zidim biserica

Să fim umpluți continuu cu Duhul pentru nobila lucrare de zidire a bisericii

06/09/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Dacă vrem să umblăm în Cristosul atotinclusiv ca realitate a țării bune, trebuie să avem rugăciune multă și amănunțită în viața și slujirea noastră, rugându-ne tot timpul în duh pentru ca Domnul să ne umple cu El Însuși pentru nobila lucrare de zidire a bisericii.

Biblia ne arată câteva principii guvernamentale pe care să le vedem și să le experimentăm pentru a-L lua în stăpânire pe Cristos ca țară bună.

În primul rând, trebuie să vedem că, în calitate de credincioși în Cristos, L-am primit pe Cristos, Isus Domnul, iar acum trebuie să umblăm în El.

A umbla în Cristos înseamnă a umba conform Duhului și prin Duhul ca realitate a țării bune. Cheia acestei umblări este să ne dăm seama că suntem un duh cu Domnul.

Suntem uniți cu Domnul ca un singur duh, iar Duhul mărturisește cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.

Ca oameni născuți din Dumnezeu pentru a avea viața și natura Sa, avem un duh care este contopit cu Duhul lui Dumnezeu, iar Dumnezeul Triunic locuiește în noi, în duhul nostru.

Acum învățăm să trăim în duh, să umblăm conform duhului și să trăim prin Duhul, astfel încât să putem umbla în Cristos, realitatea țării bune care ni s-a alocat.

Atâta timp cât trăim după duhul și prin Duhul, savurăm toate bogățiile lui Cristos și cerința dreaptă a legii este împlinită în noi. Aleluia!

Prin Duhul dăm la moarte practicile trupului și prin Duhul putem fi înnoiți, sfințiți, transformați și glorificați.

Cristosul în care umblăm nu este doar Dumnezeu Însuși, ci și mai mult, Dumnezeul încorporat – Dumnezeu care S-a făcut om, a trecut prin viață umană, răstignire, moarte, înviere și înălțare și El a fost, de asemenea, intensificat de șapte ori.

Acum El este Dumnezeul încorporat, Dumnezeu încorporat cu omul.

Rezultatul umblării noastre în acest minunat Cristos în slujba Sa completă în trei etape – întrupare, includere și intensificare – este că suntem zidiți ca Trupul lui Cristos pentru a finaliza Noul Ierusalim. Aleluia!

Astăzi, Cristosul în care umblăm este Trupul-Cristos, Cristosul încorporat; Cristos este atât Capul, cât și Trupul, pentru că El este un „Eu” minunat, pe care L-a văzut apostolul Pavel în convertirea sa învingătoare la Cristos.

Astăzi, Domnul zidește Trupul lui Cristos în viața de biserică și putem avea un gust din Noul Ierusalim, fiind relaționați în mod corespunzător cu Trupul lui Cristos.

Un alt principiu de guvernare în umblarea noastră în Cristos ca țară bună este că prezența Domnului înseamnă totul pentru noi atât în viața noastră în Domnul, cât și în lucrarea noastră în Domnul.

Trebuie să fim călăuziți de prezența de primă mână a Domnului, prezența Lui în duhul nostru contopit și trebuie să luăm prezența Lui drept harta noastră vie.

În această porțiune, vrem să vedem un alt principiu de conducere al umblării în Cristosul atotinclusiv – trăirea și slujirea prin rugăciune multă și temeinică pentru a fi umpluți cu Duh.

Trăim și slujim în realitatea preoției prin rugăciune multă și temeinică în viața și serviciul nostru pentru a fi umpluți cu Duhul

Dacă noi, credincioșii în Cristos, dorim să posedăm și să umblăm în Cristosul atotinclusiv ca realitate a țării bune, trebuie să trăim și să slujim în realitatea preoției; trebuie să fim preoții care Îl contactează pe Dumnezeu, Îl aducem pe om la Dumnezeu și pe Dumnezeu la om și îi administrăm pe Dumnezeu omului (1 Petru 2:5, 9).

Aceasta înseamnă că trebuie să avem rugăciune multă și amănunțită în viața noastră și în slujirea Domnului, astfel încât să fim plini de duh în orice moment (Col. 4:2).

Zidirea bisericii poate fi realizată numai de persoane care sunt pline de duh, cei plini de Duhul Sfânt.

Faptul dacă biserica este vie, proaspătă și îmbogățită, depinde de acest singur lucru, că suntem umpluți continuu cu Duhul (Fil. 2:13; Matei 5:3, 8; Luca 1:53; Efes. 5:18).

Trebuie să venim la Domnul din nou și din nou și să-I cerem să ne umple cu Duhul; pentru ca noi să fim plini, trebuie să avem multă rugăciune profundă în viața și slujirea noastră.

Când venim la adunările bisericii, trebuie să venim plini de duh pentru a funcționa și a-L administra pe Cristos celorlalți sfinți.

Cum poate Cristos să zidească astăzi biserica Sa prin noi? Trebuie să fim dispuși și să ne golim vasul.

Trebuie să ne deschidem către El, să fim proaspăt goliți de noi înșine și de lucrurile noastre pentru a fi proaspăt umpluți cu El și să ne exersăm pentru a-L administra pe Cristos altora.

Să fim dispuși și să fim goliți. Dacă dorim să fim goliți, Domnul ne va umple cu Sine.

Suntem plini în principal prin rugăciunea temeinică înaintea Domnului.

De multe ori, însă, suntem plini de multe lucruri și nu putem străpunge atunci când ne rugăm să-L luăm pe Domnul.

Orice suntem prin natură, orice am acumulat și orice experimentăm, trebuie să fie golit, pentru ca Domnul să ne umple într-un mod proaspăt.

Dacă vrem să trăim și să slujim în realitatea preoției, trebuie să avem rugăciune multă și amănunțită în viața și slujirea noastră înaintea Domnului, căutând să fim goliți de noi înșine și să fim proaspăt umpluți de Domnul.

Biblia ne spune că trebuie să ne rugăm neîncetat (1 Tes. 5:17) și, de asemenea, că trebuie să perseverăm în rugăciune.

Pe de o parte, trebuie să ne rugăm tot timpul, fără încetare. Pe de altă parte, trebuie să perseverăm în rugăciune, perseverând să ne rugăm.

Dumnezeu este cel care operează în noi atât voința, cât și înfăptuirea, pentru buna Sa plăcere; pur și simplu trebuie să ne deschidem către El și să fim săraci cu duhul.

Trebuie să venim la Domnul așa cum suntem, din nou și din nou, și să ne rugăm doar să ne deschidem către El, să fim goliți de noi înșine și să fim proaspăt umpluți cu El.

Suntem cu adevărat binecuvântați dacă suntem săraci cu duhul, pentru că atunci când suntem goliți din interior, savurăm împărăția cerurilor, iar Domnul ne umple într-un mod proaspăt.

Suntem fericiți când suntem puri în inimă, căutând numai pe Domnul și împărăția Sa, pentru că Îl vom vedea pe Dumnezeu.

Când suntem cei flămânzi și goliți, Domnul ne va umple cu lucruri bune; însă, dacă credem că suntem bogați și nu avem nevoie de nimic, El ne trimite cu mâinile goale.

Fie ca noi să nu fim îmbătați de vin sau de lucrurile pe care această lume le are de oferit, ci să fim plini de duh, fiind umpluți de Domnul ca Duh într-un mod proaspăt, astfel încât să putem trăi și sluji în realitatea preoției.

Putem chiar să cerem Domnului să ne umple. Dacă noi, ca părinți, dăm lucruri bune copiilor noștri când ei ne cer, cu cât mai mult Tatăl nostru ceresc ne va da Duhul când Îl cerem?

Dacă Îi cerem Duhul Sfânt, El ne va da mai mult din Duhul. Fie ca noi să ne rugăm deseori Domnului să ne dea Duhul, chiar mai mult din Duh, ca să fim plini de duh.

Pentru aceasta, trebuie să avem o rugăciune multă și temeinică, chiar să perseverăm în rugăciune, pentru ca să fim plini de duh în viața noastră de zi cu zi.

Doamne Isuse, dă-ne astăzi mai mult din Tine. Ne deschidem Ție. Vrem să posedăm și să umblăm în Cristosul atotinclusiv ca realitate a țării bune, trăind și slujind în realitatea preoției. Venim la Tine pentru a Te contacta. Golește-ne din nou. Vrem să fim săraci cu duhul ca să fim umpluți cu Tine. Venim la Tine curat cu inima pentru a-L vedea pe Dumnezeu. Doamne, golește-ne din nou, ca să fim umpluți de Tine! Suntem flămânzi după plinătatea Duhului. Vrem să avem rugăciune multă și temeinică pentru a fi umpluți cu Duhul în duhul nostru. Umple-ne cu lucrurile bune ale Duhului. Nu vrem să ne îmbătăm cu lucrurile acestei lumi, ci mai degrabă să fim plini de duh! Amin, Doamne, suntem dispuși, suntem goliți și ne rugăm oricând în duh. Umple-ne cu Duhul chiar acum! Umple-ne de duh pentru ca noi să trăim viața creștină și să-I slujim Domnului în duh!

Să fim umpluți continuu cu Duhul pentru nobila lucrare de zidire a bisericii

Pentru ca noi să avem înțelepciunea, înțelegerea, cunoștințele și priceperea pentru lucrarea nobilă de zidire a bisericii, trebuie să fim umpluți continuu cu Duhul.

Nu putem zidi biserica decât dacă suntem umpluți cu Duhul într-un mod continuu. De multe ori, însă, suntem lipsiți de voință; pur si simplu nu suntem dispuși.

De asemenea, suntem lipsiți de faptul de a ne goli; nu suntem goliți, ci mai degrabă, există multe lucruri care ne umplu pe lângă Cristos Însuși.

De asemenea, suntem lipsiți de rugăciune; ne putem ruga din când în când, când ne amintim, dar nu avem rugăciune prea mare și temeinică în duh. O, Doamne Isuse!

Trebuie să venim la Domnul așa cum suntem și să ne rugăm ca El să ne facă să fim dispuși și, prin harul Său, să ne golească pentru a fi umpluți cu El.

Trebuie să renunțăm la experiențele și cunoștințele trecute și pur și simplu să fim umpluți din nou de Domnul chiar acum.

Apostolul Pavel a fost un model în această privință; spre sfârșitul vieții sale, când era destul de matur în Domnul, încă s-a exersat să uite lucrurile care sunt în urmă și s-a întins înainte spre țel, căutând să se-L savureze și să-L experimenteze pe Cristos într-un mod proaspăt zilnic (Fil. 3:7-9).

Trebuie să uităm lucrurile din spate, să lăsăm deoparte experiențele noastre trecute și pur și simplu să venim la Domnul într-un mod de bunăvoie, fiind goliți în interior, cu multă și temeinică rugăciune, pentru a putea fi umpluți cu El.

Când ne rugăm să fim plini de Domnul, vom experimenta înțelepciunea, înțelegerea și cunoașterea care vin la noi ca un val.

Vom avea înțelepciune divină și înțelegere divină și vom avea cunoașterea divină, chiar și abilitățile divine pentru a zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos.

Pentru ca noi să putem face lucrarea nobilă de a zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos, trebuie să fim umpluți continuu cu Duhul (Exod. 31:1-3; Zah. 4:6).

În Vechiul Testament, cel care trebuia să facă lucrarea de zidire a tabernaculului avea nu numai cunoștințe, pricepere și înțelepciune, ci era și plin de Duhul lui Dumnezeu (Exod. 31:3).

Pentru ca noi să zidim biserica în calitate de Trup al lui Cristos, trebuie să fim umpluți continuu cu Duhul.

Nu numai prezbiterii sau conducătorii trebuie să fie umpluți cu Duhul; noi toți, în calitate de credincioși în Cristos, suntem membri ai Trupului lui Cristos și trebuie să căutăm să fim umpluți continuu cu Duhul pentru lucrarea nobilă de zidire a bisericii.

Prin urmare, toți trebuie să perseverăm în rugăciune; când perseverăm în rugăciune, viața de biserică va fi mult îmbogățită și înălțată.

Când perseverăm în rugăciune, Îl vom savura pe Domnul și prezența Lui și vom avea ungerea Sa instantanee și constantă.

Dacă perseverăm în rugăciune și suntem umpluți continuu cu Duhul, ne vom bucura toată ziua de zâmbetul feței Domnului, iar persoana vie a lui Cristos va deveni experiența și savurarea noastră. Amin!

Aspirația noastră ar trebui să fie să fim plini de duh nu numai din când în când, ci continuu; uneori putem experimenta să fim umpluți cu Duhul, dar vrem să fim umpluți continuu cu Duhul, astfel încât să putem face lucrarea nobilă de a zidi biserica.

Când vom fi umpluți cu Duhul, vom ști cum să contactăm sfinții cu natura divină și cum să le dăm ceva din Cristos.

Vom avea înțelepciunea și cunoștințele cum să-i zidim pe sfinți cu mântuirea lui Cristos și cu ceva din natura divină a Tatălui.

Când suntem umpluți continuu cu Duhul prin rugăciune multă și temeinică, vom avea capacitatea interioară de a-i zidi pe sfinți în transformare și în viața de biserică.

Nu numai că îi vom zidi în caracterul lor, ci și mai mult, îi vom zidi ca un locaș al lui Dumnezeu. Amin, fie ca Domnul să ne facă astfel, cei care căutăm să fim umpluți continuu cu Duhul, astfel încât să primim înțelepciune, cunoaștere și înțelegere de la Domnul cum să facem lucrarea nobilă de zidire a bisericii.

Este bine să facem chiar o înțelegere cu Domnul, un jurământ solemn înaintea Lui, că vom fi oameni rugativi.

Putem fi umpluți continuu cu Duhul dacă suntem oameni care ne rugăm, dacă Îl contactăm continuu pe Domnul prin rugăciune multă și temeinică.

Dacă facem o înțelegere cu Domnul și Îi cerem să ne amintească chiar să perseverăm în rugăciune, ne vom bucura de zâmbetul de pe chipul Lui, ne vom împărtăși din bogățiile lui Cristos, iar persoana vie a lui Cristos va deveni experiența și savurarea noastră.

Doamne Isuse, vrem să perseverăm în rugăciune pentru a putea fi umpluți continuu cu Duhul în viața noastră creștină și în viața de biserică. Amin, Doamne, chiar vrem să facem o înțelegere cu Tine ca să fim oameni care ne rugăm. Amintește-ne să ne rugăm. Amintește-ne să venim la Tine din nou și din nou în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile. Vrem să fim cei care sunt dornici, goliți și care se roagă. Fie ca noi să fim umpluți continuu cu Duhul, astfel încât să avem înțelepciunea, înțelegerea și cunoașterea pentru lucrarea nobilă de zidire a bisericii. O, Doamne, numai Dumnezeu în Cristos ca duh poate zidi biserica ca Trup al lui Cristos, așa că Te rugăm să ne umpli continuu cu Duhul! Fie ca toți să perseverăm în rugăciune pentru ca viața de biserică să fie mult îmbogățită și înălțată! Da, Doamne, vrem să fim umpluți continuu cu Duhul, pentru a-L savura pe Domnul, prezența Sa și de ungerea Sa instantanee și constantă! Fie ca noi să savurăm zâmbetul feței Domnului pe tot parcursul zilei și fie ca persoana vie a lui Cristos să devină experiența și savurarea noastră!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Filled Continuously with the Spirit for the Noble Work of Building up the Church, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să ne ostenim asupra Cristosului atotinclusive reprezentat de țara bună pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, pentru realitatea și manifestarea împărăției, și pentru ca mireasa să se pregătească pentru venirea Domnului – săptămâna 10 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să fim dispuși să ne luăm crucea și să o purtăm pentru zidirea bisericii

16/12/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să învățăm să exersăm cheile împărăției pentru a închide porțile Hadesului și pentru a elibera zidirea bisericii; trebuie să învățăm să ne lepădăm de sine, să ne luăm crucea și să ne pierdem viața-suflet.

Dacă nu exersăm zilnic faptul de a ne lepăda sinele, de a ne lua crucea, de a pierde viața-suflet și de a-L urma pe Domnul, nu vom trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu în viața de biserică.

Când Domnul a menționat biserica, acest lucru a fost în contextul împărăției, pentru că atunci când biserica ia naștere și este zidită, împărăția lui Dumnezeu intră în existență în practicitate pe pământ.

Unde putem vedea împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi? În viața de biserică. Cum putem trăi astăzi viața împărăției pe pământ? Prin exersarea cheilor împărăției pe care Domnul ni le-a dat tuturor, ca să putem închide porțile Hadesului (care sunt mereu acolo ori de câte ori se zidește biserica) și pentru a elibera zidirea bisericii.

Cristos a venit ca împărăția lui Dumnezeu și a trăit în realitatea împărăției lui Dumnezeu; oriunde era El, împărăția era acolo și, când vorbea, El semăna sămânța împărăției în oameni.

Prin moarte și înviere, Domnul a devenit un Duh dătător de viață pentru a fi distribuit în toți cei care cred în El.

Astăzi credem întru Domnul și avem sămânța împărăției care crește în noi pentru a se dezvolta într-un domeniu peste care Dumnezeu poate stăpâni în viața divină; pe de-o parte împărăția crește lăuntric prin creșterea noastră în viața divină, iar pe de altă parte, trebuie să existe o manifestare a împărăției în noi, o expresie a împărăției.

Expresia împărăției în noi și prin noi este prin exersarea cheilor împărăției cerurilor: lepădarea sinelui, pierderea vieții-suflet și luarea propriei noastre cruci pentru a-L urma pe Domnul.

Cel mai mare inamic al Trupului este sinele; chiar avem revelația lui Cristos și a bisericii, putem totuși să exprimăm opiniile, simțămintele și gândurile sinelui, deschizând astfel porțile Hadesului ca moartea să intre în biserică.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi ca să vedem cum sinele nostru este o frustrare și o piedică în zidirea bisericii, și fie ca să alegem să ne lepădăm sinele pentru a închide și încuia această poartă a Hadesului.

Astăzi vrem să vedem cum să exersăm a doua cheie, și anume luarea crucii, voia lui Dumnezeu.

Să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul pentru zidirea bisericii

Domnul a spus că dacă este cineva dispus să-L urmeze, trebuie să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea și să-L urmeze (Mat. 16:24). Singura cale de a-L urma pe Domnul este să ne luăm crucea și să-L urmăm.

Crucea nu este o problemă de suferință, ci de terminare. Crucificarea era o metodă folosită de guvernul roman pentru a-i executa pe criminali; fără îndoială, criminalul de pe cruce a suferit în timp ce era crucificat, pentru că nu a ales să fie crucificat, ci a fost obligat să fie crucificat.

Domnul Isus, însă, nu a fost obligat să fie crucificat; El a ales crucea, căci El a ales să fie crucificat. Domnul Isus nu a fost obligat să meargă la cruce; mai degrabă, El a fost dispus să facă acest lucru deoarece crucea Sa era voia lui Dumnezeu.

El s-a rugat Tatălui ca, dacă este posibil, paharul să treacă de la El, dar a încheiat spunând: Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum Tu voiești (Mat. 26:39).

Crucificarea Domnului a fost pentru îndeplinirea scopului lui Dumnezeu; El nu a fost crucificat să moară ca un criminal, ci mai degrabă, El a fost dispus să fie crucificat, astfel ca, prin moarte, viața Sa să fie eliberată pentru a produce biserica.

Domnul Isus a avut în mintea Sa bucuria care-i era pusă înainte atunci când a ales voia Tatălui, care este crucea.

Ce este crucea? Este voia lui Dumnezeu. Când Domnul era pe cruce, El a suferit foarte mult; cu toate acestea, acea suferință nu a fost forțată asupra Sa, ci El a luat-o de bunăvoie.

Trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul pentru zidirea bisericii.

Domnul nu spune: Cine Mă urmează, să se lepede de sine însuși și să fie crucificat; mai degrabă, El spune: Dacă voiește cineva să Mă urmeze, să se lepede de sine însuși și să-și ia crucea și să Mă urmeze. Cu alte cuvinte, noi, credincioșii în Cristos, trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul.

Crucea este voia lui Dumnezeu și voia lui Dumnezeu este crucea. Voia lui Dumnezeu este zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos; în acest scop, trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul.

Unii frați căsătoriți pot spune: Domnul mi-a dat-o pe draga mea soție și am fost crucificat de multe ori de ea. De asemenea, surorile pot spune ceva similar, că soțul lor le crucifică și că sunt o cruce pentru ele.

A spune un astfel de lucru arată că nu ne-am luat de bună voie crucea și L-am urmat pe Domnul, ci mai degrabă, suntem “executați ca fiind infractori” de către soția noastră.

Suntem oare un purtător fericit al crucii la fel ca Domnul Isus sau suntem noi criminali care sunt executați? Astăzi, majoritatea creștinilor evită suferința și moartea și sunt ca niște infractori care sunt executați ori de câte ori vine crucea; foarte puțini sunt purtători ai crucii.

Trebuie să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să-L rugăm să strălucească asupra noastră și să ne arate ce este crucea, de ce avem nevoie de cruce, și care este scopul crucii.

Dacă vedem faptul că crucea trebuie să opereze în noi pentru a ne termina, astfel încât Cristos să fie introdus în noi și să ne facă o clădire și un mădular zidit al bisericii, care este Trupul Său, vom fi dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul.

Suntem oare un criminal pe cale să fie executat sau suntem purtători ai crucii? Suntem dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul pentru zidirea bisericii sau considerăm crucea ca o suferință pentru noi și îi considerăm pe cei din jurul nostru ca fiind o cruce pentru suferința noastră?

Doamne Isuse, salvează-ne de a fi ca “infractorii duși la execuție” în timp ce purtăm crucea; vrem să fim cei care sunt dispuși să-și ia crucea și să-L urmăm pe Domnul pentru zidirea bisericii! Amin, Doamne, nu suntem infractori – suntem cei dispuși să poarte crucea! Nu suntem crucificați împotriva voinței noastre; mai degrabă, suntem cei care alegem să ne luăm crucea și să o purtăm, pentru ca biserica să fie zidită! Vrem să Te urmăm, Doamne, să luăm voia lui Dumnezeu, crucea, și să o purtăm de bună voie, pentru ca biserica să fie zidită!

Trebuie să ne luăm crucea și să o purtăm pentru ca omul nostru vechi să fie terminat și biserica să fie zidită

Domnul nu ne obligă să ne luăm crucea și să-L urmăm; mai degrabă, acest lucru este opțional, iar noi trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm.

Trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să o purtăm. Soțul nostru, soția noastră și copiii noștri sunt voia lui Dumnezeu și, prin urmare, ei sunt crucea noastră.

Nu ar trebui să-i spunem soției noastre că este crucea noastră, ci, mai degrabă, trebuie să avem atitudinea în fața Domnului a faptului că soția noastră este crucea, voia lui Dumnezeu.

Singura biserică este voia lui Dumnezeu și fiecare frate și soră din biserică este voia lui Dumnezeu. A ne purta crucea înseamnă să purtăm biserica și să-i purtăm pe toți sfinții, astfel încât să avem unitatea autentică (vezi Ioan 17:21-23; Efes. 4:3, 13; 1 Cor. 1:10; Fil. 2:2).

Trebuie ca nu doar să ne luăm crucea, ci să o și purtăm, adică trebuie să rămânem pe cruce, ca omul nostru vechi să fie ținut sub terminarea crucii zi de zi (Luca 14:27; Rom. 6:6; Gal. 2:20; Fil. 3:10; 1 Cor. 15:31).

Domnul Isus a trăit în acest mod – El a trăit sub umbra crucii de la iesle până la cruce, și a fost terminat pe acea cruce.

Pentru noi, este invers: mai întâi suntem terminați, căci am fost crucificați împreună cu Cristos, și pentru tot restul vieții noastre trebuie să umblăm la fel ca și Domnul și să trăim ca El, sub umbra crucii zi de zi.

Am primit viața divină prin crucificarea Domnului și acum, pentru a fi zidiți în această viață, trebuie să luăm crucea de bună voie și cu bucurie.

Nu ar trebui să ne pese de gustul nostru, de simțământul nostru și de conștiința noastră; mai degrabă, ar trebui să ne pese doar de voia lui Dumnezeu, și anume să avem unitatea autentică (vezi Ioan 17:21-23; Efes. 4:3, 13; 1 Cor. 1:10; Fil. 2:2).

Soția sau soțul nostru este crucea noastră, deoarece este voia lui Dumnezeu pentru noi; biserica este crucea noastră, la fel e cu toți credincioșii în Cristos, pentru că ei sunt voia lui Dumnezeu pentru noi. Trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să o purtăm pentru ca Domnul să-Și zidească biserica.

Domnul ne-a repartizat soția, copiii, biserica și sfinții și nu avem de ales; trebuie să fim dispuși și chiar fericiți să purtăm crucea. Dacă facem acest lucru, prezența Domnului va fi cu noi și vom savura bogățiile vieții divine.

Dacă nu avem o astfel de atitudine, vom suferi, vom scrâșni din dinți și vom deveni amărăcioși. Dacă ne exersăm preferința în ce privește persoanele cu care vrem să avem părtășie și cu cine să vorbim, vom deschide poarta ca Satan să intre.

Așadar, trebuie să exersăm a doua cheie pentru a încuia porțile Hadesului – luându-ne crucea. Preferințele și gusturile noastre fluctuează constant; astăzi s-ar putea să ne simțim pozitivi față de cineva și să ne placă, iar mâine putem simți într-un mod negativ față de ei și nu ne place de ei.

În viața de biserică și în viața de familie sentimentele noastre fluctuează, dar ar trebui să exersăm să ne luăm crucea și să o purtăm, și vom fi păziți stabili și fermi, prin purtarea crucii.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul cu voința noastră de a alege să ne luăm crucea și să o purtăm. Este voia Ta ca să avem soția, copiii, biserica și sfinții pe care îi avem, așa că spunem Amin și ne luăm crucea și o purtăm. Ne lepădăm de noi înșine, Doamne, cu simțămintele fluctuante și cu mintea noastră rătăcitoare, și luăm voia Ta. Doamne, fie ca crucea să opereze în noi pentru a-l termina pe omul vechi zi de zi, astfel ca omul nostru interior să fie înnoit și biserica să fie zidită. Aleluia pentru biserică, voia lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Willing to Take up our Cross and Bear it for the Building up of the Church (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 5 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să exersăm cheia lepădării de sine pentru a închide sinele și pentru a zidi biserica

10/12/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Fie ca Domnul să Se îndure de noi ca să ne arate o viziune a sinelui, astfel încât să exersăm cheia lepădării de sine pentru a închide sinele în toate expresiile sale și în toate situațiile, deoarece atunci când sinele este închis, biserica este zidită.

Este cu adevărat îndurarea Domnului să putem vedea viziunea Trupului și să ne dăm seama că cel mai rău inamic al Trupului este sinele; sinele nostru – noi înșine – este cel mai rău inamic al Trupului, căci sinele este sufletul care își declară independența față de Dumnezeu.

Deoarece sinele este independent, sinele este cea mai mare problemă și frustrare pentru zidirea Trupului. Cu toate acestea, este posibil să nu ne dăm seama ce este sinele, care sunt expresiile sinelui și de ce este atât de dăunător să trăim în sine.

Dacă vedem că biserica este Trupul lui Cristos și că Cristos dorește să-Și zidească Trupul pe pământ, ne vom da seama că porțile Hadesului sunt gata să fie deschise pentru a vărsa moarte în biserică, iar prima dintre aceste porți este sinele.

Ori de câte ori facem ceva independent de Domnul și de Trup, trăim în sine; când trăim în sine, chiar dacă putem face lucruri bune și chiar lucruri spirituale, nu depindem de Domnul și de Trup, iar lucrarea noastră va vătăma Trupul.

De-a lungul epocilor, Satan a folosit această poartă a Hadesului – sinele – pentru a intra în biserică și a vătăma biserica, împiedicând zidirea bisericii.

Dacă vedem acest lucru, dacă ne dăm seama că sinele ca sufletul care declară independența față de Dumnezeu este cea mai mare frustrare pentru zidirea Trupului, vom căuta să depindem de Domnul și de Trup, pentru a putea închide această poartă.

Deoarece Domnul este una cu Trupul, dacă suntem dependenți de Trup, suntem dependenți și de Domnul, iar dacă suntem dependenți de Domnul, suntem dependenți și de Trup.

Abia atunci când viața noastră sufletească a fost complet tratată de cruce, suntem în stare să atingem realitatea Trupului lui Cristos și ajungem să cunoaștem Trupul în realitate. Când cooperăm cu Domnul exersând cheia lepădării de sine, vom închide această poartă a Hadesului și Satan nu poate vătăma biserica prin noi.

Să vedem câteva din expresiile sinelui și să exersăm cheia lepădării de sine

Care sunt câteva dintre expresiile sinelui și unde le vedem expuse sau atinse în Biblie? Ei bine, cu sinele există ambiția, mândria și lauda de sine (vezi Mat. 20:20-28; 1 Pet. 5:5; Rom. 12:3; Num. 12:1-10; 16:1-3; Fil. 2:3-4).

Ori de câte ori vrem să fim mai presus de alții și suntem mândri de ceea ce știm și avem, acesta este sinele. Când avem ambiția de a fi cineva în viața de biserică și când ne înălțăm deasupra celorlalți – fie prin cuvânt, faptă sau doar în atitudine, aceasta este o expresie a sinelui.

Pavel ne încurajează să nu facem nimic din ambiție egoistă și nici din glorie deșartă, ci în smerenia minții considerându-ne unii pe alții mai excelenți decât noi înșine, nu în ceea ce privește propriile noastre virtuți, ci fiecare virtuțile altora (Fil. 2:3-4) .

Cu sinele există auto-îndreptățirea, justificarea de sine și expunerea, criticarea și condamnarea altora (vezi Mat. 9:10-13; Luca 18:9-14; 1 Pet. 4:8; Ioan 3:17; 8:11; Luca 6:37; Mat. 7:1-5).

Când nu-i iertăm pe alții, acesta este sinele. Când ne îndreptățim pe noi înșine și avem propria noastră dreptate, fiind drepți în ochii noștri, acesta este sinele. Când îi expunem pe alții și îi criticăm pe alții, acesta este sinele.

Cu sinele există introspecția și auto-disprețuirea (vezi Cântul Cânturilor 2:8-9; 1 Cor. 12:15-16). Când privim în noi înșine, fiind introspectivi într-un mod nesănătos, aceasta este o formă a sinelui. Atunci când ne introspectăm și rămânem în sinele nostru, noi, de fapt, ne hrănim sinele.

Când suntem în sinele nostru, putem fi ofensați de biserică, de lideri sau de sfinți (vezi Mat. 6:14-15; 18:21-35; Marcu 11:25-26; Col. 3:13). Ofensele apar mereu, dar suntem noi ofensați? Nu suntem făcuți din marmură; suntem ființe umane făcute din carne și atunci când trăim în sine, este ușor să fim ofensați de alții.

Un bun test al faptului dacă poarta Hadesului este închisă este sensibilitatea noastră la ofensă – cât de rapid și de ușor suntem ofensați determină în ce măsură nu este închis sinele.

Cu sinele există dezamăgirea și descurajarea. Pavel spune să nu ne pierdem inima (2 Cor. 4:1), deși omul nostru exterior putrezește… dar în viața de biserică și în viața creștină putem fi dezamăgiți și chiar putem să rămânem în această dezamăgire… este posibil să avem așteptări care nu sunt îndeplinite și, prin urmare, suntem descurajați…

Ori de câte ori suntem dezamăgiți și descurajați, aceasta este o manifestare a sinelui. Domnul nu este niciodată dezamăgit sau descurajat.

Cu sinele există iubire de sine, autoconservarea, căutarea de sine și autocompătimirea (Mat. 13:5, 20-21). Ne conservăm sinele atât de mult… căutăm lucrurile care îi plac sinelui… și ne compătimim sinele ori de câte ori este ofensat sau rănit…

Cu sinele există cârtire și raționamente (vezi Exod 6:1-9; Fil. 2:14). Când cârtim, ne plângem și avem raționamente, acesta este sinele.

Cu sinele există afecțiune sau prietenie naturală bazată pe gustul și preferințele naturale (vezi Mat. 12:46-50; Fil. 2:2; 1 Cor. 12:25). În Trupul lui Cristos nu există niciun fel de prietenie sau afecțiune naturală bazată pe gustul nostru natural.

Când deschidem poarta Hadesului, exersându-ne gustul, preferința și afecțiunea noastră naturală, acest lucru va vătăma biserica.

În ceea ce privește sinele, există problemele legate de a fi plini de opinii și divergențe (Ioan 11:21, 23-28, 39; Fapte 15:35-39; cf. 1 Cor. 7:25, 40). Când ne exprimăm opiniile, acesta este sinele; atunci când suntem divergenți, acesta este sinele.

Când suntem în sine, suntem individualiști și independenți (1 Cor. 16:12).

Acestea sunt câteva dintre expresiile sinelui și atunci când ne rugăm pentru acestea și Îl întrebăm pe Domnul în Cuvântul Său cu privire la sinele și situația noastră, vom exersa cheia lepădării de sine.

Doamne Isuse, îndură-Te de noi și expune sinele în numeroasele sale forme, manifestări și expresii. Vrem să exersăm cheia lepădării de sine pentru a închide și încuia porțile Hadesului exprimate prin sine, și vrem să fim pentru zidirea Trupului. Expune cârtirile, raționamentele, afecțiunea naturală, iubirea de sine, autoconservarea, cautarea de sine și autocompătimirea. Doamne, strălucește asupra dezamăgirii și descurajării noastre. Strălucește asupra faptului că ne simțim ofensați și asupra introspecției și auto-disprețuirii. Doamne, cum rămâne cu auto-îndreptățirea, auto-justificarea și expunerea, criticarea și condamnarea altora. O, Doamne, cum rămâne cu ambiția, mândria și lauda de sine a noastră!

Să exersăm cheia lepădării de sine pentru a închide sinele și pentru a zidi biserica

Dacă exersăm cheia lepădării de sine pentru a închide sinele, este imposibil să fim ofensați.

Este ușor să fim ofensați și, de fiecare dată când trăim în sine, suntem ofensați din nou și din nou. Binecuvântați sunt cei care nu sunt ofensați!

Domnul va permite să ni se vorbească nouă și despre noi lucruri care sunt adevărate și neadevărate, și dacă trăim în sine, vom fi ofensați.

Dacă încă mai putem fi ofensați, aceasta este o dovadă că suntem plini de sine. Dacă sinele a fost închis, nu vom fi ofensați, indiferent de ce ne fac alții sau cum ne tratează (Luca 23:34; Fapte 7:60).

Nu există nicio scuză pentru a fi ofensați. Cel care ar fi trebuit să fie cel mai ofensat a fost Domnul Isus, deoarece El a venit să ne mântuiască și să-Și dea viața Sa pentru noi, totuși noi L-am tratat rău și L-am crucificat; dar El nu a fost ofensat, căci El nu trăia sinele.

Nu ar trebui să ne oferim o scuză pentru a ne simți ofensați și nu ar trebui să ne permitem să fim ofensați. Mai degrabă, ar trebui să exersăm cheia lepădării de sine pentru a închide sinele și pentru a zidi biserica.

Dacă vom exersa cheia lepădării de sine, nu vom fi ofensați, chiar dacă alții vor fi ofensați; ne vom închide sinele și nu vom fi ofensați. Trebuie să învățăm să exersăm cheia lepădării de sine pentru a închide sinele în fiecare situație.

Nu există nici o situație prea mică ca să închideți ușa Hadesului în mod repetat, nu numai în viața de biserică, ci și în viața de familie și în viața noastră de căsnicie.

Mai ales când vine vorba de gura noastră… da, gura noastră este legată de duhul nostru, dar ea are și o legătură directă cu mintea noastră, care întrupează gândurile lui Satan.

Deci, de multe ori, pentru a ne închide sinele și pentru a-l încuia, trebuie să ne închidem gura. Nu știm cât din ceea ce spunem soției noastre și sfinților este nepăsător, ca o ușă deschisă a Hadesului, fiind ceva prin care Satan poate intra și poate răspândi moartea pentru a distruge, vătăma și sfâșia clădirea din Dumnezeu…

Trebuie să învățăm să exersăm cheia lepădării de sine pentru a închide sinele și pentru a zidi biserica. Indiferent dacă o situație este în favoarea noastră sau împotriva noastră, indiferent dacă frații ne iubesc sau ne urăsc, trebuie să închidem sinele (vezi 2 Cor. 12:15).

Dacă frații ne tratează rău sau există neînțelegeri, trebuie să închidem sinele; nu ar trebui să lăsăm loc pentru nici o revendicare sau răzbunare. Nu ar trebui să lăsăm să se întâmple acest lucru, pentru că, odată ce deschidem această ușă, aceasta va duce la un alt lucru și vom fi plini de justificare de sine.

Desigur, aceasta nu înseamnă că în viața de biserică nu practicăm dreptatea și corectitudinea într-un mod potrivit – suntem totuși în împărăție și practicăm acest lucru, dar într-un mod personal și subiectiv, trebuie să închidem sinele, pentru ca biserica să fie zidită.

Doamne Isuse, vrem să învățăm să exersăm cheia lepădării de sine pentru a închide sinele și pentru a zidi biserica. Fie ca să ne dăm seama că, dacă mai putem fi ofensați, suntem plini de sine, astfel că trebuie să ne închidem sinele, astfel încât să nu fim ofensați, indiferent de felul în care ne tratează alții. Amin, Doamne, vrem să învățăm să exersăm cheia lepădării de sine pentru a închide sinele în orice situație, mică sau mare, în viața de biserică sau în viața noastră de familie. O, Doamne, fie ca să închidem sinele lepădându-ne de sine, pentru ca biserica să fie zidită!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Exercise the Key of Denying the Self to Lock up the Self and Build up the Church (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 5 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să exersăm cheile împărăției pentru a închide porțile Hadesului și pentru a zidi biserica

09/12/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

Trebuie să vedem din Matei 16 calea de a zidi biserica și inamicul clădirii; trebuie să cooperăm cu Domnul ca să închidem porțile Hadesului pentru ca biserica să fie zidită.

Săptămâna aceasta am ajuns la un nou subiect din seria “Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică”, și anume “Exersarea împărăției pentru zidirea bisericii.”

În Matei 16 Domnul Isus a menționat pentru prima dată biserica, iar această mențiune a fost în contextul împărăției; biserica este revelată într-un mod care este strâns legat de împărăție. Există o distincție între biserică și împărăție, deoarece fiecare din ele au un accent diferit, dar în acest context, biserica și împărăția sunt aproape sinonime.

Împărăția lui Dumnezeu este pur și simplu Dumnezeu Însuși ca viață; această viață a fost întrupată în Cristos, iar Cristos a venit pe pământ pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Cristos Însuși este împărăția lui Dumnezeu și oriunde era El, împărăția era acolo.

El a trăit viața împărăției și a trăit tot ceea ce a spus despre împărăție în cartea Matei; El era realitatea unică a împărăției pe pământ, stabilind un model, un exemplu, pentru noi toți.

Apoi, El a mers la cruce, a murit și a înviat și a devenit un Duh dătător de viață; ca Duhul, El este acum distribuit în noi. Cristos ca sămânța împărăției a fost semănat în solul omenesc al duhului nostru, iar așteptarea este ca această sămânță să crească în inima noastră.

El a fost semănat în duhul nostru, dar trebuie să crească în toate părțile inimii noastre. Pe măsură ce El crește în noi, se produce un domeniu; acest domeniu este un fel de viață, o viață ca cea a Domnului Isus, o viață care este realitatea împărăției, o viață care Îi este plăcută lui Dumnezeu și Îi îndeplinește scopul.

Povara și dorința Domnului a fost ca să nu fie Singurul care posedă această realitate și exprimă împărăția de sub guvernarea și domnia lui Dumnezeu, ci ca aceasta să fie într-un număr mare de oameni, credincioșii în Cristos, care compun biserica.

Ceea ce Dumnezeu dorește este ca nu doar Cristos să fie împărăția, ci și biserica să fie împărăția lui Dumnezeu. Deci, acum avem Capul și Trupul, Cristos și biserica, pentru a fi împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Astăzi cu toții suntem în acest proces de a deveni realitatea împărăției lui Dumnezeu.

Biserica a fost produsă prin moartea și învierea lui Cristos. Sămânța semănată în noi va crește în noi pentru a avea o expresie, iar aceasta este trăirea împărăției, o viață trăită de Domnul Isus și ea este duplicată și trăită din nou de către noi toți.

Acest domeniu, acest domeniu al împărăției, este domeniul în care biserica există, în care poate supraviețui, în care este menținută și în care este realitatea bisericii într-un anumit aspect. Această trăire – care este simultană cu creșterea seminței prin faptul că avem o viață profundă și interioară cu Domnul – are și o expresie, care este în viața noastră de zi cu zi.

Această trăire este trăirea corporativă de om-Dumnezeu, adică toți trăim viața de om-Dumnezeu și împreună suntem omogenizați pentru a fi o viață corporativă de om-Dumnezeu ca realitate a Trupului lui Cristos.

Dacă trăim cu toții viața împărăției, atunci cu toții împreună va exista o realitate a împărăției în mijlocul nostru, iar această realitate este recâștigarea Domnului; acesta este scopul lui Dumnezeu din punctul de vedere al împărăției și are legătură cu autoritatea Sa, cu stăpânirea Sa și cu guvernarea Sa pe pământ.

Deci, pe de-o parte, trebuie să dezvoltăm sămânța, să fim constituiți cu ea, să o udăm, să o cultivăm cu anumite experimentări ale vieții ascunse și profunde cu Domnul. Pe de altă parte, trebuie să avem o anumită exersare, un mod de viață, să aducem roadele Duhului, pentru a trăi astăzi viața împărăției și pentru a moșteni răsplata împărăției în epoca viitoare.

Să exersăm cheile împărăției pentru a închide porțile Hadesului și pentru a zidi biserica

Împărăția lui Dumnezeu astăzi este o adevărată exersare; când ajungem la problema împărăției lui Dumnezeu, trebuie să existe exersare, deoarece a trăi în împărăția lui Dumnezeu nu este un lucru natural sau spontan.

A ne exersa înseamnă a ne exercita energia, a trece la acțiune și a avea o anumită practică; exersarea nu este automată. Da, legea Duhului de viață este automată, dar împărăția necesită cooperarea noastră, exersarea noastră vigilentă zilnică.

Pentru ca împărăția să vină, trebuie să ne exersăm zilnic pentru împărăție; numai atunci când avem împărăția trăită printre noi, poate exista o adevărată zidire a bisericii. Dacă nu avem împărăția în realitate, putem face multe lucruri, dar biserica nu poate fi zidită.

În Matei 16:18 Tatăl i-a dat o revelație lui Simon Petru cu privire la Cristos – Fiul Dumnezeului cel viu – apoi Domnul a descoperit faptul că El Își va zidi biserica pe o asemenea revelație și cu pietre ca Petru, ființe umane transformate.

Și apoi Domnul a arătat că, pe măsură ce vrea să Își zidească biserica, sunt și porțile Hadesului acolo. De-a lungul veacurilor, a existat un război pentru zidirea bisericii, în timp ce porțile Hadesului încearcă să o distrugă, să o vătămeze și să o anuleze.

Problema lucrării lui Cristos în zidirea bisericii este porțile Hadesului. Trebuie să învățăm cum să exersăm cheile împărăției pentru a închide porțile Hadesului, astfel încât să se producă lucrarea de zidire.

Există multe mii de biserici pe pământ și mulți sfinți au povara zidirii bisericii, dar cât de multă zidire are loc? Totul depinde de cât de mult închidem porțile Hadesului.

Domnul ne-a dat cheile împărăției cerurilor și, orice legăm pe pământ, va fi legat în ceruri și orice dezlegăm pe pământ va fi dezlegat și în ceruri.

Porțile Hadesului au încuietori și există chei pentru aceste porți, astfel că Domnul ne-a dat cheile porților Hadesului. Doctrinar vorbind, aceste chei i-au fost date lui Petru pentru a aduce partea evreiască și cea a neamurilor într-un singur Trup în ziua de Rusalii și în casa lui Corneliu.

Dar nu dorim doar să cunoaștem interpretarea acestui lucru, ci aplicarea acesteia, cum putem aplica acest lucru la experiența noastră.

În această porțiune, Domnul a vorbit despre calea lui Satan, despre arma sa, de a opri, de a stopa și de a descuraja zidirea bisericii Domnului, iar această armă este porțile Hadesului.

Hades este locul unde morții locuiesc și sunt ținuți; este un loc al morții, precum Șeolul Vechiului Testament.

Moartea este foarte puternică, iar porțile Hadesului sunt porțile morții; orice iese din aceste porți (și există mai mult de o poartă) este în cele din urmă o formă de moarte. Ceea ce omoară biserica astăzi este moartea, toate tipurile și formele de moarte.

Ce înseamnă să închidem aceste porți? Înseamnă să închidem porțile morții, porțile Hadesului. Domnul are cheile morții și ale Hadesului; El este Domnul Cel înviat, înălțat și întronat, iar astăzi ni se dau cheile practice (vezi Matei 16:21-28) de a închide porțile Hadesului pentru zidirea bisericii.

Trebuie să cooperăm cu Domnul pentru a închide, a opri și a încuia porțile morții care opresc zidirea bisericii Domnului în bisericile locale.

Doamne Isuse, vrem să exersăm cheile împărăției pentru a închide, a opri și a încuia porțile Hadesului pentru ca biserica să fie zidită! Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine, exersând împărăția pentru a zidi biserica. Fie ca să nu cooperăm cu porțile Hadesului, ci să le identificăm, să le închidem și să eliberăm zidirea bisericii. O, Doamne, fie ca să aibă loc multă zidire actuală a bisericii prin exersarea cheilor împărăției de către biserică pentru a închide porțile Hadesului și pentru a elibera zidirea!

Să vedem calea de a zidi biserica și care sunt inamicii clădirii lui Dumnezeu

Matei 16 ne descoperă calea de a zidi biserica și, de asemenea, ne descoperă inamicul clădirii. Cristos – Fiul Dumnezeului cel viu – Își zidește biserica pe Sine Însuși ca piatră, cu pietre precum Petru, persoane transformate (Matei 16:16-18).

Dar porțile Hadesului, autoritatea lui Satan sau puterea întunericului, atacă biserica pentru a-L frustra pe Domnul de la zidirea bisericii.

Porțile Hadesului, pur și simplu, sunt autoritatea lui Satan, puterea lui de întuneric, care este doar moarte. Moartea este autoritatea satanică și puterea întunericului; acolo unde este moartea, puterea lui Satan este acolo.

Chiar și Domnul Însuși poate fi frustrat dacă nu închidem aceste porți; El a încuiat deja aceste porți, a fost victorios asupra morții, dar este preocupat de noi în viața noastră creștină actuală și în viața de biserică, dacă cooperăm cu El pentru a închide porțile.

Pentru a zidi biserica, Domnul a trebuit să treacă prin moarte și să intre în înviere (v. 21). Biserica există în domeniul morții și învierii; biserica a fost produsă în învierea lui Cristos și singurul mod în care putem fi în realitate în biserică este prin experimentarea și trăirea în învierea lui Cristos.

Cristos este Cristosul crucificat și înviat și El a încuiat porțile Hadesului; El nu Și-a fixat mintea pe lucrurile oamenilor ci pe lucrurile lui Dumnezeu, S-a lepădat de Sine Însuși și Și-a luat crucea și a rămas pe cruce.

Trebuie să-L urmăm – și anume să-L urmăm pe Cristosul crucificat și înviat și să folosim aceleași chei pe care El le-a folosit pentru a încuia porțile Hadesului. Chiar dacă a avut o umanitate perfectă, Domnul totuși S-a lepădat de Sine Însuși ca să facă voia lui Dumnezeu.

Biserica a fost produsă prin moartea și învierea lui Cristos (Ioan 12:24). Calea de a zidi biserica este prin crucificare și înviere (cf. 2 Cor. 4:10-12; Gal. 2:20). Biserica există și este zidită numai în domeniul învierii prin crucificare (Gen. 2:21-22; cf. Efes. 4:15-16).

Chiar înainte de a fi crucificat fizic, Domnul a trăit în domeniul morții și învierii; El a murit față de Sine Însuși, iar când S-a dus la cruce, a fost în cele din urmă dispus să renunțe la viața Sa – nu doar viața Sa sufletească, ci chiar viața Sa fizică.

Făcând acest lucru, El a intrat în domeniul învierii și în acest domeniu s-a produs biserica.

Petru, însă, când a auzit că Domnul urma să meargă să moară și să fie înviat, a avut o inimă bună față de Domnul și L-a mustrat și a încercat să-L împiedice să meargă la Ierusalim pentru a fi crucificat (Mat. 16:22).

El nu era un om posedat de diavol, ci mai degrabă, era o persoană care tocmai primise revelația de la Tatăl și, din inima sa bună față Domnul, L-a mustrat și a încercat să-L împiedice să meargă la cruce.

Dacă Domnul nu S-ar fi dus la Ierusalim să sufere, să moară și să fie înviat, nu ar exista biserica, iar scopul lui Dumnezeu nu s-ar fi împlinit!

Acesta este motivul pentru care Domnul a identificat repede faptul că Petru era o piatră de poticnire pentru El, pentru că vroia să-L descurajeze și să-L oprească, fiind un obstacol ca El să ia calea morții și învierii.

De fapt, nu era Petru, ci Satan, care ieșise prin una dintre porțile Hadesului, poarta sinelui lui Petru, încercând să-L frustreze pe Domnul de la zidirea bisericii (v. 23). Când Petru a vorbit, Satan a deschis o poartă a Hadesului.

Sinele, mintea și viața-suflet sunt principalele porți prin care Satan iese ca să atace și să vătămeze biserica (vv. 23-36).

Fie ca să ne dăm seama de acest lucru și să ne rugăm ca pe tot pământul porțile Hadesului să fie complet închise, altfel lucrarea de zidire va fi amânată și încetinită, iar Satan are ocazia de a ataca și de a vătăma viața de biserică.

Doamne Isuse, arată-ne care sunt porțile Hadesului și fă-ne cei care cooperează cu Tine în exersarea cheilor împărăției și în închiderea porților Hadesului. O, Doamne, arată-ne cum sinele, mintea și viața-suflet sunt porțile principale prin care Satan iese ca să atace și să vătămeze biserica. Fie ca să nu ne exprimăm sinele sau părerea noastră, ci să ne lepădăm sinele pentru zidirea bisericii. Fie ca să nu trăim viața-suflet, ci să o pierdem de dragul bisericii. O, Doamne, fie ca mintea noastră să fie înnoită în Cuvântul Tău până când devine mintea lui Cristos, utilă pentru zidirea bisericii!