea Sa

Locul de ispășire, acoperământul expierii, cu heruvimii, nu este altceva decât iubitul nostru Domn Isus, pe care Dumnezeu L-a făcut loc de ispășire pentru noi ca să ne întâlnim cu Dumnezeu (Rom. 3:23). Locul unde ne întâlnim cu Dumnezeu este o persoană – Isus Cristos Însuși!

Ori de câte ori Dumnezeu se întâlnește cu noi și vorbește cu noi, acest Cristos prețios este prezent, și pe baza sângelui Său avem acces la Dumnezeu.

Când aplicăm sângele lui Cristos, intrăm în prezența lui Dumnezeu; aici nu avem conștiința păcatului sau conștiința de sine, ci suntem plini de conștientizarea lui Cristos, de conștientizarea lui Dumnezeu și, în cele din urmă, de conștientizarea Trupului și de conștientizarea armatei.

Când suntem una cu Domnul ca să aplicăm sângele lui Cristos și să avem părtășie cu Dumnezeu, nu mai suntem conștienți de păcatele, falimentele sau greșelile noastre, ci de Dumnezeu, Cristos, Trupul lui Cristos și armata pe care El dorește să o formeze pe pământ.

Aici, în Sfânta Sfintelor, suntem una cu Domnul, una cu inima Sa, intenția Sa și mișcarea Sa; toate lucrurile negative au dispărut și primim îndurare și har nu în falimentele sau slăbiciunile noastre, ci în sângele lui Cristos, care ne dă o poziție înaintea lui Dumnezeu.

Fie ca Dumnezeu să se îndure de noi, să nu credem în păcatele, falimentele, slăbiciunile sau greșelile noastre mai mult decât în sângele lui Isus Cristos!

Sângele Său satisface toate cerințele dreptății, sfințeniei și gloriei lui Dumnezeu; prin sângele Său putem veni la Dumnezeu să avem părtășie cu El. Prin sângele lui Cristos am biruit acuzația inamicului; l-am biruit pe acuzator prin sângele Mielului (Apoc. 12:11).

De asemenea, când aplicăm sângele lui Cristos, suntem curățiți în conștiința noastră. 1 Ioan 1:7 spune cu claritate că, dacă umblăm în lumină – așa cum și El este în lumină – sângele lui Isus, Fiul Său ne curăță de orice păcat.

Când ne exersăm duhul ca să aplicăm sângele lui Cristos prin credință, acest sânge ne curățește continuu de orice păcat – întotdeauna și în orice situație!

Sângele pe care Cristos l-a vărsat pe cruce a fost adus de Cristos, Marele Preot, în Sfânta Sfintelor din ceruri și a fost aplicat înaintea lui Dumnezeu pentru a deschide calea ca noi să venim la Dumnezeu.

În Vechiul Testament numai Marele Preot putea intra în Sfânta Sfintelor și putea face acest lucru doar o dată pe an; acum noi toți putem intra în Sfânta Sfintelor tot timpul!

Intrarea în Sfânta Sfintelor este mai rapidă decât aprinderea becului ca lumina să strălucească, pentru că nu există nici o distanță între duhul nostru și Sfânta Sfintelor!

Când credem în sânge, suntem aici, în duhul nostru, ca realitatea Sfintei Sfintelor! Aici, în Sfânta Sfintelor, putem mărturisi că, indiferent cât de multe falimente am avut și câte greșeli am făcut, sângele lui Isus ne dă dreptul ca să fim aici.

Când suntem conștienți de păcatele noastre, le mărturisim și Dumnezeu este credincios și drept pentru a ne ierta păcatele, iar sângele lui Isus ne curăță de orice păcat!

Aleluia, când ne mărturisim păcatele, aplicăm sângele lui Cristos și suntem curățiți de orice păcat – fie că acest păcat este unul pe care îl reținem sau îl uităm, unul mare sau mic, fiecare păcat!

Și în Sfânta Sfintelor nu suntem conștienți de noi înșine sau de falimentele noastre – trăim pur și simplu într-un alt domeniu, domeniul părtășiei cu Dumnezeu ca să avem vorbirea Sa!

Doamne, venim înaintea lui Dumnezeu prin sângele lui Isus Cristos ca să intrăm în Sfânta Sfintelor, să fim în prezența lui Dumnezeu și să primim vorbirea Sa! Amin, Doamne, nu ne încredem în falimentele, greșelile sau păcatele noastre – indiferent cât de reale sunt acestea – ci în sângele lui Cristos care a fost vărsat pentru păcatele noastre. Ne mărturisim păcatele, aplicăm sângele lui Cristos și venim să avem părtășie cu Dumnezeu, să fim în prezența Sa și să avem vorbirea Sa! Aleluia, sângele lui Isus ne curăță de orice păcat și, pe baza acestui sânge, avem acces la Dumnezeu, putem fi în prezența Sa și putem primi vorbirea Sa!

Ne întâlnim cu Dumnezeu în răscumpărarea lui Cristos în umanitatea Sa și în Cristosul strălucitor în divinitatea Sa

Locul în care Dumnezeu S-a întâlnit cu poporul Său în Exod și Numeri a fost acoperământul expierii stropit cu sânge și între heruvimi.

Nu ni se spune cât de înalți sau de mari erau heruvimii, ceea ce arată că gloria lui Cristos este inexplicabilă și incomensurabilă, dar ni se spune că aveau fețe și aripi și că erau niște creaturi vii.

Locul în care Îl întâlnim pe Dumnezeu este Cristosul răscumpărător și strălucitor – în umanitatea Sa, El ne mântuiește (după cum arată sângele stropit pe acoperământ), iar în divinitatea Sa, El strălucește asupra noastră (așa cum este simbolizat de heruvimii de pe capacul chivotului).

Când ne întâlnim cu Dumnezeu, avem simțământul, pe de o parte, că suntem spălați și curățiți de sângele lui Cristos și, pe de altă parte, că suntem sub gloria lui Dumnezeu, iar această glorie este vie.

Gloria în care ne întâlnim este Însuși Cristos; gloria în care ne întâlnim cu Dumnezeu și avem vorbirea Sa este strălucirea lui Cristos, și această strălucire este vie.

Trebuie să avem lumina Domnului pentru a înțelege această porțiune din Cuvânt și pentru a o aplica experienței noastre într-un mod potrivit; fără ca să fim luminați de Domnul, putem citi aceste versete din nou și din nou fără să vedem nimic din semnificația lor.

Dar când Domnul strălucește asupra noastră și ne dăm seama că Îl întâlnim pe Dumnezeu în Cristos și pe baza lui Cristos, iar acest Cristos este un Cristos răscumpărător și strălucitor, atunci Îl vom lăuda pe Domnul!

Ori de câte ori Dumnezeu se întâlnește cu noi și vorbește cu noi, acest Cristos prețios este prezent; prin răscumpărarea lui Cristos și în Cristosul strălucitor Dumnezeu se întâlnește cu noi și vorbește cu noi.

Dacă vedem acest lucru, Îi vom mulțumi Domnului, Îl vom lăuda și Îl vom aplica pentru a ne întâlni cu Dumnezeu în gloria Sa.

Capacul chivotului era din aur pur, fără lemn de salcâm, dar sângele stropit pe acest capac provenea din umanitatea Sa; acest lucru ne arată pe Cristosul răscumpărător și strălucitor, Cristos omul-Dumnezeu, care este calea și locul nostru unic ca noi să ne întâlnim cu Dumnezeu și să avem vorbirea Sa.

În calitate de Dumnezeu, Cristos strălucește în divinitatea Sa, iar în calitate de om, El a îndeplinit răscumpărarea în umanitatea Sa. În calitate de Dumnezeu, El este plin de glorie care emană din natura Sa divină; în calitate de om, El are sânge pentru răscumpărarea noastră.

Acoperământul expierii cu sângele sacrificiilor stropite pe el Îl arată pe Cristosul răscumpărător în umanitatea Sa (cu răscumpărarea Sa juridică) și pe Cristosul strălucitor în divinitatea Sa (cu mântuirea Sa organică) ca locul în care păcătoșii decăzuți se pot întâlni cu Dumnezeul drept, sfânt și glorios și să audă cuvântul Său (Lev. 16:14-15, 29-30).

Heruvimii de pe acoperământul expierii semnifică strălucirea lui Cristos cu divinitatea Sa, iar sângele stropit pe acoperământ semnifică umanitatea Sa pentru răscumpărare.

Aleluia, acum noi și Dumnezeu ne putem întâlni și vorbi împreună în Cristosul răscumpărător și strălucitor!

Slavă Domnului, răscumpărarea lui Cristos în umanitatea Sa a deschis o cale nouă și vie ca noi să venim înaintea lui Dumnezeu și să ne întâlnim cu El, iar Cristosul strălucitor în divinitatea Sa este locul în care ne putem întâlni cu Dumnezeu! Îți mulțumim, Doamne Isuse, pentru răscumpărarea Ta juridică prin sânge în umanitatea Ta, pentru și mântuirea Ta organică prin strălucirea Ta în divinitatea Ta. Aleluia, acum Dumnezeul sfânt, drept și glorios Se poate întâlni cu noi, păcătoșii, și ne poate vorbi în Cristosul răscumpărător și strălucitor! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Meeting with God in the Redeeming and Shining Christ by Applying the Blood of Christ (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 8 ziua 4 (bazat pe sluba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Dumnezeu ne întâlnește, ne vorbește și ne infuzează pe Cristosul Ispăşitor în glorie

17/07/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Faptul că Dumnezeu S-a întâlnit cu poporul Său și le-a vorbit de deasupra acoperământului expierii și dintre heruvimi arată că Dumnezeu se întâlnește cu noi și ne vorbește în Cristosul ispășitor și în gloria exprimată de El ca mărturie a Sa.

Acest lucru este foarte semnificativ, pentru că nu putem pur și simplu să-L întâlnim pe Dumnezeu și să Îi vorbim oriunde, dacă nu suntem într-o anumită stare, chiar într-un anumit loc.

Locul în care Dumnezeu se întâlnește cu poporul Său este Cristos Însuși, iar acest Cristos este plin de strălucire, glorie și mărturie; în acest Cristos, care a făcut ispășire pentru păcatele noastre și ne-a deschis calea ca să venim în Sfânta Sfintelor, în El și pe baza Sa ne putem întâlni cu Dumnezeu și să avem vorbirea Sa.

În cărțile Exod, Levitic și Numeri vedem că locul în care Dumnezeu S-a întâlnit cu Moise și cu poporul Său, în general, nu este Cortul Întâlnirii și nici măcar Sfânta Sfintelor, ci acoperământul expierii, capacul Chivotului Mărturiei, sub heruvimi și pe baza sângelui stropit.

Unde se întâlnește Dumnezeu cu noi? Care este locul în care trebuie să fim ca să fim acceptați de Dumnezeu, primiți de către El cu bucurie și pace, și să avem prezența Sa și vorbirea Sa?

Acest loc nu este meritul nostru, efortul nostru, strădania noastră sau bunătatea noastră și trăirea fără păcat; locul în care Dumnezeu se întâlnește cu noi este Cristosul ispășitor, Cristosul strălucitor, Cristosul glorios.

Dumnezeu are o lege, o mărturie, și această lege exprimă cine este El; El este sfânt, drept și glorios și standardul Său este foarte înalt. Cu toate acestea, noi suntem păcătoși, plini de păcate și chiar putreziți până la os, și nu există nici un efort al cărnii care să ne poată face plăcuți lui Dumnezeu.

Cum putem deci să venim la El așa cum suntem? Numai datorită lui Cristos și prin Cristos în calitate de acoperământ al ispășirii; pe baza Cristosului ispășitor care Și-a vărsat sângele pentru a ne acoperi păcatele, ne putem întâlni cu Dumnezeu.

El a trăit o viață omenească perfectă, având o umanitate dreaptă și înălțată (simbolizată de lemnul de salcâm, baza chivotului), iar în divinitatea Sa L-a exprimat pe Dumnezeu în glorie.

El a murit pentru noi, iar pe cruce El Și-a vărsat sângele omenesc – sângele Său de om-Dumnezeu, care este eficient pentru totdeauna – ca noi să îl aplicăm gratuit și să venim înaintea lui Dumnezeu.

Dumnezeu vrea să vorbească cu noi, să aibă părtășie cu noi și să ne aducă în dorința inimii Sale, ca noi să fim poporul Său și să zidim locuința Sa pe pământ astăzi. Cristos a devenit locul în care Dumnezeu se întâlnește cu poporul Său răscumpărat și vorbește cu ei în har. Aleluia!

Dumnezeu se întâlnește cu noi și ne vorbește în Cristosul ispășirii și în gloria Sa

În Exod 15:22 Dumnezeu i-a spus lui Moise că se va întâlni cu el și va vorbi cu el de deasupra acoperământului expierii, dintre cei doi heruvimi care sunt pe Chivotul Mărturiei; acolo va vorbi tot ce vrea să vorbească copiilor lui Israel.

Care este semnificația acestui fapt în experiența noastră? Dumnezeu se întâlnește astăzi cu noi și ne vorbește în Cristosul ispășitor ca mărturie a Sa și în gloria care este exprimată în Cristosul ispășitor (vezi 2 Cor. 3:8-11, 18).

Cristos a rezolvat toate problemele dintre noi și Dumnezeu; El S-a oferit ca sacrificiu de ispășire și, în calitate de Mare Preot, a îndeplinit acțiunea de ispășire.

Acum, în înălțarea Sa, Cristos a devenit locul în care se aplică această ispășire, și aici, în înălțarea Sa în Sfânta Sfintelor, stăm înaintea Sa în glorie pentru a-L întâlni pe Domnul gloriei!

Aici, în glorie, stăm pe Cristosul ispășitor să-L întâlnim pe Dumnezeu și să avem vorbirea Sa, având conștiința deplină că suntem spălați în mod complet cu sângele Său, legea care ne condamnă este acoperită de către Cristos (realitatea capacului chivotului) și sângele este aplicat.

Avem asigurarea că putem fi aici – avem dreptul să fim aici, pentru că sângele a fost stropit, Cristos a devenit locul de întâlnire al lui Dumnezeu și al omului și Dumnezeu dorește ca noi să fim aici!

Aleluia, Dumnezeu se poate întâlni cu noi în Cristosul ispășitor fără a încălca guvernarea Sa sau atributele și cerințele Sale divine, pentru că aici, în acest Cristos și în gloria Sa, suntem sub conducerea Sa și suntem deschiși vorbirii Sale!

Acest loc în care ne întâlnim cu Dumnezeu nu este doar un loc, ci o persoană – Cristosul ispășitor și gloria lui Dumnezeu strălucind din Cristos.

Așa cum heruvimii sunt pe capacul chivotului și Dumnezeu a vorbit poporului Său dintre heruvimi, tot astfel gloria lui Dumnezeu este prezentă ori de câte ori Dumnezeu ne vorbește și când atingem pe Cristosul ispășitor și aplicăm sângele Său, avem gloria lui Dumnezeu cu strălucirea și vorbirea Sa.

Ori de câte ori Dumnezeu se întâlnește cu noi, această întâlnire trebuie să aibă loc în mijlocul gloriei Sale.

Cu toții putem mărturisi acest lucru din experiența noastră; ori de câte ori ne întâlnim cu Dumnezeu, fie personal, fie în întâlnire, această întâlnire se află în mijlocul gloriei Sale.

Când ne întâlnim cu Dumnezeu în Cristos, când aplicăm sângele lui Cristos și venim înaintea lui Dumnezeu să-L întâlnim și să Îi vorbim, avem simțământul că suntem în mijlocul gloriei lui Dumnezeu. În ziua când ne-am pocăit și am crezut în Domnul Isus, am fost aduși într-un domeniu al gloriei.

În ziua în care lumina Domnului a strălucit asupra noastră și am intrat în viața de biserică, am intrat într-un domeniu al gloriei. Dumnezeu nu se întâlnește niciodată cu noi în întuneric; întotdeauna Se întâlnește cu noi în glorie și ne vorbește dintre heruvimii gloriei.

Ca Dumnezeu să vorbească poporului Său dintre heruvimi înseamnă că El ne vorbește în mijlocul gloriei Sale (Num. 7:89; Exod 25:22; Psa. 80:1, 3; 99:1).

Doamne, venim înaintea Ta pe baza sângelui prețios al lui Cristos ca să avem prezența și vorbirea Ta. Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai făcut ispășire pentru noi și ai devenit Cristosul ispășitor, locul în care ne putem întâlni cu Dumnezeu, să fim în prezența Sa și să avem vorbirea Sa! Aleluia, putem aplica sângele lui Cristos și putem veni în părtășie cu Dumnezeu în Cristos, sub gloria lui Dumnezeu! Îți mulțumim pentru această cale nouă și vie de a intra în Sfânta Sfintelor – sângele vărsat al lui Cristos și pentru locul în care Îl întâlnim pe Dumnezeu – Cristosul ispășitor și gloria Sa ca mărturie a lui Dumnezeu!

Dumnezeu se întâlnește cu noi și ne vorbește infuzându-ne cu El Însuși în strălucirea lui Cristos

Ce este gloria lui Dumnezeu? Când Dumnezeu se întâlnește cu noi, ne întâlnește în Cristosul ispășitor ca loc și sub heruvimii gloriei, ceea ce înseamnă că Se întâlnește cu noi în mijlocul gloriei Sale.

Dar ce este această glorie în care Dumnezeu se întâlnește cu noi? Gloria în care Dumnezeu se întâlnește cu noi și ne vorbește este strălucirea lui Cristos (2 Cor. 4:4, 6).

Evanghelia pe care am primit-o este Evanghelia gloriei lui Dumnezeu în fața lui Isus Cristos și ori de câte ori inima noastră se întoarce către Domnul, vălul nostru este îndepărtat (2 Corinteni 3:17) pentru ca noi să vedem pe Domnul față în față și să fim infuzați cu El (v. 18).

Aici, în gloria lui Dumnezeu care strălucește în Cristos, ne întâlnim cu Dumnezeu, avem prezența Sa și avem vorbirea Sa cu infuzarea Sa.

Când ne trezim dimineața și ne întoarcem inima către Domnul, chiar dacă putem avea mustrări de conștiință și se dă o luptă în ființa noastră, ne exersăm duhul și Îl aplicăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat și ofrandă pentru abatere și credem în sângele Său.

Pe măsură ce aplicăm sângele lui Cristos, cerând Domnului să aplice acest sânge conform evaluării Sale, vedem pe Domnul față în față și contemplăm gloria Sa.

Dumnezeul care a spus, “Din întuneric lumina va străluci”, a strălucit în inima noastră ca să ne aducă la cunoștința gloriei lui Dumnezeu în fața lui Isus Cristos pentru a ne infuza cu Sine Însuși.

Cât de minunat este faptul că acum putem să ne întoarcem ființa către Domnul, să ne exersăm credința în sângele Său, să intrăm în Sfânta Sfintelor în duhul nostru și să vedem gloria Domnului, stând pe baza Cristosului ispășitor și fiind infuzați cu Dumnezeu!

Gloria Sa este în strălucirea Sa, iradierea Sa, fața Sa radiantă, cu chipul Său înălțat pentru noi.

Dumnezeu este bucuros să fim aici și să ne întâlnească aici, și chiar dacă nu știm de ce avem nevoie, El știe, ne infuzează, Se introduce pe Sine Însuși întru noi, ne saturează cu Sine Însuși, ne pătrunde, ne mântuiește în mod organic și ne face la fel ca Cristos!

Pe măsură ce contemplăm fața lui Cristos în duh, suntem sfințiți, reînnoiți, transformați, conformați, zidiți și glorificați!

Domnul dorește ca noi să privim la El, să Îl contemplăm; El ne-a dat dreptul să venim pe baza sângelui Său, și calea înspre Dumnezeu a fost deschisă – trebuie ca pur și simplu să venim la El! Amin!

Ce fel de Cristos este acest Cristos strălucitor? Pe de o parte El este divin – El Îl strălucește pe Dumnezeu în gloria Sa prin divinitatea Sa; pe de altă parte, El are umanitatea, care este baza strălucirii Sale.

Așa cum lemnul de salcâm a fost baza Chivotului Mărturiei, iar capacul chivotului a fost făcut din aur pur, tot astfel, baza strălucirii Sale este umanitatea Sa, și în divinitatea Sa strălucește asupra noastră.

În experimentarea noastră de astăzi avem nevoie de umanitatea lui Isus pentru a exprima natura divină a lui Cristos. Trebuie să Îl savurăm și să Îl cunoaștem pe Cristos în umanitatea și divinitatea Sa, iar acest lucru poate avea loc stând pe baza Cristosului ispășitor și contemplând fața Sa în strălucirea lui Cristos, fiind infuzați cu Dumnezeu.

Faptul că nu este redată grosimea capacului chivotului și greutatea nu este cunoscută indică faptul că greutatea lui Cristos este incomensurabilă. Din punct de vedere experimental, greutatea Sa este în funcție de cât putem duce.

Trebuie să petrecem mai mult timp cu Domnul, stând pe Cristosul ispășitor prin aplicarea sângelui Său și privindu-L pe Domnul față în față, ca să putem fi infuzați cu Cristos și să câștigăm mai multă greutate din Cristos.

Doamne Isuse, ne întoarcem inima spre Tine, îndepărtează orice văl din fața noastră și adu-ne în locul în care Te putem privi fața în față. Amin, Doamne, ne exersăm duhul ca să Te vedem, stând pe baza Cristosului ispășitor ca să fim infuzați cu Tine, saturați cu Tine și pătrunși de Tine! Ne exersăm credința în sângele Tău, intrăm în Sfânta Sfintelor din duhul nostru și contemplăm gloria Domnului! Amin, iubim să fim sub strălucirea Ta, Doamne Isuse! Iubim să Te întâlnim față în față, stând pe baza sângelui și în glorie, și să fim infuzați cu dorința inimii Tale, mărturia Ta vie pe pământ!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God Meets us, Speaks to us, and Infuses us on the Propitiating Christ in the Glory (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 8 ziua 3 (bazat pe sluba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Dumnezeu ne vorbește în Cristos ca locul glorios și strălucitor în care Dumnezeu Se întâlnește cu omul

16/07/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Astăzi, Dumnezeu ne vorbește în Cristos în calitate de locul în care Dumnezeu se întâlnește cu omul.

În Num. 7:89, când Moise a intrat în Cortul Întâlnirii ca să vorbească cu Dumnezeu, a auzit glasul care îi vorbea de deasupra acoperământului expierii care se afla pe Chivotul Mărturiei, dintre cei doi heruvimi, și acolo a vorbit cu Dumnezeu.

Este foarte important să cunoaștem locația, locul și starea în care putem să vorbim cu Dumnezeu și să avem vorbirea Sa.

Pentru ca noi să Îl contactăm și să Îl cunoaștem pe Dumnezeu, trebuie să ne apropiem de El și să înaintăm spre El pe baza sângelui lui Isus Cristos, Cel care a plătit prețul pentru ca noi să Îl contactăm pe Dumnezeu și să Îl cunoaștem pe Dumnezeu.

Cu toate acestea, gradul nostru de părtășie cu Dumnezeu, adică gradul în care suntem de apropiați de Dumnezeu, variază de la o persoană la alta; după cum vedem în Exod 24:15-18, există cel puțin trei nivele sau grade de apropiere de Dumnezeu.

Primul, Moise era acolo pe vârful muntelui și se afla în gloria lui Dumnezeu; el L-a văzut pe Dumnezeu, a vorbit cu Dumnezeu, a avut vorbirea lui Dumnezeu și dorința inimii lui Dumnezeu a fost infuzată în el, ceea ce a rezultat în faptul că el a primit instrucțiuni clare cu privire la tabernacul și ofrande, modul în care Dumnezeu a rânduit ca poporul Său să vină înaintea Sa.

Cel de-al doilea nivel este Aaron, Nadab, Abihu și cei șaptezeci de bătrâni ai lui Israel, care erau la jumătatea drumului spre vârful muntelui; aceștia au văzut gloria lui Dumnezeu deasupra lor, și deși au mâncat și au băut, totuși ei nu au murit.

În cele din urmă, al treilea nivel se află la baza muntelui, unde se afla majoritatea poporului; ei stăteau și priveau de departe cu frică și tremur, și ei au văzut și auzit tunete, nori și fulgere.

Aceste trei niveluri corespund celor trei secțiuni ale tabernaculului: curtea de afară, Locul Sfânt și Sfânta Sfintelor.

În experiența noastră de astăzi suntem undeva pe drum spre vârful muntelui, și noi suntem acolo unde suntem prin harul lui Dumnezeu; aspirația noastră este să ne apropiem de Dumnezeu, să fim intimi cu El și să avem vorbirea Sa, revelația inimii Sale, iar economia Sa să fie infuzată în noi.

Este în zadar ca noi să încercăm să ne comparăm gradul de creștere în viață cu alții; ceea ce trebuie să facem este să continuăm să venim înaintea Domnului pe baza sângelui lui Cristos și să Îl contactăm din nou și din nou.

Nu trebuie să așteptăm până când “ne simțim mai bine” sau până când ni se schimbă dispoziția, ci imediat ce suntem conștienți, trebuie să ne întoarcem la Domnul, să aplicăm sângele prețios al lui Cristos și să venim înaintea lui Dumnezeu.

Și nu ar trebui să ne auto-analizăm să vedem unde suntem noi, la baza muntelui, la mijloc sau în vârf; noi ar trebui să fim ceea ce suntem, să venim înaintea Domnului și să Îl lăsăm să ne ia cu El puțin câte puțin și zi de zi.

Să ascultăm vorbirea lui Dumnezeu în Cristos ca locul glorios și strălucitor unde Dumnezeu Se întâlnește cu omul

Principiul din Exod 24 cu Moise pe vârful muntelui sub gloria lui Dumnezeu, primind porunci din partea lui Dumnezeu, este același cu cel din Numeri 7:89, legat de Moise care vorbea cu Dumnezeu în Cortul Întâlnirii.

După ce a adus ofranda, Moise a intrat în Cortul Întâlnirii ca să vorbească cu Dumnezeu, și a auzit vocea care i-a vorbit de deasupra acoperământului expierii, care se afla pe Chivotul Mărturiei, între cei doi heruvimi, și el vorbea cu Dumnezeu. Aici, în acest loc special, a existat o conversație între om și Dumnezeu, iar Moise (un om) putea auzi vocea lui Dumnezeu.

Cât de minunat că Moise era una cu Dumnezeu într-o asemenea măsură încât să poată avea o conversație cu Dumnezeu!

În Sfânta Sfintelor este Chivotul Mărturiei; vârful sau capacul chivotului este din aur pur, cu un fel de bordură în jurul lui, asemănătoare cu o coroană.

În terminologia Vechiului Testament acesta este acoperământul expierii, unde sângele a fost aplicat de către marele preot. În Noul Testament, în Evrei, se numește acoperământul împăcării (ispășirii).

Ca o singură bucată împreună cu acest capac de aur erau cei doi heruvimi, care erau ființe spirituale, îngeri care erau foarte aproape de Dumnezeu, fiind asociați cu gloria lui Dumnezeu și manifestând gloria lui Dumnezeu; în Evrei 9:5 sunt numiți heruvimii gloriei.

Aici, între cei doi heruvimi, Domnul este întronat și de aici vorbește El.

Când intrăm în Sfânta Sfintelor prin exersarea duhului nostru, suntem în glorie; noi stăm pe Cristos ca locul unde păcătosul răscumpărat se întâlnește cu Dumnezeu fără teamă, pe baza sângelui care ne răscumpără.

Aici Dumnezeu poate veni – fără să încalce nici una din atributele Sale – să se întâlnească cu omul într-un mod intim, iar noi putem să ne întâlnim cu Dumnezeu în mod intim, față în față. Aici, în glorie, noi stăm pe Cristos ca locul; aici Domnul strălucește, și în această strălucire El ne vorbește.

Astăzi trebuie să intrăm în duhul nostru contopit ca realitate a Sfintei Sfintelor și acolo suntem în glorie, Îl întâlnim pe Dumnezeu în Cristos care a îndeplinit împăcarea pentru noi, și pe El ne întâlnim cu Dumnezeu, gloria strălucește, iar strălucirea vorbește!

Când vedem acest lucru, va exista o dorință în noi, pentru că ne dăm seama că putem avea această experimentare astăzi – astăzi putem veni cu îndrăzneală aici, căci calea ne este deschisă! Amin!

Acoperământul expierii îl simbolizează pe Cristos ca locul unde Dumnezeu se întâlnește cu poporul Său răscumpărat și vorbește cu ei în har.

Heruvimii gloriei de pe acoperământul expierii semnifică gloria lui Dumnezeu (vezi Ezechiel 10:18) și sunt numiți “heruvimii gloriei” în Evrei 9:5; astfel, heruvimii de pe acoperământul expierii indică faptul că Cristos exprimă gloria lui Dumnezeu (vezi Ioan 1:14).

Unde ne întâlnim cu Dumnezeu? Pe capacul chivotului, între heruvimi; chivotul este un tip al lui Cristos, capacul este un tip al lui Cristos, așa că ne întâlnim cu Dumnezeu în și pe o persoană, care este Cristos!

Cei doi heruvimi erau dintr-o singură bucată împreună cu acoperământul expierii; acest lucru indică faptul că gloria lui Dumnezeu strălucește din Cristos și prin Cristos în calitate de acoperământul expierii pentru a fi o mărturie (vezi Exod 25:19; cf. Ioan 1:14; 2 Cor. 4:4, 6).

Acesta este locul unde gloria strălucește și aici trebuie să fim noi; în Cristos și pe Cristos avem strălucirea lui Dumnezeu, mărturia Sa, și ajungem să cunoaștem cine este El, ce este în inima Sa, care este mișcarea Sa, și ce vrea El să facă.

Prin Cristos și cu Cristos este manifestarea lui Dumnezeu, care este gloria lui Dumnezeu, iar această manifestare ca glorie a lui Dumnezeu este mărturia lui Dumnezeu.

Heruvimii și acoperământul expierii erau făcute din aur pur; acest lucru semnifică faptul că strălucirea lui Cristos ca splendoarea gloriei lui Dumnezeu este divină (Exod 25:17-18; Evrei 1:3). Cristos ca locul în care ne întâlnim pentru a-L contacta pe Dumnezeu strălucește – El este plin de glorie!

Doamne, venim înaintea Ta pe baza sângelui vărsat al lui Isus Cristos să ne întâlnim cu Tine și să avem părtășie cu Tine. Îți mulțumim că ne-ai furnizat o cale de a veni la Tine – sacrificiul lui Cristos care a îndeplinit toate cerințele Tale. Îți mulțumim că ne-ai oferit un loc în care să putem avea vorbirea Ta – Cristos care Îl exprimă pe Dumnezeu în glorie și care a devenit locul de întâlnire al lui Dumnezeu și al omului. Amin, Doamne, vrem să venim în Sfânta Sfintelor ca să Îl întâlnim pe Dumnezeu pe baza împăcării lui Cristos și să avem părtășie cu Dumnezeu în Cristos și pe Cristos în calitate de locul expierii și în gloria lui Dumnezeu!

Dumnezeu ca Păstorul nostru este întronat între heruvimi și de acolo El strălucește

Ia aminte, Păstor al lui Israel, Tu, Care-l conduci pe Iosif ca pe o turmă! Tu, Care tronezi deasupra heruvimilor, strălucește... Psalm 80:1 — Ia aminte, Păstor al lui Israel, Tu, Care-l conduci pe Iosif ca pe o turmă! Tu, Care tronezi deasupra heruvimilor, strălucește… Psalm 80:1

Biblia este minunată – numai Dumnezeu ar fi putut scrie o astfel de carte, căci nu există o “doctrină a împăcării” în care să ni se spună totul într-un singur loc, ci din loc în loc, un pic aici și un pic acolo, porțiuni din Cuvânt ne arată o anumită realitate spirituală.

În Exod 24 vedem locul expierii, iar în Psalmul 80:1 citim că El este întronat între heruvimi și de acolo El strălucește.

Apoi, în Psalmul 99:1 vedem că atunci când suntem aici, ne întâlnim cu Cristos în glorie și pe Cristos ca loc de întâlnire, El strălucește asupra noastră, Dumnezeu este întronat, El domnește, iar noi suntem aduși înapoi la conducerea directă a lui Dumnezeu.

Iehova, Păstorul lui Israel, a fost întronat între heruvimi și de acolo El a strălucit (vezi Psalmul 80:1; 99:1; 1 Sam. 4:4; 2 Sam. 6:2).

Înainte de a intra păcatul în grădina Edenului, omul era în prezența directă a lui Dumnezeu; el nu cunoștea binele sau răul – Îl cunoștea doar pe Dumnezeu. După ce a venit păcatul, omul a căzut și nu mai era sub guvernarea directă a lui Dumnezeu, ci sub direcția conștiinței. Aceea a fost o epocă a conștiinței, fără nici o regulă omenească.

Dar marea majoritate a rasei umane a decăzut de la conștiință la fărădelege și violență, astfel încât întreaga generație a fost distrusă, cu excepția lui Noe. După ce Noe a ieșit din arcă, a început guvernarea omenească, așa cum este indicat de Cuvântul lui Dumnezeu când spune, Dacă varsă cineva sângele omului, și sângele lui să fie vărsat de om.

Astăzi suntem sub conducere / guvernare omenească și mulți încă mai au probleme cu supunerea.

Îndată ce suntem regenerați și născuți în împărăția lui Dumnezeu, începe un proces de recâștigare. În primul rând, trebuie să clarificăm trecutul, să punem la punct lucrurile în ce privește conducerea omenească, și apoi să creștem în viață pentru a merge mai departe.

Pe măsură ce creștem în viața divină și avansăm în experimentarea vieții, ne exersăm conștiința ca ea să fie lipsită de ofensă.

Cu toate acestea, mulți credincioși se opresc aici pentru tot restul vieții lor – ei se îngrijesc numai de conștiința lor într-un anumit fel și nu ajung să fie oameni-Dumnezeu, ci oameni buni, etici și morali, pe jumătate recâștigați înapoi la conducerea lui Dumnezeu.

Pe măsură ce trecem prin al treilea stadiu de experimentare a vieții și experimentăm crucea, viața divină crește în noi pentru a ne face conștienți de Trupul lui Cristos, experimentăm înălțarea și domnia în viață și suntem recâștigați înapoi la guvernarea directă a lui Dumnezeu.

Acest lucru l-a experimentat Moise și acest lucru îl vom experimenta și noi, așa cum a făcut și psalmistul când a spus: Doamne, Cel care ești întronat între heruvimi, strălucește!

Domnul dorește să ne aducă aici, în glorie, să stăm în Cristos ca locul de întâlnire dintre Dumnezeu și om și aici Dumnezeul gloriei strălucește în timp ce noi atingem tronul; aici El domnește direct peste noi. Acesta este modul în care Domnul ne va guverna pe noi, armata Sa, în luptă, prin reprezentanții Săi.

Doamne Isuse, Te întronăm în ființa noastră, vrem să tratăm tot ceea ce ne arată conștiința și vrem să mergem mai departe până când vom fi sub conducerea directă a lui Dumnezeu. Amin, Doamne Isuse, adu-ne cu Tine în experimentarea vieții divine până când nu vom mai fi guvernați doar de conștiința noastră, ci de conducerea directă a lui Dumnezeu, fiind în prezența lui Dumnezeu și fiind un singur duh cu Domnul. O, Doamne, Păstorul nostru, Cel care ești întronat între heruvimi, strălucește în noi, în toată ființa noastră, și strălucește prin noi, înspre toți cei din jurul nostru!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God Speaks to us in Christ as the Glorious and Shining Place where God Meets with Man (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 7 ziua 3 (bazat pe sluba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să avansăm în părtășia noastră cu Domnul ca să fim un tovarăș al lui Dumnezeu care cunoaște inima Sa

15/07/2019 by Credincios în Cristos 2 Comments

Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbește un om cu prietenul (tovarășul) lui... Exodul 33:11 — Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbește un om cu prietenul (tovarășul) lui… Exodul 33:11

Moise a fost un tovarăș al lui Dumnezeu, căci Domnul vorbea cu Moise față în față; el a fost intim cu Dumnezeu, fiind o persoană care cunoștea inima lui Dumnezeu și avea prezența lui Dumnezeu într-o măsură deplină.

Trebuie să avansăm în viața noastră spirituală venind la Domnul așa cum suntem și de oriunde suntem, ca să putem merge mai departe cu El, să ne apropiem de El, până când vom fi tovarășul Său, partenerul Său în întreprinderea divină, cei care cunosc inima lui Dumnezeu și au prezența Sa într-o măsură deplină.

Titlul din Cuvântul Sfânt pentru Înviorarea de Dimineață și studiul aprofundat de săptămâna aceasta asupra cărții Numeri este “Vorbirea lui Dumnezeu dintre heruvimii gloriei.”

Finalizarea ultimă și completă a unui asemenea fapt este văzut în Apocalipsa 22 cu Noul Ierusalim, orașul sfânt, care are dimensiunile unui cub (aceeași lungime, lățime și înălțime), arătând faptul că Noul Ierusalim este lărgirea completă a Sfintei Sfintelor.

Destinul nostru este să facem parte din locuința eternă a lui Dumnezeu, Sfânta Sfintelor eternă, ca să fim pe deplin în prezența lui Dumnezeu.

Sfânta Sfintelor avea o anumită dimensiune în cartea Exodul, o dimensiune mai mare în 1 Împărați și o dimensiune finalizată în Apocalipsa 21-22.

Principiul Sfintei Sfintelor este că noi, credincioșii în Cristos, putem trăi și umbla direct în prezența lui Dumnezeu; nu există nici un văl sau o separare, și nu doar că trăim în prezența Sa în timp ce petrecem timp cu El dimineața, dar toată ziua trăim și umblăm direct în prezența lui Dumnezeu.

În Apocalipsa 21:4-5 vedem că cei din Noul Ierusalim vor vedea fața Sa și numele Său va fi pe frunțile lor; destinul nostru ca și credincioși în Cristos este să vedem neîncetat fața lui Dumnezeu și numele Său va fi pe fruntea noastră! Aleluia!

Astăzi noi toți suntem la diferite nivele în părtășia noastră cu Domnul; unii pot fi mai departe de Domnul, alții sunt un pic mai aproape, în timp ce și alții sunt foarte intimi cu Domnul. Ce trebuie să facem nu este să ne auto-analizăm sau să ne facem o autoevaluare, ci pur și simplu să venim la Domnul așa cum suntem și acolo unde suntem, ca să putem merge mai departe cu El.

Când aprofundăm acest subiect, mințile noastre trebuie să fie protejate de gândurile subtile ale inamicului care sunt că a fi una cu Dumnezeu și a trăi direct în prezența lui Dumnezeu este ceva dincolo de noi înșine, ceva care este numai pentru oamenii mai în vârstă care sunt profund spirituali…

Cartea Apocalipsei ne include pe noi toți; noi toți vom fi parte a Sfintei Sfintelor finalizată, noi toți vom trăi pentru totdeauna și vom funcționa și vom servi pentru totdeauna în prezența directă a Domnului în glorie!

Aleluia, Îi vom vedea fața, El va străluci peste noi și, sub această strălucire, vom împărăți în împărăția eternă!

Pur și simplu trebuie să ne exersăm duhul de credință și să nu devenim subiectivi, analizând unde suntem; mai degrabă, trebuie să venim la Domnul oricând, oriunde, așa cum suntem, să Îl experimentăm și să avem părtășie cu El, fiind conștienți de faptul că toți suntem într-un proces de a merge mai departe cu El dintr-un stadiu al gloriei într-un alt stadiu al gloriei!

Noi toți suntem în procesul de a avansa cu Domnul până când vom fi în Sfânta Sfintelor, stând pe Cristos ca locul împăcării, locul unde păcătoșii răscumpărați se întâlnesc cu Dumnezeu.

Vom fi sub strălucirea Domnului gloriei, vom intra în contact cu tronul Său și vom primi o infuzie continuă, ascultând vocea Sa! Acesta este destinul nostru. Aleluia!

Moise era un tovarăș al lui Dumnezeu intim cu Dumnezeu, cunoscând inima lui Dumnezeu și având prezența Sa

Nu tot așa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea. Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri greu de înţeles, ci el vede chipul Domnului... Numeri 12:7-8 — Nu tot așa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea. Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri greu de înţeles, ci el vede chipul Domnului… Numeri 12:7-8

În Exodul 33:11 vedem că Iehova vorbește lui Moise față în față, la fel cum un om ar vorbi cu tovarășul său.

Biblia recunoaște faptul că Moise a fost tovarășul lui Dumnezeu; acest cuvânt pentru “tovarăș” (companion) este diferit de cuvântul pentru “prieten” folosit în legătură cu Avraam în 2 Cronici 20:7 și Isaia 41:8.

Avraam a fost prietenul lui Dumnezeu – el a fost separat de poporul idolatru înspre Dumnezeu (Iosua 24:2-3) și a intervenit pentru Lot (Geneza 18:16-33). Chiar și apostolul Iacov ne-a spus că Avraam a fost prietenul lui Dumnezeu (Iacov 2:23).

El nu a fost doar îndreptățit de către Dumnezeu, ci a și devenit un prieten al lui Dumnezeu; Dumnezeu l-a privit pe Avraam ca pe un preaiubit, o persoană față de care manifesta afecțiune.

Dar Moise nu era doar un prieten al lui Dumnezeu, ci și un tovarăș al lui Dumnezeu. Cuvântul tovarăș include prietenia, dar merge mult mai departe; include și gândul unei asocieri intime (un înțeles al acestui cuvânt în ebraică este “asociat”).

Moise a fost tovarășul lui Dumnezeu, un asociat al lui Dumnezeu; el și Dumnezeu aveau un interes comun, o întreprindere comună, o carieră comună.

Aceasta nu înseamnă că nu a existat vreun interes comun între Avraam și Dumnezeu, căci ei au împărtășit un interes comun, dar nu în aceeași măsură în care Moise a împărtășit un interes comun cu Dumnezeu.

Moise și Dumnezeu erau parteneri într-o mare întreprindere; ei au fost implicați în “aceeași carieră” și au fost parteneri până la capăt. Moise nu a fost doar un prieten intim cu Dumnezeu; el și Dumnezeu erau asociați, parteneri, tovarăși.

Domnul i-a vorbit cu Moise față în față, la fel cum un om vorbește cu tovarășul său (Exodul 33:11), iar Moise a fost credincios în toată casa Sa și a văzut forma lui Iehova (Num. 12:7-8).

Deoarece Moise era intim cu Dumnezeu, el era o persoană care cunoștea inima lui Dumnezeu și care era potrivit cu inima Sa. Moise a atins inima lui Dumnezeu, căci el știa ce era în inima Sa și avea prezența lui Dumnezeu într-o măsură deplină.

Trebuie să fim astfel de persoane, cei care sunt după inima lui Dumnezeu; constituția noastră organică trebuie să fie casa Sa și trebuie să fim un duplicat al inimii lui Dumnezeu.

Trebuie să fim un tovarăș al lui Dumnezeu, cei care nu doar cunosc Cuvântul lui Dumnezeu și caracterul lui Dumnezeu, ci și inima lui Dumnezeu, fiind după inima lui Dumnezeu, fiind intimi cu Dumnezeu și având prezența Sa într-o măsură deplină.

Chiar și în aspirația noastră de a fi formați și pregătiți pentru a fi armata de care Domnul are nevoie să lupte împreună cu El pentru interesul Său, trebuie să ne dăm seama că această armată este preoțească, adică, această armată este compusă din cei care Îl contactează pe Dumnezeu și sunt intimi cu Dumnezeu, cei care sunt tovarășii lui Dumnezeu pentru întreprinderea Sa măreață pe pământ.

Ca preoți avem dreptul prin sângele lui Isus ca să intrăm în Sfânta Sfintelor și să ne împărtășim cu Dumnezeul gloriei pe Cristos ca locul întâlnirii.

Aici avem conducerea Sa, îndrumarea Sa și vorbirea Sa; în timpul nostru față în față cu Domnul, în timpul nostru intim, personal, spiritual, afectuos cu El, Îi cunoaștem inima și avem prezența Sa într-o măsură deplină.

Doamne Isuse, vrem să fim un tovarăș al lui Dumnezeu așa cum și Moise a fost, cei care sunt intimi cu Dumnezeu și care cunosc inima lui Dumnezeu. Fă-ne cei care sunt după inima lui Dumnezeu, cei care pot atinge inima lui Dumnezeu și care au prezența lui Dumnezeu într-o măsură deplină. Amin, Doamne Isuse, Te iubim. Ne deschidem Ție. Înaintăm prin sângele lui Isus Cristos, ca să putem intra în Sfânta Sfintelor și să ne împărtășim cu Domnul gloriei pe Cristos ca locul întâlnirii. Fă-ne tovarășul Tău, Doamne, cei care cunosc inima Ta, au prezența Ta și ating inima Ta.

Să avansăm în părtășia noastră cu Domnul pentru a fi în prezența Sa, față în față cu Dumnezeu

Moise s-a suit pe munte, și norul a acoperit muntele. Slava Domnului s-a așezat pe muntele Sinai și norul l-a acoperit timp de șase zile. În ziua a șaptea, Domnul a chemat pe Moise din mijlocul norului. Înfăţișarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui, înaintea copiilor lui Israel. Moise a intrat în mijlocul norului și s-a suit pe munte. Moise a rămas pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopţi. Exodul 24:15-18

În Exodul 24:15-18 vedem că Moise era în Sfânta Sfintelor pe munte, unde era gloria shekina a lui Dumnezeu; acolo Dumnezeu Și-a deschis inima și i-a vorbit despre dorința inimii Sale de a avea o locuință pe pământ printre poporul Său.

Existau acolo cel puțin trei clase de oameni la distanțe diferite față de Muntele Horeb, în ce privește apropierea lor față de Dumnezeu.

Prima clasă, majoritatea copiilor lui Israel, erau la baza muntelui, care stăteau la distanță și tremurau (Exodul 20:18); acesta este locul unde începem cu toții.

A doua clasă, Aaron, Nadab, Abihu și cei șaptezeci de bătrâni, erau pe munte și se închinau la distanță și priveau (24:1, 9). Ei erau sub un cer senin; au mâncat, L-au văzut pe Dumnezeu și au avut o anumită viziune a lui Dumnezeu și a intenției Sa, dar erau la jumătatea drumului spre vârf.

A treia clasă, Moise, se afla pe vârful muntelui, fiind infuzat cu Dumnezeu sub gloria Sa și primea viziunea tabernaculului în calitate de locuința lui Dumnezeu pe pământ (vezi v. 13, 16; 25:1, 8-9).

Aceste trei locații corespund și celor trei părți ale tabernaculului: curtea de afară, Locul Sfânt și Sfânta Sfintelor; am putea spune că poporul Israel era în curtea de afară, Aaron, fiii săi și bătrânii erau în Locul Sfânt, iar Moise era în Sfânta Sfintelor.

Aceste trei locații ilustrează faptul că printre poporul lui Dumnezeu există diferite stadii de părtășie cu El și, indiferent unde suntem acum, trebuie să avansăm în părtășia noastră cu Domnul pentru a fi în prezența Sa față în față cu Dumnezeu.

Este normal ca în viața de biserică și în viața Trupului universal ca sfinții să fie la diferite nivele în creșterea lor în viață, în diferite stadii de dezvoltare.

Trebuie ca pur și simplu să Îl experimentăm pe Domnul acolo unde suntem, și El ne va aduce la un alt nivel și la alt nivel până când vom fi pe vârful muntelui în gloria shekina!

Acestea fiind spuse, este dăunător și chiar ridicol să ne măsurăm cu altcineva sau să comparăm creșterea noastră în viață și dezvoltarea în Domnul cu altcineva; noi suntem acolo unde suntem în viața noastră cu Domnul și trebuie ca să avansăm încetul cu încetul în părtășia noastră cu Domnul.

Trebuie ca doar să venim la Domnul așa cum suntem, pe baza sângelui Său; nu ar trebui să așteptăm până când devenim mai buni (în ochii noștri), până când dispoziția noastră se va schimba, până când va trece ceva timp după ultimul nostru faliment… De îndată ce suntem conștienți de acest lucru, ar trebui să venim înaintea Domnului pe baza sângelui lui Isus!

Există un alt nivel în afara celor trei – Moise, Aaron și bătrânii, și restul poporului; acesta este Iosua, care îl slujea pe Moise într-un mod credincios de mult timp, care a fost constituit și pregătit ca să fie un războinic.

Iosua trebuie să fi fost pe vârful muntelui, dar nu știm unde; din punct de vedere spiritual, probabil că era în tranziție de la mijloc spre vârf – ar fi putut atinge Sfânta Sfintelor, dar nu era pe deplin acolo.

De multe ori și noi suntem astfel: atingem Sfânta Sfintelor, ne întoarcem în Locul Sfânt și apoi atingem din nou Sfânta Sfintelor – suntem în tranziție.

Nu ne este de folos să ne analizăm cu privire la locul unde suntem, dar este o binecuvântare și o alimentare să ne rugăm Domnului în timpul nostru cu El:

Doamne Isuse, luminează-ne pentru a vedea unde suntem în stadiul nostru de creștere în viață, în dezvoltarea noastră în viața divină. Nu vrem să fim înșelați și nu vrem să acceptăm minciunile lui Satan. Doamne, vrem să mergem mai departe cu Tine, ca să putem avea o părtășie autentică cu Tine sub un cer senin. Fă-ne să avansăm în părtășia noastră cu Tine până când vom fi în Sfânta Sfintelor, pe vârful muntelui, văzându-Te față în față și având vorbirea Ta! Adu-ne mai departe cu Tine, Doamne, puțin câte puțin și zi de zi, până când vom trăi în prezența Ta tot timpul, fiind infuzați cu Tine și primind viziunea Ta ca să fim reședința Ta pe pământ!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Advancing in our Fellowship with the Lord to be a Companion of God knowing His Heart (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 8 ziua 1.

Să Îl savurăm pe Dumnezeul Triunic ca binecuvântarea noastră unică și să Îl distribuim ca binecuvântare altora

13/07/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

Trinitatea Divină, așa cum este revelată în Cuvântul sfânt, este pentru distribuirea Dumnezeului Triunic în om; ce binecuvântare este să avem chipul Său zâmbind asupra noastră, să avem pacea Sa și să Îl savurăm pe Dumnezeul Triunic. Dumnezeul Triunic este binecuvântarea noastră unică!

Binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic este mult mai mult decât lucrurile materiale, cariera noastră sau o lucrare minunată pe care o facem pentru Dumnezeu; această binecuvântare este ca Dumnezeul Triunic să Se distribuie în Trinitatea Sa Divină ca să ne umple și să ne satureze, până când vom deveni una cu El și chiar vom deveni El Însuși în viață, în natură, expresie și funcție, pentru a fi poporul Său, expresia Sa corporativă.

Când vorbim despre acest cuvânt, binecuvântare, nu ne referim la ceea ce este bine cunoscut ca binecuvântare, ceva care este necuvenit sau nemeritat, ceva bun, fiindu-ne dat de către cineva; mai degrabă, binecuvântarea este ca Dumnezeu Însuși să fie distribuit întru noi pentru a fi totul al nostru.

Binecuvântarea este o vorbire, o declarație a lui Dumnezeu, a favoarei, a bunăvoinței și fericirii pentru noi și situația care îndeplinește această binecuvântare, condiția care arată această binecuvântare, care sunt toate cuvintele minunate, bune, generoase și binecuvântate.

Nu este un lucru mărunt să fim sub binecuvântarea lui Dumnezeu; nu este un lucru mărunt să fim plasați în poziția corectă pentru ca Dumnezeu să ne dea binecuvântarea Sa.

Problema este că, în înțelegerea noastră naturală și tradițională, de cele mai multe ori considerăm binecuvântarea lui Dumnezeu ca fiind ceva exterior, material și chiar fizic; trebuie să ne schimbăm părerea pentru a ne da seama că binecuvântările lui Dumnezeu sunt divine, eterne și interioare.

Avem nevoie ca Dumnezeul Triunic să ne vorbească și să ne dezvăluie ca să vedem ce este binecuvântarea lui Dumnezeu, pentru ca noi să fim înfășurați, învăluiți și cuprinși de binecuvântarea vorbirii Dumnezeului Triunic, astfel încât realitatea acestor binecuvântări să ne umple, să ne satureze și să ne pătrundă.

În întregul univers, binecuvântarea noastră unică este Dumnezeul Triunic; Dumnezeul Triunic este binecuvântarea unică și această binecuvântare vine la noi prin distribuirea Ființei Divine întru noi în Trinitatea Sa Divină.

A fi binecuvântați nu înseamnă că primim o mașină mai bună, o soție minunată, copii buni, o casă bună sau o slujbă mai bună; a fi binecuvântați înseamnă că savurăm distribuirea divină a Trinității Divine în ființa noastră.

Astăzi vrem să vedem mai mult privitor la acest lucru, și anume ce ne spune Biblia despre acest lucru și cum putem intra în savurarea distribuirii divine astfel încât să putem savura binecuvântarea lui Dumnezeu!

Trinitatea Divină este modul în care Dumnezeu se distribuie întru noi pentru ca noi să Îl savurăm pe Dumnezeul Triunic

2 Corinteni 13:14 este un verset fascinant, fiind o binecuvântare nou-testamentară din partea apostolului Pavel pentru ca credincioșii în Cristos să savureze distribuirea divină a Dumnezeului Triunic.

Harul Domnului, dragostea lui Dumnezeu și părtășia Duhului nu sunt trei aspecte separate, ci trei aspecte ale aceluiași lucru, așa cum Domnul, Dumnezeu și Duhul Sfânt nu sunt trei dumnezei distincți, ci trei “ipostaze” ale aceluiași Dumnezeu nedivizibil și indivizibil.

Deoarece cartea 2 Corinteni vorbește despre harul lui Cristos (vezi 2 Corinteni 1:12; 4:15; 6:1; 8:1; 9; 9:8; 14; 12:9), harul lui Cristos este menționat primul; sursa harului este dragostea lui Dumnezeu, iar curgerea harului este părtășia Duhului.

Dumnezeul Triunic în trei ipostaze divine (trei substanțe sau elemente susținătoare) – Tatăl, Fiul și Duhul – era necesar credincioșilor distrași și confuzi din Corint, care erau mângâiați și restaurați.

Când citim acest verset, ne dăm seama că Trinitatea Dumnezeirii nu este pentru înțelegerea noastră doctrinară a teologiei sistematice, ci pentru distribuirea lui Dumnezeu în Trinitatea Sa Divină întru noi, poporul Său ales și răscumpărat.

Când Trinitatea Divină este menționată în Noul Testament, aceasta are întotdeauna legătură cu relația lui Dumnezeu cu creaturile Sale, mai ales cu omul și mai ales cu noi, poporul Său ales și răscumpărat.

De exemplu, după ce Cristos a înviat din morți, El le-a poruncit discipolilor Săi să meargă și să discipolizeze națiunile, botezându-i întru numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt (vezi Mat. 28:19).

El i-a însărcinat pe discipoli să îi aducă pe credincioși întru Dumnezeul Triunic, adică într-o unire organică cu Dumnezeul procesat, care a trecut printr-un proces îndelungat ca să intre în înviere.

Datorită unei astfel de uniri organice și pe baza unei astfel de uniri, apostolul a binecuvântat pe credincioși cu Trinitatea Divină binecuvântată în participarea în harul Fiului cu dragostea Tatălui prin părtășia Duhului.

În porțiune după porțiune în Noul Testament vedem că revelația divină a Trinității Dumnezeirii în Biblie, de la Geneza până la Apocalipsa, este pentru ca să înțelegem modul în care Dumnezeu se distribuie pe Sine Însuși întru poporul Său ales ca să savureze și să participe în ceea ce este El.

Dumnezeu în Trinitatea Sa misterioasă și minunată se distribuie pe Sine întru noi, poporul Său ales, pentru ca noi să putem participa, savura și intra în cunoașterea Dumnezeului Triunic procesat acum și pentru eternitate! Aleluia!

Pe măsură ce suntem binecuvântați de Iehova, fiind sub distribuirea divină a Trinității Divine, Îl savurăm pe Tatăl, Fiul și Duhul și există un rezultat spontan – devenim o binecuvântare pentru alții.

Rezultatul spontan și lipsit de efort al savurării și participării noastre în Dumnezeul Triunic procesat ca urmare a distribuirii lui Dumnezeu este că devenim canalul distribuirii lui Dumnezeu înspre alții.

Pur și simplu devenim lărgirea distribuirii Dumnezeului Triunic, care merge mai departe pentru a extinde, a conferi și a elibera binecuvântarea divină a Dumnezeului Triunic către alții. Această binecuvântare este pentru zidirea bisericii, astfel încât Domnul să poată câștiga o expresie corporativă.

Doamne Isuse, ne deschidem distribuirii Tale divine astăzi! Vrem să savurăm și să fim binecuvântați cu Dumnezeul Triunic procesat și care circulă în interior zi de zi, astfel încât să putem să Îl distribuim ca binecuvântare unică în univers altora! Doamne, păstrează-ne în savurarea și primirea distribuirii divine și menține-ne în starea de a te distribui pe Tine în alții pentru împlinirea dorinței inimii lui Dumnezeu de a avea mărturia lui Isus, expresia corporativă a lui Isus! Doamne, distribuie-Te întru noi și prin noi în alții pentru zidirea bisericii, Trupul lui Cristos, expresia Ta corporativă pe pământ!

Savurarea Dumnezeului Triunic ca binecuvântarea noastră unică și distribuirea Sa ca binecuvântare către alții

Adevărul despre Trinitatea Divină este atât de profund și atât de înalt, iar înțelegerea faptului că binecuvântarea unică în univers este Dumnezeul Triunic care este distribuit în noi, este atât de măreață.

Dar, uneori, când ne gândim la situația noastră din viața noastră creștină, am putea fi dezamăgiți și am putea simți că tot ce este sub soare și tot ceea ce se află în domeniul spiritual este o vanitate a vanității… am putea simți că nimic nu este real – nici măcar viața de biserică.

Ce trebuie să facem atunci când ne simțim în acest fel?

Am putea dori chiar să renunțăm, gândindu-ne că acest adevăr înalt nu corespunde experienței noastre; putem crede că, din moment ce experiența noastră nu se potrivește cu ceea ce cunoaștem și cu ceea ce vedem, care este atunci scopul ei? Ce ar trebui să facem cu adevărat într-un astfel de moment?

Ar trebui să ne întoarcem pur și simplu către Dumnezeul Triunic. Binecuvântarea și porția noastră reală nu este altceva decât Dumnezeul Triunic.

Binecuvântarea reală nu este o slujbă excelentă, o casă frumoasă, o viață liniștită, o educație superioară, o viață de familie bună sau un mare succes în viață. A fi binecuvântat nu înseamnă că avem o poziție înaltă în biserică.

Mai degrabă, a fi binecuvântat înseamnă să Îl avem pe Dumnezeul Triunic, fiind sub distribuirea Dumnezeului Triunic în Trinitatea Sa Divină. Ce binecuvântare este ca Dumnezeul Triunic să fie binecuvântarea noastră!

Ce binecuvântare este să avem fața Sa, prezența Sa și să Îl savurăm zilnic ca har! Ce binecuvântare este să fim păstrați de El și binecuvântați de către El, și să avem chipul Său înălțat asupra noastră, oferindu-ne pacea!

Cu cât suferim mai mult, cu atât mai mult Îl savurăm pe El ca har. Cu cât ne întoarcem mai mult către El, cu atât mai mult avem fața Sa zâmbitoare în duhul nostru; chipul Său zâmbește asupra noastră, ne asigură și ne confirmă. O, ce binecuvântare este să avem pace în El, prin El și cu El!

Singura cale prin care putem fi păstrați în umblarea noastră creștină și în viața de biserică este prin distribuirea Tatălui care, de asemenea, ne binecuvintează.

Singura cale ca să avem strălucirea Sa și ca să Îl savurăm ca har este prin distribuirea Fiului, care strălucește asupra noastră și este îndurător față de noi.

Singura cale prin care putem fi fericiți este faptul de a avea zâmbetul Domnului asupra noastră și faptul de a avea pacea Sa, iar acest lucru are loc prin distribuirea Duhului cu duhul nostru.

Rezultatul savurării lui Dumnezeu de către noi este că avem pace; când Îl savurăm pe Cristos ca har și suntem păziți de Tatăl, avem pace, iar Dumnezeu este fericit cu noi.

Când Îl savurăm pe Dumnezeul Triunic ca totul al nostru ca să fim alimentați și El să fie totul pentru noi, avem siguranță, savurare și pace adevărată.

Astăzi această lume devine tot mai mult un loc nesigur și periculos; adevărata siguranță poate fi găsită cu adevărat în Dumnezeul Triunic, care ajunge la noi prin savurarea harului.

Prin moartea și învierea Sa, Cristos a devenit un Duh dătător de viață și El Se insuflă pe Sine în noi pentru a ne infuza cu tot ceea ce este și a realizat.

Binecuvântarea adevărată este aceasta, să avem distribuirea Dumnezeului Triunic în Trinitatea Sa Divină și să fim o binecuvântare pentru alții, de asemenea, prin distribuirea lui Dumnezeu în ei. Fie ca noi să fim astfel de oameni!

Dumnezeule Triunic, venim la Tine – Tu ești adevărata noastră binecuvântare și adevărata noastră porție! Ce binecuvântare este ca Dumnezeul Triunic să fie siguranța noastră, savurarea noastră și pacea noastră! Ce binecuvântare este să fim păstrați de către Tatăl, să savurăm pe Fiul ca har și să fim umpluți cu pace de Duhul! Ce binecuvântare este ca fața lui Dumnezeu să fie înălțată peste noi, să ne asigure, să ne confirme și să ne promită! Amin, Doamne, păstrează-ne sub binecuvântarea Ta savurând distribuirea Ta divină, și fă-ne un canal de binecuvântare pentru ceilalți!