Witness Lee

Îl savurăm pe Dumnezeu în casa Sa, suntem încărcați cu Dumnezeu ca bine, și Îl slăvim pe Dumnezeu

16/08/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

A doua parte din Psalmul 68 vorbește despre savurarea lui Dumnezeu în casa Sa; în casa Sa noi suntem încărcați cu Dumnezeu ca bine (binele este Dumnezeu Însuși ca mântuirea noastră și totul al nostru), El ne eliberează, El ne dă biruință și dăm slavă Domnului! Aleluia!

În prima parte a acestui psalm vedem cinci aspecte principale: mișcarea lui Dumnezeu pe pământ (cu Cristos ca centru), biruința lui Dumnezeu în Cristos, înălțarea lui Cristos, primirea darurilor de către Cristos, și zidirea casei lui Dumnezeu.

În Cristos Dumnezeu se ridică și inamicii Săi sunt împrăștiați; când a venit Cristos, Dumnezeu S-a mișcat pe pământ, iar Cristos este centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ.

Astăzi Dumnezeu se mișcă pe pământ în și prin biserică, lărgirea lui Cristos, iar centrul bisericii este Cristos Însuși.

În Cristos Dumnezeu a obținut victoria; inamicul a încercat să-L învingă și armatele sale mișunau în jurul Său la cruce, dar El le-a biruit, a câștigat victoria și i-a învins pe toți inamicii Săi – El a făcut toate astea de unul singur, fără nici un ajutor din partea noastră.

Dar aleluia, putem savura și putem lua parte la victoria Sa astăzi, deoarece suntem în El!

După ce Cristos a obținut victoria asupra inamicului, El a fost înălțat – El S-a urcat pe înălțimi, chiar până la cel mai înalt punct din univers, al treilea cer.

Acum Cristos este așezat pe tron, fiind înălțat de Dumnezeu, iar noi suntem în El; când Cristos a fost înălțat, am fost și noi înălțați și așezați împreună cu El pe tron.

În înălțarea Sa, Cristos a condus un convoi de vrăjmași înfrânți într-o procesiune triumfătoare către Tatăl; El a condus captivi pe cei luați captivi, și i-a adus pe acești captivi ca daruri Tatălui. La rândul său, Tatăl ne-a dat – pe noi, cei care eram captivi ai lui Satan, dar care am fost capturați de Cristos și aduși la Dumnezeu – lui Cristos, iar Cristos ne-a dat ca daruri Trupului.

În înălțarea lui Cristos a existat multă oferire de daruri: Cristos ne-a dat ca daruri Tatălui, Tatăl ne-a dat ca daruri lui Cristos și Cristos ne-a dat ca daruri Trupului.

Toți credincioșii în Cristos sunt daruri date de către Cristos Trupului Său; oricât de nesemnificativi credem că suntem, noi suntem mădulare ale Trupului și cu toții avem o funcție și o porție în Trup, căci suntem daruri pentru Trup.

Cristos ne-a oferit ca daruri Trupului Său pentru zidirea bisericii, casa lui Dumnezeu, locuința lui Dumnezeu. Aleluia, cu toții putem funcționa prin exersarea duhului nostru pentru a putea zidi biserica ca Trupul lui Cristos, locuința lui Dumnezeu!

Îl savurăm pe Dumnezeu în casa Sa, suntem încărcați cu Dumnezeu ca bine, și savurăm victoria lui Cristos

Psalmul 68 dezvăluie savurarea lui Dumnezeu în casa Sa, care vine după zidirea locuinței Sale, biserica (v. 18).

După ce Cristos a dat daruri Trupului pentru zidirea bisericii, Îl savurăm pe Dumnezeu în casa Sa și zilnic suntem încărcați cu bine. Binecuvântat să fie Domnul, care zi de zi ne încarcă cu bine; Dumnezeu este mântuirea noastră!

Binele de aici este Dumnezeul Triunic – aripile de porumbel acoperite cu argint și vârfurile penajului lor acoperite cu aur galben-verzui, strălucitor (vers. 19, 13; Rom. 8:28; Mat. 19:17; Fil. 1:19-21). Trebuie să cerem lui Dumnezeu să ne încarce zilnic cu bine, cu Dumnezeu ca binele nostru.

Binele de aici și din Romani 8:28 nu se referă la nimic material sau psihologic, ci la Dumnezeu Însuși, care este adevăratul bine. Ca să Îl savurăm pe Dumnezeu ca bine, trebuie să fim în casa Sa.

Pentru a trăi o viață victorioasă, nu trebuie să facem activități exterioare, cum ar fi rugăciunea cu post și lipsa de somn, și nu trebuie să ne socotim morți pentru păcat și pentru lume… nu avem nevoie de mai multe instrucțiuni, concepte, învățături și sugestii, ci trebuie să fim în întâlnirile bisericii!

Când intrăm în biserica locală și rămânem în biserica locală, unde locuiește Dumnezeu, fiecare problemă este rezolvată și fiecare inamic este biruit. Când rămânem în biserica locală, lumea, temperamentul și toate problemele noastre dispar.

Când suntem în întâlniri savurându-L pe Dumnezeu și fiind încărcați cu Dumnezeu ca binele nostru, toate problemele noastre dispar și voia lui Dumnezeu devine în mod spontan clară.

Este posibil să încercăm să ne rezolvăm singuri problemele, putem chiar să ne rugăm mult, dar s-ar putea să nu izbutim; însă atunci când venim la întâlnirile bisericii, problemele noastre sunt rezolvate, toți inamicii noștri fug, și ne putem birui temperamentul.

Calea de a cunoaște voia lui Dumnezeu, de a obține binecuvântarea Domnului, de a ne rezolva problemele și de a învinge inamicii este să venim la biserica locală și să Îl lăudăm pe Domnul!

Acest lucru nu înseamnă că nu ne rugăm pentru problemele noastre și nu ne aducem situațiile în fața Domnului, ci atunci când ne dăm seama că nu putem răzbi, nu trebuie să renunțăm – pur și simplu trebuie să ne aducem problemele în întâlnire.

În locuința lui Dumnezeu – biserica locală – Dumnezeu nu doar că ne alimentează puțin câte puțin, ci ne și încarcă cu bine, și anume, El ne încarcă cu Dumnezeu ca bine. Aici, în întâlnirile bisericii, Dumnezeu aplică victoria Sa asupra tuturor inamicilor noștri.

Când noi, ca indivizi, încercăm să învingem inamicul, noi vom fi cei învinși de el; dar când ne dăm seama că lupta a fost câștigată și pur și simplu ne plasăm în Trup și rămânem în Trup într-un mod practic, victoria este a noastră.

Suntem triști? Să mergem la întâlnire. Aduceți-vă necazurile în biserica locală și chiar spuneți-i lui Satan, cel care ne deranjează și vrea să ne întristeze, să vină cu noi la întâlnire.

Când îl veți duce pe Satan cu tot deranjul său la întâlnire, el vă va părăsi; de îndată ce intrăm în locul de întâlnire, Satan va fugi, problemele noastre vor dispărea și noi suntem încărcați cu Dumnezeu ca bine.

Pe măsură Îl savurăm pe Dumnezeu în casa Sa, Dumnezeul nostru este pentru noi un Dumnezeu al eliberării, și cu Iehova Domnul există scăpare – chiar scăpare de moarte (Psa. 68:20; Rom. 5:10; 2 Cor. 1:8-9; 4:16). Este posibil să simțim că ne aflăm într-o situație de moarte, dar îndată ce venim la întâlnire și ne poziționăm în casa lui Dumnezeu, Dumnezeu ne eliberează chiar și de moarte.

În casa lui Dumnezeu savurăm și victoria Sa asupra inamicilor (Psa. 68:21-23). Porțile Hadesului sunt acolo, atacând biserica, dar nu vor triumfa împotriva ei (Mat. 16:18).

Dumnezeul păcii îl va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre în scurt timp; cât timp suntem în viața de biserică, savurându-L pe Dumnezeu în casa Sa și fiind încărcați cu Dumnezeu ca bine, noi savurăm victoria lui Cristos asupra inamicilor!

Aleluia, binecuvântat să fie Domnul, care zi de zi ne încarcă cu bine; Dumnezeu este mântuirea noastră! Amin, Doamne, venim la Tine și la întâlnirile bisericii pentru a fi zilnic încărcați cu Dumnezeu ca bine! Venim să-L savurăm pe Dumnezeu în casa Sa și venim ca să fim încărcați cu Dumnezeul Triunic și cu toate împlinirile și realizările Sale ca bine! Doamne, Tu ești pentru noi un Dumnezeu al eliberării, și cu Tine există scăpare chiar de la moarte! Fie ca să Te savurăm ca viața noastră salvatoare pentru a scăpa de moarte și pentru a fi zidiți în locuința Ta, biserica!

Să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru împlinirile Sale în răscumpărarea și în mântuirea Sa

În a doua parte a Psalmului 68 vedem închinarea la Dumnezeu conform cu economia Sa nou-testamentară. Versetul 24 spune: Ei au văzut umbletele Ta, o Dumnezeule, umbletele Dumnezeului meu, Împăratului meu, în sanctuar. Aici, “ei” se referă la inamici, “umbletele” se referă la activitățile lui Dumnezeu, iar “sanctuarul” se referă la biserică.

Lăudați pe Dumnezeu, inamicii au văzut activitățile Sale și sunt împrăștiați, iar împlinirile și realizările Sale sunt văzute clar în biserică, unde sfinții Îl savurează pe Dumnezeu și sunt încărcați cu Dumnezeu ca bine.

“Cântăreţele merg înainte; instrumentistele după; în mijlocul fecioarelor care sună din tamburine” (v. 25) – aici fecioarele îi simbolizează pe credincioși (2 Cor. 11:2; Fil. 4:4).

“Binecuvântaţi-L pe Dumnezeu în adunări, / Chiar pe Iehova, o, tu, care eşti din fântâna lui Israel. / Acolo sunt micul Beniamin care îi stăpâneşte / Şi prinţii lui Iuda în ceata lor, / Prinţii lui Zabulon, prinţii lui Neftali. / Dumnezeul vostru a poruncit tăria voastră; / întăreşte, o, Dumnezeule, ce ai făcut pentru noi” (Ps. 68:26-28).

Trebuie să cerem Domnului să întărească ceea ce a făcut pentru noi în casa Sa.

În lauda adusă lui Dumnezeu de către noi, poporul ales, este zugrăvită o privelişte în tipologie reprezentativă cu privire la economia noutestamentară a lui Dumnezeu în îndeplinirea răscumpărării lui Dumnezeu pentru mântuirea Sa prin Cristos şi în răspândirea veştii bune a ceea ce a îndeplinit Cristos cu cuvintele frumoase ale evangheliei.

“Micul Beniamin” se referă la Cristos; când s-a născut, mama sa, Rahela, l-a numit Ben-oni (fiul durerii mele) în timp ce ea pleca ca să fie cu Domnul, dar tatăl său l-a numit Beniamin, fiul mâinii mele drepte.

Ca fiu al durerilor, Ben-oni, Beniamin îl simbolizează pe Cristos care, ca om al durerilor în încarnarea Sa și în viața omenească pe pământ, a îndeplinit răscumpărarea lui Dumnezeu pentru mântuirea Sa deplină (Gen. 38:18a; Isa. 53:3).

Fiul mâinii drepte, Beniamin îl simbolizează pe Cristos care, în calitate de Fiul mâinii drepte a lui Dumnezeu în învierea, victoria și înălțarea Sa, slujește în ceruri pentru a duce la îndeplinire aplicarea răscumpărării lui Dumnezeu pentru mântuirea Sa (Gen. 35:18b; Evrei 1:3; 5:5-10; 7:25; 8:2).

În înălțarea Sa, Cristos face în principal două lucruri: El se roagă pentru noi și Îl administrează pe Dumnezeu în noi.

El este capabil să-i mântuiască în mod deplin pe toți cei care vin înaintea lui Dumnezeu prin El, deoarece El întotdeauna trăiește ca să mijlocească pentru noi (Evrei 7:25); de asemenea, El este un slujitor al locurilor cerești pentru a-L administra pe Dumnezeu întru noi (Evrei 8:2).

Iar noi, în calitate de credincioșii Săi, trebuie să ne dăruim în rugăciune (să cooperăm cu slujba Sa de rugăciune) și în slujba cuvântului (pentru a coopera cu El în administrarea lui Dumnezeu oamenilor), așa cum se vede în Fapte 6:4.

În Psalmul 68:27 vedem pe “prinții lui Iuda”; Iuda II reprezintă pe Cristos ca victorie pentru poporul lui Dumnezeu (leul cu puterea şi sceptrul) şi pace (Şilo) pentru poporul lui Dumnezeu (Apoc. 5:5a; Gen. 49:8-12).

Iuda revelează victoria lui Cristos (vs. 8-9), împărăţia lui Cristos (v. 10) şi savurarea şi odihna în Cristos (vs. 11-12).

Iuda, ca trib împărătesc, era însoțit mereu de Beniamin, ca trib războinic, pentru împărăția lui Dumnezeu pe pământ (Psa. 68:27; Rom. 5:17). Aleluia, slavă Domnului pentru ceea ce a făcut și face pentru noi!

Te lăudăm, Doamne, pentru ceea ce faci în economia nou-testamentară a lui Dumnezeu pentru a îndeplini răscumpărarea lui Dumnezeu pentru mântuirea Sa de către Cristos și pentru răspândirea veștii bune a îndeplinirii lui Cristos cu frumoasele cuvinte ale Evangheliei! Amin, Doamne, întărește ceea ce Tu ai făcut pentru noi și fă-ne cei care cooperează cu Tine în slujba Ta cerească astăzi, dăruindu-ne în rugăciune și în slujba cuvântului. Îți mulțumim, Doamne, pentru că ai îndeplinit răscumpărarea eternă a lui Dumnezeu pentru mântuirea Ta deplină și Te lăudăm că ești Cel care îndeplinește aplicarea răscumpărării Tale!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoying God in His House, being Loaded with God as good, and Praising God (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 12 ziua 5 (bazat pe sluba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

În înălțarea Sa Cristos ne-a condus captivi și ne-a dat ca daruri pentru zidirea Trupului

15/08/2019 by Credincios în Cristos 3 Comments

În Psalmul 68 vedem numeroasele lucruri minunate pe care Cristos le-a făcut în înălțarea Sa; El S-a suit pe înălțime, i-a condus captivi pe cei luați captivi (Cristos ne-a condus captivi pe noi, credincioșii), a primit daruri de la Tatăl, a dat daruri Trupului și toate acestea sunt pentru locuința Sa, biserica.

Aleluia pentru faptele divine din Cuvântul lui Dumnezeu!

Cristos este centrul mișcării lui Dumnezeu; când a venit Cristos, Dumnezeu S-a mișcat în El, și El a fost tabernaculul lui Dumnezeu cu omul. Acum Cristos a fost lărgit, iar mișcarea lui Dumnezeu pe pământ astăzi se află în biserică, al cărei centru este Cristos.

Când Îl luăm pe Cristos ca centrul nostru, savurându-L și stând în victoria Sa, putem spune împreună cu Moise și cu psalmistul: Dumnezeu să Se ridice, toți inamicii Săi să fie împrăștiați și toți cei ce Îl urăsc să fugă dinaintea Sa!

În moartea Sa, Cristos a fost sub atac intens din partea inamicului, dar El S-a ridicat, inamicii Săi au fost înfrânți, iar cei care L-au urât au trebuit să fugă dinaintea Sa.

Satan și îngerii săi răzvrătiți, cu toți conducătorii și toate principalitățile rele din locurile cerești, toți aceștia au fost învinși și dați de rușine de către Cristos, care a triumfat asupra lor prin cruce.

Cristos a obținut victoria, iar noi, ca popor al Său – care nu am participat la această luptă monumentală, ci “am rămas acasă”, adică am rămas în El, odihnindu-ne – împărțim prada.

După război există pradă pentru cei care obțin victoria; după ce Cristos a câștigat victoria în mod decisiv, noi, ca armatele Sale, savurăm și împărțim prada. Prada reprezintă toate câștigurile înfăptuirii, finalizării, realizării și obținerii lui Cristos ca recolte ale victoriei morții, învierii și înălțării Sale.

Pe de o parte, noi ne odihnim și savurăm provizia și grija lui Dumnezeu pentru aleșii Săi, iar pe de altă parte, savurăm prada.

Iar această pradă nu este altceva decât Dumnezeul Triunic cu toate realizările Sale, adică Dumnezeul Triunic cu toate elementele mântuirii Sale complete, depline și atotinclusive. Aleluia!

Ca aleși ai lui Dumnezeu, savurăm pe Dumnezeu în tot ceea ce este, în tot ceea ce a făcut și face pentru noi, iar suntem beneficiari ai răscumpărării Sale juridice și a mântuirii Sale organice; pe măsură ce savurăm această porție, de asemenea, o anunțăm ca veste bună altora. Aleluia!

Astăzi vrem să mergem mai departe în Psalmul 68 și să vedem realizările lui Cristos în înălțarea Sa pentru zidirea Trupului lui Cristos.

În înălțarea Sa, Cristos ne-a condus captivi în convoiul Său de vrăjmași înfrânți

În înălțarea Sa, Cristos S-a urcat pe înălțimi (Psa. 68:18; Efes. 4:8; cf. 14:13); aceasta se referă la cel mai înalt vârf din univers. Cristos nu doar că l-a învins pe Satan și l-a făcut de rușine, triumfând asupra lui prin cruce, dar S-a și urcat pe cel mai înalt vârf din univers.

El i-a condus captivi pe cei luați în captivitate; acești captivi se referă la sfinții răscumpărați, care au fost luați captivi și întemnițați de către Satan înainte de a fi mântuiți prin moartea și învierea lui Cristos.

Din cauza căderii lui Adam, toți oamenii sunt născuți în păcat, captivii lui Satan; noi suntem născuți ca fiind captivi, nu ca oameni liberi, iar când a venit Cristos, El i-a luat captivi pe cei luați în captivitate de către Satan.

Cristos l-a învins pe Satan și i-a capturat pe captivii săi (inclusiv pe noi), iar apoi, ca un general care Își conduce captivii, Cristos ne-a condus captivi și ne-a dat ca daruri Tatălui (vezi 2 Cor. 2:12-14).

Cristos a fost ca un general triumfător care Și-a biruit inamicul cel mai înverșunat, Satan, și i-a luat pe captivii săi (cei care sunt răscumpărați și cred în Domnul) și i-a adus într-o procesiune triumfătoare în timp ce S-a înălțat la ceruri către Tatăl.

El ne-a capturat; motivul pentru care suntem aici în viața de biserică este pentru că Cristos ne-a capturat și ne-a condus la Tatăl. Este posibil să nu știm când ni s-a întâmplat acest lucru, dar acesta este un fapt divin.

Versiunea Amplificată a Noului Testament redă pasajul “El i-a condus captivi pe cei luați captivi” din Efes. 4:8a prin “El a condus un convoi de vrăjmași înfrânți”; acest lucru indică faptul că, în înălțarea Sa, Cristos a condus o procesiune a acestor vrăjmași înfrânți; Cristos ne-a condus captivi dintr-un război pentru celebrarea victoriei Sale.

Când Cristos S-a înălțat, noi ne-am înălțat cu El (Efes. 2:6); El ne-a condus într-un convoi de vrăjmași înfrânți la Tatăl și ne-a dat Tatălui ca daruri, apoi Tatăl ne-a dat înapoi Fiului ca daruri, iar Fiul ne-a dat ca daruri Trupului.

În experiența noastră, trebuie să-L urmăm pe Cristos în convoiul Său de vrăjmași înfrânți.

Pavel a mărturisit că, deși nu s-a odihnit în duhul său când a venit la Troa pentru Evanghelie, pentru că nu l-a găsit pe fratele său Titus și, astfel, a plecat în Macedonia, el L-a slăvit pe Dumnezeu pentru că El ne conduce mereu în triumful în Cristos.

Lăudați pe Domnul, căci El ne conduce întotdeauna în triumful în Cristos și Își manifestă mireasma cunoașterii Sale prin noi în orice loc.

Pentru a aplica acest lucru la experiența noastră, trebuie să-L lăsăm pe Domnul să ne învingă tot timpul; nu ar trebui să izbutim în luptele noastre cu Domnul, ci să-L lăsăm pe El să câștige.

Înfrângerile pe care le suferim în viața noastră se datorează faptului că vrem să-L învingem pe Cristos; ori de câte ori nu mergem împreună cu Cristos, ci “Îl învingem” în experiența noastră, noi experimentăm înfrângerea.

Când avem o controversă cu Domnul și izbutim, noi refuzăm să fim captivii Săi; dar dacă Îl lăsăm pe Domnul să ne învingă și spunem Amin cuvântului Său, devenim captivii Săi și Îl savurăm împreună cu toate bogățiile Sale. Ar trebui să-I spunem Domnului:

Doamne Isuse, fă-ne captivii Tăi! Nu ne lăsa niciodată să câștigăm, Doamne – învinge-ne tot timpul! Salvează-ne din a Te învinge noi pe Tine și astfel să suferim înfrângere. Condu-ne în triumful lui Cristos ca vrăjmașii Săi înfrânți, și manifestă mireasma cunoașterii lui Cristos prin noi în orice loc! Amin, Doamne Isuse, Îți cedăm Ție; noi am fost captivii lui Satan, dar Tu l-ai înfrânt, iar noi suntem acum captivii Tăi. Venim la Tine, Doamne, și Te întronăm în ființa noastră; Tu ești Împăratul nostru, Domnul nostru și Generalul nostru. Suntem una cu Tine în tot ceea ce ești și ai făcut.

Cristos ne-a oferit ca daruri Trupului pentru zidirea locuinței lui Dumnezeu

După ce l-a învins pe Satan și ne-a capturat pe noi, foștii captivi ai lui Satan, Cristos ne-a dat ca daruri Tatălui; Tatăl, în schimb, ne-a dat lui Cristos ca daruri, iar Cristos ne-a dat ca daruri Trupului.

Cristos a primit daruri printre oameni, și anume pe cei răzvrătiți (Psa. 68:18); noi am fost capturați de Cristos, prezentați de Cristos Tatălui și apoi am fost dați ca daruri lui Cristos de către Tatăl.

Darurile primite de Cristos au devenit credincioșii dăruiți, pe care El i-a dat Trupului Său pentru zidirea lui (vezi Efes. 4:7-12).

După ce S-a ridicat pe înălțime, Cristos Însuși a dat unii ca apostoli, unii ca profeți, unii ca evangheliști, iar unii ca păstori și învățători, pentru perfectarea sfinților înspre zidirea Trupului lui Cristos.

Cristos ne-a dat pe fiecare dintre noi ca dar Trupului; s-ar putea să credem că suntem degetul cel mic și că s-ar putea să nu avem o funcție atât de importantă ca umărul, dar suntem necesari în mod vital în Trup ca un dar.

Este posibil să nu avem mărimea membrelor dăruite, dar cu toții trebuie să funcționăm ca apostoli (cei trimiși), profeți (cei care vorbesc pentru Dumnezeu), evangheliști (cei care trăiesc și anunță Evanghelia) și păstori și învățători (cei care se îngrijesc de ceilalți și îi hrănesc cu adevărul în cuvântul lui Dumnezeu).

Nu ar trebui să credem minciuna inamicului că nu suntem un dar sau că nu am fost dăruiți; fiecare persoană mântuită este un credincios dăruit, și noi toți trebuie să fim perfectați de către mădularele dăruite, pentru a funcționa la fel ca ei.

Și toate acestea sunt pentru zidirea bisericii ca locuința lui Dumnezeu.

Darurile în calitate de persoanele dăruite, credincioșii în Cristos, sunt zidiți împreună pentru a fi locuința lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să locuiască printre ei; această locuință simbolizează biserica, Trupul lui Cristos (Psa. 68:18; Efes. 4:11-12).

Aleluia, am fost luați captivi de către Cristos și dăruiți ca daruri Trupului pentru zidirea bisericii ca locuința lui Dumnezeu! Aleluia, Cristos ne-a condus captivi și ne-a făcut daruri pentru Trupul Său!

Și biserica, locuința lui Dumnezeu, este și locuința credincioșilor, care în acest psalm sunt asemănați cu orfanii, văduvele, cei singuratici și cei legați (vezi Psa. 68:5-6).

În viața de biserică, Dumnezeu este Tată pentru orfani, Judecător (ocrotitor) pentru văduve; El îi face pe singuratici să locuiască într-o familie, și îi face pe cei legați să prospere.

Am rămas orfani de Dumnezeu din cauza păcatului, dar El a devenit adevăratul nostru Tată prin regenerare. Suntem asemenea văduvelor care sunt nedreptățite de alții, dar Dumnezeu este ocrotitorul nostru.

Eram individualiști și singuratici, dar în viața de biserică locuim într-o familie. Am fost legați de păcat, Satan, moarte, lume și carne, dar Dumnezeu ne aduce în savurarea Cristosului atotinclusiv ca adevărata noastră prosperitate.

Toate acestea au loc în viața de biserică, iar viața de biserică se află pe muntele pe care Dumnezeu dorește să locuiască (Psa. 68:16), Muntele Sionului, care este cel mai înalt vârf din univers (cf. Apoc. 14:1). Aleluia!

Îți mulțumim, Doamne, că nu doar ne-ai salvat din captivitatea lui Satan, ci ne-ai făcut și daruri pentru Trup pentru zidirea Trupului în toate bisericile locale. Aleluia, toți credincioșii mântuiți sunt daruri pentru Trup și funcția fiecăruia este necesară în Trupul lui Cristos. Îți mulțumim, Doamne, pentru tot ceea ce ești pentru noi în biserică, locuința Ta. Tu ești un Tată pentru orfani și un Judecător pentru văduve în locuința Ta sfântă. Îi faci pe singuratici să locuiască într-o familie și îi faci pe cei legați să prospere. Te lăudăm, Doamne, și Îți mulțumim că ne-ai adus în viața de biserică, acolo unde locuiești printre noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, In His Ascension Christ Led us Captive and gave us as Gifts to Build up the Body (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 12 ziua 4 (bazat pe sluba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Savurăm și anunțăm vestea bună a Dumnezeului Triunic împreună cu toate realizările Sale

14/08/2019 by Credincios în Cristos 1 Comment

Psalmul 68 dezvăluie victoria lui Dumnezeu în Cristos ca centru, simbolizat de Chivot; în prima parte vedem că noi, credincioșii Săi, femeile care stau acasă, savurăm prada și anunțăm vestea bună, care este Dumnezeul Triunic cu toate realizările Sale.

Care este legătura dintre Psalmul 68 și cartea Numeri și de ce vorbim despre Psalmul 68 în studiul nostru din Numeri? Ei bine, Psalmul 68 este o expunere a porțiunii din Numeri 10:35-36, descoperindu-L pe Cristos ca centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ.

În Numeri 10:35-36 vedem cum Moise a spus, atunci când se ridica Chivotul când era gara de plecare: Dumnezeu să Se ridice, toți inamicii Săi să fie împrăștiați și toți cei ce Îl urăsc să fugă dinaintea Sa; apoi, când chivotul se oprea, el zicea: Întoarce-Te, o Iehova, la poporul Tău.

Cu alte cuvinte, Moise și-a dat seama că prezența lui Dumnezeu, chiar ființa Sa cu poporul Său, se afla în Chivot, așa că atunci când Chivotul se mișca, Dumnezeu se mișca, iar când Chivotul se oprea, Dumnezeu voia ca poporul Său să se oprească.

Chivotul din Vechiul Testament era acolo unde era prezența lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu Se întâlnea cu poporul Său și le vorbea pe capacul Chivotului, sub heruvimii gloriei, în timp ce sângele era stropit pe capacul de aur al Chivotului.

În Noul Testament, Chivotul este Cristos, întruparea lui Dumnezeu; Cristos este realitatea Chivotului, pentru că El a venit să-L întrupeze pe Dumnezeu, să-L aducă pe Dumnezeu la om și să-L facă pe Dumnezeu contactabil, intrabil și real omului.

În Numeri 10:35-36 Moise a profețit despre Cristos atunci când a spus acele cuvinte despre Chivot, căci în prima Sa venire, Cristos a fost Dumnezeul care Se ridică și învinge, împrăștie și distruge pe toți inamicii lui Dumnezeu, iar în a doua Sa venire, Cristos Se va întoarce la poporul Său.

Ceea ce vedem în mod special referitor la Chivot este mișcarea lui Dumnezeu pe pământ; Chivotul era Dumnezeul care S-a mișcat pe pământ. Mișcarea lui Dumnezeu pe pământ este centrată pe Cristos, și acolo unde este Cristos, acolo este mișcarea lui Dumnezeu.

Unde este Cristos astăzi? Unde este mișcarea lui Dumnezeu pe pământ astăzi? Astăzi Cristos este în noi, credincioșii în Cristos, iar mișcarea lui Dumnezeu este în om. Mișcarea lui Dumnezeu astăzi este în om, iar centrul mișcării lui Dumnezeu este Cristos.

Dumnezeu Se mișcă în om pentru a-l face pe om la fel ca Cristos, așa încât El să aibă o expresie corporativă pe pământ; prin această expresie corporativă El se poate mișca liber, deoarece biserica este Cristos, și Cristos este centrul mișcării lui Dumnezeu. Aleluia!

Oriunde este Cristos ca realitatea Chivotului, inamicul fuge iar noi împărțim prada

Când citim Psalmul 68:1 nu putem decât să fim de acord și să spunem Amin la cuvântul psalmistului care spune: Dumnezeu să Se ridice, inamicii Săi să fie împrăștiați și cei ce Îl urăsc să fugă dinaintea Sa!

Amin, Dumnezeu să Se ridice! Amin, inamicii Săi să fie împrăștiați! Aleluia, toți cei ce Îl urăsc să fugă dinaintea Sa!

Cristos este realitatea Chivotului și oriunde merge Cristos, victoria este câștigată! Ori de câte ori Cristos este savurat de către noi, trăit în noi și El Se mișcă în noi, inamicul fuge și toți cei care Îl urăsc fug dinaintea Sa.

Totuși, după cum vedem în exemplul din 1 Samuel, Dumnezeu nu ne va sprijini dacă suntem corupți și trăim într-o situație compromițătoare. Fiii preotului Eli erau corupți și răi, așa că atunci când au încercat să aducă Chivotul pe câmpul de luptă pentru a-i ajuta pe copiii lui Israel să câștige războiul, Dumnezeu nu l-a ajutat pe poporul Său, ci a permis chiar ca Chivotul să fie capturat.

Cu toate acestea, nu este nevoie să vă faceți griji pentru Chivot, pentru că Chivotul își poate purta de grijă; atunci când filistenii au pus Chivotul în casa zeului lor Dagon, în ziua următoare, zeul lor a fost căzut la pământ înaintea Chivotului, și a doua zi, capul și mâinile lui erau tăiate înaintea Chivotului.

În plus, câteva boli au izbucnit între populația din țara respectivă… așa că în cele din urmă ei au trimis Chivotul înapoi la copiii lui Israel.

“Aleluia, Dumnezeu să Se ridice și inamicii Săi să fie împrăștiați! Împărații armatelor fug – ei fug (Psa. 68:12)! Acești împărați, care au fost învinși și împrăștiați, îl simbolizează pe Satan și pe conducători, îngerii rebeli (Efes. 6:12).

Când Cristos a venit în calitate de Dumnezeul care Se ridică pe pământ, inamicul a încercat să-L pună jos, să-L împiedice și chiar să-L omoare.

Când Satan împreună cu conducătorii, îngerii răi și principalitățile sale au crezut că L-au crucificat pe Isus și L-au terminat, El pur și simplu S-a ridicat din morți în biruință, iar inamicul cu armatele sale au fugit!

Aleluia pentru Cristosul nostru, realitatea Chivotului, Cel care a câștigat victoria și l-a învins pe inamic!

Ca un astfel de victorios, Domnul dă porunca, iar noi, ca femeile care poartă vestea bună, suntem o mare oștire (Psa. 68:11).

Aceste femei din Israel îi simbolizează pe cei slabi care fac publică Evanghelia. A rămâne acasă înseamnă a nu merge la luptă; noi nu am ieșit la luptă pentru a lupta împotriva inamicului – Cristos a făcut-o și El a obținut victoria; acum El dă porunca, noi savurăm victoria Sa, împărțim prada și facem publică vestea bună, vestea bună a victoriei Sale!

Amin, noi împărțim prada, care simbolizează toate câștigurile înfăptuirii, finalizării, realizării și obținerii lui Cristos ca recolte ale victoriei morții, învierii și înălțării Sale.

Această pradă este, de fapt, bogățiile Dumnezeului Triunic procesat și finalizat, ca porție pentru noi, aleșii Săi, din care savurăm și ne împărtășim și pe care le facem publice ca vestea bună.

Aleluia, Cristos a venit ca întruparea lui Dumnezeu, iar când Dumnezeu S-a ridicat, inamicii Săi au fost împrăștiați și cei care-L urau, fugeau dinaintea Sa! Slavă Ție, Doamne, pentru victoria Ta în încarnarea Ta. Fii lăudat că L-ai învins pe Satan, pe conducătorii săi și pe toți îngerii răzvrătiți pe cruce. Amin, Doamne, Tu dai porunca, iar noi, ca femeile ce poartă vestea bună, suntem o mare oștire pentru a face publică Evanghelia! Noi nu am luptat, ci am rămas în Tine, acasă, și Tu ai obținut victoria; acum savurăm toată prada și predicăm Evanghelia ca vestea bună tuturor oamenilor! Aleluia!

Să savurăm și să anunțăm vestea bună a Dumnezeului Triunic împreună cu toate realizările Sale

În v. 12 din Psalmul 68 vedem că cea care rămâne acasă împarte prada, chiar dacă se află printre staule (v. 13), iar în v. 13 vedem ce este această pradă.

A se așeza printre staule reprezintă odihna în provizia lui Dumnezeu și grija pentru aleșii Săi; pe măsură ce ne odihnim în provizia și grija lui Dumnezeu, savurăm și împărțim prada victoriei lui Cristos.

Prada se află în v. 13: “sunt aripi de porumbel acoperite cu argint, iar vârfurile penajului lor, cu aur galben-verzui.”

Acest lucru este atât de minunat, pentru că dezvăluie patru lucruri în conținutul pradei: aripile de porumbel simbolizează puterea de mișcare a Duhului, argintul Îl simbolizează pe Cristos în răscumpărarea Sa pentru justificarea noastră, vârfurile penajului simbolizează puterea de planare a Duhului, iar aurul galben-verzui strălucitor simbolizează natura lui Dumnezeu care strălucește în viața și gloria divină. Ce minunat!

Acest verset, v. 13 din Psalmul 68, este centrul primei secțiuni din acest psalm și ne spune ce este prada pe care o savurăm în calitate de credincioși în Cristos și care este conținutul veștilor bune pe care le anunțăm.

Aripile de porumbel simbolizează puterea de mișcare a Duhului; aripile unui porumbel sunt pentru mișcare și zbor, iar în duhul nostru avem puterea de mișcare și zbor a Duhului.

Argintul Îl simbolizează pe Cristos în răscumpărarea Sa pentru justificarea noastră, așa cum este indicată de culoarea albă, culoarea aprobării.

Vârfurile penajului, care sunt penele de la capătul aripilor unei păsări care îi conferă păsării puterea de a zbura și de a plana, reprezintă puterea de zbor și de planare a Duhului (vezi Isa. 40:31).

Avem puterea de mișcare a Duhului în duhul nostru și atunci când atingem cu adevărat duhul nostru contopit, noi savurăm mișcarea Duhului, puterea de zbor și de planare a Duhului.

Aurul galben-verzui, strălucitor, cu care sunt acoperite vârfurile penajului simbolizează natura lui Dumnezeu strălucind în viața și gloria divină (vezi 2 Pet. 1:4, cf. Ioan 4:24, 1 Ioan 4:8, 1:5).

Verdele reprezintă viața divină, galbenul reprezintă gloria divină, iar aurul galben-verzui strălucitor reprezintă natura lui Dumnezeu care strălucește în viața și gloria divină. Acest lucru este minunat!

Și toate aceste lucruri sunt prada pe care o savurăm zi de zi! O, binecuvântat să fie Domnul care zi de zi ne încarcă cu bunuri!

Zi de zi, Dumnezeu ne încarcă cu El Însuși ca pradă, bunul nostru! Galbenul simbolizează natura divină; natura divină este Dumnezeu în natura Sa.

Dumnezeu este Duh (Ioan 4:24) și trebuie să ne închinăm Lui în duh, exersându-ne duhul pentru a savura natura persoanei lui Dumnezeu, care este duh. Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:8); dragostea este natura esenței lui Dumnezeu. Dumnezeu este lumină (1 Ioan 1:5); lumina este natura expresiei lui Dumnezeu.

Și toate acestea le savurăm prin părtășie, prin curgerea vieții divine; când suntem în curgerea vieții divine, Îl savurăm pe Dumnezeu ca dragoste, lumină și Duh.

Când ne exersăm duhul, luăm parte la natura divină, care este în duhul nostru.

Conținutul celor patru lucruri de mai sus, ca pradă a lui Cristos în victoria Sa pentru savurarea aleșilor lui Dumnezeu, este de fapt Dumnezeul Triunic cu toate elementele mântuirii Sale complete, depline și atotinclusive (cf. Rom. 5:10, 17, 21).

Ceea ce avem aici este răscumpărarea juridică a lui Dumnezeu (reprezentată de argint) și mântuirea Sa organică (reprezentată de aripile de porumbel cu pene la capăt, puterea de a zbura și de a plana).

Prada pe care o savurăm este răscumpărarea juridică a lui Dumnezeu și mântuirea Sa organică; în mântuirea Sa organică suntem regenerați, sfințiți, înnoiți, transformați, conformați și glorificați până când suntem mântuiți în duhul, sufletul și trupul nostru pentru a fi exact la fel ca Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire.

Aleluia, noi, ca aleși ai lui Dumnezeu, savurăm toate aceste elemente ale Dumnezeului Triunic cu realizările Sale și le anunțăm altora ca vestea bună (Psa. 68:11).

În timp ce predicăm vestea bună, noi Îl savurăm pe Dumnezeul Triunic ca prada obținută pentru noi în Cristos.

Ceea ce avem ca pradă – după lupta pe care Cristos a câștigat-o prin Sine Însuși – este Dumnezeul Triunic – Duhul, Cristos și Dumnezeu – cu toate realizările Sale pentru ca noi să le savurăm!

Porumbelul Îl simbolizează pe Duhul lui Dumnezeu, argintul Îl simbolizează pe Cristos ca Mântuitorul, iar aurul Îl reprezintă pe Dumnezeu în natura sa. Aleluia!

Îți mulțumim, Doamne Isuse, pentru câștigarea victoriei și pentru împărtășirea prăzii cu noi! Venim la Tine ca să-L savurăm pe Dumnezeul Triunic cu toate împlinirile și realizările Sale. Îți mulțumim, Doamne, pentru răscumpărarea Ta juridică și mântuirea organică pentru ca noi să fim făcuți la fel ca Cristos în viață, natură și expresie. Îți mulțumim că ne-ai oferit o porție bogată de savurare în Duhul cu duhul nostru. Ne exersăm duhul pentru a-L savura pe Dumnezeul Triunic cu toate elementele mântuirii Sale complete, depline și atotinclusive. Amin, Doamne, vrem să vestim aceste vești bune tuturor și să predicăm vestea bună a Dumnezeului Triunic cu toate bogățiile și realizările Sale!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy and Announce the Glad Tidings of the Triune God with all His Accomplishments (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 12 ziua 3 (bazat pe sluba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Mișcarea lui Dumnezeu pe pământ astăzi este în și prin biserică cu Cristos ca centru

13/08/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Mișcarea lui Dumnezeu pe pământ astăzi se află în biserică și prin biserică, iar biserica îl are ca centru pe Cristos.

Psalmul 68 este o expunere tipologică a porțiunii din Numeri 10:35-36 și Îl revelează pe Cristos ca centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ; astăzi Dumnezeu se mișcă în om, iar mișcarea Sa este ca să îl deifice pe om pentru a obține biserica, locuința Sa.

În aceste versete din Numeri vedem că Moise, atunci când chivotul a pornit la drum, a spus: Ridică-Te, Doamne, și inamicii Tăi să fie împrăștiați; și cei ce Te urăsc să fugă dinaintea Ta. Iar când chivotul se oprea, el a spus: Întoarce-Te, o Iehova, la zecile de mii ale miilor din poporul Tău.

Cu alte cuvinte, Chivotul care i-a condus pe copiii lui Israel conform conducerii lui Dumnezeu nu era doar ceva exterior, ceva care depindea de om sau de preferința și opinia omului, ci era un Chivot viu, chiar întruparea lui Dumnezeu printre oameni.

Moise a petrecut multe zile pe muntele lui Dumnezeu în prezența Sa pentru a primi legea și modelul tabernaculului, iar el și-a dat seama că acest tabernacul era clădirea lui Dumnezeu pe pământ, locuința Sa.

Dumnezeu dorește nu doar să-și salveze poporul din sclavia Egiptului și de uzurparea faraonului, ci să-i aducă într-un loc și într-o situație în care El să poată locui printre ei, El să poată fi exprimat printre ei și El să poată avea un popor pe pământ.

Deci, atunci când tabernaculul a fost construit, acesta a fost momentul, locul și situația în care Dumnezeu se afla printre poporul Său, pentru că putea să locuiască printre ei în Chivot.

Dumnezeu l-a condus pe poporul Său prin Chivot într-un mod specific, pentru ca El să le ofere odihnă și satisfacție; când poporul Său urma conducerea Chivotului, ei erau în pace, savurând odihna și fiind satisfăcuți.

Chivotul este un tip reprezentativ al lui Cristos; Cristos este întruparea lui Dumnezeu, iar atunci când El a venit, Dumnezeu a locuit printre oameni.

Paul a aplicat tipul reprezentativ din Psalmul 68 la Cristos; ridicarea lui Iehova în aceste versete se referă la ridicarea lui Cristos la ceruri în înălțarea Sa, iar întoarcerea Sa se referă la a doua venire a Domnului.

Aceste versete din Numeri 10:35-36 prezintă o viziune completă a economiei lui Dumnezeu începând cu încarnarea lui Cristos pentru a fi Chivotul – întruparea Dumnezeului Triunic – trecând prin înălțarea Sa și până la a doua Sa venire.

Mișcarea lui Dumnezeu este în Cristos; Cristos este centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ, iar astăzi mișcarea lui Dumnezeu este în om și prin om.

Pentru ca Dumnezeu să se miște în om și printre oameni, totuși, omul trebuie să devină la fel ca Cristos în viață și natură – ceea ce Dumnezeu chiar face prin intermediul mântuirii Sa organică. Aleluia!

De la încarnarea Sa până la înălțarea Sa, Cristos este centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ

Psalmul 68 este o expunere a porțiunii din Numeri 10:35-36, și ambele porțiuni Îl revelează pe Cristos ca centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ. Ceea ce vedem în Psalmul 68, care este considerat cel mai înalt dintre toți psalmii, este mișcarea lui Dumnezeu pe pământ.

Acest psalm are două secțiuni: versetele 1-18 vorbesc despre Cristos ca centru al mișcării lui Dumnezeu pe pământ începând de la încarnarea Sa trecând prin înălțarea Sa pentru zidirea locuinței lui Dumnezeu, și versetele 19-35 vorbesc despre savurarea lui Dumnezeu în casa Sa.

Odată ce Dumnezeu obține o locuință pe pământ, poporul Său pur și simplu Îl poate savura în casa Sa.

Mișcarea lui Dumnezeu a început după ridicarea tabernaculului cu Chivotul, simbolizându-L pe Cristosul întrupat pentru a fi locuința lui Dumnezeu pe pământ, cu Sine Însuși ca centru al mișcării lui Dumnezeu în economia Sa.

În Ioan 1:14 vedem că Cuvântul a devenit carne și a locuit printre noi, iar noi am văzut gloria Sa, glorie ca a singurului născut din Tatăl. Ca tabernacul, Cristos L-a adus pe Dumnezeu la om; El L-a făcut pe Dumnezeu posibil de a fi contactat, de atins, de primit, de experimentat, de intrat și de savurat.

Când Cristos a venit, Dumnezeu a venit; Dumnezeu S-a mișcat în și prin Cristos pe pământ. Mișcarea lui Dumnezeu în tabernacul cu Chivotul începând de la Muntele Sinai (Psa. 68:8b, 17b) trecând prin pustie (v. 4b, 7b) și până la Muntele Sionului (v. 16) este un tip reprezentativ al mișcării Sale în Cristos începând de la încarnare și până la înălțare (Ioan 1:17; Efes. 4:8-10).

Legea a fost dată prin Moise, dar harul și realitatea au venit prin Isus Cristos.

Pe Muntele Sinai a fost dată legea și modelul tabernaculului; legea a fost dată prin Moise, dar slavă Domnului, harul și realitatea lui Dumnezeu au fost întrupate și exprimate în tabernacul, care este Cristos ca întruparea lui Dumnezeu.

Isus Cristos, adevăratul tabernacul al lui Dumnezeu printre oameni, a venit să-L aducă pe Dumnezeu la om, iar acest tabernacul a început o călătorie până la Muntele Sionului în înălțarea Sa.

Începând de la întruparea Sa și până la înălțarea Sa, Cristos este centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ. Fără Cristos, Dumnezeu nu Se poate mișca pe pământ; când Cristos a venit, Dumnezeul Triunic a făcut un “tur” lung care a durat treizeci și trei de ani și jumătate, iar acest tur s-a încheiat odată cu înălțarea lui Cristos la al treilea cer.

Psalmul 68 este despre mișcarea lui Dumnezeu în tabernacul (care Îl simbolizează pe Cristos) ca locuința Sa cu Chivotul (care îl simbolizează pe Cristos) ca centru.

Tabernaculul cu Chivotul a călătorit printre copiii lui Israel timp de patruzeci de ani până a ajuns în Sion; Cristos în calitate de tabernaculul lui Dumnezeu a călătorit timp de treizeci și trei de ani și jumătate până când S-a înălțat la al treilea cer.

Dumnezeu Se poate mișca pe pământ doar după ce a stabilit o cale – tabernaculul cu Chivotul din Vechiul Testament, și Cristos în calitate de tabernacul cu Chivotul din Noul Testament – în care El a putut fi împreună cu poporul Său și în care ei L-au putut contacta și în care au putut fi cu El.

Aleluia, astăzi Cristos este centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ – El este tabernaculul lui Dumnezeu cu omul!

Aleluia, Cristos este centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ! Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai venit să-L aduci pe Dumnezeu la om – L-ai făcut pe Dumnezeu posibil de contactat, de atins, de primit, de experimentat, de intrat și de savurat! Amin, Dumnezeu să Se ridice, toți inamicii Săi să fie împrăștiați și toți cei ce Îl urăsc să fugă dinaintea Sa! Te lăudăm, Doamne Isuse, ca întruparea lui Dumnezeu, tabernaculul lui Dumnezeu cu omul, omul-Dumnezeu care a venit să aducă mișcarea lui Dumnezeu pe pământ printre oameni! Aleluia pentru Cristosul nostru, Cel care este centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ!

Mișcarea lui Dumnezeu pe pământ astăzi este în și prin biserică, cu Cristos ca centru

Mișcarea lui Dumnezeu pe pământ nu a fost doar cu Domnul Isus acum două mii de ani; mai degrabă, astăzi Dumnezeu încă se mișcă pe acest pământ în și prin biserică, și El se mișcă cu Cristos ca centru al bisericii (Ioan 5:17; Fapte 28:31; 1 Tim. 3:15-16; Psa. 68:4, 7).

Biserica a fost produsă în învierea lui Cristos, pentru că atunci când El a înviat, Cristos a fost extins, lărgit și duplicat în mulți credincioși în Cristos care compun biserica, Trupul lui Cristos.

Cristos ca centru al mișcării lui Dumnezeu pe pământ astăzi continuă să Se miște în și prin biserică, iar centrul bisericii este Cristos.

Biserica este biserica Dumnezeului Cel viu, stâlpul și temelia adevărului; biserica este măreața taină a evlaviei, căci în biserică Dumnezeu este manifestat în carne, în biserică Cristos este predicat printre națiuni, și în biserică Cristos este glorificat și exprimat.

Aleluia, Dumnezeu Se mișcă pe pământ, mișcarea Sa este în și cu tabernaculul, și El Se mișcă împreună cu Cristos ca centru al bisericii!

Mișcarea lui Dumnezeu în biserică este de fapt în și prin om; Dumnezeu Se mișcă în om pentru a-l deifica pe om, adică pentru a-l face pe om la fel ca Dumnezeu în viață, natură, expresie și funcție, dar nu în Dumnezeire.

Dumnezeu se mișcă în Cristos și în cei care devin la fel ca Cristos în toate felurile posibile.

Atanasie, unul dintre primii părinți ai bisericii, a spus despre Domnul Isus că El a fost făcut om ca noi să putem fi făcuți Dumnezeu, căci Cuvântul a fost făcut carne pentru ca noi, împărtășindu-ne din Duhul Său, să fim deificați.

Ceea ce vorbim aici nu este faptul că omul devine Dumnezeu în sensul de a fi venerat sau atotputernic; mai degrabă, subliniem câteva versete foarte cruciale din Noul Testament care ne arată cum noi, ființele umane, suntem făcuți Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire.

De fapt, acesta este principiul mișcării lui Dumnezeu în om; mișcarea lui Dumnezeu astăzi este în om și prin om, iar mișcarea Sa este să îl deifice pe om, făcându-l pe om Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire.

În Rom. 8 vedem câteva versete foarte clare care ne arată cum întreaga noastră ființă tripartită nu doar că este umplută cu viața lui Dumnezeu, ci ea devine viață; în mântuirea organică a lui Dumnezeu, duhul, sufletul și trupul nostru devin viața divină eternă a lui Dumnezeu pentru ca noi să fim făcuți Dumnezeu în viață și natură.

În Rom. 8:10 vedem că, de vreme ce Cristos este în noi, duhul nostru este viață datorită dreptății. Când Cristos a intrat în noi, El a intrat în duhul nostru; El nu este numai viața noastră, ci El a făcut din duhul nostru o viață.

Duhul nostru este viață, iar această viață este viața zoe, viața divină, eternă, necreată, indisolubilă, indestructibilă, viața minunată a Dumnezeului Triunic. Indiferent cum ne simțim acum, duhul nostru este zoe – duhul nostru este viață!

Apoi în Rom. 8:6 vedem că de fiecare dată când ne fixăm mintea pe duhul nostru, mintea noastră devine viață; mintea noastră nu este doar plină de viață, ci devine viață. Ce minunat că, în mântuirea Sa organică, Dumnezeu face din mintea noastră răzvrătită viață, viața divină!

Mai mult, în Rom. 8:11 vedem că Duhul Celui care L-a înviat pe Isus din morți, locuiește în noi și El dă viață trupului nostru muritor prin Duhul Său care ne locuiește în interior. 2 Cor. 5:4 confirmă acest lucru, și anume că la întoarcerea Domnului trupurile noastre muritoare vor fi înghițite de viață.

Când ne deschidem către Domnul și permitem Duhului Celui care L-a înviat pe Isus din morți să ne locuiască în interior, El dă viață trupului nostru muritor prin Duhul Său care ne locuiește!

Aceasta este experiența noastră de multe ori când venim la întâlnire: când ajungem la întâlnire ne simțim ca și cum ne-am trage oasele spre acel scaun… dar pe măsură ce savurăm distribuirea Domnului, întreaga noastră ființă este umplută de viața divină! Aleluia pentru mișcarea lui Dumnezeu pe pământ astăzi!

Slavă Ție, Doamne, Tu ești un Dumnezeu Triunic care Se mișcă, și Tu astăzi Te miști pe acest pământ în și prin biserică, cu Cristos ca centru al bisericii! Doamne, Te luăm ca centru al nostru, realitatea noastră și totul al nostru; Îți dăm primul loc în toate lucrurile din ființa noastră. Ne deschidem Ție, Doamne, pentru ca Tu să te miști în noi și să faci din duhul, sufletul și trupul nostru viață – viața divină, eternă, necreată a lui Dumnezeu. Aleluia, duhul nostru este viață, mintea noastră devine viață atunci când ne fixăm mintea pe duh, iar trupul nostru este saturat cu viața lui Dumnezeu pe măsură ce savurăm locuința lui Dumnezeu! Amin, Doamne, suntem una cu Tine pentru mișcarea Ta de pe pământ astăzi, mișcarea Ta în și prin om pentru a-l deifica pe om și pentru a-L avea pe Cristos ca centru al mișcării Tale!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God’s Move on the Earth today is in and through the Church with Christ as the Center (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 12 ziua 2 (bazat pe sluba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să avem călăuzirea și conducerea lui Dumnezeu în și prin Cristos conform legământului lui Dumnezeu

12/08/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Slavă Domnului, putem avea călăuzirea și conducerea lui Dumnezeu în și prin Cristos conform legământului lui Dumnezeu!

Călăuzirea lui Dumnezeu pentru poporul Său este într-un mod general, iar conducerea Sa este într-un mod specific prin Cristos, Cel care a fost crucificat și înviat și care acum este în înălțarea Sa.

În cartea Numeri vedem atât faptul că Dumnezeu a călăuzit în mod general pe poporul Său prin intermediul norului și al celor două trâmbițe de argint (Num. 9:15 – 10:10), cât și faptul că El l-a călăuzit pe poporul Său într-un mod specific prin Chivot (v. 33-36), un tip reprezentativ al Cristosului crucificat și înviat în înălțarea Sa.

Săptămâna aceasta în prima parte a studiului nostru aprofundat al cărții Numeri am ajuns la ultima porțiune, Numeri 10, iar accentul nostru este pe Cristos ca și centru al mișcării lui Dumnezeu pe pământ începând de la încarnarea Sa trecând prin înălțarea Sa și până la a doua Sa venire.

În acest articol, în special, vrem să vedem că Cristos este Conducătorul nostru unic; nu un om este cel care ne conduce, ci Cristosul crucificat și înviat este Cel care ne conduce la locul potrivit de odihnă în călătoria lungă și aspră a vieții creștine.

În viața de biserică și în viața noastră creștină, Domnul ne conduce atât într-un mod general, cât și într-un mod specific, prin Sine Însuși ca Cristosul crucificat și înviat în înălțare.

Și mai mult, El ne conduce conform legământului Său; El este credincios conform legământului Său ca să ne aducă până la capăt în savurarea deplină a țării bune, iar Cristosul pe care Îl vedem este Cristosul pe care Îl savurăm și Îl posedăm.

Slavă Domnului pentru minunatul nostru Cristos, Cel care a venit ca să fie încarnat, a trăit o viață omenească perfectă, a fost crucificat, a înviat și este acum în înălțare, și care ne conduce acum prin El Însuși ca realitatea chivotului până la capăt către locurile de odihnă! Aleluia!

Și pe măsură ce El ne călăuzește și ne conduce, El ne urmează în calitate de stânca care ne dă apă pentru a ne potoli setea.

Pe de o parte, El ne conduce și ne călăuzește prin Sine Însuși ca mărturie vie a lui Dumnezeu; pe de altă parte, El ne și urmează ca stâncă vie pentru a ne oferi apă vie în timp ce urmăm conducerea Sa.

Slavă Domnului, pe măsură ce Domnul ne conduce și ne călăuzește, El ne și alimentează, iar conducerea Sa este ridicarea Sa; pe măsură ce El se ridică, inamicii sunt împrăștiați, iar noi Îl urmăm în victoria Sa!

Fie ca noi să fim cei care ne deschidem Domnului și Îi permitem să strălucească din nou asupra noastră, astfel încât, așa cum El l-a condus pe poporul Său în pustie prin intermediul norului, al trâmbițelor de argint și al chivotului, și noi să fim conduși de către El, călăuziți de El ca să intrăm în odihnă, în timp ce Cristos Își arată biruința! Amin!

Să avem călăuzirea și conducerea lui Dumnezeu prin Cristos conform legământului lui Dumnezeu

În Numeri 9:15 – 10:10 Dumnezeu a călăuzit pe poporul Său într-un mod general prin intermediul norului și al celor două trâmbițe de argint; când suflau trâmbițele, oamenii știau ce să facă, iar când norul se mișca, tot poporul se mișca.

Norul simbolizează prezența lui Dumnezeu ca harta noastră de călătorie; când avem prezența lui Dumnezeu, avem harta noastră pentru călătorie și putem urma călăuzirea și conducerea Sa.

Trâmbițele de argint diferă de coarnele berbecului pentru jubileu; trâmbițele de argint au un scop specific. Când copiii lui Israel mergeau la război împotriva adversarului lor, ei sunau o alarmă sunând din trâmbițe, pentru ca Iehova să-și amintească de poporul Său și să-i salveze de inamicii lor.

Pavel aplică acest lucru în 1 Cor. 14:8-9 unde spune că, atunci când trâmbița dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă? Suflarea trâmbițelor este ca rostirea unui mesaj, ambele ar trebui să se bazeze pe cunoașterea de către noi a mișcării Duhului Sfânt.

În special, ceea ce vorbim ar trebui să fie conform celor trei principii văzute în suflarea trâmbițelor.

În primul rând, numai preoților le era permis să sune trâmbițele; acest lucru indică faptul că numai cei care trăiesc înaintea lui Dumnezeu și se apropie de Dumnezeu pot cunoaște mișcarea Duhului Sfânt.

În al doilea rând, trâmbițele trebuie să fie dintr-o lucrare bătută, ceea ce înseamnă că mesajele despre care vorbim sunt de încredere numai dacă noi am trecut prin încercări.

În al treilea rând, trâmbițele trebuiau făcute din argint, ceea ce înseamnă că mesajele pe care le vorbim trebuie să se bazeze pe răscumpărarea lui Cristos și pe harul lui Dumnezeu.

Sunarea unei alarme este legată de plecarea la război; când vorbim ceva, este ca și cum am merge la război, căci vorbirea noastră poate ajuta și pregăti sfinții să se ridice și să lupte pentru Domnul.

Ceea ce vrem să accentuăm este conducerea Domnului prin intermediul chivotului, care este un tip reprezentativ al Cristosului crucificat și înviat în înălțarea Sa. Chivotul mergea înaintea poporului pentru a căuta un loc în care copiii lui Israel să se odihnească (Num. 10:33-36).

Chivotul i-a călăuzit pe copii lui Israel într-un mod specific, asemănător cu modul în care o barcă mică conduce o corabie mare printr-o strâmtoare îngustă și printr-un curent rapid.

Conducătorul unic al poporului lui Dumnezeu nu este vreun om (v. 29-32), ci este Cristosul crucificat și înviat în înălțarea Sa (Mat. 23:10). Conducătorul nostru unic este Cristos; noi nu urmăm un om ci pe Domnul, și El este unicul Conducător.

Cristosul crucificat și înviat în înălțarea Sa ne conduce și ne călăuzește. El este Conducătorul care ne conduce la locul potrivit de odihnă în călătoria lungă și aspră a vieții creștine (Evrei 4:8-9).

Așa cum Iosua l-a condus pe poporul lui Israel în odihna temporară din țara bună, tot astfel Cristos, în calitate de adevăratul nostru Iosua, ne conduce în odihna și savurarea deplină a Sa în calitate de Conducătorul nostru.

În călătoria noastră creștină lungă și aspră, trebuie să-L urmăm pe Cristos, Conducătorul nostru unic, și El ne va conduce în pacea desăvârșită și satisfacția deplină.

Pe de o parte, Dumnezeu l-a condus pe poporul Său prin intermediul norului, al trâmbițelor de argint și al chivotului; pe de altă parte, exista o stâncă care îi urma pe copiii lui Israel, și apă vie curgea din stâncă pentru a-i alimenta. Chivotul viu i-a condus și apa vie i-a urmat pentru a-i alimenta cu apă vie până când copiii lui Israel au intrat în odihnă.

Conducerea Chivotului Legământului indică faptul că conducerea lui Cristos este credincioasă, conform unui legământ.

Nu a fost Moise cel care l-a condus pe poporul Israel și nici socrul său nu i-a călăuzit; mai degrabă, Dumnezeu a fost Cel care l-a condus pe poporul Său prin intermediul chivotulului viu, Chivotul Legământului.

Conducerea din biserică nu este potrivit emoției sau afecțiunii, ci conform unui legământ.

Dumnezeu a făcut un legământ cu Avraam și urmașii săi pentru a-i aduce în țara bună (vezi Gen. 17:1-8; Exod 23:20). Așa cum Dumnezeu i-a spus lui Avraam, atunci când Lot s-a despărțit de el, să privească în toate cele patru direcții spre țara Canaanului, pentru că Dumnezeu îi va da această țară, tot astfel trebuie să Îl vedem pe Cristos și să Îl savurăm pe Cristos.

Trebuie să ne ridicăm ochii și să privim din locul unde ne aflăm, să Îl vedem pe Cristosul atotinclusiv și să întrăm în savurarea Sa ca țară bună.

În primul rând, Îl vedem pe Cristos ca țară bună, apoi ne ridicăm pentru a umbla în Cristosul pe care Îl vedem.

În cele din urmă, legământul lui Dumnezeu a fost introdus în Chivot, iar Chivotul a fost numit Chivotul Legământului. Prin urmare, Cristosul care ne conduce într-un loc de odihnă este Cristosul legământului, Cristosul credincioșiei lui Dumnezeu (cf. 2 Cor. 1:19-20).

Multe promisiuni ale lui Dumnezeu în El și prin El sunt da și Amin, pentru gloria lui Dumnezeu prin noi.

Cristosul care ne conduce într-un loc de odihnă este Cristosul crucificat și înviat în înălțarea Sa, și El este și Cristosul legământului, Cristos credincioșiei lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, ne deschidem conducerii și călăuzirii Tale în duhul contopit. Ne exersăm duhul și Te luăm ca pe Conducătorul nostru unic. Condu-ne în calitate de Cristosul crucificat și înviat în înălțarea Ta, în timp ce Te urmăm în călătoria lungă și aspră a vieții noastre creștine. Amin, Doamne, du-ne la locul potrivit de odihnă și condu-ne conform cu legământul Tău. Fie ca să privim din locul în care ne aflăm și să-L vedem pe Cristosul atotinclusiv, să-L savurăm și să-L posedăm împreună cu toți sfinții, potrivit credincioșiei lui Dumnezeu în legământul Său!

Să vedem un portret al biruinței lui Cristos în prima și a doua Sa venire

Numeri 10:35 este citat în Psalmul 68:18, iar Pavel a folosit această porțiune în Efeseni 4:8-10 pentru a aplica această porțiune înălțării lui Cristos.

La momentul în care Chivotul Legământului a fost instalat înaintea copiilor lui Israel în călătoria de trei zile pentru a le căuta un loc de odihnă, Moise a spus: Ridică-Te, Doamne, și inamicii Tăi să fie împrăștiați; și cei ce Te urăsc să fugă dinaintea Ta (Num. 10:33-35).

În mod similar, când Chivotul s-a odihnit, el a spus: Întoarce-Te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel (v. 36).

Aceste versete sunt pline de semnificație, iar interpretarea și aplicarea lor se află în Noul Testament. Ridicarea din acest verset se referă la ridicarea lui Cristos la ceruri în înălțarea Sa, iar întoarcerea trebuie că se referă la a doua venire a lui Cristos.

Cuvântul lui Moise în versetele 35-36 ilustrează o viziune completă a economiei lui Dumnezeu începând cu încarnarea lui Cristos pentru a fi Chivotul, întruparea Dumnezeului Triunic, trecând prin înălțarea Sa și până la a doua Sa venire.

În Vechiul Testament, oriunde a fost Chivotul, un tip reprezentativ al lui Cristos, biruința a fost câștigată; în cele din urmă, acest chivot a urcat triumfător către vârful muntelui Sionului.

Acesta este un portret al modului în care Cristos a obținut biruința și S-a înălțat triumfător la ceruri.

Aleluia, în Cristos, ca realitate a Chivotului, Dumnezeu S-a întrupat, iar Acesta – Cristos ca întruparea Dumnezeului Triunic – nu numai că a fost crucificat, dar a și înviat, S-a înălțat și a fost întronat în mod triumfător mai presus de Muntele etern al Sionului pe tronul lui Dumnezeu.

Și El Se va întoarce la credincioșii Săi, în special la biruitorii Săi, și îi va răpi pentru a-i aduce acolo unde este El, pe tron. Aleluia!

Există mult mai multe de savurat în această porțiune, iar în articolele următoare vom intra în acest subiect mai amănunțit.

Aleluia, Dumnezeu să Se ridice și inamicii Săi să fie împrăștiați! Ridică-Te, o Iehova, și cei ce Te urăsc să fugă dinaintea Ta! Aleluia! Și întoarce-Te, o Iehova, la zecile de mii ale miilor din poporul Tău! Te lăudăm, Doamne Isuse, ca întruparea Dumnezeului Triunic! Tu ai venit, ai împlinit planul lui Dumnezeu, ai murit și ai înviat și ai fost înălțat ca să intri în biruință în glorie! Aleluia, Doamne, Tu Te vei întoarce în biruință pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ! Te lăudăm, Doamne Isuse!