Cu toții trebuie să ajungem la unitatea credinței, ajungând la cunoașterea deplină a Fiului lui Dumnezeu; această cunoaștere nu este obiectivă, ci subiectivă, în experiența noastră, pentru că numai atunci când îl luăm pe Cristos ca centru și ne concentrăm asupra Lui putem ajunge la unitatea credinței. Amin!
Săptămâna aceasta am savurat subiectul păstrării credinței; a păstra credința se referă la păstrarea credinței obiective, iar noi păstrăm credința nu numai în mod obiectiv, ci și prin exersarea duhului nostru de credință pe măsură ce rămânem în Cuvântul lui Dumnezeu. Toți credincioșii adevărați în Cristos au credința subiectivă; ca urmare a faptului că erau sub ascultarea credinței, ei au fost infuzați cu Cristos ca credință, capacitatea lor de a crede.
Acum trebuie să păstrăm credința. Păstrăm credința păstrând întreaga economie a lui Dumnezeu din Noul Testament; păstrăm credința păstrând revelația noutestamentară referitoare la Cristos ca întrupare a lui Dumnezeu și misterul lui Dumnezeu și biserica în calitate de Trupul lui Cristos și misterul lui Cristos.
Nu numai că trebuie să păstrăm credința, ci trebuie să luptăm și lupta bună a credinței. Pentru că există atât de multe învățături diferite, biserica este degradată și s-a abătut de la credință. Prin urmare, trebuie să ne întoarcem de la orice alte învățături la economia noutestamentară a lui Dumnezeu cu privire la Cristos și biserică și trebuie să luptăm lupta bună a credinței.
Luptăm lupta cea bună a credinței punând stăpânire pe viața veșnică și neavând încredere în viața noastră umană. Păstrăm credința pentru a participa la bogățiile divine în economia lui Dumnezeu. Pe măsură ce ne exersăm duhul pentru a Îl savura pe Cristos și a ne împărtăși din bogățiile Sale, credința noastră crește și păstrăm credința.
Fie ca noi toți să vedem care este economia lui Dumnezeu; fie ca să realizăm că El vrea să Se distribuie în noi, poporul Său ales, pentru a face din noi expresia Sa corporativă. Prin credința în Cristos, suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi fiii Săi, iar acum ne împărtășim din viața și natura Sa.
Mai mult, suntem membre ale Trupului lui Cristos, împărtășind tot ceea ce este El pentru exprimarea Sa. Fie ca să păstrăm taina credinței într-o conștiință pură. Credința este un mister; ținem taina credinței – credința obiectivă – într-o conștiință pură. Trebuie să tratăm cu Domnul și să avem grijă de conștiința noastră, astfel încât să avem nu numai o conștiință bună, ci și o conștiință pură, o conștiință purificată de orice amestec.
Iuda mai spune că trebuie să luptăm pentru credința dată pentru totdeauna sfinților. Cu toții am primit credința; toți creștinii au credința, acum trebuie să luptăm pentru credință, adică să luptăm nu pentru doctrine, învățături sau practici, ci pentru credință. Să ne păstrăm credința, să păzim credința, să luptăm pentru credință și să luptăm pentru ca credința să rămână în credință și să trăim prin credință până când Domnul Se întoarce. Amin!
Trebuie să ajungem la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu
În calitate de credincioși în Cristos, care luptă pentru credință, păstrează credința, luptă pentru credință și păzesc credința, trebuie să ajungem cu toții la unitatea credinței (Efeseni 4:13). În Efes. 4:3 vedem unitatea Duhului, care este unitatea vieții divine în realitate, iar în v. 13 vedem unitatea credinței, care este unitatea trăirii noastre în realitate.
Pe de o parte, trebuie să ne dăm seama că avem unitatea duhului și pur și simplu trebuie să păstrăm această unitate. Aleluia, unitatea Duhului este a noastră și, atâta timp cât ne exersăm duhul, suntem una în duh cu toți sfinții din Trupul lui Cristos. Această unitate trebuie să o păstrăm.
Cu toate acestea, trebuie să continuăm nu numai să avem unitatea vieții divine în realitate, ci și mai mult, să ajungem la unitatea credinței, adică să ajungem la unitatea trăirii noastre în realitate. Cum putem ajunge la unitatea credinței? Este prin credință și prin ajungerea la cunoașterea deplină a Fiului lui Dumnezeu.
Credința de aici se referă nu la credința subiectivă, actul nostru de a crede, ci la credința obiectivă, credința revelată în Noul Testament în care credem că suntem mântuiți. Iuda 3, 2 Tim. 4:7 și 1 Tim. 6:21 ne arată că credința pe care o păstrăm, pe care o păzim și pentru care luptăm este credința obiectivă. Această credință se referă la lucrurile în care credem; credem în persoana lui Cristos și în lucrarea Sa răscumpărătoare realizată pentru mântuirea noastră. Pentru aceasta, luptăm, această credință o păstrăm și pentru această credință ne batem astăzi.
De asemenea, Îl savurăm zilnic pe Domnul Isus, Persoana minunată revelată în Noul Testament, care a devenit viața noastră. Avem părtășie zilnică cu El, citim cuvântul Său pentru a-L cunoaște mai mult și Îi permitem să-și facă domiciliul în inima noastră.
Cunoașterea deplină a Fiului lui Dumnezeu se referă la înțelegerea revelației referitoare la Fiul lui Dumnezeu din experiența noastră. Această cunoaștere nu este doar ceva obiectiv, ceva ce învățăm citind Cuvântul lui Dumnezeu, ci este ceva foarte subiectiv, ceva ce experimentăm din Cristos. Pe de o parte, citim Cuvântul lui Dumnezeu și suntem constituiți cu adevărul, ținând ferm și păstrând credința. Pe de altă parte, Îl cunoaștem pe Domnul Isus în mod subiectiv, savurându-L, având părtășie cu El, mâncându-L, bând și experimentându-L.
Pe măsură ce creștem în viață, ne alipim de credință și de cunoașterea deplină a lui Cristos și ajungem cu toții la unitatea credinței. Cu toții trebuie să ajungem la unitatea credinței. Să ne alipim de nimic altceva decât de credința revelată în Noul Testament și de Cristos, cea mai minunată Persoană care a devenit viața noastră și totul. Fie ca noi să învățăm să renunțăm la orice puncte minore de doctrină și orice concepte doctrinare care provoacă diviziuni și să ne concentrăm doar asupra credinței și asupra savurării lui Cristos într-un mod subiectiv.
Slavă Domnului, credința ne-a fost dată odată pentru totdeauna și avem și noi o credință la fel de prețioasă! Pe de o parte, credem în Domnul Isus și în Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la Persoana și lucrarea Sa Pe de altă parte, Îl savurăm și Îl experimentăm zilnic pe Cristos, ajungând la cunoașterea deplină a Fiului lui Dumnezeu într-un mod personal, experiențial și subiectiv.
Pe măsură ce păstrăm credința și avem cunoașterea subiectivă a lui Isus Cristos, ajungem la unitatea credinței. Cu toții suntem în proces de creștere în viață și în cunoașterea Fiului lui Dumnezeu, până când ajungem cu toții la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu.
Unitatea credinței depinde de cunoașterea deplină a Fiului lui Dumnezeu, iar această cunoaștere este foarte subiectivă. Fie ca zilnic să-L luăm pe Cristos ca centru, să ne concentrăm asupra Lui și să-L savurăm. Fie ca noi să creștem zilnic în viață până la maturitate, astfel încât să-L putem cunoaște pe Cristos într-un mod subiectiv.
Și fie ca să ajungem cu toții la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu, chiar și la un om matur, la măsura înălțimii plinătății lui Cristos! Să aducem acest verset, Efes. 4:13, Domnului, și să ne rugăm asupra lui până când El îl face real pentru noi în experiența noastră și în experiența sfinților împreună cu noi. Fie ca noi toți să ajungem la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu!
Doamne Isuse, credem în Tine. Credem în persoana Ta și în minunata Ta lucrare răscumpărătoare de pe cruce. Suntem uniți cu Tine ca un singur duh. Te primim și suntem una cu Tine. Amin, Doamne Isuse, Te lăudăm pentru tot ceea ce ești pentru noi. Vrem să Te cunoaștem, să Te savurăm și să Te experimentăm zi de zi. Vrem să Te cunoaștem subiectiv în experiența noastră zilnică. Salvează-ne de a avea doar o cunoaștere obiectivă a lui Cristos; adu-ne în experimentarea subiectivă a minunatei Tale persoane! Amin, Doamne Isuse, să ajungem cu toții la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu, la un om matur, la măsura staturii plinătății lui Cristos! Renunțăm la orice concepte doctrinare minore care provoacă dezbinare. Vrem să creștem în viață până la maturitate. Crești în noi, Doamne, și adu-ne la cunoașterea deplină a Fiului lui Dumnezeu în experiența noastră subiectivă. Amin, Doamne, ne rugăm pentru noi înșine și pentru toți sfinții: fie ca să ajungem cu toții la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu!
Să-L cunoaștem pe Fiul lui Dumnezeu în interior și să păstrăm credința pentru a ajunge la unitatea credinței
Frați și surori, toți trebuie să ajungem la unitatea credinței. Toți sfinții, toate darurile date de Cristos Trupului, toți sfinții slujitori și toți sfinții mai în vârstă și mai tineri trebuie să ajungă la unitatea credinței (Efeseni 4:11, 13). Ajungem la unitatea credinței ajungând la unitatea cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu și prin păstrarea credinței.
Pe de o parte, păstrăm credința cufundându-ne în Cuvântul lui Dumnezeu, fiind constituiți cu adevărul și cunoașterea economiei Noului Testament a lui Dumnezeu. Pe de altă parte, vrem să-L cunoaștem pe Fiul lui Dumnezeu în interior, savurându-L și experimentându-L în viața noastră de zi cu zi.
Dacă Îl cunoaștem pe Fiul lui Dumnezeu în interior, dacă Îl savurăm zilnic și îl experimentăm pe Cristos în atotinclusivitatea Sa, nu va conta pentru noi dacă noi sau alții ținem Ziua Domnului sau ziua Sabatului. Aceasta este o problemă minoră și vom căuta să ajungem cu toții la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu.
Rom. 14:5 spune că un credincios poate considera o zi mai presus de alta, în timp ce altul consideră în fiecare zi la fel. Domnul Isus a spus că El este Domnul Sabatului (Matei 12:8); adevărata odihnă este în Domnul, care este adevăratul nostru Sabat. Nu este ceva ce ține de Sabat – este ceva ce ține de Domnul Isus, care este adevăratul obiectiv.
Fie ca noi toți să-L luăm pe Cristos ca și centru și să ne concentrăm asupra Lui, cunoscându-L pe Fiul lui Dumnezeu în interior și păstrând credința, astfel încât să ajungem cu toții la unitatea credinței. Dacă nu îl avem pe Cristos ca centru, ne vom abate de la unitate. Odată ce Cristos va fi centrul vieții și al trăirii noastre, Îl vom cunoaște cu adevărat pe Fiul lui Dumnezeu și nu vor mai fi argumente.
Cunoașterea de către noi a Fiului lui Dumnezeu nu depinde de înțelegerea noastră mentală, ci de creșterea noastră în viață și de cunoașterea interioară de către noi a Fiului lui Dumnezeu. Pe măsură ce creștem în viață și Îl cunoaștem pe Domnul în mod subiectiv, savurându-L și experimentându-L pe El, vom ajunge la un om matur, la măsura staturii plinătății lui Cristos.
Când alții ne vorbesc despre înțelegerea lor doctrinară cu privire la răpire, nu vom fi deranjați și nici nu ne vom certa cu ei, pentru că păstrăm credința și aspirăm ca toți să ajungă la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu. Vom fi gata să infuzăm în ei ceva din minunata persoană a lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.
Unitatea credinței între sfinți nu depinde de înțelegerea de către noi a răpirii sau a modului potrivit de a-i boteza pe alții; depinde de Fiul lui Dumnezeu, Cristos, care este viața noastră și totul în trăirea noastră de zi cu zi. Fie ca Domnul să ne salveze de la încercarea de a câștiga argumente cu semenii noștri credincioși în Cristos sau de a încerca să-i convingă de cutare sau cutare doctrină sau învățătură.
Fie ca toți să păstrăm credința și să-L cunoaștem în interior și să-L experimentăm pe Cristos, astfel încât să ne putem concentra numai asupra lui Cristos, Cel care ne face una și care este savurarea noastră zilnică. Chiar și în privința administrării bisericii și în conducerea bisericii, calea pe care o luăm nu este la fel de importantă precum ajungerea la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu.
Dacă vedem acest mare principiu, nu vor mai exista argumente. Dacă noi, credincioșii în Cristos, Îl luăm pe Cristos, Fiul lui Dumnezeu, drept criteriu și ne lărgim viziunea, NU vor mai fi probleme! Aleluia! Însă, dacă avem o viziune și o cunoaștere inadecvată a lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu, vor fi multe probleme.
Fie ca toți să căutăm să-L cunoaștem pe Domnul în mod subiectiv, să-L experimentăm și să păstrăm credința, astfel încât să ajungem cu toții la unitatea credinței. Fie ca toți să fim sub transmisia constantă a televiziunii cerești pentru ca Cristos să fie infuzat în ființa noastră zi de zi. Fie ca inima noastră să fie întoarsă către El, astfel încât să putem primi distribuirea Sa divină clipă de clipă, zi de zi, pentru a ajunge la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu!
Doamne Isuse, vrem să Te cunoaștem într-un mod subiectiv în viața noastră de zi cu zi. Nu vrem să ne concentrăm asupra unor învățături sau a unor doctrine; vrem să ne concentrăm doar pe Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care este viața noastră și care devine experiența noastră zilnică. Amin, Doamne Isuse, Te iubim! Vrem să Te cunoaștem într-un mod personal, subiectiv și intim. Fie ca Tu să crești în noi. Vrem să creștem în viața divină pentru a ajunge la cunoașterea deplină a Fiului lui Dumnezeu. Fie ca atenția noastră să fie Cristos Însuși cu persoana și lucrarea Sa minunată, nu vreo învățătură sau doctrină. Dragă Doamne Isuse, du-ne înainte cu Tine și crești în noi zi de zi. Fie ca noi să căutăm să fim una cu ceilalți în credință și să nu ne certăm despre puncte minore legate de doctrinele sau practicile creștine. Amin, Doamne Isuse, menține-ne deschiși la distribuirea Ta divină. Păstrează-ne în savurarea și experimentarea Ta. Păstrează-ne una cu Tine astăzi. Tu ești concentrarea noastră. Vrem să păstrăm credința și să Te experimentăm în mod subiectiv până când vom ajunge cu toții la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu!
