Witness Lee

Să continuăm să transferați de sub autoritatea întunericului în împărăția lui Dumnezeu

08/09/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Când am crezut în Domnul Isus, am primit viața divină și am fost transferați de sub autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, acest transfer nu a fost o dată pentru totdeauna; inițial am fost transferați din întuneric la lumină, dar zilnic trebuie să fim transferați în împărăția lui Dumnezeu.

Există multe lucruri din viața noastră de zi cu zi care încă ne țin în domeniul împărăției întunericului; chiar și lucruri bune, cum ar fi religia, filozofia, cultura și etica ne pot ține în întuneric, deoarece Îl înlocuiesc pe Cristos ca lumină în ființa noastră.

Când vorbim despre împărăția lui Dumnezeu, un aspect al acestei împărății este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu; biserica astăzi este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Aceasta înseamnă că în viața de biserică ar trebui să trăim prin viața divină, astfel încât să putem trăi viața împărăției; așa cum Fiul lui Dumnezeu a venit ca noi să avem viață și să o avem din belșug, tot astfel, în împărăția lui Dumnezeu savurăm viața divină, suntem plini de dragostea divină și suntem sub lumina divină.

Aleluia, cine are pe Fiul are viața; noi, cei care L-am primit pe Domnul Isus ca viață, avem viața adevărată!

De asemenea, împărăția în care am fost transferați este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu; acest domeniu al vieții este în dragoste, nu în frică. Nu există frică în această împărăție; noi nu “ne temem de Împăratul atotputernic” și ne supunem Lui din această cauză, ci mai degrabă, Îl iubim, petrecem timp cu El, Îl savurăm și ne supunem Lui în dragoste.

E adevărat că această împărăție are o mulțime de cerințe și reglementări, iar acestea sunt atât de înalte încât nici o ființă umană nu le poate îndeplini, dar atunci când Îl contactăm pe Domnul, suntem umpluți cu El și Îl iubim, El în noi poate îndeplini cerințele împărăției.

Împărăția în care ne regăsim astăzi este un domeniu plin de viață, lumină și dragoste; în acest domeniu Îl savurăm pe Fiul lui Dumnezeu ca viață, suntem iubiți de Dumnezeu Tatăl prin faptul că suntem în Fiul Său Preaiubit și Dumnezeu strălucește în noi și peste noi în Cristos ca lumină divină.

Aleluia pentru biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu! Nu-i așa că vrem să trăim și să ne avem ființa într-un domeniu plin de viață, lumină și dragoste?

Fie ca în fiecare zi să alegem să ne întoarcem către Domnul și să fim transferați din autoritatea întunericului puțin mai mult, în tot mai multe aspecte, până când vom trăi pe deplin în această împărăție!

Am fost transferați în împărăția lui Dumnezeu, unde suntem stăpâniți în dragoste cu viață

Aleluia, Dumnezeu ne-a dat viața eternă și această viață este în Fiul Său (1 Ioan 5:11), deci cel care are pe Fiul lui Dumnezeu are viața (v. 12).

Aceasta înseamnă că, atunci când am crezut în Domnul Isus, am fost transferați în împărăția Fiului dragostei Tatălui, adică în Fiul care este viața noastră. Cristos, Fiul lui Dumnezeu este în înviere (1 Pet. 1:3; Rom. 6:4-5) și El este acum Duhul dătător de viață (1 Cor. 15:45).

El ne stăpânește în învierea Sa cu dragoste. Împărăția Fiului dragostei Tatălui în care am fost transferați este un domeniu al dragostei și al vieții; în acest domeniu, suntem stăpâniți în dragoste cu viață.

De fapt, sub această stăpânire și restricție cerească, avem libertatea autentică, libertatea potrivită în dragoste, cu viață, și sub lumină. În împărăția lui Dumnezeu în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu Îl savurăm pe Cristos și avem viața de biserică.

În acest domeniu în care suntem stăpâniți în dragoste, cu viață, nu există opinii, nu există diviziune, ci avem un lucru: avem viața de biserică cu Cristos ca totul pentru noi; acest lucru este găsit în cartea Coloseni.

Când trăim prin Cristos ca viața noastră în înviere, trăim în împărăția Sa, savurându-L în dragostea Tatălui; aici avem viața de biserică (Col. 3:4; Ioan 6:57).

Când am fost crucificați cu Cristos, am murit împreună cu El, iar când El a înviat, noi am fost înviați împreună cu El; am fost altoiți în Cristos – am fost uniți cu El și creștem împreună cu El în asemănarea morții și învierii Sale.

Aleluia, am fost transferați în împărăția lui Dumnezeu prin faptul că suntem altoiți în Cristos; suntem uniți cu Domnul, suntem în mod organic una cu El, și suntem contopiți cu El.

Acum noi nu încercăm să trăim o viață creștină și o viață de biserică bună, ci mai degrabă, am fost legați, uniți și conectați cu El prin unirea organică în altoire! Aleluia!

Prin faptul că suntem altoiți în Cristos putem experimenta îmbogățirea, întărirea și înălțarea vieții Sale divine și, în același timp, suntem restricționați și limitați. Dar în această unire cu Domnul experimentăm alimentarea, îmbogățirea și întărirea.

Deoarece Tatăl găsește plăcere în Fiul, împărăția Fiului dragostei Tatălui în care am fost transferați este un lucru plăcut, o chestiune de încântare (Mat. 3:17; 17:5).

În biserică, în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, avem realitatea și practicitatea Trupului organic al lui Cristos (Col. 2:19).

În acest domeniu suntem stăpâniți în dragoste cu viață, ca să putem fi singurul om nou; aici, în viața de biserică, avem practicitatea și realitatea omului nou universal (Efes. 2:15; 4:24; Col. 3:10-11).

În omul nou, toate cele vechi s-au dus, și ne-am îmbrăcat cu viața de biserică, împărăția lui Dumnezeu. Când ne îmbrăcăm cu omul cel nou, nu suntem atât de liberi; când suntem stăpâniți în dragoste cu viață, suntem limitați, dar Îl savurăm pe Domnul și suntem alimentați în interior!

Aleluia, am fost transferați din autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, un domeniu al luminii în care suntem stăpâniți în dragoste cu viață! Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ne-ai eliberat de sub puterea întunericului și ne-ai unit, ne-ai legat și ne-ai altoit organic în Tine Însuți, pentru ca să trăim în împărăția lui Dumnezeu. Vrem să rămânem în această unire organică unde putem savura tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi în Cristos. Vrem să trăim în biserică ca împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu pentru a avea realitatea și practicitatea Trupului organic al lui Cristos și al singurului om nou universal!

Nevoia noastră de a continua să fim transferați de sub autoritatea întunericului în împărăția lui Dumnezeu

În cartea Coloseni, autoritatea întunericului la care se face referire în 1:13 nu se referă la păcat, lume sau carne, ci la aspectele bune ale culturii noastre, caracterul nostru, dispoziția noastră și ființa noastră naturală.

Autoritatea întunericului la care se face referire în această porțiune nu este lumea cu sistemul ei, ci mai degrabă virtuțile, religia, filozofia, datinile, ritualurile, principiile și standardele etice.

Când am fost regenerați, Dumnezeu ne-a eliberat de toate acestea și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei Sale! Aleluia!

În această împărăție suntem stăpâniți în dragoste cu viață, și nu simțim că suntem sub dreptate, putere sau autoritate, ci sub Domnul Isus Cel iubitor și afectuos.

Cu cât ne deschidem mai mult către Domnul, ne rugăm și Îi spunem că Îl iubim, cu atât mai mult suntem eliberați de sub autoritatea întunericului pe de o parte și cu atât mai mult suntem mai restricționați și stăpâniți în interior pe de altă parte.

Deoarece Îl iubim pe Domnul, Îl luăm ca persoana și viața noastră și Îl trăim pe Cristos pentru viața de biserică. Chiar dacă inițial am fost transferați de sub autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, trebuie să continuăm să fim transferați în împărăția lui Dumnezeu din multe aspecte ale autorității întunericului.

Există multe lucruri în viața noastră și în mediul nostru care Îl înlocuiesc pe Cristos.

Orice lucru care Îl înlocuiește pe Cristos ne ține în întuneric, indiferent dacă este ceva păcătos sau ceva ce pare pozitiv. Lucruri precum filozofia, religia, caracterul, virtuțile, conceptele și opiniile devin autoritatea întunericului care ne controlează.

Misticismul, rânduielile păgâne (care nu se regăsesc în Biblie, ci “par bune” și “se potrivesc cu Biblia”), ascetismul, și multe lucruri Îl pot înlocui pe Cristos și devin astfel autoritatea întunericului în noi.

În așa de multe situații, medii și feluri în care împărăția întunericului încă exercită control asupra noastră; trebuie să continuăm să fim transferați de sub autoritatea întunericului și în împărăția lui Dumnezeu.

De exemplu, chiar și un lucru atât de bun precum citirea Bibliei, Cuvântul lui Dumnezeu, poate fi ceva făcut în întuneric, dacă nu Îl contactăm pe Domnul.

S-ar putea să credem că acest lucru este prea mult, că atunci când citim Biblia, cu siguranță suntem în împărăția lui Dumnezeu, dar fariseii au citit Biblia, totuși nu au venit la Domnul, care are viață, pentru a primi viața conținută în Biblie, așa că au rămas în întuneric (Ioan 9:38-41; 5:39-40).

Dacă nu venim la Domnul în timp ce citim Biblia, dacă nu suntem în prezența Domnului în timp ce citim Cuvântul lui Dumnezeu, chiar și o asemenea practică bună de a citi Biblia, poate fi în întuneric.

Orice loc în care Domnul Isus nu este prezent este sub autoritatea întunericului; oricând nu Îl contactăm pe Domnul și totuși facem lucruri pentru El, este posibil să fim sub autoritatea întunericului. O, Doamne Isuse!

Cât de mult trebuie să fim eliberați de sub autoritatea întunericului și să fim transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, unde să Îl putem savura pe Cristos și să fim stăpâniți în interior de dragoste în viață!

Dragă Doamne Isuse, venim din nou la Tine pentru a fi transferați din orice aspect al autorității întunericului întru împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu! O, Doamne, fie ca să Te contactăm, să căutăm să fim și să rămânem în prezența Ta și să Te savurăm din ce în ce mai mult, până când întreaga noastră ființă cu toate activitățile și lucrurile ei este transferată din întuneric în lumină, viață și dragoste! Salvează-ne din faptul de a rămâne sub autoritatea întunericului în toate aspectele sale. Te iubim, Doamne, venim la Tine și Îți permitem să stăpânești în noi; stăpânirea Ta este plină de dragoste, viață și lumină și, prin faptul că Tu stăpânești în noi, Îl putem trăi pe Cristos pentru viața de biserică în calitate de împărăția lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Why we still need to be Transferred out of the Authority of Darkness into God’s Kingdom (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 3 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să trăim în viața de biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei Tatălui de astăzi

05/09/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Slavă Domnului, Tatăl ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, iar acum trăim viața de biserică ca împărăția Fiului dragostei Tatălui!

Biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă, iar noi, ca și credincioși în Cristos, trebuie să trăim împărăția în viața de biserică.

Prin regenerare am fost transferați de sub autoritatea lui Satan, afară din autoritatea întunericului și întru împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, iar acum în viața de biserică trăim în această împărăție plăcută și încântătoare.

Împărăția lui Dumnezeu și biserica sunt intim legate și nu pot fi separate. De fapt, de fiecare dată când Domnul Isus a vorbit despre biserică, El a menționat-o în legătură cu împărăția; acolo unde este astăzi biserica, acolo este împărăția lui Dumnezeu, și împărăția lui Dumnezeu aduce în ființă biserica.

Când un grup de oameni se află sub autoritatea împărăției cerurilor, ei devin biserica; pe măsură ce trăim în împărăția lui Dumnezeu, sub stăpânirea interioară a lui Dumnezeu, trăim viața de biserică pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Biserica din această epocă este împărăția lui Dumnezeu, iar biserica nu se rezumă doar la mâncare și băutură, ci la dreptate (faptul de a fi drepți cu Dumnezeu și stricți cu noi înșine înaintea lui Dumnezeu), pace (faptul de a fi în pace cu Dumnezeu și cu ceilalți) și bucurie (faptul de a fi într-o stare de bucurie înaintea lui Dumnezeu) în Duhul Sfânt.

Noi credincioșii în Cristos suntem atât membre ale Trupului lui Cristos cât și reședința lui Dumnezeu și, de asemenea, suntem cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu, sfera în care Dumnezeu Își exercită autoritatea.

În biserică în calitate de împărăția lui Dumnezeu, suntem sub stăpânire, guvernare, disciplină și exersare; există multe lucruri negative care sunt excluse automat și orice răzvrătire sau întuneric este eliminat.

În epistolele sale către Corint și Galateni, Pavel vorbește despre anumite lucruri care, dacă sunt practicate de noi, vom fi descalificați din moștenirea împărăției lui Dumnezeu.

Dacă astăzi ne exersăm să trăim în împărăția lui Dumnezeu în viața de biserică, vom fi aduși sub stăpânirea, guvernarea și exersarea împărăției și vom savura pe Fiul minunat, plăcut și încântător al dragostei Tatălui, care este domeniul împărăției în care am fost aduși.

Tatăl ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei Sale

Conform cu Col. 1:12-13, Tatăl ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei Sale. În aceste versete vedem că împărăția lui Dumnezeu este ceva încântător și plăcut – este plăcut să fii în împărăția Fiului dragostei Tatălui.

Când Domnul Isus a fost botezat, Tatăl a declarat: Acesta este Fiul Meu, Preaiubitul, în care Mi-am găsit încântarea (Mat. 3:17). În mod similar, când Domnul a fost transfigurat pe munte, Tatăl a făcut aceeași declarație (Mat. 17:5).

Tatăl Își găsește plăcere în Fiul, și împărăția lui Dumnezeu astăzi este împărăția Fiului dragostei Tatălui; acesta este un lucru plăcut, o chestiune de încântare.

Această împărăție cuprinde numai trei secțiuni – secțiunea vieții de biserică (în această epocă), secțiunea părții cerești a împărăției cerurilor din mileniu (în epoca următoare) și cerul și pământul cel nou cu Noul Ierusalim ca finalizarea bisericii și a împărăției.

În fiecare dintre aceste trei secțiuni împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu este un lucru legat de încântare. Ce îndurare și ce har să fim transferați din întuneric în partea plăcută a împărăției lui Dumnezeu!

Dumnezeu Tatăl iubește partea încântătoare a împărăției, la fel cum Îl iubește pe Fiul Său minunat. El ne-a calificat pentru a fi eliberați de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat într-un domeniu numit împărăția Fiului dragostei Tatălui.

Pavel a scris acest cuvânt bisericii din Colose, care era sub invazia diferitelor filozofii, culturi, și religii; acestea au încercat să se amestece cu biserica, așa că le-a scris că Tatăl i-a transferat din toate aceste lucruri în împărăția Sa, unde Cristos este porția repartizată lor!

Aleluia, în împărăția Fiului dragostei Tatălui, ni s-a repartizat o porție din Cristosul atotinclusiv ca realitatea țării bune. El este spațios, atotinclusiv și atotcuprinzător; El este un domeniu vast pentru ca noi să-L explorăm și să Îl savurăm.

Deci ar trebui să renunțăm la orice filozofie sau cultură și ar trebui să ne concentrăm pur și simplu pe Cristos, Fiul încântător al lui Dumnezeu, și doar să-L savurăm pe El.

Tuturor credincioșilor li s-a repartizat o porție împreună cu toți sfinții în lumină, iar în împărăția Fiului dragostei Tatălui trebuie să Îl savurăm pe Cristos ca totul al nostru și în tot.

Am fost implicați în domeniul întunericului, în cultura, lucrurile tradiționale, filozofia și lucrurile lumii, și aceste lucruri au devenit un domeniu al întunericului, în care eram controlați de întuneric.

Dar prin regenerare am fost transferați din acest domeniu al întunericului în împărăția dragostei Fiului Tatălui. Aceste lucruri ale întunericului ne-au controlat, ne-au privat și ne-au distras din savurarea Cristosului atotinclusiv.

Dar slavă Domnului, am fost aduși în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, viața de biserică de astăzi!

Îți mulțumim, Tată, că ne-ai eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-ai transferat în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu. Aleluia, nu mai suntem sub stăpânirea și autoritatea întunericului – acum suntem în domeniul încântător, plăcut și minunat al împărăției Fiului dragostei Tatălui. Doamne Isuse, Tu ești plăcerea Tatălui și Tu ești și savurarea și satisfacția noastră. Vrem să Te savurăm și să ne împărtășim din Tine ca porția noastră repartizată împreună cu sfinții în lumină!

Să trăim în viața de biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei Tatălui de astăzi

Accentul în Col. 1:13 este pe împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu în această epocă, care este realitatea bisericii.

Viața de biserică de astăzi este împărăția Fiului dragostei Tatălui, care este la fel de încântătoare pentru Tatăl precum Fiul lui Dumnezeu (Col. 4:15-16).

Prin regenerare, toți credincioșii au fost transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu (Ioan 3:5); cu toții am fost scoși din întunericul lui Satan și am fost aduși în aspectul încântător al împărăției lui Dumnezeu.

Prin mântuirea și regenerarea lui Dumnezeu, toți am fost transferați în această secțiune încântătoare și plăcută a împărăției lui Dumnezeu. Viața de biserică de astăzi este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, chiar dacă din punct de vedere pozițional putem fi în domeniul împărăției lui Dumnezeu, este posibil ca încă să trăim sub autoritatea întunericului în viața noastră de zi cu zi.

În viața noastră de căsnicie, putem continua să schimbăm cuvinte cu soția noastră, ne putem certa sau bârfim; când ne acuzăm și ne învinovățim unii pe alții în certurile noastre, trăim sub autoritatea întunericului. Ori de câte ori trăim, umblăm și ne comportăm în sinele nostru, suntem în întuneric.

Viața de biserică este împărăția Fiului dragostei Tatălui și am fost transferați din întuneric în acest domeniu plăcut, dar trebuie să învățăm să trăim în acest domeniu trăind în duhul contopit, luându-L pe Cristos ca persoana noastră și trăind prin El.

Când trăim în sine, deși s-ar putea să nu facem păcate grosolane, noi suntem în întuneric; pur și simplu trăirea conform sinelui nostru ne aduce în întuneric, pentru că ne face să fim despărțiți de Cristos. O, Doamne Isuse!

Fie ca să învățăm să trăim astăzi în viața de biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei Tatălui, prin deschiderea zilnică față de Domnul, luându-L ca viața și persoana noastră și umblând și trăind prin El!

Când nu Îl luăm pe Cristos ca persoana noastră și nu trăim prin El, suntem în întuneric; numai Cristos este lumină și El trebuie să satureze și să prevaleze în fiecare aspect al vieții noastre de zi cu zi.

Dacă Cristos nu este viața și persoana noastră și dacă nu Îl trăim pe Cristos, anumite părți ale umblării noastre zilnice nu vor fi umplute cu Cristos.

Fie ca să nu închidem părți din viața și ființa noastră față de Cristos; fie ca să învățăm să ne deschidem Lui și să-i permitem Lui ca lumină și viață să intre, să ne satureze și să ne pătrundă.

Doar atunci când Cristos ne ocupă și saturează fiecare parte din noi și fiecare aspect al umblării noastre zilnice, putem fi în întregime în lumină, fiind totodată eliberați de sub controlul autorității întunericului.

În ochii lui Dumnezeu, Cristos este Cel mai încântător, iar biserica este împărăția Fiului dragostei Sale, așa că El Își găsește plăcerea în împărăția Sa.

Fie ca să învățăm să trăim viața de biserică ca domeniu al încântării și plăcerii lui Dumnezeu în Cristos, și fie ca să-L luăm pe Cristos ca viața și persoana noastră pentru a trăi prin El în viața de biserică.

Când trăim și umblăm prin duhul, biserica devine încântătoare pentru noi; alții pot găsi defecte și probleme în biserică, dar noi avem viziunea lui Dumnezeu despre biserică – biserica este plăcută, încântătoare, minunată și excelentă!

Aleluia pentru biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei Tatălui, domeniul încântării și satisfacției Tatălui!

Doamne Isuse, vrem să trăim viața de biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei Tatălui prin faptul că Îl savurăm pe Cristos, deschizându-ne întreaga noastră ființă către El și permițându-I să ne satureze toate părțile noastre interioare. Dragă Doamne Isuse, Tu ești Preaiubitul Tatălui și Tu ești și Preaiubitul nostru; Tu ești cel mai încântător, plăcut și minunat. Ne deschidem ființa noastră către Tine, Doamne și Îți permitem să pătrunzi, să Te răspândești și să saturezi fiecare parte a ființei noastre pentru a ne ocupa cu Tine Însuți. Salvează-ne de umblarea sau trăirea în carne. Păstrează-ne în întoarcerea către Tine, luându-Te ca viața și persoana noastră, și trăind prin și datorită Ție!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Living in the Church Life as the Kingdom of the Son of the Father’s Love today (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 3 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să trăim viața împărăției în viața de biserică sub autoritatea împărăției

03/09/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

Împărăția este realitatea bisericii și pentru a fi zidiți în biserică trebuie să venim sub autoritatea împărăției, să exercităm cheile împărăției și să trăim viața împărăției în viața de biserică.

Domnul Isus a venit să proclame evanghelia împărăției; El nu a proclamat evanghelia bisericii, ci a împărăției, iar rezultatul faptul că multe persoane cred în evanghelie este că biserica a luat ființă.

Viața împărăției primită de noi rezultă în viața de biserică; când primim Cuvântul lui Dumnezeu prin evanghelie, primim împărăția lui Dumnezeu și devenim membre ale bisericii, membre ale Trupului organic al lui Cristos.

Realitatea bisericii este împărăția și, pe măsură ce practicăm viața de biserică, trebuie să trăim viața împărăției.

Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate (faptul de a fi drepți cu Dumnezeu și stricți cu noi înșine înaintea lui Dumnezeu), pace (faptul de a fi în pace cu Dumnezeu și cu ceilalți) și bucurie (faptul de a fi într-o stare de bucurie înaintea lui Dumnezeu) în Duhul Sfânt.

Înaintea lui Dumnezeu, trebuie să fim veseli, să fim plini de bucurie; înaintea oamenilor, trebuie să fim pașnici, căutând să trăim în pace; față de noi înșine, trebuie să fim stricți și drepți.

Dacă noi, ca și credincioși în Cristos, nu trăim în realitatea împărăției astăzi, nu putem fi zidiți în structura bisericii (Efes. 2:22).

De exemplu, un credincios poate merge la întâlniri pe tot parcursul anului, dar dacă nu trăiește viața împărăției – dacă nu știe ce înseamnă a fi strict cu el însuși, pașnic față de ceilalți și plin de bucurie față de Dumnezeu, el doar va trăi viața de biserică în mod exterior.

Dacă nu practicăm și nu trăim viața împărăției așa cum este descrisă în Matei 5-7, atunci pur și simplu vom trece prin evenimentele și activitățile din viața de biserică și vom practica biserica ca o datorie religioasă oarecare, fiind oameni de biserică.

În ochii lui Dumnezeu, dacă nu trăim viața împărăției, practicarea vieții noastre de biserică nu ne va conduce să fim zidiți în structura bisericii. Este extrem de important pentru noi și pentru toți sfinții să vedem relația dintre biserică și împărăție; biserica nu este doar un alt fel de entitate religioasă, un loc de adunare, ci e împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu trebuie să fie realitatea bisericii, altfel acea biserică va fi goală, indiferent de câte activități și întâlniri are. Doar cei care văd ce este biserica autentică în calitate de împărăția lui Dumnezeu pot fi zidiți adecvat în biserică, chiar în structura bisericii.

Biserica este adusă în ființă prin autoritatea împărăției lui Dumnezeu

Fără împărăția ca realitate a bisericii, biserica nu poate fi zidită. În Matei 16:18-19, imediat după ce Domnul Isus a dezvăluit faptul că El este Cel care-Și zidește biserica, a vorbit și despre cheile împărăției cerurilor cu legarea și dezlegarea.

Multor pastori și lucrători creștini le place să își zidească “biserica lor”; conceptul lor de a zidi biserica este să învețe, să predice, să organizeze și să aranjeze.

Dar când Domnul a vorbit despre biserică, El a menționat porțile Hadesului care încearcă să invadeze, să se opună și să atace zidirea bisericii. Nouă ni s-au dat cheile împărăției pentru a lega și a dezlega ceea ce a fost legat și dezlegat în ceruri.

Zidirea bisericii este strâns legată de exersarea vieții împărăției. Dacă nu știm ce este viața împărăției, ce înseamnă să exersăm autoritatea Domnului de a lega și de a dezlega, nu știm ce înseamnă să zidim biserica.

Biserica este adusă în ființă prin autoritatea împărăției.

O biserică nu ia ființă atunci când sunt mulți oameni mântuiți, astfel că există un număr suficient de mare într-un anumit loc pentru a fi ridicată o biserică. O biserică este adusă în ființă prin autoritatea împărăției.

Înainte de a fi mântuiți, eram într-o altă împărăție – împărăția întunericului, împărăția lui Satan.

Cristos a venit ca să predice evanghelia împărăției, astfel încât, crezând în Domnul, nu numai că vom fi mântuiți de iad și vom primi harul lui Dumnezeu, dar vom fi eliberați de autoritatea întunericului și transferați în împărăția Fiului dragostei Sale.

Atunci când am crezut în Domnul am fost aduși într-un domeniu diferit, în împărăția lui Dumnezeu ca realitate a bisericii, acolo unde Dumnezeu Își exercită autoritatea prin viața Sa divină pentru a stăpâni și guverna peste noi.

Mântuirea pe care am primit-o nu este doar ca să ne curățească de păcatele noastre, să ne ierte păcatele și să ne îndreptățească, ci să ne aducă într-o altă împărăție.

Am fost regenerați în împărăția lui Dumnezeu, și în această împărăție – un domeniu al vieții – există autoritatea lui Cristos și a lui Dumnezeu care este exercitată.

Biserica este născută, adusă în ființă, prin autoritatea împărăției. Cele două criterii principale pentru a avea o biserică locală este mai întâi autoritatea Duhului Sfânt, și apoi luarea graniței localității.

Vrem să vedem multe biserici locale ridicate pe pământ pentru mărturia Domnului, dar prin simplu fapt că avem multe persoane mântuite și botezate care să vină împreună – aceasta nu înseamnă că ar trebui să înființăm o biserică.

Primul criteriu pentru biserică este autoritatea Duhului Sfânt, care este autoritatea împărăției lui Dumnezeu. Nimeni nu poate înființa o biserică – numai Duhul Sfânt poate înființa o biserică.

Vechimea noastră în Domnul sau experiența noastră extinsă în viața de biserică nu ne oferă terenul pentru a pune bazele bisericii și nici nu ne dă autoritate mai mult decât cea a unui frate care tocmai a fost mântuit, deoarece autoritatea este Duhul Sfânt.

Îți mulțumim, Doamne Isuse, pentru că ne-ai regenerat cu viața Ta divină și ne-ai transferat din autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu! Aleluia, acum suntem oameni ai împărăției care trăiesc viața împărăției în viața de biserică pentru zidirea bisericii. Doamne, venim sub autoritatea Ta și Te luăm pe Tine în calitate de Capul și Împăratul nostru. Credem întru Tine, Doamne, și recunoaștem autoritatea Ta unică în biserică. Fă-ne să ne dăm seama că numai autoritatea împărăției poate introduce biserica. Fie ca să nu exersăm nici o autoritate în afară de cea de a fi una cu Domnul și în Trup în viața de biserică!

Trebuie să trăim viața împărăției în viața de biserică și să exersăm cheile împărăției

Zidirea bisericii nu se face prin gruparea sau organizarea noastră, având lideri și ajutoare adecvate sau având o clădire frumoasă unde să ne întâlnim; din contră, pentru a fi zidiți, trebuie să exersăm cheile împărăției.

Biserica ia ființă prin autoritatea împărăției, și biserica este zidită prin exersarea cheilor împărăției (vezi Mat. 16:18; 18:18; Ioan 20:23).

În Ioan 20:23, Domnul Isus le-a spus discipolilor Săi că lor li s-a dat toată autoritatea, astfel că oricui le vor ierta păcatele, ele vor fi iertate, și celor ce le vor reține păcatele, vor fi reținute.

Cine suntem noi ca să iertăm și să reținem păcatele? Dacă vedem că biserica este domeniul împărăției lui Dumnezeu, exercitând autoritatea împărăției lui Dumnezeu, ne vom da seama că biserica poate lega și dezlega împreună cu cerurile, și biserica poate ierta și reține păcatele.

Acest lucru poate părea prea mult, chiar blasfemiator, căci numai Dumnezeu poate ierta păcatele – iar acest lucru este adevărat, numai Dumnezeu poate ierta păcatele, dar atunci când biserica este una cu Capul, biserica poate exercita autoritatea împărăției pe pământ.

Așa cum Capul are autoritatea de a lega și de a dezlega, tot așa și biserica are această autoritate; la fel cum Capul poate ierta și reține păcatele, la fel poate și biserica să o facă. Însă nu multe biserici au condiția potrivită de a exercita autoritatea împărăției într-o asemenea măsură.

Biserica este reflectarea împărăției lui Dumnezeu din ceruri; nu trebuie să existe nici o diferență sau discrepanță. Fie ca Domnul să recâștige biserica într-o asemenea măsură astăzi!

Biserica nu este doar un loc frumos unde ne putem aduna, discuta și încuraja unii pe alții; mai degrabă, biserica este locul în care autoritatea lui Dumnezeu este exercitată, chiar și în ce privește iertarea păcatelor.

Cu toate acestea, nimeni nu ar trebui să încerce să abuzeze de o astfel de autoritate; dacă nu suntem cei care trăim în realitatea împărăției cerurilor și încercăm să legăm și să dezlegăm, nu vom putea face acest lucru, ci mai degrabă, ne vom confrunta cu probleme.

Atunci când împărăția cerurilor este în stare să-și afirme autoritatea asupra unei cete de credincioși, acei credincioși pot fi zidiți în biserică.

Vedem acest lucru în Efeseni 4:16 – când ne ținem de Capul, suntem zidiți împreună și creștem împreună întru Capul pentru zidirea Trupului. Când Îl luăm pe Cristos ca Cap și Îl păstrăm ca autoritate supremă și unică, doar atunci putem zidi biserica.

Cristos are conducerea unică și, pe măsură ce ținem de El ca și Cap, creștem în El în toate lucrurile. Mintea, emoția, voința, afecțiunile, deciziile și toate lucrurile trebuie să fie guvernate de către Cristos ca și Capul.

În Col. 2:19 ni se spune despre ținerea Capului, din care tot Trupul, fiind bogat alimentat și legat împreună prin intermediul articulațiilor și a încheieturilor, crește cu creșterea lui Dumnezeu. Dacă suntem supuși Capului, avem zidirea Trupului.

Dacă conducerea lui Cristos nu este cunoscută sau recunoscută, cu siguranță nu există nici o zidire în acea biserică.

Scopul grupurilor vitale în viața de biserică este trăirea vieții împărăției – viața de om-Dumnezeu; un grup vital este o reprezentare reală a bisericii.

În Matei 18:15-22 Domnul ne oferă un exemplu de trăire a împărăției în viața de biserică; cineva este ofensat de către un frate păcătos și merge să îl confrunte față în față, iar dacă nu ascultă, aduce pe alți 2-3 martori și, dacă tot nu primește, îl vor spune bisericii. Dacă fratele care păcătuiește refuză să asculte biserica, trebuie considerat ca un păgân și un colector de taxe.

Practicăm acest lucru în viața de biserică? Uneori, putem practica contrariul: putem expune situații în loc să le acoperim și poate că bârfim legat de o problemă în loc să o tratăm.

În situațiile în care un păcătos nu vrea să se pocăiască și să se întoarcă, trebuie să ne exersăm ca biserică în faptul de a fi una cu cerurile pentru a lega pe pământ ceea ce a fost legat în ceruri și a dezlega pe pământ ceea ce a fost dezlegat în ceruri.

Trebuie să avem duhul unui grup vital pentru a-i câștiga pe oameni și a-i restabili (nu ca să-i respingem și să-i punem deoparte) și trebuie să exersăm rugăciunea grupului vital în lupta pentru sfinți.

În practica noastră a grupurilor vitale, trebuie să fim vii, activi și vitali, și trebuie să trăim viața împărăției, viața de om-Dumnezeu, pentru a coopera cu Împăratul în legarea inamicului care îi ține legați pe cei adormiți și slabi, pentru a putea fi restaurați și recuperați.

Doamne Isuse, fie ca să învățăm să trăim viața împărăției în viața de biserică astăzi. Adu-ne cu Tine în recâștigarea bisericii într-o asemenea măsură încât biserica de pe pământ să fie împărăția lui Dumnezeu și exercită cheile împărăției pentru a lega pe pământ ceea ce a fost legat în cer și pentru a dezlega pe pământ ceea ce a fost dezlegat în cer. Amin, Doamne, fie ca împărăția cerurilor să-și poată afirma autoritatea asupra sfinților din biserică, pentru ca biserica să fie zidită. Fie ca toți să învățăm să trăim viața împărăției – viața de om-Dumnezeu, să ne îngrijim și să ne iubim unii pe alții și să dezlegăm și să legăm pe pământ ceea ce a fost deja dezlegat și legat în ceruri pentru ca cei adormiți și slabi să fie recuperați și zidiți!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Live the Kingdom Life in the Church Life under the Authority of the Kingdom (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 3 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Împărăția produce biserica și împărăția este realitatea bisericii

02/09/2019 by Credincios in Cristos 5 Comments

Biblia prezintă mai întâi împărăția lui Dumnezeu și apoi biserica; prezența împărăției produce biserica, iar evanghelia împărăției produce biserica ca rezultat al vieții divine.

Săptămâna aceasta, în studiul nostru amănunțit asupra subiectului “Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică”, ajungem la tema “Împărăția și biserica”, care leagă împărăția lui Dumnezeu de viața colectivă a bisericii.

Înțelegerea generală printre mulți credincioși astăzi este că există o separare între împărăția lui Dumnezeu și biserică; când Domnul Isus a venit pe pământ, El a adus împărăția, și în Matei 13, când poporul lui Dumnezeu L-a respins, împărăția a fost suspendată până când Domnul Se va întoarce pentru a aduce împărăția.

Mulți cred că împărăția lui Dumnezeu a fost “suspendată” datorită respingerii poporului Israel, până când Domnul Isus Se va întoarce din nou pentru a aduce împărăția și atunci acesta va fi sfârșitul bisericii și începutul epocii împărăției.

O astfel de înțelegere este incompletă conform revelației din Cuvântul lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu nu a fost niciodată suspendată; da, poporul evreu L-a respins pe Domnul și împărăția Sa, și în Matei 21:43 Domnul a spus că împărăția este ascunsă de națiunea lui Israel și a fost dată unei națiuni care va produce rod, referindu-se la biserică.

Înainte de înălțarea Domnului Isus, după învierea Sa, El a petrecut patruzeci de zile cu discipolii, vorbind cu ei despre împărăția lui Dumnezeu. Apoi, de-a lungul Noului Testament, apostolii au predicat împărăția lui Dumnezeu și au vorbit despre împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția nu este ceva mai mult din viitor; mai degrabă, în practica și trăirea noastră a vieții de biserică astăzi, noi trăim de fapt în împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția și biserica sunt două aspecte ale aceluiași lucru; împărăția este realitatea bisericii și fără împărăție biserica este o coajă goală.

Biserica este expresia și reprezentarea practică a împărăției; împărăția lui Dumnezeu are nevoie de un mod de a fi exprimată și reprezentată, iar acest lucru are loc prin biserică.

Deci nu ar trebui să separăm împărăția și biserica, gândindu-ne că împărăția este ceva din viitor și biserica este astăzi; din contră, în timp ce trăim în viața de biserică astăzi, noi trăim în împărăție.

Dacă nu vedem relația dintre împărăție și biserică, va exista o mare lipsă în practica noastră a vieții de biserică. Dacă nu vedem cum se raportează împărăția lui Dumnezeu la biserică, putem trece prin viața de biserică într-un mod superficial, fără a fi zidiți în structura bisericii.

Nu ne întâlnim ca o entitate religioasă denumită biserica; mai degrabă, biserica este împărăția lui Dumnezeu și, atunci când slujim în biserică, atingem împărăția lui Dumnezeu.

Evanghelia introduce împărăția lui Dumnezeu și împărăția produce biserica

În Matei 4:23 ni se spune că Isus a venit proclamând evanghelia împărăției; El nu a venit să proclame biserica, ci împărăția lui Dumnezeu și, mai târziu, în Matei 16 El a spus că Își va zidi biserica.

Cristos a venit ca semănătorul seminței vieții, sămânța împărăției; prin predicarea sau proclamarea Sa a evangheliei împărăției, El a câștigat credincioșii, cei mântuiți, ca să fie poporul împărăției, constituenții și materialul de construcție pentru ca El să zidească biserica.

Proclamarea evangheliei împărăției constă în distribuirea vieții divine în poporul ales al lui Dumnezeu pentru a-i produce ca și componente ale împărăției lui Dumnezeu ca să fie membre ale bisericii, adică să fie zidiți de către Cristos.

Viața lui Dumnezeu este împărăția lui Dumnezeu – viața divină este împărăția, iar această viață produce biserica (vezi Ioan 3:3, 5; Mat. 7:14, 21; 19:17, 29; 25:46).

Când L-am chemat pe Domnul și am crezut în El, viața lui Dumnezeu a fost împărțită în noi; această viață este împărăția lui Dumnezeu. Această viață nu doar ne califică să intrăm în împărăția lui Dumnezeu și să fim parte din ea, ci ea și este împărăția lui Dumnezeu. Viața divină este împărăția, iar această viață produce biserica.

Trebuie să ne dăm seama că viața divină pe care am primit-o în momentul regenerării noastre nu doar ne întărește, ne alimentează și ne hrănește, ci este de fapt împărăția lui Dumnezeu.

Acest lucru este similar cu viața noastră omenească – cum putem defini viața noastră omenească? Este ea doar o structură ADN? Nu, viața omenească este întrupată în noi, iar când venim cu toții împreună, suntem totalitatea vieții omenești.

Viața lui Dumnezeu nu este doar un element organic, ci este împărăția lui Dumnezeu și, atunci când vorbim despre împărăție, vorbim despre viața divină în totalitatea ei. Împărăția lui Dumnezeu este viața divină, iar această viață produce biserica.

Cu toate acestea, strâmtă este poarta și îngustă este calea care duce la viață, și nu mulți sunt cei ce o găsesc (Mat. 7:14).

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții pentru ca viața să se miște, să stăpânească și să guverneze astfel încât viața să își îndeplinească scopul, iar acest domeniu este împărăția. Împărăția este un domeniu pentru ca viața divină să se miște și să facă lucruri.

Evanghelia aduce viața divină, iar această viață are un domeniu – care este împărăția; viața divină cu domeniul ei produce biserica (2 Tim. 1:10). Cu toții ar trebui să avem o înțelegere înălțată a ceea ce este biserica.

Este posibil să ne fi dat seama că biserica este cuprinsă și constituită din viața lui Dumnezeu, dar poate că nu am văzut-o într-o asemenea măsură că această viață este de fapt împărăția lui Dumnezeu, iar împărăția lui Dumnezeu este domeniul în care Dumnezeu se mișcă și Își îndeplinește voia Sa.

Evanghelia împărăției produce biserica, deoarece împărăția este viața în sine, și biserica este rezultatul vieții (vezi Mat. 4:23; Fapte 8:12).

Când evanghelia împărăției a fost proclamată de Domnul, El a distribuit viața divină pentru a-i produce pe credincioși ca ei să fie oamenii împărăției, iar aceștia sunt adunați împreună pentru a deveni biserica. Biserica este rezultatul vieții și această viață este împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția este totalitatea vieții, iar această viață produce biserica. Dacă vrem să trăim în viața de biserică potrivită astăzi, trebuie să fim și în viața împărăției, experimentând viața împărăției.

Îți mulțumim Doamne Isuse că ne-ai regenerat cu viața Ta divină pentru a ne face parte din biserică. Aleluia, evanghelia împărăției aduce împărăția lui Dumnezeu, care este domeniul vieții divine, iar împărăția produce biserica. Fie ca să vedem că împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții pentru ca viața divină să se miște, să stăpânească și să guverneze, pentru ca viața să își îndeplinească scopul, iar această împărăție produce biserica. Amin, Doamne, vrem să trăim viața de biserică fiind în viața împărăției, experimentând viața împărăției în biserică!

Împărăția este realitatea bisericii; trăim viața împărăției în viața de biserică

Împărăția lui Dumnezeu este realitatea bisericii; în afara vieții împărăției, nu putem trăi viața de biserică (Mat. 5:3; 16:18-19; Apoc. 1:4-6, 9). Nu vorbim de faptul că biserica este realitatea împărăției, ci că împărăția este realitatea bisericii.

Împărăția produce biserica, împărăția este realitatea bisericii.

După ce Domnul Isus a proclamat evanghelia împărăției în Matei 4, în capitolele 5-7 El a rostit un discurs lung despre constituția împărăției, împărăția lui Dumnezeu cu toate elementele, principiile și caracteristicile sale.

Aici vedem multe aspecte importante ale oamenilor împărăției, cine sunt ei în natura și în influența lor între ceilalți oameni, legea care îi guvernează, faptele lor drepte pe care ar trebui să le exercite, atitudinea față de bogățiile materiale, principiul în relația cu ceilalți, și terenul vieții și lucrării lor.

Acestea sunt diferite aspecte și caracteristici ale vieții împărăției trăite în realitate.

După ce primim evanghelia împărăției, suntem produși ca discipoli ai Domnului, constituenți ai împărăției lui Dumnezeu și membre ale bisericii, și ar trebui să etalăm calitățile și caracteristicile oamenilor împărăției, așa cum sunt descrise în Matei 5-7.

În afara vieții împărăției, nu putem trăi viața de biserică; nu ar trebui să ne gândim că putem trăi viața de biserică prin faptul că ne adunăm împreună, cântăm ceva, citim câteva porțiuni ale cuvântului și ale slujbei, dar fără viața împărăției.

Împărăția este realitatea bisericii și putem trăi viața de biserică trăind viața împărăției. Realitatea împărăției cerurilor (Mat. 5-7) este conținutul vieții de biserică; fără realitatea împărăției, biserica este goală.

Prin urmare, din moment ce viața împărăției rezultă în viața de biserică, când trăim în mod colectiv în viața împărăției, noi trăim spontan viața de biserică.

În Romani 14, după ce Pavel vorbește despre practicarea vieții de biserică în primirea credincioșilor prin exercitarea generalității și prin primirea lor chiar așa cum îi primește Dumnezeu, Pavel a spus în versetul 17 că împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt.

Dreptatea se referă la faptul de a fi strict cu noi înșine, trăirea unei vieți stricte înaintea lui Dumnezeu. Pacea este relația pe care o căutăm cu toți ceilalți credincioși ca membre în Trup. Bucuria este condiția pe care ar trebui să o avem înaintea lui Dumnezeu.

Aceasta este viața de biserică, care este viața împărăției; în viața de biserică trebuie să trăim viața împărăției, ceea ce înseamnă că trebuie să fim drepți față de noi înșine, pașnici cu ceilalți și plini de bucurie față de Dumnezeu.

Dacă vrem să avem realitatea împărăției ca și conținut al vieții noastre de biserică, trebuie să Îl savurăm pe Cristos ca viață și ca rezervă de viață; prin distribuirea Dumnezeului Triunic în ființa noastră, Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos ca viața noastră.

Trebuie să ne deschidem zilnic Domnului, să Îl savurăm, să chemăm numele Său, să rămânem în prezența Sa, să avem părtășie cu El și să Îi permitem să lucreze în noi pentru a-Și distribui tot ceea ce este El, tot ceea ce are, tot ceea ce a făcut, și tot ceea ce face El în ființa noastră.

Rezultatul spontan a acestei distribuiri este viața împărăției, și această viață a împărăției va fi viața noastră de biserică.

Doamne Isuse, vrem ca să trăim viața împărăției în viața de biserică astăzi. Ne deschidem Ție, chemăm numele Tău și vrem să rămânem în prezența Ta, să avem părtășie cu Tine și să-Ți permitem să lucrezi în noi pentru a distribui tot ceea ce ești și ai făcut în ființa noastră. Păstrează-ne sub distribuirea Ta divină pentru ca noi să trăim viața împărăției în viața de biserică. Fie ca viața noastră să fie strictă față de noi înșine, pașnică față de ceilalți și plină de bucurie înaintea lui Dumnezeu. Amin, Doamne Isuse, fie ca să trăim viața împărăției în viața de biserică astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Kingdom brings forth the Church and the Kingdom is the Reality of the Church (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 3 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Dumnezeu Lucrează în Secretul Ființei Noastre: spunem Amin vocii Sale Blândă și Liniștită din interior

01/09/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Dacă studiem cu atenție scripturile, ne vom da seama că Dumnezeu are un fel de temperament căruia nu îi place ostentația; Lui Îi place să lucreze în secret, mai degrabă decât în mod deschis, și El este în noi ca o voce blândă și liniștită la care trebuie să spunem Amin.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care se ascunde; El a creat întregul univers în toată măreția acestuia, însă S-a ascuns în acesta și nu este ușor să-L găsești.

Deși El Însuși a devenit un om, El nu a venit în splendoare și măreție ca toți să-L vadă și I să se închine; din contră, El a venit ca un om smerit, un tâmplar, și a lucrat într-un mod de rând până când a împlinit vârsta de treizeci de ani.

Fața Sa nu era plăcută la privit, ci era mai degrabă marcată și chiar desfigurată, iar ceilalți nici nu se gândeau că Dumnezeul infinit ar fi locuit în El.

După ce Domnul Isus S-a manifestat în glorie înaintea lui Petru, Iacov și Ioan, El le-a poruncit să nu spună nimănui despre această viziune până când Fiul Omului va fi înviat din morți (Mat. 17:1-9). Gloria divină locuia în El, dar Lui nu I-a plăcut să o afișeze în mod deschis sau să o arate altora.

După ce a înviat, i S-a arătat Mariei, care Îl căuta cu dragoste și plângea, însă ea nu L-a recunoscut; ea a crezut că era grădinarul, până când El a chemat-o pe nume, Maria (Ioan 20:14-17).

Apoi, când cei doi ucenici coborau pe drumul lor spre Emaus din Ierusalim, Isus li s-a alăturat și a început să le vorbească, iar ei nu L-au recunoscut; ei nu și-au dat seama că El era Isus atunci când le-a deschis Scripturile ca să le arate că era necesar ca Cristos să sufere toate aceste lucruri și să intre în gloria Sa (vezi Luca 24:13-37).

Numai atunci când El a binecuvântat și a frânt pâinea, și-au dat ei seama că El este Domnul și au spus: Nu ne ardea inima în noi în timp ce ne vorbea pe drum și ne-a deschis Scripturile?

Apoi, Toma, care a ratat prima întâlnire în înviere, a spus că nu crede că Isus a înviat din morți până când el însuși nu Îl vede și Îl atinge; astfel că Domnul a venit din nou la ucenici și Toma a crezut, dar Domnul a spus: Binecuvântați sunt cei ce nu văd și totuși cred (Ioan 20:24-29).

În final, trebuie să fim avertizați de istorisirea din Isaia 39:2-8, unde Ezechia, care tocmai a fost vindecat de Domnul, a primit darurile împăratului Babilonului și le-a arătat mesagerilor lui toate bogățiile sale și tot ce avea în casa și împărăția lui.

Când Isaia a venit și l-a întrebat ce au vrut oamenii aceștia, Ezechia i-a zis totul, iar Isaia a spus că vor veni zile când tot ce este în casa împăratului și tot ceea ce părinții lui au adunat ca comori vor fi duse în Babilon – nimic nu va fi lăsat în urmă.

Nu ar trebui să expunem tot ce savurăm și experimentăm din Domnul altora; mai degrabă trebuie să avem experiențe secrete din Cristos, să Îl savurăm și să Îl căutăm în secret, și chiar și atunci când avem părtășie cu ceilalți, trebuie să ne dăm seama ce să nu vorbim și ce subiect să deschidem.

Ar trebui să trăim prin viața și natura ascunsă a Tatălui nostru și să avem întotdeauna niște experiențe secrete ale lui Cristos.

Să ne dăm seama de natura ascunsă a lucrării lui Dumnezeu; lucrarea Sa cea mai sigură se face în secretul ființei noastre

Trebuie să ne dăm seama de natura ascunsă a lucrării lui Dumnezeu; nu ar trebui să ne gândim că numai minunile, viziunile puternice și revelațiile mărețe sunt de la Dumnezeu, ci să ne dăm seama că El lucrează în secretul ființei noastre.

Lucrarea cea mai sigură a lui Dumnezeu se face în secretul ființei noastre.

El intră în noi ca sămânța împărăției și crește în noi; apoi, El caută să Își facă domiciliul în inima noastră prin credință (Efeseni 3:16), și face acest lucru în secretul ființei noastre, nu în mod deschis.

Cu cât slujim mai mult Domnului și cu cât mai mult rămânem în El, cu atât mai mult ne dăm seama că Dumnezeu este un Dumnezeu foarte tăcut; El este atât de tăcut încât prezența Sa este deseori nedeslușită.

Cel mai puternic mod de activitate a lui Dumnezeu este o voce blândă ascunsă în interiorul ființei noastre, ceva atât de firav încât nu o putem distinge prea ușor de propriile noastre impresii.

Uneori, din ființa noastră cea mai intimă vine o ușoară sugestie, un simțământ, o voce sau câteva cuvinte, cum ar fi: Aceasta este viața ta naturală – nu fă asta, acest lucru trebuie pus pe cruce! Poate credem că suntem noi înșine, căci acestea sunt cuvinte aproape nedefinite, dar aceste cuvinte sunt indicii ale celei mai pozitive activități a lui Dumnezeu în noi.

De multe ori credem că noi suntem cei care spunem aceste lucruri, că aceasta este propria noastră gândire, dar dacă acordăm atenție vocii blânde din noi, vom savura lucrarea Sa cea mai sigură, care se face în secretul ființei noastre.

Trebuie să ne dăm seama de natura ascunsă a lucrării lui Dumnezeu. Cel mai intim mod de a ne călăuzi este atât de natural și normal încât abia percepem că El ne călăuzește, dar totuși El cumva o face.

Când Dumnezeu a venit în Fiul, singurul Fiu născut a venit cu scopul să Îl declare pe Dumnezeu, totuși El L-a ascuns pe Dumnezeu într-o viață umană a cărei aparență a fost “desfigurată”, o viață umană care nu avea “o formă atrăgătoare și nici măreție” (vezi Isaia 52:14; 53:2).

Nu acesta este modul în care noi am fi venit prin încarnare; noi am fi venit într-o formă atrăgătoare și cu măreție…

Dar El a venit din Galileea, o provincie nesemnificativă, și din Nazaret, un orășel, despre care iudeii spuneau că nici un profet sau persoană cu renume nu a venit vreodată de acolo (vezi Ioan 1:46; 7:52).

Astfel, când Domnul S-a arătat, a fost dificil ca oamenii să creadă că Dumnezeu era prezent în El; chiar le era greu să creadă că El era un profet de la Dumnezeu, și totuși Dumnezeu a fost ascuns în Isus din Nazaret și în El toată plinătatea Dumnezeirii i-a făcut plăcere să locuiască (Coloseni 2:9).

De asemenea, Isus din Nazaret a aparținut unei case sărace și a crescut pentru a fi tâmplar până la vârsta de treizeci de ani; cine ar fi crezut vreodată că în El locuia Dumnezeul infinit? Trebuie să ne dăm seama de natura ascunsă a lucrării lui Dumnezeu și să înțelegem că lucrarea Sa cea mai sigură se face în secretul ființei noastre, nu doar la exterior sau într-un mod spectaculos.

Doamne Isuse, fie ca să ne dăm seama de natura ascunsă a lucrării lui Dumnezeu pentru a vedea că lucrarea cea mai sigură a lui Dumnezeu se face în secretul ființei noastre. Fie ca noi să nu mai credem că doar influențele puternice, viziunile extraordinare, revelațiile mărețe și minunile sunt de la Dumnezeu. Fie ca să înțelegem că prezența lui Dumnezeu este în noi și că El este Cel tăcut și adesea nedeslușit în noi. Doamne, fie ca noi să urmăm calea Ta cea mai intimă de a ne călăuzi și să cooperăm cu activitatea lăuntrică a lui Dumnezeu ca să putem primi călăuzirea Ta.

Dumnezeu lucrează în secret, mai degrabă decât în mod deschis, iar noi cooperăm spunând Amin la vocea Sa blândă, liniștită din interior

Biblia ne arată că Dumnezeu săvârșește minuni, face lucruri mari și este măreț și atotputernic; totuși, dacă studiem cu atenție scripturile, ne vom da seama că temperamentului Său nu îi place ostentația.

Lui Dumnezeu Îi place să lucreze în secret, mai degrabă decât într-un mod deschis. Nouă ne-ar plăcea ca Dumnezeu să facă lucruri mari în noi și pentru noi ca să putem spune altora ce face El pentru noi, dar lucrarea cea mai sigură a lui Dumnezeu este în secretul ființei noastre.

Este o minune și un mister faptul că noi credincioșii în Cristos Îl iubim pe Cel pe care nu L-am văzut (1 Petru 1:8); noi nu L-am văzut fizic, totuși Îl iubim și exultăm cu o bucurie de negrăit și plină de glorie.

Deși Cristos este în mijlocul oamenilor, El nu Se arată oamenilor; El locuiește în noi și totuși de multe ori Își ascunde conștiența locuirii Sale lăuntrice.

De la învierea Domnului și până în ziua de azi, disciplina principală pentru noi, urmașii Săi, a venit de-a lungul liniei cunoașterii Sale ca un Dumnezeu care Se ascunde.

Totul în economia lui Dumnezeu se află în atmosfera și realitatea nevăzută a credinței; Cristos ca centralitate și universalitate a economiei lui Dumnezeu nu este în realitatea văzută, ci în credință (vezi 2 Cor. 4:13, 16-18; 5:7; Evrei 11:1; Efeseni 3:17a; 1 Timotei 1:4b).

Lucrurile pe care le vedem sunt temporare, dar lucrurile care nu sunt văzute sunt eterne; trebuie să ne exersăm duhul de credință pentru a crede în Domnul și pentru a-L experimenta pe El. Trebuie să ne exersăm duhul pentru a savura lucrurile nevăzute ale bogățiilor lui Cristos în economia eternă a lui Dumnezeu.

Când suntem cei mai conștienți de propria neputință, Dumnezeu este Cel mai puternic prezent (vezi 2 Cor. 12:9-10).

Pavel L-a implorat pe Domnul de trei ori să îndepărteze țepușul din carnea lui, dar Domnul i-a spus: Harul Meu îți este suficient, căci puterea Mea este perfectată în slăbiciune.

Atunci când suntem slabi, suntem puternici în Domnul pentru că El este puternic în noi; atunci când credem că nu putem face nimic, Domnul este puternic în noi în noua noastră ființă interioară.

Dumnezeul care se ascunde este la lucru în viața noastră și lucrează cu putere; Dumnezeu lucrează în secret, mai degrabă decât în mod deschis, și putem coopera cu El spunând Amin la vocea Sa blândă și liniștită din interior.

Responsabilitatea noastră ca oameni ai împărăției cerești este să cooperăm cu Domnul răspunzând vocii Sale interioare; vocea blândă și liniștită a Domnului din noi, vocea care pare așa de mult a fi o parte din simțămintele noastre încât nu o mai recunoaștem deloc; acesta este Domnul care ne vorbește.

Acelei voci detectată în părțile cele mai lăuntrice ale ființei noastre, trebuie să-i spunem Amin, căci acolo, în secret și fără încetare, Dumnezeul care se ascunde lucrează.

De multe ori Domnul din noi ne vorbește, dar noi credem că sunt propriile noastre simțăminte sau gânduri; din acest motiv trebuie să ne exersăm duhul ca să ne dăm seama că Dumnezeu lucrează în secret, mai degrabă decât în mod deschis, și să cooperăm cu El spunând Amin la vocii Sale blândă și liniștită din interior.

Doamne Isuse, nu Te-am văzut cu ochii noștri fizici, dar noi credem în Tine și Te iubim! Credem că ești înlăuntrul nostru și că Îți place să lucrezi în secret, mai degrabă decât în mod deschis. Ne deschidem lucrării Tale în noi. Atunci când suntem slabi, suntem puternici în Tine; când nu putem face nimic, Tu lucrezi în noi. Doamne, fie ca să Te cunoaștem în calitate de Dumnezeul care Se ascunde și care lucrează în viața noastră. Vrem să cooperăm cu Tine, Doamne, răspunzând vocii Tale lăuntrice. Vrem să spunem Amin la vocea Ta blândă și liniștită, care pare atât de mult ca parte din propriile noastre simțăminte, încât de multe ori nu o mai recunoaștem ca voce. Iubite Doamne, noi Te iubim!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God Works in the Secret of our being: we say Amen to His Gentle, Quiet Voice within (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 2 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.