Biblia - Cuvântul lui Dumnezeu

Evanghelia aduce viața lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu, care produce biserica

11/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Viața lui Dumnezeu este împărăția lui Dumnezeu, iar această viață produce biserica; evanghelia aduce viața divină, care este împărăția, iar această viață divină cu domeniul ei produce biserica, unde trăim astăzi.

Aleluia pentru biserică și pentru împărăție! Săptămâna aceasta venim la subiectul Împărăția și biserica.

Vrem să ne deschidem Domnului ca El să strălucească asupra noastră, astfel încât să putem vedea nu numai diferența dintre împărăție și biserică, ci și cum sunt legate împărăția lui Dumnezeu și biserica.

Care este relația dintre împărăția lui Dumnezeu și biserică? O, Doamne, fie ca Tu să ai o cale să strălucești asupra noastră și să ne descoperi pentru a vedea ce este împărăția lui Dumnezeu, ce este biserica și care este relația dintre împărăție și biserică!

În creștinismul de astăzi, conceptul general este că împărăția lui Dumnezeu și biserica sunt separate. Mulți cred că împărăția este ceva în viitor, în timp ce biserica este ceva astăzi.

Fie ca noi să ne deschidem către Domnul pe măsură ce venim la cuvântul Său, astfel încât El să ne lumineze și să ne călăuzească, în calitate de Duh al realității, în toată realitatea a ceea ce este împărăția lui Dumnezeu, a ceea ce este biserica și care e relația dintre cele două.

Nu putem separa împărăția de biserică și biserica de împărăție. Aceste două aspecte sunt intim legate și nu pot exista una fără cealaltă. Împărăția lui Dumnezeu nu poate exista fără biserică și biserica nu poate exista fără împărăția lui Dumnezeu.

De fapt, dacă vrem să înțelegem și să vedem ce este împărăția lui Dumnezeu, trebuie să ne dăm seama că împărăția de astăzi este biserica. împărăția nu este doar o epocă care va veni în viitor, după epoca harului.

Când Domnul Isus a venit și a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu, El nu vorbea doar despre ceva din viitor. Există un aspect al împărăției care se va împlini în viitor, dar, în cea mai mare parte, în ceea ce ne privește pe noi, împărăția este chiar acum.

Împărăția lui Dumnezeu este aici; împărăția lui Dumnezeu este intim legată de biserică. De fapt, împărăția lui Dumnezeu este biserica de astăzi. Biserica nu poate exista fără împărăție, deoarece realitatea bisericii este împărăția.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră pentru a expune și a înlătura orice concepte pe care le-am putea avea cu privire la împărăția lui Dumnezeu și la biserică.

Fie ca noi să vedem clar că împărăția lui Dumnezeu este biserica de astăzi. Biserica nu poate exista fără împărăție, deoarece realitatea bisericii este împărăția. Împărăția este realitatea bisericii.

Poate că acesta este ceva nou pentru noi, ceva chiar străin nouă, dar pe măsură ce Domnul ne dezvăluie și El strălucește asupra cuvântului Său cu privire la acest lucru, vom vedea acest lucru mai clar.

Biserica este creșterea lui Cristos în viață, împărăția eternă a lui Dumnezeu este creșterea lui Cristos în administrație

Biserica de astăzi este creșterea lui Cristos în viață. Împărăția eternă a lui Dumnezeu este creșterea lui Cristos în administrație.

În Marcu 4:26-29, Domnul Isus ne-a spus parabola semănătorului, zicând că așa este împărăția lui Dumnezeu astăzi, ca atunci când un om aruncă sămânță pe pământ și această sămânță crește, încolțește și se înmulțește.

Împărăția lui Dumnezeu astăzi este creșterea lui Cristos în pământul inimii noastre. Cristos trebuie să crească și noi trebuie să ne micșorăm (Ioan 3:29-30). El nu trebuie să crească în Sine Însuși; El este mare, universal mare și este spațios în mod etern.

El este atât de mare încât umple întregul univers. El este totul și în toți și trebuie să crească în noi, în tine și în mine.

Creșterea Lui în viață în noi este biserica. Biserica astăzi este creșterea lui Cristos în viață. Când Domnul Isus crești în noi ca viață, când El crești în noi, noi devenim biserica. Creșterea lui Cristos în noi în viață este biserica.

Există un alt aspect al creșterii lui Cristos, care este creșterea Sa în administrație; aceasta este împărăția eternă a lui Dumnezeu.

Când Domnul Isus a fost pe pământ, El a vorbit întotdeauna despre aceste două aspecte: aspectul creșterii în viață și aspectul creșterii în administrația Sa. Ce este administrația? Administrația se referă la ceea ce Dumnezeu vrea să îndeplinească, planul Său, scopul Său; în acest scop, El are o administrație.

Când Cristos a venit pe pământ acum două mii de ani, El a trăit viața lui Dumnezeu pe pământ ca om și a exercitat, de asemenea, administrația lui Dumnezeu pentru a reprezenta voia lui Dumnezeu.

Această persoană individuală, Isus Cristos, L-a trăit și L-a exprimat pe Dumnezeu ca viață și a exercitat, de asemenea, autoritatea lui Dumnezeu pentru a-Și îndeplini administrația.

Apoi El a mers la cruce pentru a muri și, pe cruce, a creat omul nou și a fost lărgit și extins pentru a deveni Trupul lui Cristos. Astăzi, biserica există pe pământ ca creștere a lui Cristos în viața Sa.

Când credem în Domnul Isus, primim viața Lui și devenim creșterea Lui în viață, căci viața Lui este reprodusă în noi. Prin predicarea evangheliei, viața divină a fost împărțită în ființa noastră și noi am devenit creșterea vieții lui Cristos pentru a fi biserica, Trupul lui Cristos.

Pe măsură ce viața Sa crește în noi, suntem aduși sub același Cap în Cristos, Îl întronăm în ființa noastră și venim sub guvernarea Lui.

Pe de o parte, Cristos crești în noi în aspectul vieții, căci noi creștem în viață zi de zi. Pe de altă parte, Cristos crești în noi în aspectul administrației, căci împărăția Lui crești în noi și noi ajungem sub domnia și guvernarea Sa. În cele din urmă, împărăția Sa va crești într-o asemenea măsură încât toate împărățiile umane vor fi distruse.

În Daniel 2:34-35 îl vedem pe Cristos ca o piatră tăiată fără mâini, care a venit și a lovit marele chip uman de la picioarele lui, zdrobindu-l și pulverizându-l, iar această piatră – Cristos ca împărăția lui Dumnezeu – a crescut și s-a făcut un munte mare care umplea tot pământul.

Acesta este Cristos crescând în aspectul administrației Sale. În viață, Cristos crește pentru a produce biserica; în administrație, El crește pentru a deveni împărăția (Ioan 3:15, 29a, 30a; Daniel 2:34-35, 44).

Biserica de astăzi este creșterea lui Cristos în viață, dar împărăția eternă a lui Dumnezeu este creșterea lui Cristos în administrație. Cristos nu este doar biserica – creșterea Lui în aspectul vieții, ci și împărăția lui Dumnezeu – creșterea Lui în aspectul administrației.

Cristos nu este doar biserica, ci și împărăția lui Dumnezeu; atât biserica, cât și împărăția lui Dumnezeu sunt creșterea Lui (1 Corinteni 12:12; Luca 17:21; Marcu 4:26-29).

Ambele sunt o persoană minunată – Isus Cristos, dar nu doar în Sine ca individ, ci în Sine fiind mărit ca persoană corporativă – în aspectele vieții lui Dumnezeu și ale împărăției lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, crești în noi în aspectul vieții, ca să putem fi biserica, creșterea lui Dumnezeu în viață! Amin, Doamne, crești în noi astăzi. Ne deschidem Ție. Fie ca elementul lui Dumnezeu din noi să crească. Fie ca Tu să crești și fie ca noi să ne micșorăm, ca să putem fi biserica în calitate de lărgire a lui Dumnezeu! Aleluia, noi, ca biserică, suntem creșterea lui Cristos în viață, ca viața Sa să fie exprimată prin noi! Amin, Doamne, fie ca Tu să crești în noi și să fii exprimat prin noi. Fie ca sămânța vieții să crească în solul inimii noastre până când va aduce rod spre glorificarea lui Dumnezeu! Doamne, sporește în noi în aspectul administrației, ca să putem fi împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, Te întronăm în ființa noastră. Vie împărăția Ta în noi. Te luăm ca Domn și Împărat al nostru și ne supunem Ție. Fii pe tronul din centrul ființei noastre. Aleluia, Cristos este Domnul și într-o zi El va veni ca o piatră tăiată fără mâini pentru a lovi guvernarea umană, a o distruge și a crește pentru a fi împărăția lui Dumnezeu care umple întregul pământ!

Evanghelia aduce viața lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu, care produce biserica

Când Domnul Isus a venit ca Dumnezeu încarnat ca om, El a venit și a predicat evanghelia împărăției, proclamând că toți trebuie să se pocăiască, căci împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat (Matei 4:23).

În Matei 4 ni se spune că Domnul Isus a umblat prin toată Galileea, proclamând evanghelia împărăției. Mai târziu, în Matei 16:18-19, Domnul a profețit că El va zidi biserica Sa; înainte de a putea zidi biserica, El trebuia să predice evanghelia împărăției.

Evanghelia împărăției este sursa bisericii. Fără predicarea evangheliei împărăției pentru a semăna sămânța împărăției, nu pot exista credincioși care să constituie biserica.

În ceea ce privește evanghelia, suntem cu toții familiarizați cu evanghelia dragostei și harului lui Dumnezeu, dar, de fapt, nu dragostea și harul lui Dumnezeu sunt elementele de bază al evangheliei, ci împărăția lui Dumnezeu.

Noul Testament începe cu venirea lui Ioan Botezătorul și proclamând împărăția lui Dumnezeu. El a anunțat că împărăția lui Dumnezeu se apropie. Apoi, Domnul Isus a urmat și a repetat același lucru.

Astăzi, mulți creștini cred că evanghelia este în domeniul dragostei și al harului pentru iertarea păcatelor, astfel încât să ne pocăim și să mergem în rai. De fapt, când citești Noul Testament, vezi clar că, atunci când evanghelia a fost predicată, ea era legată de împărăția lui Dumnezeu.

De ce? Pentru că evanghelia trebuie proclamată pentru a aduce nu numai păcătoșii, ci și pe cei răzvrătiți înapoi la Dumnezeu. Omul a căzut în principal pentru că devenise răzvrătit; a căzut din poziția corectă pe care o avea omul față de Dumnezeu. Așadar, omul trebuie adus înapoi pentru a fi îndreptat spre rânduiala lui Dumnezeu, spre împărăție.

Matei 24:14 vorbește despre evanghelia împărăției care este predicată ca o mărturie întregului pământ locuit, și atunci va veni sfârșitul.

Putem spune că, într-un fel, evanghelia harului și a dragostei a fost predicată de mulți misionari în ultimele câteva sute de ani în întreaga lume, dar există încă nevoie de predicarea evangheliei împărăției pe întregul pământ locuit, pentru ca păcătoșii să se pocăiască și să creadă, să se împace cu Dumnezeu și să vină în împărăția lui Dumnezeu.

Viața lui Dumnezeu este împărăția lui Dumnezeu; viața divină este împărăția, iar această viață produce biserica (Ioan 3:3, 5; Matei 7:14, 21; 19:17, 29; 25:46). Împărăția lui Dumnezeu este un domeniu al vieții; nu este doar un domeniu al administrației și al guvernării, ci și domeniul vieții divine.

Viața lui Dumnezeu este împărăția lui Dumnezeu. Putem intra în împărăția lui Dumnezeu prin pocăință și credință în Cristos; când ne pocăim și credem, primim viața divină și suntem născuți din nou, născuți din Dumnezeu (Ioan 3:3, 6).

Viața lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu sunt sinonime; pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să primim viața lui Dumnezeu. Împărăția este domeniul vieții pentru ca noi să ne mișcăm, să domnim și să guvernăm, astfel încât viața să-și poată îndeplini scopul, iar acest domeniu este împărăția.

Pentru ca viața lui Dumnezeu să se miște, să funcționeze și să crească, trebuie să existe un domeniu adecvat. Evanghelia aduce viața divină, iar această viață are domeniul ei, care este împărăția; viața divină cu domeniul ei produce biserica (2 Timotei 1:10).

Când primim viața divină auzind evanghelia, intrăm în împărăția lui Dumnezeu; devenim cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu și ajungem sub stăpânirea lui Dumnezeu. Primind viața divină, devenim parte a împărăției lui Dumnezeu.

Viața lui Dumnezeu produce biserica. Biserica este produsul vieții lui Dumnezeu; când primim viața lui Dumnezeu, devenim biserica. Viața divină este împărăția lui Dumnezeu, iar această viață produce biserica. Amin!

Evanghelia împărăției aduce la viață biserica, deoarece împărăția este însăși viața, iar biserica este rezultatul vieții (Matei 4:23; Faptele Apostolilor 8:12). Amin! Evanghelia aduce viața lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu, care produce biserica. Biserica este rezultatul vieții divine; viața divină care vine în noi ne produce pe noi ca biserică.

Trebuie să predicăm evanghelia împărăției, astfel încât mulți păcătoși răzvrătiți să se pocăiască și să creadă în Domnul pentru a primi viața Lui divină și a face parte din împărăția lui Dumnezeu.

Când alții primesc viața lui Dumnezeu și fac parte din împărăția lui Dumnezeu, ei sunt produși ca biserică, creșterea lui Cristos ca viață. Aleluia!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai regenerat cu viața Ta divină, astfel încât să putem face parte din împărăția lui Dumnezeu! Aleluia, prin pocăință și credință, am primit viața lui Dumnezeu și acum suntem cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu! Slavă Domnului, Evanghelia aduce împărăția lui Dumnezeu, iar Evanghelia aduce în ființă biserica lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să trăim aici, în biserică, savurând viața Ta și permițând vieții Tale să crească în noi. Vrem să fim cei care predică Evanghelia împărăției, astfel încât mulți păcătoși răzvrătiți să se pocăiască și să creadă că primesc viața lui Dumnezeu și să facă parte din împărăția lui Dumnezeu! Fie ca mulți păcătoși să experimenteze nașterea din nou pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu, posedând viața lui Dumnezeu! Aleluia, avem viața divină pentru a fi în împărăția lui Dumnezeu și suntem creați pentru a fi biserica! Amin, Doamne, fie ca să vedem că Evanghelia împărăției aduce la naștere biserica, deoarece împărăția este însăși viața, iar biserica este rezultatul vieții!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Gospel Brings in the Life of God, the Kingdom of God, which Produces the Church, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 3 (Împărăția și biserica) ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trăim o viață în adâncimi și avem experiențe profunde cu Cristos, fără să ne expunem rădăcinile

09/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să avem o părtășie directă și intimă cu Domnul pentru a trăi o viață în adâncimi, având rădăcini care merg adânc în Dumnezeu și fără să ne arătăm rădăcinile, ci mai degrabă având multe experiențe ascunse, private și intime cu Dumnezeu și cu Dumnezeu.

Trebuie să trăim viața împărăției trăind o viață ascunsă. Așa cum Domnul Isus nu a arătat tot ce a auzit de la Tatăl, nici nu a făcut mai mult decât a trăit înainte și cu Tatăl, tot așa și noi astăzi trebuie să facem la fel. Trebuie să învățăm din modelul Domnului de a trăi o viață ascunsă; zilnic trebuie să ne rezervăm timp pentru a fi cu Domnul în rugăciune.

Putem avea suișuri și coborâșuri, putem avea un succes sau un eșec, dar nu rămânem acolo, nici nu ne lăudăm și nu ne plângem; pur și simplu venim la Domnul și petrecem timp cu El în rugăciune. Trebuie să prețuim timpul nostru cu Domnul, fiind cu El personal în rugăciune.

Principiul poporului împărăției este că trăiesc o viață ascunsă; nu își săvârșesc faptele drepte înaintea oamenilor, ci au o viață ascunsă înaintea Domnului și cu Domnul.

Când vine vorba de faptele noastre drepte, cum ar fi dărnicia, rugăciunea și postul, trăim într-un duh golit și smerit și umblăm într-o inimă curată și curată, iar dorința noastră unică este să fim cu Tatăl în secret, nu să ne lăudăm cu fapte drepte.

Ar trebui să ne rugăm mult, dar să nu-i lăsăm pe alții să știe cât de mult ne rugăm și trebuie să ne facem faptele drepte în secret, înaintea Domnului, nu pentru ca alții să le vadă și să le aprecieze.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care Se ascunde; El face multe lucruri, dar Se ascunde, nefiind vizibil în ceea ce face. Nouă ne place să ne etalăm, dar Lui Dumnezeu Îi place ascunderea; nu putem trăi fără manifestări exterioare și să le apreciem foarte mult, dar Dumnezeu nu dorește astfel de lucruri.

Mai degrabă, El lucrează în secret, El vrea să câștige pe cineva care Îl cunoaște și Îl savurează în secret și El este în partea secretă a ființei noastre, vorbindu-ne cu o voce tandră și liniștită, ungerea.

Dumnezeu are genul de temperament căruia nu-i place ostentația; Îi place să lucreze în secret, mai degrabă decât în mod deschis. Și noi Îl iubim! Vrem să-L cunoaștem ca o asemenea Persoană, nu doar ca Cel care face lucruri pentru noi în exterior și ne mântuiește în viața Sa, ci și mai mult, ca Cel care face lucruri în secret.

Vrem să-L lăsăm să-Și facă domiciliul în inima noastră, chiar să lucreze în adâncul ființei noastre, astfel încât să existe ceva din Dumnezeu în adâncul ființei noastre care să se reverse în afară și în alții pentru a atinge adâncul ființei lor. Doar adâncul cheamă la adânc.

Pe măsură ce petrecem timp cu Domnul în secret pentru a-L absorbi în timpul nostru cu El, va exista ceva din Dumnezeu care este introdus în noi, în adâncul ființei noastre, și nu vom fi dornici să le arătăm altora ceea ce savurăm și experimentăm din El.

Să avem experiențe profunde cu Cristos, precum cele ale apostolului Pavel, și să nu ne expunem rădăcinile

În 2 Corinteni 12:1-4, Pavel ne relatează cum a avut niște experiențe profunde cu Cristos, atât de profunde și prețioase încât nici măcar nu ne-a spus care erau acestea, ci doar că a auzit niște lucruri de nedescris.

Pavel a fost răpit până în al treilea cer și răpit în Paradis, dar nu a dezvăluit această experiență decât paisprezece ani mai târziu. El avea rădăcini adânc îngropate în pământ.

Avem nevoie de experiențe profunde cu Cristos, precum cele ale apostolului Pavel; totuși, nu ar trebui să ne expunem rădăcinile. Vă puteți imagina, Pavel a avut viziuni atât de mărețe, dar nici măcar nu le-a menționat timp de paisprezece ani?

Dacă am avea viziuni atât de mărețe și experiențe atât de profunde cu Cristos, am putea dori ca toată lumea să știe; am putea chiar să organizăm o conferință pentru a le spune tuturor despre asta.

Dar Pavel nu și-a dezvăluit experiența timp de paisprezece ani – biserica nu știa despre ea, apostolii nu au auzit-o și el nu a spus nimănui despre asta. Rădăcinile lui Pavel erau adânc înfipte în pământ.

Este important pentru noi să avem rădăcini adânci în Cristos și să nu le expunem. Dacă vrem să avem lucrarea lui Pavel, atunci trebuie să avem rădăcinile lui, iar dacă vrem să avem conduita exterioară a lui Pavel, atunci trebuie să avem viața lui interioară.

Dacă vrem să avem puterea manifestă a lui Pavel, trebuie să avem experiența lui secretă cu Cristos și cu Domnul.

Dacă nu avem rădăcini în Cristos, dacă nu avem experiențe profunde cu Cristos în timpul nostru privat petrecut cu El, nu avem comoară ascunsă. Aceasta înseamnă că nu avem o viață ascunsă sau experiențe ascunse cu Cristos.

Fie ca toți să-L căutăm pe Domnul în secret, să ne deschidem Lui în secret și să ne trimitem rădăcinile adânc în El în timpul nostru personal, privat și intim cu El. Pe măsură ce avem experiențe profunde cu Cristos în viața noastră de zi cu zi, trebuie să ne asigurăm că nu ne expunem rădăcinile.

Este esențial ca unele dintre experiențele noastre să rămână acoperite, căci dacă descoperim totul, pierdem totul.

În Isaia 39:2-8 vedem povestea lui Ezechia, care era bolnav de moarte, dar Dumnezeu l-a vindecat în îndurarea Sa. Când vestea despre boala și însănătoșirea lui Ezechia a ajuns la curtea babiloniană, au trimis niște mesageri cu scrisori și un dar.

Ezechia a experimentat cu adevărat harul lui Dumnezeu într-un mod profund, dar nu a putut rezista testului harului. A fost atât de bucuros încât le-a arătat mesagerilor tot ce avea, argintul și aurul, mirodeniile și untdelemnul cel mai fin, comoara sa și tot arsenalul său cu tot ce se găsea printre comorile sale.

Nu a învins ispita de a etala totul. Dumnezeu i-a vorbit apoi prin profet că, orice le-ar fi arătat babilonienilor, ar fi luat de ei în captivitate, dar nu în timpul vieții sale.

Ceea ce expunem despre rădăcinile noastre cu Domnul se va pierde. Aceasta nu înseamnă că nu ar trebui să depunem mărturie; mai degrabă, ar trebui să depunem mărturie despre Domnul altora, dar nu ar trebui să savurăm să ne arătăm experiența.

Una este să le depunem mărturie altora despre ceea ce am savurat și am experimentat de la Domnul, dar altceva este să savurăm să ne arătăm în experiența noastră în fața lor. O, Doamne!

Scopul nostru în mărturisirea nu este să arătăm în fața altora ceea ce experimentăm de la Cristos sau să savurăm de experiențele profunde pe care le-am avut cu Domnul. A face asta înseamnă a ne expune rădăcinile și, prin urmare, a le pierde.

Când ne expunem rădăcinile, nu avem rădăcină și nu avem comoară.

Este esențial ca unele dintre experiențele pe care le avem cu Domnul, unele dintre experiențele profunde și ascunse ale lui Cristos, să rămână acoperite, căci a descoperi totul înseamnă a pierde totul. O, Doamne Isuse!

Dacă viața noastră nu are profunzime, lucrarea noastră superficială va afecta alte vieți doar superficial, căci doar adâncul cheamă adâncul.

Fie ca noi să învățăm să-L savurăm și să-L experimentăm pe Domnul, având experiențe ascunse și profunde ale lui Cristos și fie ca noi să rezistăm tentației de a le arăta altora. Fie ca noi să învățăm să mărturisim despre ceea ce face Domnul în noi și în jurul nostru fără a ne expune.

Îl etalăm pe Cristos, nu pe noi înșine. Etalăm ceea ce face El în noi și printre noi, dar nu ne expunem rădăcinile. Trebuie să învățăm să urmăm ungerea interioară.

Secretele pe care le avem cu Domnul trebuie păstrate, căci numai dacă El se mișcă în noi pentru a dezvălui un anume lucru, îndrăznim să-l dezvăluim.

Dacă Domnul vrea să împărtășim o experiență pe care am avut-o cu El înaintea unui anumit frate, nu îndrăznim să o ascundem, dar dacă El din noi nu vrea să facă acest lucru, nu ar trebui să o facem.

Pe de o parte, trebuie să avem părtășie în Trup și să revărsăm viață către alții, împărtășind experiența noastră cu Cristos cu ei. Pe de altă parte, nu ar trebui să ne expunem rădăcinile, căci acest lucru va deschide calea pentru ca inamicul să ne atace și să ne ia ceea ce avem. Nicio rădăcină nu ar trebui expusă.

Doamne Isuse, dorim să avem experiențe profunde cu Cristos, asemenea apostolului Pavel! Amin, Doamne, Te iubim și ne deschidem Ție! Vrem să Te savurăm și să Te experimentăm în secret. Fă-ne să trăim înaintea Ta, chiar să trăim una cu Tine în toate lucrurile. O, Doamne, fie ca noi să avem rădăcini adânci în Cristos, petrecând mult timp intim, privat și ascuns cu Domnul pe parcursul zilei. Vrem să avem viața interioară care este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu, luându-L pe Cristos ca viață și totul al nostru. Ne dăm Ție, Doamne dragă, pentru a avea rădăcini adânc în Cristos. Fie ca noi să-L experimentăm pe Cristos zilnic și să acumulăm experiențele lui Cristos într-un mod profund și ascuns. O, Doamne, salvează-ne de la a ne expune rădăcinile. Salvează-ne de la a ne expune toate experiențele noastre profunde cu Cristos pentru ca alții să le vadă. Salvează-ne de la a ne pierde experiențele cu Cristos, încântându-ne să le expunem înaintea altora. O, Doamne Isuse, vrem să învățăm să funcționăm în Trup într-un mod adecvat, dar fără a ne expune rădăcinile. Fie ca noi să avem experiențe profunde cu Cristos, astfel încât viața noastră să aibă profunzime înaintea lui Dumnezeu, până când adâncul cheamă adâncul!

Trăim o viață în adâncimi, având o părtășie directă și intimă cu Domnul

Putem citi porțiuni din Cuvânt, cum ar fi 2 Corinteni 12:1-4, și ne putem gândi că astfel de experiențe profunde cu Cristos sunt rezervate doar unora dintre creștinii mai maturi și mai experimentați, cum ar fi apostolul Pavel.

Deși poate fi adevărat că s-ar putea să nu avem astfel de experiențe ale Paradisului precum cele pe care le-a avut Pavel, cu toții putem să-L contactăm pe Domnul și să trăim o viață în adâncimi, având o părtășie directă și intimă cu Domnul.

O viață spirituală pură și frumoasă derivă din părtășia interioară, ascunsă și neîntreruptă cu Dumnezeu. Când ne îndreptăm rădăcinile spre Cristos în timpul nostru personal cu El, vom înmuguri ca crinul și ne vom îndrepta rădăcinile ca pomii din Liban (Osea 14:5).

Pe măsură ce trăim o viață în adâncimi, având o părtășie directă și intimă cu Domnul, vom aduce mult rod, căci o astfel de viață este capabilă să aducă mult rod (vv. 5-7). Această porțiune din Osea este foarte interesantă, deoarece se referă la crini care au rădăcini precum copacii din Liban.

Pe de o parte, trăim o viață simplă, încrezându-ne în Dumnezeu, având o inimă curată și singulară pentru El; pe de altă parte, ne adâncim rădăcinile în Cristos, Amin! Pentru a trăi o viață în adâncimi, este necesar să avem părtășie directă și intimă cu Domnul.

Trebuie să ne facem timp să-L privim pe Domnul în secret, având părtășie directă și intimă cu El.

Nu putem avea o cunoaștere directă și intimă a lui Cristos și nici nu ar trebui să avem doar o savurare deschisă a lui Cristos; trebuie să-L savurăm personal pe Cristos în viața noastră de zi cu zi.

Cântarea Cântărilor 4:12 spune: „Ești o grădină închisă, soro mireaso, / un izvor închis, o fântână pecetluită.” În progresul nostru spiritual cu Domnul, noi, ca și căutători iubitori ai Domnului, trebuie să devenim o grădină pentru satisfacția personală a lui Cristos.

Pe măsură ce trăim în înălțare, una cu Cristos, devenim o grădină pentru satisfacția personală și privată a Domnului. În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să ne închidem puțin mai mult și să pecetluim mai strâns, pentru ca lucrarea noastră să devină mai triumfătoare.

De multe ori suntem prea dornici să ne expunem rădăcinile. S-ar putea să savurăm ceva din Cristos și s-ar putea să avem o experiență personală cu Dumnezeu, iar apoi suntem dornici să le spunem și altora despre aceasta.

S-ar putea să avem niște experiențe profunde cu Cristos și, de îndată ce întâlnim alți creștini, suntem gata să vorbim despre acestea. O, Doamne. Trebuie să ne extindem mai adânc și să ne înrădăcinăm în jos, fiind conștienți să nu ne expunem rădăcinile înaintea altora.

Fie ca Domnul să ne dea har și să facă o lucrare mai profundă în noi prin cruce, astfel încât să putem prinde rădăcini adânci și să trăim o viață ascunsă în adâncimi pentru a împlini cerințele lui Dumnezeu și a-I satisface inima.

Trebuie să avem o viață interioară bogată și profundă cu Domnul. Zi de zi trebuie să acumulăm experiența bogățiilor lui Cristos, deschizându-ne Domnului din interior și petrecând mult timp privat și spiritual cu El.

Când Îi permitem Domnului să ne atingă și să infuzeze ceva din Sine în adâncul ființei noastre, ființa noastră interioară este atinsă, iar alții vor primi ajutor și vor fi iluminați.

Indiferent dacă împărtășim sau nu experiența noastră personală interioară cu Domnul, Trupul lui Cristos are mult beneficiu pur și simplu permițându-I Domnului să ne atingă ființa interioară.

Dacă nu avem profunzime, vom face doar o lucrare superficială pentru Domnul, dar dacă ne adâncim rădăcinile în Domnul și trăim o viață în profunzime, având experiențe profunde cu Cristos, vom putea trăi realitatea chemărilor profunde către adâncimi.

Doamne Isuse, dă-ne harul de a petrece timp cu Tine și de a nu ne grăbi contactul personal cu Tine. Vrem să ne adâncim rădăcini în Cristos. Fie ca să trăim o viață pură și frumoasă, derivând din părtășia interioară, ascunsă și neîntreruptă cu Dumnezeu. Vrem să ne adâncim rădăcinile în Tine. Fie ca noi să fim cei care trăiesc o viață în adâncimi, având părtășie directă și intimă cu Domnul. Amin, Doamne, întărește-ne timpul petrecut cu Tine. Vrem să plătim prețul pentru a fi cu Tine în secret, contactându-Te, savurându-Te și având experiențe profunde cu Cristos. O, Doamne, fie ca să ne adâncim rădăcinile în Tine pentru a Te absorbi și a Te savura. Dă-ne harul, Doamne dragă, și fă o lucrare mai profundă în noi prin cruce, ca să putem adânci rădăcini! Dă-ne harul de a trăi o viață ascunsă în adâncimi pentru a împlini cerințele lui Dumnezeu și a-I satisface inima. Amin, Doamne, suntem aici pentru satisfacția Ta. Suntem aici ca Tu să fii satisfăcut! Te iubim, Doamne dragă!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Live a Life in the Depths and have Deep Experiences of Christ, Not Exposing our Roots, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 2 (Să trăim viața împărăției prin faptul că trăim o viață ascunsă) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Adâncul cheamă adâncul: ne facem timp să-L absorbim pe Cristos și să avem o viață ascunsă cu El

08/05/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Adâncul cheamă adâncul și numai ceea ce vine din adâncul ființei noastre poate atinge adâncul ființei altora; trebuie să ne trimitem rădăcini dedesubt și să aducem roade în sus, trimițându-ne rădăcinile adânc în Cristos în timpul nostru personal și privat cu El și fără să ne expunem rădăcinile, ci având experiențe ascunse și secrete cu Cristos.

Trăirea vieții împărăției nu este doar legată de lucrurile pe care le facem în exterior, ci mai mult, este foarte mult legată de părtășia noastră personală, privată, intimă și spirituală cu Domnul. Împărăția lui Dumnezeu este un domeniu al vieții, domeniul vieții divine și cu toții trebuie să-L lăsăm pe Domnul să crească în noi.

Aceasta înseamnă că trebuie să petrecem mult timp personal cu El și să avem rădăcini adânci și solide în El. Ceea ce caută Dumnezeu nu sunt miracole exterioare și manifestări ale puterii; acestea pot avea loc în epoca următoare, dar în această epocă ceea ce El vrea să obțină este inima noastră, părtășia noastră secretă și ascunsă cu El.

În Vechiul Testament, Ilie a fost o persoană care a fost foarte mult folosită de Dumnezeu și a fost martor, împreună cu poporul Israel, la cum Dumnezeu a trimis foc din cer pentru a arăta că El este adevăratul Dumnezeu.

Totuși, chiar și după o minune atât de mare și o lucrare de putere atât de mare, Ilie s-a temut pentru viața sa și a fugit, ascunzându-se într-o peșteră din munți. Acolo Domnul a venit la el și i s-a revelat. Probabil că Ilie se aștepta ca Dumnezeu să-i arate slava Sa, măreția Sa și cât de minunat este, dar Dumnezeu nu era în vântul puternic, în cutremur sau în foc, ci în vocea mică și blândă.

Acesta este un lucru care ar trebui să ne încurajeze ca și credincioși în Noul Testament: omul nostru firesc se poate aștepta ca Dumnezeu să facă lucruri mărețe pentru noi, dar ceea ce face El este să ne vorbească în interior, în liniște și cu blândețe, pentru ca noi să știm cine este El și pentru ca El să se adauge la noi.

Toți avem ungerea de la Cel Sfânt și fiecare dintre noi Îl cunoaște pe Dumnezeu; nu este nevoie ca alții să vină și să ne învețe, căci îl putem cunoaște subiectiv pe Dumnezeu prin intermediul ungerii. Slavă Domnului!

Poate că vrem să manifestăm în exterior ceea ce Dumnezeu face pentru noi în interior, dar însăși natura lui Dumnezeu în noi este ascunsă și lui Dumnezeu nu-i place ostentația.

Pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul și petrecem timp cu El, ne dăm seama că acest Dumnezeu atotputernic care a creat toate lucrurile este acum Duhul cu duhul nostru care ne unge, vorbindu-ne în locul secret al ființei noastre și adăugându-se nouă puțin câte puțin, zi de zi. Aleluia!

Fie ca noi să învățăm să petrecem mult timp secret și ascuns cu Dumnezeu, astfel încât să-L putem cunoaște nu numai după ceea ce face El pentru noi, ci și mai mult, după ceea ce este El pentru noi în timpul nostru secret, personal și intim cu El.

Adâncul cheamă adâncul: trebuie să prindem rădăcini dedesubt și aducem rod deasupra

Psalmul 42:7a spune: „un val cheamă un alt val” [trad. lit, Adâncul cheamă adâncul]. Aceasta înseamnă că trebuie să petrecem timp personal cu Domnul și să avem rădăcini adânci în El zi de zi, astfel încât, atunci când vorbim cu alții, să avem ceva din El de împărțit în ei.

Doar ceea ce este adânc în ființa noastră din Dumnezeu poate atinge ceea ce este adânc în ființa altora. Când vorbim ceva superficial, nu din adâncul ființei noastre, provenit din timpul petrecut cu Dumnezeu, nu putem niciodată atinge ființa altor oameni.

Alții vor răspunde doar la ceea ce vine din adâncul ființei noastre. Dacă ne exprimăm mânia, ceilalți vor atinge mânia și își vor da seama că suntem furioși din adâncul ființei noastre. Dar dacă petrecem timp cu Domnul și ne punem rădăcini adânc în El, vom putea avea o relație profundă cu El și adâncul cheamă adâncul – atunci când vorbim, ceilalți Îl vor atinge pe Domnul, căci El va curge din adâncul ființei noastre.

Orice lucru care nu este din adâncul ființei noastre nu va ajunge niciodată la adâncul ființei altora. Uneori suntem în adunarea bisericii și cineva împărtășește ceva care poate nu este atât de important, dar atinge adâncul ființei noastre, căci vine din experiența lor profundă cu Domnul.

Dacă nu săpăm adânc, nu-i putem niciodată câștiga pe alții; atunci când Îl atingem pe Domnul din adâncul ființei noastre și ne exersăm să vorbim într-un singur duh cu El, vom atinge adâncimile ființei altora. Când rostim ceva din adâncuri, vom atinge adâncimile altora.

Dar dacă suntem superficiali cu Domnul, am putea fi capabili să rostim ceva din Cuvânt, iar alții pot fi atinși în emoțiile lor și pot chiar plânge sau fi fericiți, dar nimic nu este atins în adâncul ființei lor.

În calitate de credincioși în Cristos care trăiesc viața împărăției, trebuie să prindem rădăcini dedesubt și aducem rod deasupra (vezi Isaia 37:31; comp. cu Fapte 6:7; 12:24; 19:20).

Viața noastră creștină ar trebui să fie o viață în adâncuri, o viață care poate prinde rădăcini dedesubt, în Cristos, astfel încât să putem aduce rod în sus pentru exprimarea Lui. Când cuvântul lui Dumnezeu locuiește în noi din belșug (Coloseni 3:16), locuind în inima noastră, vom putea spune ceva din adâncul ființei noastre pentru a atinge adâncul ființei altora.

Fie ca cuvântul lui Dumnezeu să crească în noi și să se înmulțească printre noi, ca să fie puternic și prevalent. Fie ca noi să ne dăm Domnului pentru a ne ruga și a rămâne în Cuvântul lui Dumnezeu zi de zi, rugându-ne în taină înaintea Domnului și cu Domnul pentru a ne înfige rădăcinile adânc în El.

Isaia 37:31 spune că rămășița va prinde rădăcini dedesubt și va aduce rod deasupra. De multe ori avem o manifestare exterioară a ceea savurăm din Domnul, dar nu există rădăcini dedesubt. O, Doamne!

De multe ori, când vorbim cu alții, avem multă cunoștință, putem fi capabili să expunem adevărul și înțelegem doctrinele, dar lipsește profunzimea. Doar adâncul cheamă adâncul. Numai atunci când ne ocupăm de solul inimii noastre, pentru ca sămânța vieții să crească în noi și să se maturizeze în noi, putem spune altora ceva care să atingă profunzimea ființei lor.

Fie ca noi să învățăm ce înseamnă să-ți prinzi rădăcini în Cristos pentru a-L absorbi în timpul nostru personal, intim și privat cu El. Fie ca noi să fim mai întâi atenți la a prinde rădăcini dedesubt și să nu fim nerăbdători să le arătăm altora sau să le arătăm ceea ce am savurat din Domnul.

Fie ca noi să învățăm să avem o viață ascunsă cu Domnul, astfel încât El să poată lucra în profunzimea ființei noastre și să aibă o modalitate de a se revărsa către alții pentru a atinge profunzimea ființei lor.

Doamne Isuse, nu vrem să fim creștini superficiali, care au multe manifestări exterioare ale faptului de a fi creștini, dar cărora le lipsește profunzimea. Vrem să-Ți permitem să crești în noi pe măsură ce petrecem timp personal, intim și privat cu Tine. Amin, Doamne, întărește timpul nostru personal cu Tine zi de zi. Vrem să Te căutăm în secret, să obținem răspunsuri secrete de la Tine și să-Ți deschidem secretele ființei noastre. O, Doamne, fie ca adâncurile să cheme adâncurile! Lucrează în adâncul ființei noastre. Vrem să învățăm să deschidem adâncurile ființei noastre către Tine, astfel încât Tu să te poți introduce în ele. Salvează-ne de la a fi superficiali. Salvează-ne de a avea doar o viață exterioară, fără profunzime. Crești în noi, Doamne. Vrem să prindem rădăcini dedesubt și să aducem rod deasupra. Venim la Tine, dragă Doamne, și vrem să prindem din nou rădăcini dedesubt. Fie ca noi să ne înrădăcinăm adânc în Cristos, astfel încât să putem absorbi bogățiile lui Cristos și să fim constituiți cu Cristos în adâncul ființei noastre. Amin, Doamne, fie ca Tu să ai o cale să curgi în noi și din noi, astfel încât alții să Te poată primi în adâncul ființei lor!

Să me facem timp să-L absorbim pe Cristos având o viață ascunsă cu El pentru a avea creștere

Când unii creștini aud că doar adâncul cheamă adâncul, s-ar putea descuraja, pentru că s-ar putea să nu știe ce înseamnă asta sau s-ar putea să creadă că nu există mult în adâncul ființei lor.

Fiecare creștin autentic este o persoană care a primit sămânța vieții în solul inimii sale, iar acum această sămânță a vieții crește. Cu toate acestea, adâncimea la care coboară rădăcinile în solul inimii depinde de felul de inimă pe care îl avem.

În Matei 13:3-23, Domnul Isus a spus parabola semănătorului; sămânța este aceeași în calitate, dar solul în care cade sămânța și încearcă să crească diferă.

În calitate de credincioși în Cristos care trăiesc viața împărăției, trebuie să avem o viață ascunsă cu Domnul, astfel încât să putem prinde rădăcini adânc în Cristos și să avem o creștere adecvată în viață.

Am fost plantați în Cristos ca realitatea țării bune, iar acum trebuie să ne acordăm timp să-L absorbim. Mai ales în timpul nostru cu Domnul dimineața, trebuie să ne facem timp să-L absorbim pe Domnul având o viață ascunsă cu El pentru a avea creștere în viață.

Rădăcinile sunt viața ascunsă, iar frunzele sunt viața manifestată; problema cu mulți creștini este că există multă viață aparentă, dar există foarte puțină viață secretă. Cu alte cuvinte, pot exista multe lucrări exterioare, dar există o lipsă de viață ascunsă.

Dacă noi, în calitate de credincioși în Cristos, avem toate experiențele noastre cu Domnul manifestate înaintea altora, atunci toată creșterea noastră este ascendentă și nu există creștere în jos.

Trebuie să ne facem timp să-L absorbim pe Cristos zi de zi, astfel încât să putem avea o viață ascunsă cu El și să avem o creștere în jos în El. Dacă suntem doar frunze, dar nu rădăcină, atunci suntem pe un teren superficial.

Creștinul care își etalează sau își expune toate virtuțile înaintea oamenilor și nu are nimic în profunzimea ființei sale nu are rădăcină. O, Doamne! Un astfel de om nu va putea rezista în ziua încercării și a ispitei (Matei 13:20-21; Luca 8:13).

Fie ca Dumnezeu să lucreze în noi, astfel încât să fim cei care prind rădăcini dedesubt pentru a absorbi bogățiile lui Cristos și a avea o viață ascunsă cu El. Trebuie să ne ocupăm de solul inimii noastre. Inima noastră poate fi de patru feluri: sol superficial cu pietre dedesubt, sol cu spini și buruieni, sol lângă drum sau sol bun pentru ca sămânța să crească corespunzător.

Trebuie să avem o viață ascunsă cu Domnul și să ne facem timp să-L absorbim pe Cristos în secret, astfel încât să putem pune rădăcini adânc în El pentru a-L absorbi. Când facem acest lucru, vom avea rădăcini adânci în Cristos și, când va veni încercarea, vom crește și ne vom coace în loc să fim arși de soarele arzător.

Viața în care Dumnezeu se desfătează este o viață care va fi durabilă și neschimbată, o viață care rezistă testului.

Poate că avem o încolțire rapidă a vieții divine în noi, dar când vine persecuția sau când sosesc încercările, în loc să avem o creștere accelerată, aceasta poate deveni o lovitură fatală pentru creștere. O, Doamne!

Dacă nu există adâncime de pământ, dar există pietre sub pământ, cum poate Domnul să crească în noi? Poate că avem multe lucrări și creștere exterioară, dar cum rămâne cu viața noastră ascunsă cu Domnul, în care ne înfigem rădăcinile adânc în El?

Isaia 53:2 spune că Domnul Isus a fost ca o plantă fragedă care crește într-un loc sterp, uscat, dar, așa cum vedem în trăirea Lui din Evanghelii, El Și-a trimis rădăcinile în viața Sa ascunsă cu Tatăl pentru a crește cum se cuvine înaintea Lui. El nu a tras sursa din mediu, deoarece rădăcinile Sale s-au coborât în Tatăl, luându-L pe Tatăl ca sursă a Sa.

În Ieremia 17:7-8 vedem că cei care se încred în Domnul sunt ca niște pomi sădiți lângă apă, ale căror rădăcini ies la pârâu. Ei nu se tem când vine căldura sau în anul secetei, căci au rădăcini adânci.

Fie ca noi să fim astfel de oameni. Fie ca noi să creștem în viață zi de zi, având rădăcini adânci în Cristos și o viață ascunsă cu El, ca să putem avea creșterea lui Dumnezeu.

Uneori, în viața de biserică, vedem sau auzim despre cineva care a fost mult folosit de Domnul și care a căzut brusc sau a părăsit viața de biserică; putem crede că acest lucru s-a întâmplat atât de brusc, dar dacă suntem înaintea Domnului, ne dăm seama de lipsa rădăcinilor.

Nimic nu se întâmplă brusc sau accidental; există o lipsă de rădăcini care în cele din urmă duce la o mare cădere. Fie ca noi să luăm acest lucru în serios și să fim înaintea Domnului cu privire la solul inimii noastre.

Fie ca noi să-I permitem Domnului să strălucească asupra oricăror păcate ascunse, egoism, dorințe personale și autocompătimire. Toate acestea sunt în noi și sufocă creșterea lui Cristos în noi.

Fie ca noi să cooperăm cu Domnul zi de zi, trăind o viață ascunsă cu El, ca să ne putem înfige rădăcini adânc în El.

Domnul a spus că suntem lumina lumii, o cetate așezată pe un munte care nu poate fi ascunsă (Matei 5:14). Aceasta înseamnă să fii creștin deschis, nu în ascuns. Totuși, El a spus și că ar trebui să intrăm în camera noastră și să ne rugăm, căci Tatăl vede în ascuns și ne va răsplăti în ascuns (6:6).

Pe de o parte, trebuie să ieșim direct în lume și să facem o mărturisire publică că suntem creștini care Îl iubesc pe Domnul. Pe de altă parte, nu trebuie să ne etalăm virtuțile creștine și experiențele noastre cu Cristos înaintea oamenilor, ci să trăim o viață ascunsă cu Domnul, pentru a putea avea rădăcini adânci în El.

Dacă toată viața noastră spirituală este expusă, nu avem nicio rădăcină; dacă toate experiențele noastre sunt manifestate, creșterea noastră este doar în sus, fără rădăcină în jos. O, Doamne!

Cât de mult trebuie să fim înaintea Domnului în legătură cu acest lucru și să ne deschidem către El, spunându-I:

Doamne Isuse, vrem să ne facem timp să Te absorbim și să ne trimitem rădăcinile adânc în Tine. Îți mulțumim că ne-ai sădit în Cristos ca realitate a țării bune, pentru ca noi să absorbim toate bogățiile lui Cristos. Amin, Doamne, vrem să avem o viață ascunsă cu Tine, ca să putem avea rădăcini adânci, chiar multe rădăcini, în Tine. Salvează-ne de la a ne etala virtuțile creștine înaintea altora sau de a face o paradă din ceea ce savurăm și experimentăm din Cristos. Fie ca să avem multă viață înaintea Ta în secret, pentru a ne trimite rădăcinile în Cristos. Amin, Doamne, fie ca să existe multă creștere în jos în ființa noastră! Întărește-ne în omul nostru interior, astfel încât Cristos să-Și poată face domiciliul adânc în inima noastră! Amin, Doamne Isuse, introdu-Te în adâncul ființei noastre. Fie ca să prețuim timpul nostru secret, ascuns, personal cu Tine. Strălucește asupra noastră, Doamne, și expune orice pietre din adâncul pământului inimii noastre. Expune orice păcate ascunse, egoism, dorințe personale și autocompătimire. Vrem să ne ocupăm de solul inimii noastre, ca Tu să poți crește în noi. Amin, Doamne, fie ca să trimitem rădăcini dedesubt și să avem creștere în sus!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Deep Calls Unto Deep: take Time to Absorb Christ and have a Hidden Life with Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 2 (Să trăim viața împărăției prin faptul că trăim o viață ascunsă) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca un Dumnezeu care Se ascunde: Îi place să lucreze în secret, nu în mod deschis

07/05/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos și oameni ai împărăției, trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca fiind un Dumnezeu care Se ascunde, căci, deși face nenumărate lucruri atât în exterior, cât și în viața noastră personală, El Se ascunde și face lucruri în secret, astfel încât nici măcar să nu ne dăm seama că face aceste lucruri. Ce Dumnezeu avem!

Mulți credincioși în Cristos Îl cunosc pe Dumnezeu ca fiind Cel Atotputernic și Cel Drept; mulți alți credincioși Îl cunosc pe Dumnezeu ca fiind Cel plin de compasiune și har. Dar cine Îl cunoaște pe Dumnezeu ca fiind Cel care Se ascunde? Cine Îl cunoaște pe Dumnezeu ca fiind Dumnezeul care face lucruri în secret, în culise, fără a fi ostentativ, într-un mod ascuns?

Îl putem cunoaște ca Domn și Mântuitor al nostru, putem savura bunătatea și harul Lui, dar nu-L vedem și nici nu ne putem da seama că Dumnezeu este un Dumnezeu care Se ascunde. În Isaia. 45:15 Isaia a exclamat: „Dar Tu ești un Dumnezeu care Te ascunzi, Tu, Dumnezeul lui Israel, Mântuitorule!”

El nu a spus aceasta pur și simplu dintr-o dată; mai degrabă, a privit faptele și a analizat situația, apoi a tras această concluzie. Isaia nu și-a imaginat doar niște lucruri sau nu a rostit niște cuvinte goale; rostirea lui s-a bazat pe acumularea de fapte.

El a văzut poporul lui Israel, și-a dat seama care este situația lor și a observat ce a făcut Dumnezeu pentru ei și printre ei. Chiar dacă Dumnezeu îi ajuta în mod activ și lucra în ascuns pentru a-i elibera și a-i aduce înapoi la Sine, El era totuși un Dumnezeu care Se ascunde.

Când vedem faptele lui Dumnezeu, când observăm ce se întâmplă în situația mondială, în viața de biserică și în viața noastră personală, nu putem decât să exclamăm: „O, Dumnezeule, Tu ești un Dumnezeu care Te ascunzi!”

Trăim o viață creștină și o viață de biserică sub mâna lui Dumnezeu, experimentăm ceva din Cristos și multe lucruri ni se întâmplă nouă și în jurul nostru; în toate aceste lucruri, deși Dumnezeu este atât de real pentru noi, El este și ascuns.

Dacă avem o perspectivă spirituală atunci când privim la situația lumii, la situația din viața de biserică și la propria noastră situație personală, ne dăm seama că Dumnezeu lucrează neîncetat, totuși El Se ascunde. Chiar dacă Dumnezeu face multe lucruri pentru noi și în jurul nostru, totuși noi nu-L putem vedea și nici nu Se manifestă vizibil.

El a făcut multe lucruri pentru poporul Său Israel, dar ei nu știau cine era făcătorul tuturor acestor lucruri. Fie ca noi să realizăm că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care Se ascunde. Fie ca noi să-L cunoaștem ca atare în viața noastră și în viața de biserică.

Trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca fiind Dumnezeul care Se ascunde: El face multe lucruri, totuși Se ascunde

Dumnezeu face nenumărate lucruri printre noi astăzi, atât în viața noastră personală, cât și în viața sfinților, totuși El Se ascunde. Poate că vrem ca Dumnezeu să Se arate, să manifeste ceea ce face și să vadă ce face și de ce o face, dar lui Dumnezeu îi place ascunderea.

Nouă ne place etalarea, dar Lui Îi place să Se ascundă. Nu putem fi mulțumiți fără manifestări exterioare, dar Dumnezeu nu le dorește. Vedem acest lucru, mai ales în exemplul lui Ilie, care a fost un om cu simțăminte similare cu ale noastre (Iacov 5:17).

Dumnezeu era cu el pe Muntele Carmel când focul s-a coborât peste jertfă și toată lumea și-a dat seama că Iehova este adevăratul Dumnezeu. Dar când Dumnezeu Și-a reținut prezența manifestată, Ilie nu a mai putut suporta; a devenit deprimat și s-a ascuns într-o peșteră din munți.

Istorisirea din 1 Împ. 19:9-18 este foarte interesantă și aplicabilă vieții noastre creștine de astăzi. Dumnezeu știa că Ilie voia ca El să fie un Dumnezeu care să Se manifeste; el nu își dăduse seama că Dumnezeu este un Dumnezeu care se ascunde.

Așa că Dumnezeu l-a întrebat: Ce faci aici, Ilie? Și Ilie I-a spus că toată lumea caută să-i ia viața pentru că el este de partea lui Dumnezeu. Dumnezeu cunoștea dificultatea lui Ilie; el dorea ca Dumnezeu să i se manifeste.

Așa că Dumnezeu i-a dat o demonstrație; s-a stârnit un vânt puternic, apoi a urmat un cutremur și apoi a fost un foc, dar Domnul nu era în vânt, în cutremur sau în foc. În cele din urmă, s-a auzit o voce blândă și liniștită, iar Domnul era în aceasta (v. 12).

Am putea dori ca Dumnezeu să Se manifeste ca un vânt puternic, ca un mare cutremur sau ca un foc mistuitor, dar nu acesta este locul unde se află El; El este un Dumnezeu care Se ascunde și este o voce blândă și liniștită chiar în noi, ca credincioși în Cristos. În acea voce blândă și liniștită, El ne conduce, El este cu noi și El face totul în noi și pentru noi.

Dumnezeu i-a răspuns lui Ilie și i-a spus că a păstrat pentru Sine șapte mii de persoane care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal. Dumnezeu era atât de ascuns încât activitatea Lui nu i-a fost făcută cunoscută lui Ilie decât la momentul potrivit.

Ilie i-a spus lui Dumnezeu că el era singurul credincios rămas, dar Dumnezeu i-a răspuns cu foarte multă blândețe lui Ilie spunând că și-a rezervat șapte mii de oameni care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal (1 Împ. 19:18; comp. cu Rom. 11:2-5).

Ilie calculase situația doar cu ceea ce putea vedea, dar Dumnezeu este un Dumnezeu care se ascunde; El își rezervase în secret șapte mii de biruitori care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal; activitatea lui Dumnezeu era atât de ascunsă încât nici măcar profetul Ilie nu știa nimic despre ea.

Trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca fiind un Dumnezeu care Se ascunde. Astăzi, în epoca Noului Testament, Dumnezeu vorbește poporului Său nu prin tunete sau printr-un foc mistuitor, ci cu blândețe și liniște, prin intermediul ungerii interioare (1 Ioan 2:27).

Așa ne vorbește El; Se ascunde și ne vorbește în interior. Ungerea este atât de slabă, atât de liniștită, încât uneori nu poate fi distinsă de propriile noastre sentimente sau gânduri. De multe ori este prea mult zgomot în jurul nostru și există multă tulburare în noi, iar zgomotul din afară și dinăuntru acoperă vorbirea interioară a Domnului.

Există un potop de gânduri pe care nu le putem controla, există poveri care ne apasă și s-ar putea chiar să fim atât de ocupați cu lucrurile Domnului și cu privire la biserică; în mijlocul tuturor acestora, trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca un Dumnezeu care se ascunde. De multe ori trebuie să lăsăm toate lucrurile la o parte și pur și simplu să-L contactăm pe Domnul pentru a-L cunoaște pe Cel care se ascunde.

Așa cum a spus psalmistul în Psalmul 62, sufletul nostru trebuie să aștepte în tăcere înaintea Domnului; nu doar gura noastră trebuie să tacă, ci sufletul nostru. Trebuie să-I cerem Domnului să ne ajute să ne liniștim sufletul, ca să-L putem cunoaște ca fiind Dumnezeul care se ascunde.

Când ne calmăm și ne liniștim sufletul (Psalmul 131:2), îl putem cunoaște pe Domnul ca fiind Cel care se ascunde. Când suntem liniștiți, putem ști că El este Dumnezeu (Psalmul 46:10). Dumnezeul nostru este Dumnezeu, dar El este un Dumnezeu care Se ascunde.

Poate că vrem ca El să facă una sau alta pentru noi și Îi putem cere să Se manifeste în cutare sau cutare situație, dar El Se ascunde. Fie ca noi să-L cunoaștem ca fiind o asemenea Persoană astăzi.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca un Dumnezeu care Se ascunde. Salvează-ne de la a avea dorința manifestării exterioare a lui Dumnezeu. Fie ca să învățăm să ne liniștim sufletul și să ne calmăm, astfel încât să-L putem cunoaște pe Dumnezeu ca fiind Cel care Se ascunde. Amin, Doamne, ne întoarcem inima către Tine. Fie ca să ne liniștim sufletul și să avem odihnă în inimă, astfel încât să Te putem vedea și să Te cunoaștem. Vrem să urmăm învățătura ungerii interioare, vocea mică și liniștită din duhul nostru care transmite ceea ce este în inima Ta pentru noi. O, Doamne, recunoaștem că Te cunoaștem ca fiind Cel Atotputernic și Cel plin de har și bunătate iubitoare, dar totuși nu Te cunoaștem atât de mult ca fiind Cel care Se ascunde! Fie ca să Te cunoaștem în acest fel. Fie ca să zăbovim înaintea Ta și să fim liniștiți, ca să știm că Tu ești Dumnezeu. Ne deschidem Ție, Doamne dragă: liniștește-ne gândurile, calmează-ne emoțiile și supune-ne voința, ca să Te putem cunoaște ca fiind Dumnezeul care Se ascunde!

Lui Dumnezeu îi place să lucreze în secret, nu pe față: El este un Dumnezeu care Se ascunde

Ceea ce Biblia dezvăluie despre Dumnezeu este că El are genul de temperament care nu-i place ostentația; Lui Dumnezeu îi place să lucreze în secret, nu pe față, căci El este un Dumnezeu care se ascunde (Matei 17:1-9; Ioan 20:14-17; Luca 24:13-37; Ioan 20:24-29; Isaia 39:2-8).

Lui Dumnezeu nu-i place etalarea vizibilă, pretențioasă, pentru ca alții să o vadă și pentru ca toată atenția să fie ațintită asupra Lui; El nu este așa.

De exemplu, după ce Domnul Isus S-a schimbat la față pe munte înaintea a trei dintre ucenicii Săi, El le-a cerut să nu spună altora acest lucru până când nu va învia. Acesta este temperamentul Lui. În ziua învierii Sale, El o vede pe Maria și vine la ea, totuși El este ascuns și ea nu își dă seama că este Domnul decât mai târziu. El părea a fi grădinarul pentru ea.

Domnul este cu noi astăzi, dar suntem complet inconștienți de prezența Lui. El a mers împreună cu cei doi ucenici la Emaus, un drum destul de lung, și li s-a alăturat în călătoria lor. Erau disperați și triști, totuși Domnul li s-a alăturat și le-a deschis Scripturile privitor la Sine. Nu li S-a revelat imediat; pur și simplu a deschis Scripturile și le-a deschis mintea, iar ei și-au dat seama că era Domnul chiar la sfârșit.

De multe ori Domnul ni se alătură călătoriei noastre în jos și departe de sfinți și de viața de biserică și ne vorbește cu blândețe, deschizându-ne Scripturile și chiar deschizându-ne înțelegerea până când ne dăm seama că este Domnul.

Poate că suntem triști și descurajați, dar Domnul se alătură slăbiciunii noastre și merge alături de noi, dezvăluindu-ne în același timp ceva din Sine. Ce Domn minunat este El!

1 Petru 1:8 spune în continuare: „pe care voi Îl iubiți fără să-L fi văzut, credeți în El fără să-L vedeți și vă bucurați cu o bucurie negrăită și strălucită.” Îl iubim, deși nu L-am văzut niciodată și ne bucurăm cu o bucurie negrăită și plină de slavă.

Este cu adevărat o minune și o taină că noi, credincioșii în Cristos, Îl iubim pe Acela pe care nu L-am văzut niciodată!

De la învierea Domnului, disciplina principală pentru noi, urmașii Săi, a venit pe linia cunoașterii lui Dumnezeu ca un Dumnezeu care Se ascunde. El ne învață în fiecare zi să trăim în prezența Sa nevăzută; El ni se poate revela ici și colo, dar de cele mai multe ori El este cu noi fără să ne dăm seama sau să simțim prezența Sa.

Această constituție divină de a fi un Dumnezeu care Se ascunde constituie o adevărată încercare pentru noi, chiar un test pentru noi. Totul din economia lui Dumnezeu, cu Cristos ca centralitate și universalitate, nu se află în domeniul văzut, ci în atmosfera și domeniul nevăzut al credinței (2 Corinteni 4:13, 16-18; 5:7; Evrei 11:1; Efeseni 3:17a; 1 Timotei 1:4b).

Totul despre Dumnezeu este ascuns și tainic, în domeniul credinței din duhul nostru. Dumnezeu este atât de ascuns încât El a creat universul și apoi S-a ascuns în el, iar mulți oameni s-ar putea să nici nu vadă că Dumnezeu a creat toate lucrurile.

Există o carte întreagă în Biblie care nu menționează deloc numele lui Dumnezeu; este cartea Estera. Deși Dumnezeu nu este menționat, această carte arată clar că Dumnezeu lucrează în culise, într-un mod ascuns, pentru a avea grijă de poporul Său.

Însuși Dumnezeul care a ales Israelul ca ales al Său a devenit un Dumnezeu ascuns pentru a avea grijă de ei în secret și pentru a-i salva în mod deschis, în timp ce acționa în secret în timpul captivității lor printre națiunile neamurilor. Fie ca noi să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca fiind un Dumnezeu care Se ascunde.

Fie ca noi să Îl savurăm și să ne împărtășim din El în duhul nostru și fie ca noi să avem încredere în El că El este acolo, în secret, lucrând toate lucrurile spre binele nostru, pentru ca noi să fim conformați chipului lui Cristos.

Dumnezeu este refugiul și puterea noastră și ne putem întoarce către El în necazul nostru pentru a-L găsi (Psalmul 46:1).Chiar dacă apele mării vuiesc și spumează, chiar dacă munții se clatină de umflarea ei, există un râu care înveselește cetatea lui Dumnezeu, locul sfânt al corturilor Celui Preaînalt; Dumnezeu este în mijlocul ei și ea nu se va clătina (v. 3-6).

Dumnezeu ne ajută dimineața, chiar dacă totul în jurul nostru pare să se destrame și ne hrănește pe tot parcursul zilei cu un râu de apă a vieții. Cât de mult Îi mulțumim Domnului că El lucrează în secret și este un Dumnezeu care Se ascunde!

Chiar dacă unii dintre noi au părăsit viața de biserică, chiar și unii care au fost crescuți în viața de biserică de la o vârstă fragedă, noi credem că Dumnezeul care Se ascunde lucrează în secret pentru a-i recâștiga și a-i aduce înapoi la savurarea Sa.

Ne putem ruga pentru ei și se pare că, cu cât ne rugăm mai mult, cu atât situația lor se înrăutățește. Se pare că, cu cât ne rugăm mai mult pentru unii să se întoarcă la Domnul, cu atât aleargă mai departe.

Dar, ani mai târziu, ei se întorc la Domnul; Chiar dacă aleargă încoace și încolo, Domnul este chiar acolo cu ei și îi atrage înapoi (vezi Psalmul 139).

Fie ca noi să trăim înaintea Domnului ca un astfel de Dumnezeu și să-L cunoaștem ca Dumnezeul care Se ascunde.

Doamne Isuse, fie ca să ne dăm seama că Tu ești un Dumnezeu care Se ascunde. Fie ca să ne dăm seama că Îți place să lucrezi în secret, mai degrabă decât în mod deschis. O, Doamne, deși nu Te-am văzut niciodată, Te iubim! Deși nu Te vedem în prezent, credem în Tine și ne bucurăm de o bucurie nespusă și plină de glorie! Ce minune și ce mister este că noi, credincioșii în Cristos, credem în Cineva și Îl iubim pe Cineva pe care nu L-am văzut niciodată! Amin, Doamne, fie ca să Te cunoaștem ca fiind Dumnezeul care Se ascunde și fie ca să avem încredere că Tu lucrezi mereu. Fie ca să nu dorim să vedem mai mult din faptele Tale exterioare, ci mai degrabă să ne încredem în Tine ca fiind Cel care Se ascunde și face lucruri în secret. Aleluia, tot ce ține de economia lui Dumnezeu, cu Cristos ca centralitate și universalitate, nu se află în domeniul văzut, ci în atmosfera și domeniul nevăzut al credinței! Îți mulțumim, Doamne, că ești cu noi acolo unde trebuie să facem toate lucrurile pentru noi și în noi, chiar dacă s-ar putea să nu le vedem! Te iubim ca fiind Cel care Se ascunde! Avem încredere în Tine și ne dăm Ție azi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Know God as a God who Hides Himself: He likes to work Secretly rather than Openly, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 2 (Să trăim viața împărăției prin faptul că trăim o viață ascunsă) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Petrecem timp privat cu Domnul în rugăciune și trăim prin viața ascunsă a Tatălui nostru

06/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, suntem poporul împărăției, oameni ai împărăției lui Dumnezeu pe acest pământ și trebuie să trăim prin viața ascunsă a Tatălui nostru, făcându-ne faptele drepte în secret și nu făcând paradă; trebuie să practicăm o viață ascunsă în secret cu Domnul, pentru ca Tatăl, care vede în secret, să ne răsplătească. Amin!

În timp ce Domnul Isus dădea decretele împărăției cerurilor în Matei capitolele 5-7, El a vorbit despre natura oamenilor împărăției, care este ascunsă și secretă. Ne-a spus că trebuie să ne facem faptele drepte nu în public, ca alții să le vadă, ci mai degrabă în secret, înaintea Tatălui nostru ceresc, pentru ca Tatăl nostru, care vede în secret, să ne răsplătească.

Astăzi, ori de câte ori cineva face o faptă bună sau donează bani, vrea ca toată lumea să știe despre asta. Chiar și în creștinismul decăzut de astăzi, marii donatori sunt bine cunoscuți, numele lor sunt clar tipărite sau inscripționate și există o mențiune a faptelor lor bune.

Însă noi, cei care credem în Cristos, trebuie să ne întoarcem la revelația pură a lui Dumnezeu în cuvântul Său pentru a a-L savura pe Tatăl nostru ceresc în secret, a face lucruri înaintea Tatălui în secret și a practica o viață ascunsă în secret. Când facem aceasta, sinele este ucis și carnea este dată la moarte.

Carnea vrea să se etaleze, iar sinele vrea ca toți să știe faptele bune pe care le facem. Dar noi, ca oameni ai împărăției, trebuie să trăim o viață ascunsă, iar faptele drepte pe care le facem – cum ar fi dărnicia, rugăciunea și postul – ar trebui să fie ceva ce facem în secret, înaintea Tatălui nostru ceresc, nu în exterior, înaintea oamenilor.

În interior, avem un duh golit și smerit, fiind săraci în duh, pentru a putea câștiga mai mult din Dumnezeu în fiecare zi.

De asemenea, avem o inimă curată și singulară, necăutând nimic sau pe nimeni altcineva decât Domnul nostru Isus, care este atât Domnul, cât și Mirele nostru; vrem să-I fim plăcuți doar Lui.

Așadar, trăim sub stăpânirea cerească a împărăției lui Dumnezeu și nu exprimăm carnea sau sinele; ci facem lucrurile în duhul pentru a-I plăcea lui Dumnezeu, nu pentru a le face pe plac oamenilor. Amin!

Domnul Isus a fost într-un astfel de fel; El nu a făcut lucruri în exterior pentru a le face pe plac altora sau pentru a le câștiga lauda, ci mai degrabă a trăit una cu Tatăl și a făcut toate lucrurile pentru a-I plăcea Tatălui.

Când făcea o minune sau avea multe mulțimi care Îl urmau, întotdeauna trimitea mulțimile și ucenicii departe și se ducea în secret la munte sau într-un loc pustiu să se roage. El prețuia prezența Tatălui și unitatea Lui cu Tatăl mai mult decât orice I-ar putea oferi sau da alții.

Această persoană trăiește în noi astăzi și, atunci când trăim prin viața ascunsă a Tatălui nostru ceresc, vom trăi și noi același fel de viață astăzi.

Ca oameni ai împărăției, trebuie să petrecem timp privat cu Domnul în rugăciune

Ființa noastră naturală vrea să fie exprimată și, mai ales când facem ceva bun, vrem ca toată lumea să știe. Dar, în calitate de credincioși Cristos, suntem oameni ai împărăției; avem o altă viață și o altă natură prin care trăim, iar această viață și natură sunt foarte diferite de viața și natura noastră naturală.

Astăzi, noi, ca oameni ai împărăției, ar trebui să ne rugăm mult, dar să nu-i lăsăm pe alții să știe cât de mult ne rugăm. Ne rugăm în fiecare zi și ne rugăm mult înaintea Domnului în secret, dar nu-i lăsăm pe alții să știe despre asta și nici nu le expunem acest lucru în fața lor.

Dacă ne rugăm în fiecare zi fără să le spunem altora sau să-i lăsăm să știe despre asta, înseamnă că suntem sănătoși și creștem spiritual. Dar dacă facem o paradă sau o etalare a lucrurilor pe care le facem pentru Domnul, nu vom crește în viață.

Creșterea autentică în viață implică tăierea sinelui; pentru ca noi să creștem în viața divină, sinele trebuie terminat.

Așa cum a spus Domnul în Matei 6:6, când ne rugăm, trebuie să intrăm în camera noastră privată și să închidem ușa, și ar trebui să ne rugăm Tatălui nostru care este în ascuns; și Tatăl nostru care vede în ascuns ne va răsplăti.

Ca oameni ai împărăției, trebuie să avem o experiență a rugăciunii în camera noastră privată, contactându-L pe Tatăl nostru ceresc în ascuns. Trebuie să experimentăm o savurare secretă a Tatălui și să primim un răspuns secret de la Tatăl.

Dumnezeu nu numai că aude rugăciunea noastră: El vede rugăciunea noastră. El observă rugăciunea noastră. Când închidem ușa și petrecem timp în secret cu Domnul, Tatăl vede acest lucru. Trebuie să venim zilnic la Domnul într-un mod personal, secret și ascuns pentru a petrece timp cu El.

Pe de o parte, trebuie să venim la El dimineața pentru a a-L savura pe El și a obține provizia zilnică pentru trăirea nostru. Pe de altă parte, trebuie să petrecem timp în secret cu El în camera noastră privată, contactându-L în secret pe Tatăl nostru ceresc.

Trebuie să zăbovim cu Domnul pentru a primi un răspuns secret de la El. Există multe beneficii în a petrece timp personal cu Domnul. În primul rând, El ne luminează; are o cale de a străluci în ființa noastră interioară pentru a expune lucrurile care L-au frustrat în noi.

El are o cale de a ne da provizia de har de care avem nevoie pentru a trăi după Cristos. Pe măsură ce petrecem timp în secret cu Domnul, deschizându-ne către El, Îi vom oferi terenul pentru a pătrunde mai adânc în noi.

Fie ca noi să nu ne grăbim timpul cu Domnul; fie ca noi să ne facem timp să-L privim și să ne deschidem către El. Când zăbovim în prezența Domnului, El ne poate expune mândria și dorințele personale; apoi, pur și simplu suntem de acord cu El, iar El are o cale de a se ocupa de toate aceste lucruri.

Pe măsură ce petrecem timp cu Domnul în secret și ascuns, zăbovind în prezența Sa, El are o cale de a expune cât de mult dăunăm Trupului în loc să-l zidim; vom geme pur și simplu din interior, iar în gemetele noastre, Duhul geme una cu noi, mijlocind pentru noi după voia lui Dumnezeu (Romani 8:26-27).

De multe ori nu știm pentru ce să ne rugăm, așa cum se cuvine, așa că Duhul ni se alătură, gemând în noi. Pe măsură ce petrecem timp cu Domnul în secret, primim un cuvânt de la Domnul; El ne susține pe noi, cei osteniți, cu un cuvânt (Isaia 50:4).

Pe măsură ce trecem prin multe lucruri, ne dăm seama că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, spre binele celor ce sunt chemați după planul Său (Romani 8:28). Pe măsură ce petrecem timp privat cu Domnul, El ne încurajează în timp ce trecem prin suferință.

Pe măsură ce petrecem timp privat cu Domnul în rugăciune, El ne va da mana ascunsă și ne va da o piatră albă, iar pe piatră este scris un nume nou, pe care nimeni nu-l știe decât cel ce l-a primit (Apocalipsa 2:17).

Fie ca noi să fim cei care petrec timp privat cu Domnul în rugăciune din nou și din nou, pentru ca El să ne lumineze, să ne hrănească și să ne încurajeze; făcând aceasta, devenim membre care zidesc Trupul lui Cristos. El ne face membre care zidesc pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos!

Doamne Isuse, ne place să petrecem timp cu Tine în secret! Vrem să petrecem timp privat cu Domnul în rugăciune, deschizându-ne către El și ascultându-L! Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care zăbovim în prezența Ta în timp ce avem un timp personal cu Tine. Fie ca să nu ne grăbim timpul cu Tine, ci să petrecem suficient timp pentru a fi cu Tine în rugăciune. Fă o cale să strălucești asupra noastră. Expune orice în noi care Te frustrează. Dă-ne harul de care avem nevoie astăzi. O, Doamne Isuse, spunem pur și simplu Amin la ceea ce Tu expui în ființa noastră. Tratează mândria noastră și ființa noastră naturală. Tratează firea noastră naturală și carnea noastră. O, Doamne, spunem doar Amin, introdu-Te în noi. Nu știm pentru ce să ne rugăm așa cum se cuvine, dar suspinăm înaintea Ta! O, Doamne! Ne deschidem pe deplin către Tine! Vrem să Te căutăm în secret și să avem o experiență secretă cu Tine. Vrem să obținem răspunsuri secrete de la Tine și să fim satisfăcuți în secret de Tine. Te iubim, Doamne, și ne detestăm pe noi înșine! Fie ca Tu să crești în noi și noi să ne scădem! Crește în noi pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos!

Ne exersăm să trăim prin viața ascunsă a Tatălui nostru și să facem lucruri în secret înaintea Domnului

Universul este minunat și uimitor și, cu cât îl studiem mai mult, cu atât suntem mai uimiți; totuși, universul indică faptul că Dumnezeu este ascuns. Dumnezeu a creat universul cu toate lucrurile din el, dar Dumnezeu S-a ascuns în univers și nu este ușor să-L găsești.

Dumnezeu S-a ascuns într-o asemenea măsură încât oamenii nici măcar nu cred că Dumnezeu a creat universul. Cum este posibil acest lucru? Aceasta este natura lui Dumnezeu; acesta este temperamentul Său. Lui Dumnezeu îi place să se ascundă.

Universul indică faptul că Dumnezeu este ascuns, că Dumnezeu este secret. Putem vedea lucrurile făcute de Dumnezeu, dar niciunul dintre noi nu L-a văzut, căci El este întotdeauna ascuns.

Viața lui Dumnezeu este de o natură atât de secretă și ascunsă. Trebuie să exersăm să trăim prin viața ascunsă a Tatălui nostru și să facem lucruri în secret înaintea Domnului.

Când îi iubim pe ceilalți prin propria noastră dragoste, vrem să fim apreciați și vrem ca ei să ne iubească și ei, căci aceasta este dragostea noastră naturală. Dar când îi iubim cu Dumnezeu ca dragoste, această dragoste va rămâne mereu ascunsă (Marcu 12:30-31; Matei 22:36-40; Luca 10:27).

Viața noastră umană iubește să se etaleze și să fie imediat apreciată, recunoscută și lăudată, dar viața ascunsă a Tatălui nostru iubește să facă lucruri în secret, căutând să-I placă doar lui Dumnezeu și nu omului.

Un fățarnic este cel care are o manifestare exterioară fără a avea nicio realitate în interior; tot ceea ce face este doar o apariție exterioară, fără realitate interioară. Acest lucru este contrar naturii lui Dumnezeu și vieții Sale ascunse. Dumnezeu are atât de multe în El, dar doar puțin este manifestat.

Dacă trăim prin viața ascunsă a Tatălui nostru și petrecem timp privat cu Domnul, nu vom mai dori să facem lucrurile doar într-un mod exterior, ci ascuns, făcându-ne faptele drepte înaintea lui Dumnezeu, mai degrabă decât înaintea oamenilor.

Ori de câte ori ne etalăm în faptele noastre drepte, nu suntem sănătoși, căci o astfel de etalare ne împiedică enorm creșterea în viață. Trebuie să ne dăm seama că viața noastră umană naturală adoră să se etaleze, să facă o paradă publică, mai ales când face lucruri bune; însă viața lui Dumnezeu este întotdeauna ascunsă.

Ne putem exersa duhul pentru a vorbi în numele Domnului în întâlniri, așa cum suntem îndemnați în 1 Corinteni 14, dar când facem asta, ne putem etala. O, Doamne Isuse! Fie ca noi să practicăm viața ascunsă a Tatălui nostru, astfel încât să facem lucrurile fără să ne etalăm, ci în secret cu Domnul, în Domnul și pentru Domnul.

Fie ca noi să ne dăm seama că nu putem niciodată practica o viață ascunsă în secret în viața noastră naturală; acest lucru este posibil doar în viața divină, viața care nu se bucură să se arate. Dacă suntem serioși în a fi oamenii împărăției, trebuie să învățăm să trăim prin viața ascunsă a Tatălui nostru.

Acesta este un proces de învățare, este ceva ce trebuie să practicăm zi de zi. Luăm serios viața împărăției? Luăm serios viața împărăției? Trebuie să trăim o viață ascunsă.

Aceasta nu înseamnă că facem lucrurile într-un mod deliberat, gândindu-ne la ceea ce facem și reținându-ne de la a face anumite lucruri.

Mai degrabă, trebuie pur și simplu să ne întoarcem la duhul nostru și să practicăm viața ascunsă a Tatălui nostru, astfel încât să facem lucrurile în Domnul, pentru Domnul, înaintea Domnului și cu Domnul în secret, nu în exterior, pentru ca alții să ne vadă.

Chiar și iubindu-i pe ceilalți, îi putem iubi nu cu propria noastră dragoste naturală, ci cu și prin dragostea lui Dumnezeu; această dragoste va rămâne întotdeauna ascunsă și nu va aștepta nimic în schimb. Fie ca toți să învățăm să trăim prin viața ascunsă a Tatălui nostru și nu prin viața noastră naturală.

Viața noastră naturală se etalează întotdeauna, dar când trăim prin viața ascunsă a Tatălui nostru, vom face lucrurile fără să le etalăm public. Printre noi, în viața de biserică, avem multe modele de sfinți care pot să nu aibă o funcție vizibilă în viața de biserică, conducând biserica sau slujind în biserică, dar întotdeauna administrează viață sfinților.

De multe ori, la adunarea memorială a unor sfinți, auzim despre lucrurile pe care le-au făcut în secret pentru a-i iubi pe ceilalți, a-i îngriji, a-i păstori și a-i aduce mai departe cu Domnul. Auzim că, în culise, le-au slujit sfinților și le-au împărtășit viață. Aceasta este calea corectă, calea corectă de a trăi viața creștină.

Când Domnul era pe muntele schimbării la față cu trei ucenici, le-a spus să nu spună nimănui despre asta până după ce va învia (Matei 17:1-2, 9). Când i-a vindecat pe unii, le-a spus întotdeauna să nu spună nimănui, ci mai degrabă să dea slavă lui Dumnezeu.

Putem oare rezista testului de a nu ne arăta experiența personală, privată și intimă cu Dumnezeu înaintea altora? Putem rezista ispitei de a trimite un mesaj sau un e-mail celorlalți sfinți cu privire la ceea ce am savurat din Domnul în privat? O, Doamne Isuse!

Fie ca noi toți să învățăm să trăim prin viața ascunsă a Tatălui nostru și să facem lucruri în secret, una cu El, pentru a fi văzuți și răsplătiți numai de El.

Doamne Isuse, vrem să practicăm o viață ascunsă în secret, trăind prin viața ascunsă a Tatălui nostru zi de zi. Ne punem deoparte, Doamne, și venim la Tine pentru a Te savura și pentru a petrece timp cu Tine. O, Doamne, vieții noastre omenești îi place să se etaleze, să facă un spectacol public, dar viața Ta este întotdeauna ascunsă! Salvează-ne de la a fi ipocriți, cei care au doar manifestarea exterioară, dar fără a avea nimic în interior! Ne întoarcem către Tine și vrem să fim una cu Tine în toate lucrurile. Amin, Doamne, vrem să practicăm viața ascunsă a Tatălui nostru, astfel încât, orice facem și spunem, să o facem în secret înaintea Tatălui nostru, spre satisfacția Sa. Suntem serioși, Doamne dragă, în a fi oameni ai împărăției; vrem să învățăm să trăim prin viața ascunsă a Tatălui nostru. Vrem să venim la Tine în secret pentru a petrece timp cu Tine, pentru a avea rugăciune și părtășie secretă cu Tine și pentru a face lucruri în secret una cu Tine. Amin, Doamne, ne place să fim cu Tine în secret, să Te contactăm, să facem lucruri în Tine și cu Tine și să Te căutăm pentru a avea prezența și zâmbetul Tău!