unirea organică cu Cristos

Îl luăm pe Cristos ca fiind calea noastră de a-L trăi și de a lupta pentru a rămâne în Cristos și a-L savura

30/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să-L luăm pe Cristos ca și cale și să-L trăim în ceea ce este El, și anume să-L exprimăm și să-L manifestăm; de asemenea, luptăm războiul spiritual pentru Cristos pe măsură ce rămânem în Cristos.

Pe măsură ce Îl iubim pe Dumnezeu și ne temem de Dumnezeu, fiind plini atât de Dumnezeu, cât și de dragoste și de o teamă sănătoasă față de Dumnezeu, nu numai că vom păstra poruncile lui Dumnezeu, ci vom merge și pe căile Sale.

Pe măsură ce Îl iubim pe Domnul, dragostea noastră pentru El este completată de frica noastră de El și de o reverență plină de venerație. Nu judecăm lucrurile doar în exterior, ci Îl cunoaștem pe Dumnezeu în căile Sale.

Moise a cunoscut nu doar lucrările lui Dumnezeu – care erau miraculoase și minunate; el a cunoscut de asemenea căile lui Dumnezeu, pentru că Îl cunoștea pe Dumnezeu în ceea ce este El.

Nu trebuie doar să știm ce poate face Dumnezeu pentru noi și pentru poporul Său, ci să-L cunoaștem pe Dumnezeu Însuși, să știm ce este El și să fim una cu El pentru a putea merge pe căile Sale.

De fapt, orice este Dumnezeu, este o cale pentru noi; Dumnezeu este iubire, lumină, sfințenie și dreptate și toate acestea sunt căile Lui.

Fiind uniți cu El în mod organic, Îl putem cunoaște într-un mod intrinsec – Îl putem cunoaște nu numai în ceea ce El face, ci în ceea ce El este și, pe măsură ce Îl cunoaștem, umblăm conform căilor Sale.

O astfel de cunoaștere a lui Dumnezeu nu este obiectivă sau exterioară, ci subiectivă și lăuntrică; Îl cunoaștem pe Dumnezeu în calea Sa crezând în El, adică ținându-ne de El în unirea noastră organică cu El.

Pe măsură ce rămânem în această unire organică cu Domnul, persoana Sa și persoana noastră se unesc, atributele Sale și ale noastre se contopesc, iar în această minunată unire organică Îl cunoaștem pe Dumnezeu în mod subiectiv, în conformitate cu căile Sale de onestitate, dreptate, dreptate, iubire, etc. și umblăm conform căilor Lui.

Pe măsură ce trăim în unirea organică cu Domnul, îl trăim pe Dumnezeu, îl exprimăm pe Dumnezeu, Îl manifestăm pe Dumnezeu și Îl mărim pe Dumnezeu; calea de a face acest lucru este pur și simplu rămânând în unirea organică cu Domnul și îl vom mări.

În cartea Deuteronom ni se spune din nou despre cine și ce este Dumnezeul nostru; El nu numai că ne eliberează din lume și ne aduce în pustie, ne hrănește cu mâncare cerească, ne dă revelație cu privire la zidirea Lui și ne face pe poporul Său, etc.

Chiar mai mult, Dumnezeul nostru îi iubește pe străini și călători și îi hrănește; El este sfânt și drept; El nu se uită la fața omului și nu ia mită ci execută dreptate pentru orfan și pentru văduvă. A umbla pe căile lui Dumnezeu înseamnă a umbla după ceea ce este Dumnezeu.

Să-L luăm pe Cristos ca și calea noastră pentru a-L trăi în ceea ce El este pentru a-L mări și a-L manifesta

Trebuie să umblăm pe căile lui Dumnezeu; Dumnezeul care este calea noastră este Cristos și pentru ca noi să-L luăm pe Cristos ca și calea noastră înseamnă ca noi să-L trăim în ceea ce este El.

Să-L trăim pe Cristos în ceea ce El înseamnă să-L exprimăm pe Dumnezeu, să-L manifestăm și chiar să-L mărim (Ioan 14:6; Fil. 1:20-21).

Cristos este calea și realitatea și viața; felul în care ar trebui să trăim este Cristos, iar noi Îl putem cunoaște pe Cristos și căile Lui prin unirea noastră organică cu Cristos.

Pe măsură ce Îl cunoaștem pe Cristos, Îl luăm pe Cristos ca fiind calea noastră și; când facem acest lucru, suntem în stare să-L trăim în ceea ce este El; rezultatul este că Îl manifestăm și Îl mărim.

Când luăm ceea ce Dumnezeu este ca și calea noastră și mergem pe aceste căi, Îl trăim pe Dumnezeu. Trebuie să fim astfel de oameni – trebuie să-L luăm pe Dumnezeu în ceea ce este El și să-L trăim în ceea ce este El; Cristos este calea noastră, când Îl luăm ca și cale, Îl trăim, Îl exprimăm, Îl manifestăm și Îl mărim.

Fie ca noi să învățăm să-L luăm pe Dumnezeu ca și calea noastră și să acționăm așa cum El acționează; putem merge pe căile lui Dumnezeu de a-L trăi pe Dumnezeu, de a-L exprima pe Dumnezeu, de a-L manifesta și de a-L mări pe Dumnezeu.

În viziunea Noului Ierusalim din Apocalipsa 21:21, vedem că există o singură stradă din aur pur; aceasta înseamnă că natura lui Dumnezeu este calea noastră unică.

Fiind cei care trăiesc în viața de biserică în calitate de anticipare și miniatură a Noului Ierusalim, trebuie să umblăm în calea unică, care este natura lui Dumnezeu.

Râul cu apa vieții iese din tronul lui Dumnezeu și al Mielului și curge în mijlocul străzii (Apocalipsa 22:1).

Aceasta arată că Dumnezeu este atât calea noastră (așa cum este simbolizat de stradă), cât și viața noastră (așa cum este simbolizat de râul vieții și de pomul vieții din mijlocul străzii).

Când Îl luăm pe Dumnezeu ca viață, viața și natura Sa devin calea pe care mergem. Astăzi trebuie să fim cei care se tem de Dumnezeu și umblă pe căile Lui.

Facem acest lucru împărtășindu-ne din El ca apa vieții și pomul vieții în duhul nostru contopit, deoarece în acest fel participăm la natura divină și putem merge pe căile lui Dumnezeu.

Îl luăm pe Dumnezeu ca viață, iar viața Sa cu natura Sa devine apoi calea pe care mergem (1 Ioan 5:13; 2 Pet. 1:4).

Noi nu am primit viața și natura lui Dumnezeu doar o dată pentru totdeauna; trebuie să continuăm zilnic să savurăm viața lui Dumnezeu și să umblăm conform naturii Sale divine.

Când Îl savurăm pe Dumnezeu ca viață și Îl luăm pe Cristos ca și calea noastră, Îl vom trăi pe Cristos în ceea ce este El și în acest fel Îl vom exprima, Îl vom manifesta și Îl vom mări.

Doamne Isuse, Te luăm ca viață și ca și calea noastră; Te luăm ca și calea noastră zi de zi pentru ca noi să Te trăim în ceea ce ești. Păstrează-ne în unirea organică cu Tine, pentru ca noi nu doar să știm despre Tine sau despre ceea ce faci, ci să Te cunoaștem în mod intim și intrinsec, chiar să cunoaștem căile Tale. Doamne, vrem să avem un gust anticipat a Noului Ierusalim în viața noastră creștină și în viața de biserică, luându-L pe Dumnezeu ca viață și umblând după natura divină în viața noastră de zi cu zi!

Să luptăm să rămânem în Cristos și să savurăm ce Dumnezeu ne-a dat, știind că Dumnezeu luptă pentru noi!

În Deut. 20:1-20 vedem că copiii lui Israel au ieșit în luptă pentru a lupta împotriva dușmanilor lor; azi suntem și noi într-un război. Trebuie să-i alungăm pe cei care uzurpă pământul bun, așa că lupta este implicată.

Este posibil să credem că nu suntem un luptător și nu putem lupta cu adevărat, dar trebuie să ne dăm seama că țara bună este pregătită pentru noi, iar țara bună este în duhul nostru contopit!

Deci, atunci când ne întoarcem către duhul nostru și savurăm unirea organică cu Domnul, Îl atingem, Îl savurăm ca țara bună și luptăm bătălia în unirea organică cu Domnul, pentru că El luptă în noi și pentru noi!

În acest război luptăm pentru Cristos și ca să rămânem în Cristos. Lupta noastră nu este pentru victorie; victoria a fost câștigată, stăm în victoria lui Cristos și ne luptăm pentru a rămâne în Cristos!

Lupta noastră nu este pentru cutare sau cutare lucru – lupta noastră este să rămânem în Cristos, să rămânem în unirea organică, care este atât intrarea noastră în țara bună, cât și în realitatea țării bune.

Dacă vrem să-L posedăm pe Cristos și să trăim în Cristos ca țara noastră, trebuie să luptăm împotriva dușmanilor spirituali (Col. 1:12; Efeseni 3:8; 6:10-18).

Pe măsură ce luptăm, trebuie să ne dăm seama că luptăm pentru ceea ce Dumnezeu deja ne-a dat; odată ce dușmanii vor fi învinși, țara va fi eliberată ca să fie moștenirea noastră.

De fapt, nu suntem noi cei care luptăm; Dumnezeu merge cu noi și El luptă pentru noi (vezi Deut. 20:3-4).

Nu suntem noi cei care se luptă; lupta noastră este să rămânem în El, să locuim în El și să fim în unirea organică cu El și El va lupta în noi, cu noi, pentru noi și prin noi.

Atâta timp cât rămânem în El, atâta timp cât rămânem în această uniune organică cu Domnul, savurăm atât țara bună și luptăm împotriva dușmanilor pentru a-i îndepărta de pe țară.

Lupta noastră este de fapt locuința noastră; unde locuim, de acolo luptăm și, așa cum locuim în Cristos, luptăm în Cristos și Cristos luptă în noi.

Pe măsură ce rămânem în unirea organică cu Domnul, există o cale ca noi să avem securitate, apărare și victorie. Aleluia!

Este adevărat că este datoria noastră să luptăm, dar nu putem îndeplini această datorie singuri; ne putem îndeplini datoria de a lupta doar prin credința în Domnul, adică numai de Domnul Însuși, ca viață și viață.

Pe măsură ce Îl luăm pe Domnul ca viața și rezerva noastră de viață, putem lupta deoarece El luptă în noi și prin noi. Trebuie să credem că Domnul ne-a rânduit să luptăm și că El va lupta pentru noi.

Suntem rânduiți să luptăm; luptăm războiul, dar această luptă este în principal să ne ținem de El, rămânând în duhul contopit ca țară bună, iar pe măsură ce ne ocupăm de unirea noastră organică cu Domnul, bătălia este câștigată.

Ar trebui pur și simplu să luăm cuvântul Domnului și să-L ascultăm, știind că rezultatul depinde de El (Deut. 1:30).

Cu toate acestea, faptul dacă luptăm sau nu depinde de noi înșine; așa cum se vede în Deuteronom, dacă cineva tocmai s-a căsătorit cu o soție, a cumpărat o vie sau este implicat într-o anumită afacere, el poate evita lupta, deoarece trebuie să se bucure de soția sa, să aibă grijă de vie și este implicat în afacere.

În mod similar astăzi în viața de biserică nu trebuie să mergem la război, dar dacă vrem să-L experimentăm pe Cristos ca un țară bună atotinclusivă, vom lupta.

Cu toate acestea, dacă prioritatea noastră este noua noastră soție, via noastră sau afacerea noastră, nu putem merge la război, pentru că inima noastră nu este pe deplin pentru Domnul.

Fie ca noi să avem grijă de Domnul ca fiind prima noastră prioritate, să trăim în duhul contopit cu El și să-i permitem să facă totul, inclusiv să fie victorios pentru noi!

Doamne Isuse, ne luptăm să rămânem în Tine, căci Tu ești totul pentru noi. În noi înșine nu ne place să luptăm și nu suntem luptători, dar suntem una cu Tine, suntem uniți în mod organic cu Tine și luptăm pentru ceea ce Dumnezeu ne-a dat! Aleluia, Dumnezeu ne-a dat deja țara bună, iar noi astăzi putem lupta în Cristos și prin Cristos pentru a lua în stăpânire țara bună! Amin, Doamne, ne dăm Ție să luptăm în război, știind că nu suntem cei care luptăm, ci Dumnezeu merge împreună cu noi și luptă pentru noi! Credem că Domnul ne-a rânduit să luptăm și că El va lupta pentru noi; pur și simplu luăm cuvântul Tău și îl ascultăm, știind că Tu ne-ai dat țara și Cristos a obținut victoria! Aleluia!

Să-L cunoaștem mai bine pe Dumnezeu, știind ce fel de persoană ar trebui să fim și pe ce cale să umblăm

Dacă studiem amănunțit aceste lucruri, Îl vom cunoaște mai bine pe Dumnezeu și vom ști, de asemenea, ce fel de persoană ar trebui să fim, ce fel de ființă ar trebui să avem și pe ce cale ar trebui să umblăm (Deut. 4:20, 40).

Acest tip de experiență descrisă mai sus ne permite să știm cine este Dumnezeu, care sunt atributele Sale și ce fel de persoană trebuie să fim pentru a intra în țara bună.

Ne dăm seama că acest lucru este condițional – nu este obligatoriu.

Suntem sub guvernarea lui Dumnezeu, dar nu suntem obligați să intrăm în țara bună; dacă totuși vrem să intrăm, trebuie să fim cei care Îl iubim, să ne temem de El cu dragoste plină de venerație și să avem încredere în El.

Trebuie să privim dincolo de aparentele discrepanțe din viața noastră de zi cu zi și să vedem în spatele acelor lucruri – să vedem grija Sa iubitoare în a aranja aceste lucruri pentru a-L cunoaște mai bine.

Fie ca să nu-L pierdem din vedere, ci să ne ținem de El în unirea noastră organică cu El, chiar și atunci când nu are sens să facem asta!

Dacă studiem cu rugăciune aceste lucruri și luptăm să rămânem în El, vom ști ce fel de ființă ar trebui să avem, ce fel de persoană ar trebui să fim și pe ce cale ar trebui să umblăm.

Ar trebui să umblăm înaintea lui Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu în conformitate cu ceea ce este Dumnezeu (Deut. 8:6).

Deoarece avem viața lui Dumnezeu, ar trebui să învățăm de la El să fim la fel ca El; pentru a face toate lucrurile pe care le cere Dumnezeu, avem nevoie de viața divină, de viața care lucrează cu Dumnezeu pentru poporul Său (Ioan 3:15; 1 Ioan 5:11-13; 2 Pet. 1:4; Mat. 5:48).

Putem îndeplini toate cerințele Domnului doar prin viața lui Dumnezeu, viața eternă divină, care este Dumnezeul Triunic întrupat în Cristos (Ioan 14:6; 1 Ioan 5:11), care este realizat ca Duh dătător de viață (Ioan 14:16-20; 1 Cor. 15:45).

Amin, fie ca noi să fim cei care suntem calificați de Domnul pentru a moșteni țara bună!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Taking Christ as our Way to Live Him and Fighting to Remain in Christ and Enjoy Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 5 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Trebuie să Îl iubim pe Dumnezeu cu întreaga noastră ființă și să ne temem de Dumnezeu pentru a fi sfințiți către El

26/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Pentru a fi persoanele care se îngrijesc de ceea ce Dumnezeu Se îngrijește în unirea noastră organică cu El, trebuie să-L iubim pe Dumnezeu și să ne temem de Dumnezeu, iubindu-L pe Dumnezeu cu toată ființa noastră și având o teamă corespunzătoare de Dumnezeu. Amin!

Pentru noi este crucial să ne dăm seama că Dumnezeu vrea să trăim, să acționăm, să ne comportăm, să lucrăm și să avem ființa noastră în Cristos, prin Cristos, cu Cristos și în unitatea cu Cristos.

Pavel a trăit în realitatea țării bune și a mărturisit că a fost crucificat împreună cu Cristos și că viața pe care a trăit-o a fost în unirea organică cu Cristos, care l-a iubit și S-a dat pe Sine pentru El.

Trebuie să ne dăm seama că am fost crucificați împreună cu Cristos, am murit în El și împreună cu El, iar viața pe care o trăim acum este în învierea Sa, fiind uniți organic cu El pentru a trăi una cu El și în El.

Țara bună – Cristosul atotinclusiv ca Duh dătător de viață pentru a fi rezerva noastră abundentă – poate fi moștenirea și savurarea noastră doar atunci când rămânem în Domnul, când rămânem în unirea organică cu Domnul.

Când trăim și rămânem în duhul nostru contopit, Îl savurăm pe Cristos ca țara bună; când trăim în contact cu Domnul în duhul contopit, Îl savurăm pe El ca porțiune din țara bună.

Dar când nu trăim în contactul viu cu Domnul, când ignorăm țara bună și nu ne pasă de savurarea Domnului, aceasta este o victorie a inamicului și o durere de inimă pentru Domnul, Cel care ne iubește și care și-a pus afecțiunea Sa asupra noastră.

Domnul încă așteaptă ca toți credincioșii Săi să renunțe la toți idolii, la toate lucrurile care Îl înlocuiesc în viața lor și să se întoarcă către El, să fie atrași de iubirea Sa și să-L iubească pe Dumnezeu și să se teamă de Dumnezeu.

Amin, fie să învățăm cu toții să nu ne încredem în noi înșine, ci să luăm dorința lui Dumnezeu ca dorință a noastră și, de asemenea, să-L luăm pe Cristos ca viață și ca trăire a noastră. În acest fel putem îndeplini cerințele lui Dumnezeu și putem intra în țara bună pentru a savura bogățiile ei.

Trebuie să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima, sufletul și puterea noastră – cu întreaga noastră ființă!

În Deut. 6:5 și 10:12 Moise i-a cerut poporului Israel să-L iubească pe Dumnezeu. Trebuie să-L iubim pe Dumnezeu, să ne temem de El și să fixăm întreaga noastră ființă asupra El; trebuie să-L iubim pe Domnul cu toată inima, sufletul, mintea, puterea și să ne fixăm întreaga ființă pe El.

Acest cuvânt „dragoste” implică afecțiune, care este ceva foarte tandru.

Pe de o parte, Dumnezeu are un sistem de guvernare care să ne disciplineze și să ne păstreze, dar acest sistem este pentru ca noi să vedem dragostea Sa față de noi și să-L iubim înapoi.

El vrea ca noi să putem intra în părțile tandre ale lui Cristos și să simțim cât de mult Îi pasă lui Dumnezeu de noi și cât de profund este El preocupat de noi.

Când realizăm dragostea lui Dumnezeu față de noi și suntem atrași de ea, suntem captivați de iubirea Sa; dragostea Sa ne constrânge ca un val puternic, ca un tsunami care ne împinge înainte (2 Cor. 5:14).

Iubirea Sa este irezistibilă; când realizăm dragostea Lui pentru noi, Îl iubim pe Dumnezeu în același mod.

Dumnezeu Însuși a dat un exemplu de iubire, punându-Și afecțiunea Sa asupra noastră, poporul Său (Deut. 10:15); acum Îl iubim pentru că El ni S-a prezentat ca dragoste.

Esența interioară și substanța lui Dumnezeu este dragostea, iar întreaga Sa ființă de-a lungul eternității se bazează pe iubirea Lui de Soț pentru noi.

Când realizăm acea dragoste, credem în El, simțim dragostea Lui și Îl iubim cu această dragoste. Ar trebui să-L iubim pe Dumnezeu, punându-ne afecțiunea asupra Sa, ca răspuns la fixarea afecțiunii Sale asupra noastră.

Dragostea lui Dumnezeu din 1 Ioan 2:5 denotă dragostea noastră față de Dumnezeu, care este generată de dragostea Lui din noi.

Dumnezeu ne-a iubit mai întâi prin faptul că El ne-a infuzat cu dragostea Sa și a generat în noi dragostea cu care Îl iubim pe El și pe frați (1 Ioan 4:19-21).

Acest lucru ar trebui să ne determine să-L iubim pe Dumnezeu; toată duritatea noastră se topește pe măsură ce vedem dragostea Lui și Îl iubim pe Dumnezeu și îi iubim pe frați. Iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi; din cauza dragostei Sale pentru noi, îi iubim și pe frați.

În Deut. 10:12 Moise a vorbit despre a-L iubi pe Dumnezeu din toată inima și din tot sufletul nostru, iar în 6:5 ne-a poruncit să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima, sufletul și puterea noastră (care este puterea noastră fizică).

Trebuie să-L iubim pe Dumnezeu cu întreaga noastră ființă, adică să-L iubim pe Dumnezeu din inima noastră, prin sufletul, mintea noastră, către trupul nostru (Marcu 12:30).

Aceasta înseamnă că dragostea lui Dumnezeu a fost vărsată în inima noastră pentru a satura inima noastră, întregul nostru suflet și chiar trupul nostru; din duhul nostru, din inima noastră pe care Îl iubim, sufletul nostru este umplut cu El ca iubire și chiar trupul exprimă iubirea.

Putem fi astfel de persoane care Îl reprezintă pe Dumnezeu și Îl exprimă în dragostea Sa; aceasta ne echipează să intrăm în țara bună potrivindu-ne cu dragostea Lui.

A iubi pe Dumnezeu (1 Corinteni 2:9) înseamnă să ne fixăm întreaga ființă – duh, suflet și trup, cu inima, sufletul, mintea și puterea (Marcu 12:30) – absolut pe El.

Aceasta înseamnă să lăsăm ca întreaga noastră ființă să fie ocupată de El și pierdută în El, astfel încât El să devină totul pentru noi și să fim una cu El practic în viața noastră de zi cu zi.

Dacă Îl iubim cu adevărat pe Dumnezeu și suntem dispuși să ne fixăm ființa pe El, toate luptele noastre s-au încheiat, suntem schimbați și devenim o persoană diferită – una care simte că întregul univers este nou și vedem lucruri pe care niciun ochi nu le are văzut, auzim lucruri pe care nu le-a auzit nicio ureche și realizăm lucruri pe care altfel nimeni nu le poate înțelege.

Pentru că ne fixăm afecțiunea asupra lui Dumnezeu și Îl iubim pe Dumnezeu ca răspuns la fixarea afecțiunii Sale asupra noastră și la dragostea Sa, suntem un singur duh cu El, o singură persoană cu El și Îl savurăm ca țara bună.

Când Îl iubim pe Dumnezeu, toată lumea și totul este diferit și totul este în El; trăim în unirea organică cu Domnul, ne dăm seama că El ne-a iubit, așa că Îl iubim și, pe măsură ce Îl iubim în unirea noastră cu El, intrăm în El ca țara bună și vedem universul nou umplut cu Sine Însuși și tot ceea ce El a pregătit celor care Îl iubesc.

Fie ca noi să fim asemenea persoane; fie ca noi să fim cei care răspundem iubirii Domnului, să ne oferim de bunăvoie Lui ca să-L iubim, să ne fixăm afecțiunea asupra Lui și să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima, sufletul și tăria noastră, chiar și cu întreaga noastră ființă, pentru a putea intra în deplina savurare a țării bune!

Doamne Isuse, Te iubim pentru că ne-ai iubit mai întâi. Tu ți-ai fixat afecțiunea Ta asupra noastră și ne iubești până la cel mai înalt grad; pur și simplu Îți răspundem în dragoste. Doamne, ne fixăm afecțiunea pe Tine; Te iubim pentru că Tu ne-ai iubit mai întâi și pentru că ne-ai infuzat cu dragostea Ta și ai generat în noi dragostea cu care Te iubim pe tine și pe frați! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai poruncit să Te iubim din toată inima, sufletul și puterea noastră; Te iubim cu întreaga noastră ființă ca răspuns la iubirea Ta și în unirea organică cu Tine! Doamne Isuse, Te iubim!

Cu toții ar trebui să ne temem de Dumnezeu și să avem o frică adecvată de Dumnezeu pentru a fi sfințit către El ca popor sfânt

În Deut. 14:23 și 31:13 Moise a poruncit poporului Israel să se teamă de Dumnezeu.

A te teme de Dumnezeu nu înseamnă să-ți fie frică de Dumnezeu într-un mod negativ, ci să ai un sentiment de venerație și reverență, dorind să ne prosternăm, să ne înclinăm ființa și să realizăm maiestatea Sa, realizând tot ceea ce El este pentru noi nu numai ca Tatăl nostru în har ci și ca Dumnezeul nostru.

Astăzi, însă, mulți oameni – în special cei tineri – nu se tem de nimic și mai ales de Dumnezeu; ei resping orice autoritate pe care Dumnezeu i-a pus asupra lor și sunt într-o rebeliune deschisă împotriva lui Dumnezeu și a rânduielii Sale.

Cu toții ar trebui să recunoaștem că, potrivit rânduielii lui Dumnezeu, El a pus autorități asupra noastră în familie, în societate și în biserică; în tot ceea ce facem, spunem și gândim, ar trebui să ne temem de Dumnezeu.

Dumnezeu ne observă; El știe unde suntem și ce facem și, în cele din urmă, vom culege o recoltă din ceea ce semănăm și vom mânca fructul acestei recolte.

Aceasta lucru nu ar trebui să ne amenințe sau să ne facă să ne fie frică de Dumnezeu, ci să ne facă să ne temem de Dumnezeu și să mergem pe căile Lui.

Poate că nu ne place să auzim despre frica de Dumnezeu, dar trebuie să știm că Dumnezeul nostru este Dumnezeu și trebuie să ne temem de Dumnezeu, având o reverență plină de venerație pentru El, nedorind să-L dezamăgim sau să-L contrazicem, nedorind să Îl mâhnim.

Aceasta înseamnă că, la fel cum Lui îi pasă de noi, la fel ne pasă și nouă de El și, deoarece știm că unele lucruri Îl vor răni, nu le vom face.

El a pregătit țara bună pentru noi, dar s-ar putea să întârziem intrarea noastră în țara bună, s-ar putea să fim nepăsători și să nu ascultăm cuvântul Lui.

Fie ca noi nu doar umai să-L iubim, ci și să ne și temem de El, având o teamă corespunzătoare de Dumnezeu (Prov. 1:7; 9:10; 1 Pet. 1:17; 2:17; 3:2, 16; 2 Cor. 7:1).

Teama de Dumnezeu este începutul cunoașterii și înțelepciunii; trebuie să ne temem de Dumnezeu. Aceasta este o frică sfântă, o precauție serioasă care ne conduce să ne comportăm în mod sfințit (Fil. 2:12).

Când ne temem de Dumnezeu, ne lucrăm propria mântuire cu frică și tremur, comportându-ne într-o manieră sfântă în toată viața noastră.

Ar trebui să ne temem de Dumnezeu și să vrem să fim separați, sfințiți către El ca popor sfânt (Efeseni 1:4; 5:27; Col. 1:22; 1 Tes. 5:23; 1 Pet. 1:16).

Suntem părtași la sfințenia Sa; am primit natura Sa sfântă divină, Îi permitem ca fiind Cel Sfânt să ne satureze și să ne facă la fel ca El, și în acest fel Îl experimentăm ca țara bună.

Pentru a avea o astfel de experiență, trebuie să fim o persoană potrivită, cei care au o viață separată către El, sfințiți în El, având întreaga noastră ființă saturată cu El.

A te teme de Dumnezeu înseamnă a te supune autorității Sale; toată autoritatea din ceruri și de pe pământ i-a fost dată (Mat. 28:18) și trebuie să ne smerim înaintea Sa.

Pentru că Dumnezeu este sever față de cei care se răzvrătesc, trebuie să ne temem de El (Num. 12:1-12; 16:1-35). În Numeri 12 vedem că doi din cei mai apropiați de Moise, Miriam și Aaron, s-au revoltat împotriva lui Iehova și a lui Moise, autoritatea sa delegată, iar ei au fost sever disciplinați de Dumnezeu.

Indiferent de cine suntem, nu vom reuși în această privință, de aceea trebuie să credem în Cristos, să rămânem în unirea noastră organică cu El și să cerem să fim protejați de a fi răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu, având o frică sănătoasă de Dumnezeu.

Dacă nu avem o reverență plină de înfricoșare față de Dumnezeu, luăm o poziție periculoasă în fața lui Dumnezeu, pentru că El este sever față de cei răzvrătiți; deci trebuie să ne temem de Dumnezeu.

Doamne Isuse, dă-ne o frică adecvată și sănătoasă de Dumnezeu, pentru ca noi să fim păstrați în savurarea țării bune și să nu fim disciplinați ca fiind cei răzvrătiți. Fie ca noi să fim plini de o frică sfântă, de o precauție sănătoasă și serioasă, care ne conduce să ne comportăm în mod sfânt. Amin, Doamne Isuse, vrem să fim plini de venerație față de Tine și dorim să fim despărțiți, sfințiți Ție ca poporul Tău sfânt. Ne supunem autorității Tale și refuzăm să fim rebeli, căci Tu ești sever față de cei care se răzvrătesc. O, Doamne, vrem să fim cei care Te iubesc și se tem de Tine, pentru a fi păstrați în savurarea lui Cristos ca țara bună!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We need to Love God with our whole Being and Fear God to be Sanctified unto Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 5 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Rămânem în unirea organică cu Cristos ca să trăim și să lucrăm în Cristos și prin Cristos

25/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În economia Sa, Dumnezeu a planificat să facem tot ceea ce Dumnezeu cere de la noi și putem face toate lucrurile nu în noi înșine, ci în unirea organică cu Cristos, făcând toate lucrurile în Cristos, cu Cristos, prin Cristos și fiind una cu Cristos.

Cerințele pe care Dumnezeu le are pentru noi sunt foarte mari; El vrea ca noi să ne potrivim cu El, adică El vrea ca noi să fim chiar așa cum este El, pentru că numai El Se poate moșteni pe Sine și se poate bucura de toate bogățiile ființei Sale.

Dumnezeu Se așteaptă ca noi să trăim în același mod în care El trăiește și să împlinim legea Sa în cel mai înalt grad.

Când Domnul a fost pe pământ, El a spus din nou și din nou lucruri cum ar fi: Fiți sfânți, întrucât Tatăl vostru ceresc este sfânt; Puteți intra în împărăția cerurilor dacă faceți voia lui Dumnezeu; sunteți frații și surorile Mele dacă faceți voia Tatălui (vezi Mat. 5:18; 7:21; 12:50).

Cum putem face voia lui Dumnezeu și să îndeplinim cerințele înalte pe care Dumnezeu le are pentru noi, poporul Său?

Nu putem face acest lucru în noi și prin noi înșine; când vedem aceste cerințe, poate dorim să le îndeplinim și chiar putem încerca să o facem, dar orice efort al cărnii este de fapt o urâciune pentru Dumnezeu.

Este imposibil ca noi să facem ceva pentru Dumnezeu prin noi înșine; avem nevoie de o altă viață – avem nevoie de viața divină, de viața lui Dumnezeu.

Slavă Domnului, în calitate de credincioși în Cristos, suntem regenerați cu viața divină – avem viața lui Dumnezeu și atunci când trăim prin această viață, putem îndeplini cerințele lui Dumnezeu.

Viața divină din noi poate trăi o viață care să se potrivească cu Dumnezeu și să îndeplinească cerințele lui Dumnezeu.

Trebuie să ne îndreptăm către Domnul, să-L luăm ca viață și rezerva noastră de viață, și să trăim prin viața divină.

În mod implicit, trăim în continuare viața noastră naturală și încercăm să facem lucruri pentru Dumnezeu prin eforturile noastre naturale, dar trebuie să ne întoarcem de la acestea și să rămânem în Domnul, realizând că am fost uniți organic cu El ca un singur duh și aici în această uniune organică ar trebui să trăim.

În noi înșine și prin noi înșine este imposibil să îndeplinim cerințele lui Dumnezeu, dar ceea ce este imposibil cu omul este posibil cu Dumnezeu.

Aleluia, cu Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile! Prin aranjamentul Său minunat, noi prin credință putem îndeplini cerințele Lui și împlini Legea Lui și putem fi calificați de Cristos să intrăm în țara bună și să o posedăm!

Prin urmare, viața creștină este imposibil de trăit și, în același timp, este cel mai ușor lucru de făcut; dacă suntem în noi înșine și trăim în omul natural, ne este imposibil să-L mulțumim pe Dumnezeu și să îndeplinim cerințele Lui, dar dacă ne întoarcem către Domnul și Îl luăm ca viață și hrana noastră, El în noi poate trăi viața pe care Dumnezeu o cere.

Fie ca să învățăm să ne întoarcem către El, să-L lăsăm să trăiască în noi și să rămânem doar la Domnul, rămânând în unirea noastră organică cu El pentru împlinirea scopului Său în noi.

Să rămânem în uniunea organică cu Cristos și să facem toate lucrurile prin Cristos

Dumnezeu are cerințe ridicate pentru poporul Său, iar în economia Lui a planificat că vom face tot ceea ce El cere de la noi.

Cu toate acestea, Dumnezeu nu vrea să facem toate aceste lucruri în noi înșine; El vrea să facem totul prin Cristos, în Cristos, cu Cristos și prin a fi una cu Cristos.

În Cristos și prin Cristos putem face toate lucrurile pentru Dumnezeu, deci aceasta înseamnă că trebuie să fim într-o unire organică cu Domnul.

Când am crezut în Cristos nu doar că am primit viața divină, ci am și fost aduși într-o unire organică cu El.

Este un lucru să crezi în Cristos – să crezi că El este – și este ceva mai profund să crezi întru Cristos, adică să fii adus într-o unire organică cu El (Ioan 3:15-18).

Slavă Domnului, când am crezut întru Cristos, am fost altoiți în El pentru a fi aduși într-o unire organică cu El, devenind un singur duh cu El (1 Cor. 6:17).

Acum, în unirea organică cu Cristos suntem alături de El, suntem una cu El și suntem în El; așa cum Domnul ne-a încurajat în Ioan 15:5, trebuie pur și simplu să rămânem în El.

Deoarece suntem în El și suntem una cu El, putem face toate lucrurile pe care Dumnezeu le cere de la noi în Cristos și prin Cristos.

Deci nu ar trebui să mai trăim prin noi înșine sau să facem lucrurile de unul singur; ar trebui să trăim prin Cristos, să facem totul în Cristos și prin Cristos și să rămânem în unirea organică cu El.

Pavel a vorbit despre această unire organică în Gal. 2:20 când a spus că este răstignit cu Cristos și nu mai trăiește el, ci Cristos trăiește în el; cu toate acestea, viața pe care acum a trăit-o a fost în credință – în unirea organică cu Cristos, care l-a iubit și S-a dat pentru El.

Cristos a murit pentru noi și a înviat, El a devenit un Duh dătător de viață, care acum este unit cu duhul nostru ca un singur duh. Acum trebuie să rămânem în acest duh unit, acest duh contopit și să trăim aici.

Dumnezeu vrea ca toți credincioșii Săi să realizeze că ar trebui să trăiască, să acționeze, să se comporte, să lucreze și să-și aibă ființa lor în Cristos, prin Cristos, cu Cristos și în unirea organică cu Cristos.

Nu ar trebui să trăim de unul singur, ci în Cristos. Mai ales în aceste zile, deoarece suntem încurajați să facem „distanțarea socială” rămânând acasă și fără ca să interacționăm cu ceilalți din cauza răspândirii coronavirusului, trebuie să învățăm să trăim în unirea organică cu Cristos.

Ar trebui să rămânem acasă în Cristos, să rămânem în El, să fim „blocați” în Cristos și să nu ieșim din Cristos.

Cristos este casa noastră, locuința noastră, locul în care ar trebui să fim închiși; în afara Sa există viruși, boli, moarte și distrugere, dar în El avem pace, bucurie, odihnă, satisfacție și tot ceea ce avem nevoie.

Când suntem încuiați în Cristos rămânând acasă în El, respectând unirea organică cu El, putem să îndeplinim cerințele Lui și să ne potrivim cu El pentru că facem toate lucrurile în uniunea organică cu Domnul.

În unirea organică cu Cristos suntem uniți cu Cristos, suntem una cu El și suntem în El; acum, când suntem una cu El și în El, facem tot ce Dumnezeu ne cere prin intermediul lui Cristos și prin Cristos.

Doamne Isuse, vrem să rămânem și să trăim în unirea organică cu Tine în duhul nostru contopit. Aleluia, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și El trăiește în noi pe măsură ce trăim în El și El rămâne în noi pe măsură ce rămânem în El! Doamne, credem în Tine și suntem uniți organic cu Tine. Te lăudăm pentru unirea noastră organică cu Tine, unde suntem un singur duh cu Tine și putem face totul în Tine, prin Tine și în unitatea cu Tine. Amin, Doamne, am fost crucificați împreună cu Tine și nu mai suntem noi cei care trăim, ci Cristos este Cel care trăiește în noi, iar viața pe care o trăim acum pe pământ trăim în credință – în unirea organică cu Cristos!

Să ne dăm seama că Dumnezeu vrea să trăim și să lucrăm în Cristos, prin Cristos și în unitatea cu Cristos

Domnul Isus a venit și a făcut voia Tatălui, nefăcând voia Sa, ci voia lui Dumnezeu, ne-vorbind cuvintele Sale, ci ceea ce a auzit de la Dumnezeu și ne-căutând propria Sa glorie, ci slava Celui care L-a trimis.

Cristos a trăit datorită Tatălui și, de asemenea, trebuie să-L mâncăm pe Cristos și să trăim datorită Lui (Ioan 6:57). Trăirea, lucrarea și faptele noastre zilnice ar trebui să fie în unirea organică cu Cristos.

Pentru că El trăiește, trăim și noi (Ioan 14:19); pentru că Cristos trăiește în noi, trăim și datorită Lui.

Pentru noi este o problemă crucială să realizăm că Dumnezeu vrea să trăim, să acționăm, să ne comportăm, să lucrăm și să ne avem ființa noastră în Cristos, prin intermediul lui Cristos, prin Cristos și în unitatea cu Cristos (vezi Gal. 2:20; Ioan 15:4-5, 7).

Cristos ne-a atras în dragostea Sa, suntem plini de apreciere față de El și avem o unire organică cu El; în unirea organică cu El, putem să-L contactăm și să trăim în El, prin El și datorită Lui.

Pe măsură ce trăim și lucrăm în Cristos, prin Cristos și în unitatea cu Cristos, intrăm în savurarea țării bune, a cărui realitate este Cristosul cu care suntem uniți și pe care-L trăim.

Fie ca noi să trăim prin credință, adică să fim cei care trăim în unirea organică cu Domnul, unde să putem savura țara bună.

În calitate de cei care au fost regenerați de Domnul, suntem acum la granița țării bune; când nu experimentăm contactul intim cu Domnul în duhul nostru contopit, suntem plini de noi înșine și nu suntem calificați să savurăm țara, dar când Îl contactăm, intrăm în deplina savurare a lui Cristos.

În contactul intim, dulce, personal și spiritual cu Domnul, suntem calificați să intrăm în țara bună, Îl savurăm pe Cristos și pur și simplu participăm la tot ceea ce El este ca un țara bună atotinclusivă.

Dumnezeu ne-a pregătit țara bună, iar cerința de a intra în ea este foarte simplă: rămâneți în Cristos, rămâneți în unirea organică cu Domnul și trăiți și faceți totul în Cristos și prin Cristos.

Ce păcat este, totuși, ca noi să fim ignoranți de pământul bun, ca și cum nu ne-ar pasa de el, deoarece suntem atrași de lucruri, persoane, situații și idoli, lucruri care nu se pot compara cu Cristos, deoarece nu au nici o semnificație!

Dumnezeu este îndurerat iar noi suntem dezamăgiți, noi asupra cărora El și-a fixat afecțiunea și ochii Săi, dacă nu intrăm în țara bună!

Fie ca noi să trăim viața creștină și viața de biserică în această unire organică cu Dumnezeul Triunic, făcând totul în Cristos, prin Cristos, cu Cristos, prin intermediul lui Cristos și în unitatea cu Cristos, astfel încât Cristos să fie porțiunea noastră astăzi și pentru eternitate!

Fie ca toată viața noastră, să lucrăm, să ne comportăm, să acționăm și chiar să ne avem întreaga noastră ființă în Cristos, prin intermediul lui Cristos, cu Cristos și în unitatea cu Cristos și fie ca să nu putem spune nimic, să facem ceva sau să mergem oriunde în noi înșine și prin noi înșine ci doar în unirea organică cu Domnul.

Fie ca viața noastră creștină și viața de biserică să nu fie în noi înșine, ci în Cristos, și fie ca Cristos să trăiască în noi.

Doamne Isuse, respingem orice efort în noi înșine de a-ți face plăcere și de a lucra pentru Tine. Nu ne putem potrivi cu Tine, Doamne, în noi înșine și prin noi înșine. Vrem să rămânem în Tine și Tu în noi, astfel încât Tu să poți trăi în noi așa cum noi trăim în Tine. Fie ca să ne dăm seama că Dumnezeu vrea să trăim, să acționăm, să ne comportăm, să lucrăm și să avem ființa noastră în Cristos, prin Cristos, cu Cristos, prin intermediul lui Cristos și în unitatea cu Cristos! Amin, Doamne Isuse, fie ca viața noastră creștină și viața noastră de biserică să fie trăite nu în noi înșine, ci în Cristos și cu Cristos, chiar și în unirea organică cu Dumnezeul Triunic!