umblăm în lumină

Ca stele vii, avem încredere în Dumnezeu și umblăm în lumina lui Dumnezeu pentru a fi stăpâniți de strălucirea Sa

27/03/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Stelele vii au decizii mari în inimă și mari căutări ale inimii; ei se tem de Iehova și aud vocea slujitorului Său, umblând în lumina lui Dumnezeu și stăpânesc prin strălucirea lor pentru creșterea vieții.

Cristos este Steaua dimineții și Steaua vie; El a venit să strălucească în cuvântul Său și El va reveni pentru a fi Soarele dreptății, dar în această epocă întunecată El va fi steaua dimineții ca răsplată pentru biruitorii Săi.

El Se dă în secret ca steaua dimineții celor care Îl iubesc și care Îl privesc și Îl așteaptă; dacă suntem cei care ne trezim dimineața și petrecem timp cu Domnul în cuvântul Său, El ne va apărea ca steaua dimineții.

Fie ca noi să-I dăm Domnului primul loc dimineața devreme, trezindu-ne devreme pentru că e atunci, dimineața devreme, când putem avea cel mai bun timp pentru a-L întâlni pe Domnul, să avem părtășie cu El, să-L lăudăm pe El și să cântăm, să citim Biblia cu rugăciune și să ne rugăm Domnului.

Amin, dimineața devreme trebuie să fim atenți la cuvântul lui Dumnezeu, citindu-l nu doar cu ochii și cu mintea noastră, ci și cu duhul nostru, exersându-ne duhul pentru ca Domnul să Se ridice în noi ca steaua dimineții.

Cuvântul Domnului este ca o lampă care strălucește într-un loc întunecat și, dacă acordăm atenție cuvântului Său, Domnul Se va ridica în inima noastră pentru a străluci în noi și pentru a ne apărea ca steaua dimineții. Amin!

Ca stele vii, trebuie să fim umpluți de Duhul intensificat de șapte ori, pentru a putea fi făcuți vii și strălucitori în mod intens pentru clădirea lui Dumnezeu. În această epocă a degradării bisericii, Domnul vrea să-și câștige biruitorii Săi, stelele, cei care strălucesc savurând și fiind plini de Duhul intensificat de șapte ori.

Cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu sunt înaintea tronului lui Dumnezeu și produc credincioșii care caută să fie biruitorii Domnului, cei care ard nu cu propriul entuziasm, ci cu Duhul ca foc.

Amin, fie ca noi să fim astăzi stelele vii din biserici, mesagerii din biserici, cei care Îl savurează pe Cristosul pneumatic ca Mesager al lui Dumnezeu și ca mesaj al lui Dumnezeu!

Nu numai Cristos este steaua vie, ci El vrea să Se reproducă în Sine în noi, credincioșii Săi, pentru a ne face numeroasele stele vii care strălucesc în această epocă întunecată azi; El vrea să ne infuzeze cu El Însuși și să ne umple cu „fosforul Său divin”, astfel încât să putem trăi intens și să strălucim intens în această epocă.

Stelele vii au mari decizii în inimă și se încred în Dumnezeu, umblând în lumina lui Dumnezeu

În Judecători 5 vedem povestea lui Barac și Debora; după ce poporul lui Israel l-a învins pe dușman, Debora a scris un cântec și în el a spus că printre semințiile lui Ruben au existat mari decizii ale inimii și o mare cercetare a inimii (v. 15-16).

Cei care au luptat pentru Dumnezeu au fost ca stelele (v. 20).

Pe măsură ce Domnul ne vorbește cuvântul Său, în inima noastră există mari rezoluții în inimă și căutări mari ale inimii, căci El ne produce să fim ca niște stele din cursurile lor pentru a lupta împreună cu Dumnezeu împotriva dușmanului Său, pentru a putea fi ca soare când răsare în puterea sa (Judec. 5:15-16, 20, 31; Dan. 11:32; Mat. 13:43).

Cu cât suntem mai mult în cuvântul viu al Domnului și ascultăm de conducerea Lui, cu atât avem mari decizii în inimă, alăturându-ne Domnului în lupta Sa împotriva dușmanului; noi suntem iubitorii Lui care suntem ca stelele.

Mai mult, așa cum se vede în Isa. 50:10-11, stelele vii sunt cele care se tem de Iehova și aud vocea Slujitorului Său, încrezându-se în Iehova pentru a putea avea lumină în timp ce umblă în întuneric (Psa. 139:7-12, 23-24).

Trebuie să-L iubim pe Domnul și să ne temem și de El; a te teme de El nu înseamnă să-ți fie frică de El, ci să-L venerezi pe Domnul, temându-L de El în viața și în lucrarea noastră. Domnul să ne facă inima singură, temându-se de numele Lui.

Fie ca noi să fim plini cu Duhul sfatului Său și cu puterea, cu duhul cunoașterii și cu Duhul fricii de Iehova (Isaia 11:2).

Când suntem plini de duhul fricii de Iehova, Îl vom onora, respecta și venera pe Dumnezeu și vom umbla în lumina lui Dumnezeu.

Cei care își fac lumină pentru ei înșiși și umblă în lumina lor făcută de sine în loc de lumina lui Dumnezeu, vor suferi chinuri (Isaia 50:11).

Acesta ar trebui să fie un avertisment pentru noi; trebuie să ne dăm seama că lumina provine de la Dumnezeu și El strălucește asupra oricui El dorește să strălucească, deci nu ar trebui să încercăm să ne facem propria noastră lumină. Fie să mergem în lumina dată de Dumnezeu și nu în lumina făcută de sine sau împrumutată de la alții (1 Ioan 1:5).

Fie ca să ne încurajăm unii pe alții să venim să umblăm în lumina lui Iehova (Isaia 2:5).

Și dacă simțim că ne aflăm în întuneric, trebuie pur și simplu să ne întoarcem pentru a ne îndrepta către Domnul și a ne deschide către El, pentru ca El să vină să strălucească asupra noastră; nu ar trebui să ne fabricăm propria lumină și să mergem în ea, ci să căutăm lumina lui Dumnezeu și să mergem în lumina lui Dumnezeu.

Numai Dumnezeu este sursa luminii și numai în lumina lui Dumnezeu putem vedea lumina.

Nu ar trebui să împrumutăm lumina altora și nici nu ar trebui să fabricăm propria noastră lumină; chiar și când citim Biblia și cărțile spirituale, ar trebui să venim la Domnul pentru ca El să strălucească asupra noastră. Lumina lui Dumnezeu este lumina adevărată, iar noi, ca poporul Său, trebuie să ne temem de Dumnezeu, să-L venerăm și să umblăm în lumina Lui.

Doamne Isuse, strălucește asupra noastră prin cuvântul Tău fie ca să avem mari decizii în inimă și mari căutări ale inimii, astfel încât să putem fi ca stelele care luptă împreună cu Dumnezeu împotriva dușmanului Său. Amin, Doamne Isuse, ne deschidem inima către Tine pentru a fi infuzați cu Tine în cuvântul Tău; Te iubim și vrem să fim una cu Tine. Ne încredem în Tine, Doamne, Te venerăm și ascultăm vocea Ta; dorința noastră este să umblăm în lumina lui Dumnezeu și nu în lumina noastră. O, să mergem și să umblăm în lumina Domnului!

Să fim stele vii prin a fi sub strălucirea lui Cristos, a bisericii și a sfinților vii

Stelele vii sunt simbolizate de stelele care au fost stabilite în a patra zi de restaurare a lui Dumnezeu odată cu creația Sa ulterioară în Gen. 1:14-19.

În prima zi, Dumnezeu a spus: Să fie lumină, și a fost lumină; această lumină este un arhetip al Duhului și al Cuvântului care strălucește asupra noastră pentru generarea vieții.

Când am auzit Evanghelia, am auzit vorbirea Cuvântului lui Dumnezeu și Duhul ne-a determinat să ne pocăim și să credem în Domnul.

Cu toate acestea, în a patra zi, Dumnezeu a creat purtătorii de lumină care aduc o lumină mai definită; El a făcut soarele, luna și stelele. Aceste lumini sunt mai puternice, mai solide și mai disponibile și sunt pentru o creștere suplimentară a vieții.

Soarele Îl simbolizează pe Cristos, luna simbolizează biserica, iar stelele ii simbolizează pe sfinții biruitori. Cei care îi întorc pe mulți la dreptate strălucesc ca stelele (Dan. 12:3); sfinții biruitori strălucesc ca stelele.

Ori de câte ori îi ajutăm pe oameni să fie mântuiți, când îi transferăm pe oameni din întuneric în lumină, când îi recâștigăm pe cei care care rămân în urmă, suntem ca stelele strălucitoare, biruitorii Domnului.

În Apocalipsa 1:20, mesagerii (cei vii din biserici) sunt stelele strălucitoare, iar Domnul a spus că noi suntem lumina lumii (Mat. 5:14), în timp ce Pavel a spus că sfinții strălucesc ca niște luminători în lume (Fil. 2:15). Fie ca noi să fim asemenea persoane – să fim astăzi stelele strălucitoare.

Modul de a fi stele strălucitoare este contactându-L pe Cristos, biserica și pe sfinții strălucitori; când facem asta, viața crește în noi și strălucim ca stelele.

Cu toții putem mărturisi că, atunci când venim la cuvântul lui Dumnezeu și Îl contactăm pe Cristos, când venim la întâlnirile bisericii și când contactăm anumiți sfinți care strălucesc, simțim lumina Domnului strălucind și umblăm în lumina lui Dumnezeu.

Lumina divină care strălucește prin Cristos, prin biserică și prin sfinții biruitori ne ajută să creștem în viață.

Acolo unde există lumină, întunericul este eliminat și lumina stăpânește prin strălucirea ei. Întunericul aduce confuzie, dar lumina aduce ordine; pentru ca noi să creștem în viață, trebuie să fim sub stăpânirea luminii mai specifice – lumina care strălucește de la Cristos, în biserică și din sfinții biruitori.

Această lumină va separa lumina de întuneric, expunând întunericul din noi și eliminându-l, în același timp facilitând creșterea vieții.

Cu cât suntem infuzați cu Dumnezeu ca lumină, cu atât mai multă lumina stăpânește pentru creșterea vieții, iar întreaga noastră ființă este plină de lumină și de viață.

Pentru ca noi să creștem în viață după ce am primit viața divină, trebuie să-L contactăm pe Cristos, să fim în adunările bisericii și să-i contactăm pe sfinții vii; în acest fel, suntem infuzați cu Dumnezeu ca lumină, iar lumina divină stăpânește în noi prin strălucirea ei pentru a ne face stelele strălucitoare.

În Mat. 17:1-8 și Marcu 9:1-8 vedem că Domnul i-a dus împreună cu El pe câțiva ucenici pe munte și a fost transfigurat înaintea lor; aceasta a fost venirea împărăției în putere.

Strălucirea lui Cristos este prezența stăpânitoare a Dumnezeului Triunic, și aceasta este Împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu este stăpânirea lui Dumnezeu, domnia lui Dumnezeu, cu toate binecuvântările și savurările acesteia; aceasta este strălucirea Domnului Isus! Împărăția lui Dumnezeu este strălucirea Domnului Isus, iar răspândirea împărăției este strălucirea Domnului asupra noastră.

Împărăția este strălucirea realității Domnului Isus; de fiecare dată când El strălucește peste noi și suntem sub acea strălucire, suntem în împărăție sub stăpânirea și domnia lui Dumnezeu pentru creșterea noastre în viață.

Fie ca noi să căutăm lumina lui Dumnezeu și să dorim să fim sub strălucirea Sa, astfel încât să putem crește în viață, să ajungem la maturitate în viață și să devenim armata lui Dumnezeu pentru a lupta împotriva vrăjmașului Său pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu, pentru a intra în țara bună și pentru a zidi biserica ca templu al lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, avem nevoie de strălucirea Ta. Vrem să-L contactăm pe Cristos ca realitatea soarelui, să fim în biserică – realitatea lunii, și să-i contactăm pe sfinții vii ca realitatea stelelor, astfel încât să putem crește în viață și să fim produși ca stele strălucitoare! Amin, Doamne Isuse, strălucește în noi și prin noi și fă-ne să umblăm în lumina lui Dumnezeu. Fie ca noi să trăim în lumină și să creștem în viață, să ajungem la maturitatea în viață și să fim formați pentru a fi armata lui Dumnezeu pentru a lupta împotriva inamicului pentru a introduce în împărăția lui Dumnezeu și pentru a zidi biserica în calitate de templul lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As Living Stars we Trust in God and walk in God’s Light to be Ruled by His Shining, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 10 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Rămânem în Cristos și Cristos rămâne în noi pe măsură ce trăim în și împreună cu Trinitatea divină

06/11/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Ca noi să învățăm secretul de a fi în Cristos ca Cel care întărește (Fil. 4:12-13) înseamnă să învățăm secretul de a rămâne în Cristos; a rămâne în Cristos înseamnă ca noi să locuim în El, astfel încât să experimentăm și să savurăm rămânerea Sa în noi.

Pavel a învățat secretul de a fi mulțumit în orice circumstanță; indiferent dacă era o circumstanță bună sau nu atât de bună, fie că era flămând sau sătul, fie că era în lipsă sau abunda, indiferent dacă era primit primit sau respins, L-a învățat pe Cristos ca secretul suficienței sale.

Pentru Pavel a trăi era Cristos, și putea face toate lucrurile în Cel care l-a întărit.

Noi, de asemenea, trebuie să învățăm secretul de a fi în Cristos ca fiind Cel care ne întărește, și practic, aceasta înseamnă că trebuie să învățăm secretul rămânerii în Cristos.

Ce înseamnă a rămâne în Cristos? Așa cum o mlădiță rămâne în viță, tot așa trebuie să rămânem și noi în Cristos. Domnul ne-a spus în Ioan 15:4-5 să rămânem în El și El va rămâne în noi; ca Domnul să rămână în noi, există o condiție: mai întâi noi trebuie să rămânem în El.

Dacă ne exersăm duhul și inima noastră întoarsă către El pentru a rămâne în El, El va rămâne în noi. Mai întâi noi rămânem în Domnul, apoi El rămâne în noi.

Când rămânem în Domnul, trăim în Trinitatea divină, luându-L pe Cristos ca locuință a noastră. Când Cristos rămâne în noi, trăim împreună cu Trinitatea divină, savurând tot ceea are și este Dumnezeul Triunic.

Așa cum o mlădiță nu poate aduce rod nici nu poate exista dacă nu rămâne în viță, tot așa și noi nu putem aduce rod nici nu putem avem trăirea noastră creștină dacă nu rămânem în Domnul.

Nu putem aduce rod din noi înșine; trebuie să rămânem în Cristos și să-I permitem să rămână în noi, și atunci vom aduce mult rod, căci separat de El nu putem face nimic.

Este un lucru minunat să vedem că suntem mlădițe ale lui Cristos; prin regenerare, am fost tăiați din vechea sursă și introduși, conectați și altoiți în mod organic la Cristos.

Acum, noi și Cristos, Trupul și Capul, suntem o măreață viță universală care se răspândește pe tot pământul pentru a aduce rod pentru manifestarea și glorificarea lui Dumnezeu. Împărtășim o singură viață și avem o singură expresie, iar această viață crește în noi, se răspândește în noi și crește și se înmulțește prin noi.

Când aducem rod prin rămânerea în Cristos, acesta nu este “rodul meu”, ci rodul viței, un rod corporativ.

Așa cum vița aduce rod prin mlădițe și rodul este al viței, tot așa Cristos aduce rod în noi și prin noi, și rodul este al lui Cristos, un rod corporativ; aducerea de rod este ceva corporativ.

A rămâne în Cristos înseamnă a trăi în Trinitatea divină, luându-L pe Cristos ca locuință a noastră

Ca noi să rămânem în Cristos înseamnă să trăim în Trinitatea divină, luându-L pe Cristos ca locuință a noastră (vezi 1 Ioan 2:6, 24, 27-28; 3:6, 24; 4:13). A rămâne în Cristos (Ioan 15:4-5) înseamnă să rămânem în Fiul și în Tatăl (1 Ioan 2:24); aceasta înseamnă să rămânem și să locuim în Domnul.

Pentru a rămâne în Cristos ca și Cel care întărește, trebuie să avem în noi o aspirație ca nimic să nu stea între noi și Domnul; nu trebuie să existe nici un obstacol, nici o problemă și nici o izolare între noi și El.

Trebuie să rămânem în Domnul pentru ca El să rămână în noi și, în acest fel, Cristos să Își poată distribui toate bogățiile Sale în noi pentru zidirea Trupului Său.

Cuvântul grecesc pentru “a rămâne” înseamnă nu numai să rămânem sau să stăm, ci și să avem casa noastră, să ne facem casă.

A rămâne în Cristos înseamnă să ne facem casa în Cristos; a trăi în Cristos ca întruparea Dumnezeului Triunic înseamnă că Îl luăm pe Cristos ca locuință pentru viața noastră de zi cu zi.

Așa cum mlădițele iau vița ca locuința lor și ca unica lor sursă și viață, tot așa noi, ca mlădițe în Cristos, Îl luăm pe Cristos ca locuință a noastră zilnic, și Îl avem pe El ca sursa noastră și viața noastră.

A trăi în Dumnezeul Triunic înseamnă a rămâne în Cristos ca organism al lui Dumnezeu. Ce fapt minunat că Îl putem lua pe Dumnezeu ca locuința noastră, putem rămâne în El și Îl putem savura!

A rămâne în Cristos înseamnă a trăi în Trinitatea divină, ceea ce înseamnă a avea o viață zilnică în Cristos ca organism al Dumnezeului Triunic, în Domnul cu calitatea Sa de Cap, cu stăpânirea Sa, în Fiul cu calitatea Sa de Fiu, în Tatăl cu calitatea Sa de Tată și în Dumnezeu cu poruncile Sale de a crede în Fiul Său și de a-i iubi pe toți ceilalți fii ai Săi. Aleluia!

Rămânem în Cristos prin Duhul lui Dumnezeu; când ne exersăm duhul și ne îndreptăm inima către Domnul, noi rămânem în Cristos.

De asemenea, a rămâne în Cristos înseamnă a rămâne în părtășia vieții divine (1 Ioan 1:2-3; 2:10) și a umbla în lumina divină (1:6-7), adică a rămâne în lumina divină.

Părtășia luminii divine este curgerea luminii divine. De exemplu, există curgerea electricității dintr-o cameră și toate lămpile sunt în această curgere, ceea ce le permite să strălucească; dacă sunt deconectate de la această curgere, lămpile nu mai strălucesc.

Dacă rămânem în Cristos, rămânem în viața divină și umblăm în lumina divină; când rămânem în Cristos, strălucim în mod spontan cu Cristos. Mai ales după ce petrecem timp cu Domnul, când ne întâlnim cu sfinții și când mergem la întâlnire, noi strălucim!

Când îl vedem pe Cristos, vom radia cu Cristos (Isaia 60:5); trebuie să fim cei care rămân în curgerea vieții divine și să umblăm în lumina divină și Îl vom radia pe Cristos, strălucindu-L în oameni.

Când rămânem în Cristos, îl vom străluci pe Cristos în oameni, umblând și rămânând în lumina divină.

Doamne Isuse, vrem să rămânem în Tine pentru ca Tu să rămâi în noi. Ne rugăm să nu existe nimic între noi și Tine; fie ca să nu existe izolare sau obstacole în ființa noastră. Vrem să rămânem în Tine și Tu în noi, astfel încât Tu să distribui toate bogățiile Tale întru noi pentru zidirea Trupului, pentru pregătirea Miresei și pentru inaugurarea împărăției Tale. Vrem să rămânem în părtășia vieții divine și să umblăm în lumina divină, adică să rămânem în lumina divină. Fie ca viața noastră zilnică cu toate activitățile ei zilnice să fie în lumina divină, pe măsură ce permitem vieții divine să curgă în noi și prin noi.

Rămânerea lui Cristos în noi înseamnă a trăi împreună cu Trinitatea divină, având prezența lui Cristos ca savurarea noastră

Când rămânem în Cristos, El rămâne în noi; a rămâne în Cristos înseamnă a trăi în Trinitatea divină, luându-L pe Cristos ca locuință a noastră și totul pentru noi, și a avea rămânerea lui Cristos în noi înseamnă a trăi împreună cu Trinitatea divină.

A avea rămânerea lui Cristos în noi înseamnă a trăi împreună cu Trinitatea divină, având prezența lui Cristos ca savurarea noastră pentru ca El să fie una cu noi și să fie cu fiecare parte a ființei noastre și cu fiecare aspect al vieții noastre (vezi Mat. 1:23; 18:20; 28:20; 2 Tim. 4:22; 2 Cor. 2:10; 1 Cor. 7:24).

Tot ce trebuie să facem este să ne asigurăm că rămânem în Cristos și vom savura tot ceea ce este Dumnezeu în toate părțile ființei noastre.

Când avem rămânerea lui Cristos în noi, avem prezența lui Cristos ca savurarea noastră. Prezența lui Cristos cu noi este ceea ce ne face deosebiți de toți ceilalți oameni de pe acest pământ.

Dacă prezența Domnului nu este cu noi, suntem le fel ca ceilalți oameni, dar atunci când avem prezența Sa, El ne va da odihnă și vom savura tot ceea ce este El (vezi Ex. 33:14).

A trăi împreună cu Trinitatea divină înseamnă a savura Trinitatea divină; a trăi împreună cu o persoană înseamnă a savura acea persoană, deci a trăi împreună cu Dumnezeul Triunic înseamnă a-L savura pe Dumnezeul Triunic.

Cea mai mare parte a Noului Testament vorbește despre a-L savura pe Dumnezeul Triunic și, atunci când rămânem în Cristos și Cristos rămâne în noi, Îl avem cu noi pentru savurarea noastră.

Cristos este cu noi; Duhul este în noi și nu ar trebui să întristăm Duhul și nici să stingem Duhul. Nu vrem să-L facem pe Duhul să fie nefericit; vrem să avem zâmbetul Domnului și să nu-l pierdem în această epocă, pentru ca să nu-L pierdem pe El ca răsplata noastră în epoca următoare.

Cristos ne-a dat bucuria Sa; acum bucuria Sa trebuie să fie deplină în noi (Ioan 15:11).

El este cu noi ca Emanuel, Dumnezeu cu noi; Cristos este cu noi până la finalizarea epocii (Mat. 1:23; 28:20).

Aleluia, Domnul este cu duhul nostru (2 Tim. 4:22) și putem face toate lucrurile în indexul ochilor Domnului, în fața Sa, în prezența Sa (2 Corinteni 2:10)!

A avea rămânerea lui Cristos în noi înseamnă să avem rămânerea cuvintelor lui Cristos în noi pentru aducerea de rod care rămâne pentru a-L glorifica pe Tatăl (vezi Ioan 15:7-8, 16).

Rămânerea lui Cristos în noi înseamnă rămânerea cuvintelor Sale în noi; atunci când rămânem în Cristos și cuvintele Sale rămân în noi, putem cere orice vom vrea, și El o va face pentru noi – El ne va da rodul, creșterea! Amin!

Cerea noastră legată de aducerea de rod va fi cu siguranță îndeplinită de către Domnul. Deci noi trebuie să fim cei care au cuvântul viu al lui Dumnezeu ca locuind în ei, cei umpluți cu cuvântul vieții, pentru a putea aduce rod.

A avea rămânerea lui Cristos în noi înseamnă a avea Duhul realității ca prezență a Dumnezeului Triunic care rămâne în noi (Ioan 14:17).

De fapt, cuvintele lui Cristos și Duhul realității sunt una; după cum se vede în Ioan 6:63, cuvintele pe care El ni le vorbește sunt duh și sunt viață.

Când Domnul ne vorbește, El vorbește cuvinte în noi, iar aceste cuvinte sunt suflarea Sa, Duhul Său; când această suflare iese din noi prin vorbirea noastră, ea devine cuvântul. Amin, fie ca să avem rămânerea lui Cristos în noi pe măsură ce trăim împreună cu Trinitatea divină, având prezența lui Cristos ca savurarea noastră!

Doamne, vrem să rămânem în Tine, astfel ca Tu să poți rămâne în noi zi de zi; fie ca să trăim împreună cu Trinitatea divină, astfel încât să avem prezența lui Cristos ca savurarea noastră! Amin, Doamne, fie ca Tu să fii una cu noi și cu fiecare parte a ființei noastre și cu fiecare aspect al vieții noastre. Fie ca prezența Ta să fie cu noi oriunde mergem. Fie ca bucuria Ta să crească în noi și fie ca noi să avem zâmbetul Tău. Doamne, Te iubim și iubim cuvintele Tale; fie ca cuvintele Tale să rămână în noi pentru aducerea de rod care rămâne pentru a-L glorifica pe Tatăl. Fie ca Duhul realității ca prezență a Dumnezeului Triunic să rămână în noi astăzi.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Abide in Christ and Christ Abides in us as we Live in and with the Divine Trinity (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 4 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să trăim în viața de biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei Tatălui de astăzi

05/09/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Slavă Domnului, Tatăl ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, iar acum trăim viața de biserică ca împărăția Fiului dragostei Tatălui!

Biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă, iar noi, ca și credincioși în Cristos, trebuie să trăim împărăția în viața de biserică.

Prin regenerare am fost transferați de sub autoritatea lui Satan, afară din autoritatea întunericului și întru împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, iar acum în viața de biserică trăim în această împărăție plăcută și încântătoare.

Împărăția lui Dumnezeu și biserica sunt intim legate și nu pot fi separate. De fapt, de fiecare dată când Domnul Isus a vorbit despre biserică, El a menționat-o în legătură cu împărăția; acolo unde este astăzi biserica, acolo este împărăția lui Dumnezeu, și împărăția lui Dumnezeu aduce în ființă biserica.

Când un grup de oameni se află sub autoritatea împărăției cerurilor, ei devin biserica; pe măsură ce trăim în împărăția lui Dumnezeu, sub stăpânirea interioară a lui Dumnezeu, trăim viața de biserică pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Biserica din această epocă este împărăția lui Dumnezeu, iar biserica nu se rezumă doar la mâncare și băutură, ci la dreptate (faptul de a fi drepți cu Dumnezeu și stricți cu noi înșine înaintea lui Dumnezeu), pace (faptul de a fi în pace cu Dumnezeu și cu ceilalți) și bucurie (faptul de a fi într-o stare de bucurie înaintea lui Dumnezeu) în Duhul Sfânt.

Noi credincioșii în Cristos suntem atât membre ale Trupului lui Cristos cât și reședința lui Dumnezeu și, de asemenea, suntem cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu, sfera în care Dumnezeu Își exercită autoritatea.

În biserică în calitate de împărăția lui Dumnezeu, suntem sub stăpânire, guvernare, disciplină și exersare; există multe lucruri negative care sunt excluse automat și orice răzvrătire sau întuneric este eliminat.

În epistolele sale către Corint și Galateni, Pavel vorbește despre anumite lucruri care, dacă sunt practicate de noi, vom fi descalificați din moștenirea împărăției lui Dumnezeu.

Dacă astăzi ne exersăm să trăim în împărăția lui Dumnezeu în viața de biserică, vom fi aduși sub stăpânirea, guvernarea și exersarea împărăției și vom savura pe Fiul minunat, plăcut și încântător al dragostei Tatălui, care este domeniul împărăției în care am fost aduși.

Tatăl ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei Sale

Conform cu Col. 1:12-13, Tatăl ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei Sale. În aceste versete vedem că împărăția lui Dumnezeu este ceva încântător și plăcut – este plăcut să fii în împărăția Fiului dragostei Tatălui.

Când Domnul Isus a fost botezat, Tatăl a declarat: Acesta este Fiul Meu, Preaiubitul, în care Mi-am găsit încântarea (Mat. 3:17). În mod similar, când Domnul a fost transfigurat pe munte, Tatăl a făcut aceeași declarație (Mat. 17:5).

Tatăl Își găsește plăcere în Fiul, și împărăția lui Dumnezeu astăzi este împărăția Fiului dragostei Tatălui; acesta este un lucru plăcut, o chestiune de încântare.

Această împărăție cuprinde numai trei secțiuni – secțiunea vieții de biserică (în această epocă), secțiunea părții cerești a împărăției cerurilor din mileniu (în epoca următoare) și cerul și pământul cel nou cu Noul Ierusalim ca finalizarea bisericii și a împărăției.

În fiecare dintre aceste trei secțiuni împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu este un lucru legat de încântare. Ce îndurare și ce har să fim transferați din întuneric în partea plăcută a împărăției lui Dumnezeu!

Dumnezeu Tatăl iubește partea încântătoare a împărăției, la fel cum Îl iubește pe Fiul Său minunat. El ne-a calificat pentru a fi eliberați de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat într-un domeniu numit împărăția Fiului dragostei Tatălui.

Pavel a scris acest cuvânt bisericii din Colose, care era sub invazia diferitelor filozofii, culturi, și religii; acestea au încercat să se amestece cu biserica, așa că le-a scris că Tatăl i-a transferat din toate aceste lucruri în împărăția Sa, unde Cristos este porția repartizată lor!

Aleluia, în împărăția Fiului dragostei Tatălui, ni s-a repartizat o porție din Cristosul atotinclusiv ca realitatea țării bune. El este spațios, atotinclusiv și atotcuprinzător; El este un domeniu vast pentru ca noi să-L explorăm și să Îl savurăm.

Deci ar trebui să renunțăm la orice filozofie sau cultură și ar trebui să ne concentrăm pur și simplu pe Cristos, Fiul încântător al lui Dumnezeu, și doar să-L savurăm pe El.

Tuturor credincioșilor li s-a repartizat o porție împreună cu toți sfinții în lumină, iar în împărăția Fiului dragostei Tatălui trebuie să Îl savurăm pe Cristos ca totul al nostru și în tot.

Am fost implicați în domeniul întunericului, în cultura, lucrurile tradiționale, filozofia și lucrurile lumii, și aceste lucruri au devenit un domeniu al întunericului, în care eram controlați de întuneric.

Dar prin regenerare am fost transferați din acest domeniu al întunericului în împărăția dragostei Fiului Tatălui. Aceste lucruri ale întunericului ne-au controlat, ne-au privat și ne-au distras din savurarea Cristosului atotinclusiv.

Dar slavă Domnului, am fost aduși în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, viața de biserică de astăzi!

Îți mulțumim, Tată, că ne-ai eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-ai transferat în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu. Aleluia, nu mai suntem sub stăpânirea și autoritatea întunericului – acum suntem în domeniul încântător, plăcut și minunat al împărăției Fiului dragostei Tatălui. Doamne Isuse, Tu ești plăcerea Tatălui și Tu ești și savurarea și satisfacția noastră. Vrem să Te savurăm și să ne împărtășim din Tine ca porția noastră repartizată împreună cu sfinții în lumină!

Să trăim în viața de biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei Tatălui de astăzi

Accentul în Col. 1:13 este pe împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu în această epocă, care este realitatea bisericii.

Viața de biserică de astăzi este împărăția Fiului dragostei Tatălui, care este la fel de încântătoare pentru Tatăl precum Fiul lui Dumnezeu (Col. 4:15-16).

Prin regenerare, toți credincioșii au fost transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu (Ioan 3:5); cu toții am fost scoși din întunericul lui Satan și am fost aduși în aspectul încântător al împărăției lui Dumnezeu.

Prin mântuirea și regenerarea lui Dumnezeu, toți am fost transferați în această secțiune încântătoare și plăcută a împărăției lui Dumnezeu. Viața de biserică de astăzi este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, chiar dacă din punct de vedere pozițional putem fi în domeniul împărăției lui Dumnezeu, este posibil ca încă să trăim sub autoritatea întunericului în viața noastră de zi cu zi.

În viața noastră de căsnicie, putem continua să schimbăm cuvinte cu soția noastră, ne putem certa sau bârfim; când ne acuzăm și ne învinovățim unii pe alții în certurile noastre, trăim sub autoritatea întunericului. Ori de câte ori trăim, umblăm și ne comportăm în sinele nostru, suntem în întuneric.

Viața de biserică este împărăția Fiului dragostei Tatălui și am fost transferați din întuneric în acest domeniu plăcut, dar trebuie să învățăm să trăim în acest domeniu trăind în duhul contopit, luându-L pe Cristos ca persoana noastră și trăind prin El.

Când trăim în sine, deși s-ar putea să nu facem păcate grosolane, noi suntem în întuneric; pur și simplu trăirea conform sinelui nostru ne aduce în întuneric, pentru că ne face să fim despărțiți de Cristos. O, Doamne Isuse!

Fie ca să învățăm să trăim astăzi în viața de biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei Tatălui, prin deschiderea zilnică față de Domnul, luându-L ca viața și persoana noastră și umblând și trăind prin El!

Când nu Îl luăm pe Cristos ca persoana noastră și nu trăim prin El, suntem în întuneric; numai Cristos este lumină și El trebuie să satureze și să prevaleze în fiecare aspect al vieții noastre de zi cu zi.

Dacă Cristos nu este viața și persoana noastră și dacă nu Îl trăim pe Cristos, anumite părți ale umblării noastre zilnice nu vor fi umplute cu Cristos.

Fie ca să nu închidem părți din viața și ființa noastră față de Cristos; fie ca să învățăm să ne deschidem Lui și să-i permitem Lui ca lumină și viață să intre, să ne satureze și să ne pătrundă.

Doar atunci când Cristos ne ocupă și saturează fiecare parte din noi și fiecare aspect al umblării noastre zilnice, putem fi în întregime în lumină, fiind totodată eliberați de sub controlul autorității întunericului.

În ochii lui Dumnezeu, Cristos este Cel mai încântător, iar biserica este împărăția Fiului dragostei Sale, așa că El Își găsește plăcerea în împărăția Sa.

Fie ca să învățăm să trăim viața de biserică ca domeniu al încântării și plăcerii lui Dumnezeu în Cristos, și fie ca să-L luăm pe Cristos ca viața și persoana noastră pentru a trăi prin El în viața de biserică.

Când trăim și umblăm prin duhul, biserica devine încântătoare pentru noi; alții pot găsi defecte și probleme în biserică, dar noi avem viziunea lui Dumnezeu despre biserică – biserica este plăcută, încântătoare, minunată și excelentă!

Aleluia pentru biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei Tatălui, domeniul încântării și satisfacției Tatălui!

Doamne Isuse, vrem să trăim viața de biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei Tatălui prin faptul că Îl savurăm pe Cristos, deschizându-ne întreaga noastră ființă către El și permițându-I să ne satureze toate părțile noastre interioare. Dragă Doamne Isuse, Tu ești Preaiubitul Tatălui și Tu ești și Preaiubitul nostru; Tu ești cel mai încântător, plăcut și minunat. Ne deschidem ființa noastră către Tine, Doamne și Îți permitem să pătrunzi, să Te răspândești și să saturezi fiecare parte a ființei noastre pentru a ne ocupa cu Tine Însuți. Salvează-ne de umblarea sau trăirea în carne. Păstrează-ne în întoarcerea către Tine, luându-Te ca viața și persoana noastră, și trăind prin și datorită Ție!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Living in the Church Life as the Kingdom of the Son of the Father’s Love today (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 3 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristosul răscumpărător ca realitate a vițelei roșii ne curățește de impuritate

30/07/2019 by Credincios în Cristos 1 Comment

Unul dintre tipurile reprezentative ale lui Cristos revelate în mod unic în cartea Numeri este vițeaua roșie, componenta principală a apei pentru impuritate, și care Îl simbolizează pe Cristosul răscumpărător.

Nu se vorbește prea mult despre tipul reprezentativ al vițelei roșii, dar acesta se referă la Cristosul răscumpărător care, pe baza procesului prin care a trecut și împreună cu eficacitatea și rezultatul morții și învierii Sale, ne poate spăla păcatul și impuritățile.

Primul tip reprezentativ al lui Cristos pe care l-am văzut în Numeri este toiagul înmugurit, care este un tip foarte pozitiv pe un fundal foarte negativ.

În timp ce a existat o răzvrătire împotriva lui Moise și a lui Aaron din partea poporului și a câtorva dintre leviți, Dumnezeu a venit să arate cine are autoritatea delegată a lui Dumnezeu; modul în care a făcut-o a fost în calea vieții.

El nu a arătat din ceruri cine are autoritatea Sa, ci a cerut copiilor lui Israel să aducă douăsprezece toiege, câte unul pentru fiecare dintre triburile lui Israel, înaintea lui Dumnezeu în fața Chivotului în Sfânta Sfintelor, iar toiagul care înmugurea era cel pe care Dumnezeu l-a ales și l-a rânduit.

Înmugurirea ține de viață; toiegele celor douăsprezece triburi ale lui Israel au fost moarte, fără rădăcini, lipsite de viață și fără frunze, dar Dumnezeu a făcut ca unul dintre ele să înmugurească, să înflorească și chiar să aducă rod – migdale coapte.

Pe de-o parte, trebuie să ne dăm seama că în noi există mândrie și ambiție și acest lucru ne face să ne răzvrătim împotriva autorității lui Dumnezeu și a autorității pe care El a rânduit-o să Îl reprezinte pe pământ.

Pe de altă parte, însă, trebuie să fim înaintea Domnului, să Îl savurăm și să Îl experimentăm în moartea și învierea Sa pentru manifestarea vieții de înviere.

De-a lungul secolelor, a existat multă luptă pentru putere și pentru o poziție mai înaltă, iar această ambiție, împreună cu mândria, a subminat planul lui Dumnezeu și I-a vătămat poporul. Mândria este în noi toți, iar mândria dă naștere la ambiție; mândria ne face un nebun de frunte și ne face să nu primim binecuvântarea lui Dumnezeu și îndurarea Sa.

Nu trebuie să gândim despre noi mai mult decât se cuvine, ci mai degrabă să ne smerim, să stăm departe de mândrie și să Îl predicăm pe Cristos Isus ca Domn și pe noi înșine ca sclavi ai sfinților.

Trebuie să ne dăm seama că Domnul Isus, Mântuitorul și viața noastră, a venit la noi și în noi ca să ne slujească; El ne-a slujit când era pe pământ, El este printre noi ca Cel care ne slujește și chiar în eternitate El ne va sluji ca Mielul lui Dumnezeu.

Principiul slujirii Domnului se află în toiagul înmugurit, căci învierea este un principiu etern în serviciul nostru față de Dumnezeu.

Putem fi capabili să facem mult pentru Domnul și “în numele Său”, dar orice noi putem face este din domeniul natural și nu este acceptabil pentru Dumnezeu. Cu toate acestea, ceea ce este imposibil pentru noi face parte din domeniul învierii și devine ceea ce Dumnezeu face – lucrarea Sa, serviciul Său prin noi și în noi.

Să vedem cum vițeaua roșie Îl simbolizează pe Cristosul răscumpărător și să aplicăm aceasta la experiența noastră

Componenta principală a apei pentru impuritate în Numeri 19 a fost vițeaua roșie; vițeaua roșie Îl simbolizează pe Cristosul răscumpărător.

Dacă citim consemnarea din Numeri 19 cu privire la componentele apei pentru impuritate și procesul prin care trebuia să treacă, vom fi plini de laudă și închinare la adresa lui Dumnezeu pentru Cristosul nostru răscumpărător.

Cristos Însuși este realitatea tuturor lucrurilor pozitive și, în special El, în calitate de Răscumpărătorul, este realitatea vițelei roșii. Trebuie să vedem detaliile și specificațiile acestei ape pentru impuritate și să vedem cum Îl semnifică pe Cristos și cum o putem aplica la experiența noastră.

Vițeaua era roșie – culoarea roșie semnifică asemănarea cu carnea păcatului, care este pentru purtarea păcatului omului în mod exterior. Cristos a devenit în asemănarea cu carnea păcatului – și totuși fără păcat în carne – pentru ca El să poată purta păcatele și păcatul nostru în carnea Sa, terminând păcatul și tratând toate păcatele noastre.

Cristos este realitatea vițelei roșii – El este Cel care răscumpără, Cel care nu a avut păcat, fără cusur, fără pată, dar avea asemănarea cu carnea păcatului și El a venit să trateze și să înlăture păcatul din carne.

Nici un defect – vițeaua roșie fără defect înseamnă că, deși Cristos era asemănător cu carnea păcatului, El nu avea natura păcătoasă.

Cristos a venit în calitate de Dumnezeul care a devenit om; El este Dumnezeul care s-a îmbrăcat cu carne – El s-a îmbrăcat cu asemănarea cărnii păcatului, dar nu a avut păcat și nu s-a găsit nici un păcat sau cusur în El. Vițeaua roșie trebuia să fie perfectă, fără cusur; acest lucru indică faptul că Cristos a fost perfect.

Fariseii, saducheii, iudeii, romanii și poporul, ei toți au încercat să găsească vină în El, dar El a fost fără cusur și perfect.

Vițeaua roșie, care nu a fost niciodată sub jug, simbolizează că Cristos nu a fost niciodată folosit de nimeni; în mod special, El nu a fost niciodată folosit de Satan sau pentru Satan.

Satan a venit ca să Îl ispitească și să Îl determine să păcătuiască sau să alunece, dar El l-a învins pe Satan în umanitatea Sa, și în El, conducătorul acestei lumi nu a avut nimic. Satan a încercat să Îl ispitească și să Îl înșele, dar El a respins mereu ispitele lui și nu a fost niciodată folosit de dușmanul lui Dumnezeu. Ce om-Dumnezeu!

Ca și vițeaua roșie, Cristos a fost crucificat în afara taberei, pe Golgota, un munte mic în afara orașului Ierusalim (Num. 19:3; Evr. 13:12-13; Mat. 27:33). Cristos a fost dus în afara taberei și a fost crucificat, așa cum vițeaua a fost dusă în afara taberei.

Chiar și un astfel de tip reprezentativ al vițelei roșii arată spre răscumpărarea lui Cristos, felul în care a fost tratat și ucis, și chiar locația în care a avut loc acest lucru! Minunat!

Lemnul de cedru, firele stacojii și isopul ca un tip reprezentativ al lui Cristos. Preotul trebuia să ia lemn de cedru și isop și fire stacojii și să le arunce în mijlocul arderii viței (Num. 19:6).

Lemnul de cedru, un copac înalt și demn, Îl simbolizează pe Cristos în umanitatea Sa demnă. Isopul, una dintre cele mai mici plante, Îl simbolizează pe Cristos în umanitatea Sa umilă. Stacojiul, roșu la culoare, simbolizează răscumpărarea în înțelesul ei cel mai înalt.

Cristosul înalt și demn și Cristosul cel umil și smerit în răscumpărarea Sa erau elemente pentru compoziția apei pentru impuritate.

Cenușa ca un tip reprezentativ al lui Cristos și eficacitatea eternă a lucrării Sale răscumpărătoare. În Num. 19:9 vedem cum un om (care este curat) trebuia să adune cenușa vițelei roșii (după ce era arsă) și să o pună în afara taberei într-un loc curat, iar această cenușă trebuia păstrată pentru adunarea copiilor lui Israel ca apă pentru impuritate, căci este o ofrandă pentru păcat.

Cenușa se referă la faptul că Cristos este redus la nimic; în Marcu 9:12 vedem că Cristos în calitate de Fiul Omului a venit, a suferit multe lucruri, dar a fost socotit ca nimic. Acest lucru l-a experimentat Domnul în viața Sa umană – El a suferit mult, dar El a fost socotit ca fiind nimic.

Această cenușă a fost păstrată pentru apă pentru impuritate; era o purificare a păcatului sau o ofrandă pentru păcat. Și impuritatea la care se face referire aici nu era numai cea a păcatului, ci cea a morții, care a devenit prevalentă printre copiii lui Israel (Numeri 16:49), de aceea aveau nevoie de apă pentru impuritate.

Cenușa care era așezată în afara taberei într-un loc curat (Numeri 19:9) – aceasta simbolizează eficacitatea răscumpărării Domnului care rămâne în locul păcătoșilor.

Faptul că sângele răscumpărător era adus în fața Cortului Întâlnirii și era stropit acolo simbolizează că răscumpărarea lui Cristos este eficientă înaintea lui Dumnezeu și că Dumnezeu este satisfăcut cu lucrarea de răscumpărare a lui Cristos.

Pe de o parte, eficacitatea răscumpărării Domnului este aplicată nouă, păcătoșilor, iar pe de altă parte, acest sânge răscumpărător este eficace pentru totdeauna înaintea lui Dumnezeu.

Aplicarea apei pentru impuritate. Când cineva devenea necurat, prin faptul că intra în contact cu moartea (fie o persoană moartă, o situație moartă, fie un animal mort), trebuia să ia cenușa arderii ofrandei pentru păcat și să adauge la ea apă curgătoare într-un vas (Num. 19:17).

Apa curgătoare Îl simbolizează pe Duhul Sfânt în învierea lui Cristos. Acest lucru ne arată că, dacă atingem moartea, pe neașteptate sau inconștient, ori de câte ori suntem conștienți de moarte sau de faptul că suntem în moarte, trebuie să aplicăm răscumpărarea lui Cristos și să Îl luăm ca realitate a vițelei roșii.

Doar lucrarea de răscumpărare a lui Cristos, prin umanitatea Sa demnă și umilă, cu moartea Sa și cu Duhul Învierii Sale, ar putea vindeca și curăța situația de necurăția morții. În apa pentru impuritate există eficacitatea răscumpărării lui Cristos cu puterea de spălare a Duhului învierii Sale.

Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai devenit la fel ca noi, în asemănarea cărnii păcatului, ca să ne poți purta păcatul, să tratezi păcatul și să condamni păcatul în carne. Îți mulțumim că ai o umanitate demnă și înaltă, și totuși umilă și smerită; ca o astfel de Persoană, Tu ai îndeplinit răscumpărarea pentru noi. Îți mulțumim, Doamne, că ai fost crucificat în afara taberei, pentru că Te-ai oferit lui Dumnezeu prin Duhul etern. Aleluia, astăzi Îl putem aplica pe Cristosul răscumpărător la ființa noastră și putem fi vindecați și curățiți de necurăția morții.

Duhul Sfânt aplică răscumpărarea lui Cristos la noi pentru a ne curăța de întinare

Ori de câte ori noi, poporul lui Dumnezeu, suntem pângăriți de moarte, trebuie să venim la Domnul și trebuie să permitem Duhului Sfânt să ne fie aplicat pentru a ne curăța și spăla.

După cum se vede în tipul reprezentativ al vițelei roșii, componenta principală a apei pentru impuritate în Numeri 19, Duhul Sfânt este compus cu eficacitatea eternă a răscumpărării Domnului, iar când Îl aplicăm ființei noastre, necurăția noastră este îndepărtată.

Pe de o parte trebuie să vedem și să apreciem procesul prin care a trecut Cristos, realitatea vițelei roșii și, pe de altă parte, trebuie să aplicăm această Persoană cu toate lucrurile prin care a trecut la ființa noastră.

Ceea ce a făcut Cristos este eficace pentru eternitate înaintea lui Dumnezeu și trebuie aplicat la noi, păcătoșii.

Când suntem pângăriți și ne dăm seama de acest lucru, trebuie să venim la Domnul, să Îl luăm pe Cristos ca realitate a vițelei roșii și să Îi permitem Duhului Sfânt să ne fie aplicat pentru a îndepărta orice necurăție din noi.

Pur și simplu, prin faptul că venim la Domnul, ne rugăm și citim Cuvântul Său, noi suntem spălați, suntem curățiți și orice impuritate este înlăturată de la noi.

În 1 Ioan 1:7 ni se spune că, dacă umblăm în lumină, așa cum și El este în lumină, avem părtășie unul cu altul și sângele lui Isus, Fiul Său, ne curăță de orice păcat. Când ne dăm seama că am păcătuit, când suntem conștienți că suntem pângăriți, trebuie să luăm sângele Domnului Isus ca să fim spălați și curățiți de păcatele noastre pentru a restabili părtășia dintre noi și Dumnezeu.

Pângărirea și păcatul nostru ne fac să fim tăiați din părtășia noastră cu Dumnezeu, așa că Dumnezeu ne oferă o cale ca să ne întoarcem la El.

El Însuși a devenit om, S-a îmbrăcat cu asemănarea cărnii păcatului, a tratat păcatul în carne și în înviere a devenit Duhul îmbogățit cu toate elementele divinității, umanității, trăirii omenești, crucificării, morții și învierii Sale.

Sângele pe care l-a vărsat pe Golgota acum două mii de ani este eficient și astăzi, vorbește mai mult decât orice alt sânge; acest sânge vorbește pentru iertarea păcatelor și curățirea de impuritate.

Pur și simplu trebuie să venim la Domnul în lumină și să aplicăm sângele lui Cristos, iar Duhul Sfânt va aplica răscumpărarea lui Cristos la ființa noastră pentru ca să fim curățiți de orice impuritate, păcat și necurăție. Aleluia!

Doamne Isuse, venim la Tine așa cum suntem; vrem să umblăm în lumină, ca să putem avea părtășie cu Tine, și sângele Tău ne curățește de orice păcat. Îți mulțumim, Doamne, că Ți-ai vărsat sângele pe cruce pentru răscumpărarea noastră. Îți mulțumim că ai devenit Duhul ca să aplici sângele la ființa noastră și să ne curățești de orice nedreptate, păcat și necurăție. Amin, Doamne Isuse, pur și simplu venim la Tine și permitem Duhului Sfânt să aplice răscumpărarea lui Cristos la ființa noastră ca să putem fi spălați, curățiți și purificați și putem continua în părtășie cu Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Redeeming Christ as the Reality of the Red Heifer Cleanses us from Impurity (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 10 ziua 2 (bazat pe sluba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să fim preoții sfinți care sunt stăpâniți de către Dumnezeu și care Îl trăiesc pe Cristos ca să aprindă lămpile

26/07/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Sarcina sfântă de a aprinde lămpile în Locul Sfânt era serviciul persoanelor sfinte, serviciul preoților, cei care erau saturați cu Dumnezeu, umpluți cu Dumnezeu și care trăiau absolut pentru Dumnezeu; preoții sfinți Îl exprimă pe Dumnezeu în viața lor de zi cu zi și Îl administrează pe Dumnezeu altora.

Aprinderea lămpilor este o sarcină sfântă care aparține exclusiv preoților; nici o persoană ordinară nu era calificată să aprindă lămpile sau să ardă tămâia și nici o persoană de rând nu avea dreptul să ardă tămâia.

Trebuie să fim preoții sfinți ai lui Dumnezeu astăzi, aceia care sunt umpluți cu Dumnezeu și saturați cu Dumnezeu, aceia care slujesc lui Dumnezeu și omului.

Îi slujim lui Dumnezeu în biserică, care este tabernaculul lui Dumnezeu astăzi; locuința lui Dumnezeu pe pământ este biserica, iar noi în calitate de credincioșii în Cristos trăim în viața de biserică și avem responsabilitatea de a aprinde lămpile și de a arde tămâie.

Intenția și scopul lui Dumnezeu este de a avea o clădire pe pământ pentru locuința Sa, o locuință reciprocă între Dumnezeu și om, și ca această locuință să devină expresia Sa pe pământ.

În Vechiul Testament vedem cum a fost dată lui Moise o viziune a tabernaculului împreună cu modelul său, împreună cu rânduielile, ofrandele și preoția.

În Noul Testament, preoția și tabernaculul sunt unul și același lucru; noi suntem atât locuința lui Dumnezeu, cât și slujitorii Săi, preoții Săi.

Dumnezeu vrea ca să câștige o preoție, un grup corporativ care este poporul Său spiritual și care Îl exprimă și este umplut cu El.

Acest grup de oameni sunt credincioșii în Cristos, biserica de pe pământ astăzi; în calitate de credincioși în Cristos și mădulare ale Trupului lui Cristos, astăzi avem responsabilitatea de a intra în Locul Sfânt (reprezentat de întâlnirile bisericii) și să aprindem lămpile pentru a face ca lumina divină să strălucească.

Trebuie să aprindem lămpile, iar pentru aceasta trebuie să trăim în mod corespunzător – trebuie să Îl exprimăm pe Cristos în viața noastră de zi cu zi, așa cum preoții trebuiau să poarte veșmintele preoțești când aprindeau lămpile.

De seara până dimineața, datoria noastră este să aprindem lămpile; astăzi suntem în timpul nopții, în cea mai întunecată parte a acestei epoci, și până când vine Domnul, trebuie să aprindem lămpile în Locul Sfânt pentru ca poporul lui Dumnezeu să aibă lumină, să savurăm multele aspecte bogate ale lui Cristos, și ca toți să avansăm spre Sfânta Sfintelor pentru a fi în prezența directă a lui Dumnezeu.

Să fim preoții sfinți care sunt stăpâniți de către Dumnezeu și care Îl trăiesc pe Cristos pentru a aprinde lămpile

Sarcina sfântă de a aprinde lămpile în Locul Sfânt a fost un serviciu al preoților; oamenii obișnuiți nu pot face acest lucru, numai persoanele sfinte, preoții, pot aprinde lămpile.

Dacă suntem oameni comuni, dacă suntem la fel ca cei din lumea de azi, nu suntem calificați să aprindem lămpile; numai preoții sfinți pot intra în Locul Sfânt și pot aprinde lămpile.

Ce înseamnă să fii preot? A fi preot, conform întregii Bibliei, înseamnă să fim o persoană care este luată în stăpânire de Dumnezeu, umplută cu Dumnezeu, saturată cu Dumnezeu și care trăiește absolut pentru Dumnezeu.

A fi preot înseamnă că Dumnezeu este profesia noastră; ocupația noastră unică este să Îl savurăm pe Dumnezeu, să Îl iubim pe Dumnezeu, să fim în prezența Sa și să fim umpluți cu Dumnezeu.

Există un preț implicat pentru a fi un adevărat preot; nu doar apărem la întâlnire și spunem: sunt un preot! Totul depinde de cât de mult suntem stăpâniți de Domnul, cât de mult suntem umpluți și saturați cu Dumnezeu și cât de mult trăim absolut pentru Dumnezeu.

A fi un preot depinde de cât de mult trăim pe Cristos în timpul săptămânii, cât de mult suntem îmbrăcați cu El în momentele noastre private sau în momentele noastre cu alți oameni.

Aprinderea lămpilor în Locul Sfânt necesită serviciul unei asemenea persoane (vezi 1 Pet. 2:5, 9; Apoc. 1:6). Suntem o preoție sfântă, o preoție împărătească, o preoție în mod autentic spirituală; aceasta să fie realitatea noastră zilnică.

Când vorbim despre a fi preot, trebuie să luăm în considerare în special îmbrăcămintea preotului; preotul trebuia să aibă un pieptar, un efod, o mantie, o tunică brodată în lucrare de carouri, un turban și un brâu pentru încins – acestea sunt veșminte sfinte pentru preoți.

Ce semnifică aceste veșminte? Ele semnifică expresia lui Cristos în preoție și, în special în ceea ce ne privește, veșmântul nostru preoțesc este Cristos trăit din noi.

Când ne trăim viața de zi cu zi, făcând treburile noastre zilnice, slujba noastră și celelalte activități pe care le facem, îl exprimăm noi pe Cristos?

Pe de o parte Îl avem pe Cristos ca întrupare a lui Dumnezeu înăuntrul nostru și, pe de altă parte, trebuie să Îl avem pe Cristos ca expresie și ca viața noastră. Cristos trebuie să fie trăit din noi.

El trebuie să ne satureze și să ne pătrundă în interior, și El trebuie să fie trăit din noi la exterior.

Ca preoți sfinți trebuie să petrecem zilnic timp cu Dumnezeu, fiind în prezența Sa, saturați cu frumusețea Sa, ca să putem radia excelența Sa; pe măsură ce suntem infuzați cu El, elementul Său operează în noi pentru a ne transforma în interior și pentru a ne conforma imaginii Sale în exterior.

Când are loc un astfel de proces metabolic, Îl vom exprima pe Cristos în mod spontan.

Dar dacă în viața noastră de zi cu zi nu avem expresia lui Cristos, atunci orice facem în întâlnirile bisericii va fi ipocrizie, un spectacol cu care ne îmbrăcăm ca să îl vadă alții.

Dacă nu suntem îmbrăcați cu trăirea lui Cristos, adevăratele noastre veșminte preoțești, nu suntem calificați sau echipați pentru a aprinde lămpile.

Calificarea noastră de a aprinde lămpile în Locul Sfânt astăzi este faptul de a fi stăpâniți de Dumnezeu, umpluți cu Dumnezeu, saturați cu Dumnezeu și trăirea lui Cristos pentru a-L exprima pe El; astfel, oricând ne întâlnim, vom aprinde spontan lămpile.

Doamne Isuse, vrem să fim preoții sfinți care sunt saturați cu Dumnezeu și sunt luați în stăpânire de către Dumnezeu pentru a fi calificați să aprindă lămpile în Locul Sfânt. Amin, Doamne, păstrează-ne în prezența Ta pentru a fi infuzați și saturați cu Tine, astfel încât elementul Tău să ne satureze, să ne pătrundă și să fie exprimat prin noi. Doamne, Tu să fii trăit prin noi astăzi. Trăirea noastră zilnică să fie trăirea lui Cristos și expresia noastră să fie expresia lui Cristos. Mântuiește-ne de ipocrizie; mântuiește-ne din a face un spectacol sau de a ne preface în fața altora. Doamne, fă-ne preoții sfinți care sunt saturați cu Cristos și care Îl exprimă pe Cristos, ca să putem aprinde lămpile în Locul Sfânt.

Să fim preoții sfinți de astăzi care experimentează aprinderea autentică a lămpilor în întâlnirile bisericii

Lumina din Locul Sfânt nu era o lumină naturală sau o lumină artificială; era o lumină care provenea din lampadarul de aur, adică din natura divină a lui Cristos.

Lampadarul se referă la natura divină care este suportul, ceea care susține lămpile cu lumina.

Pentru ca noi să experimentăm aprinderea autentică a lămpilor în întâlnirile de biserică, trebuie să avem câteva elemente sau calificări.

Mai întâi, trebuie să Îl avem pe Cristos, întruparea Dumnezeului Triunic în calitate de lampadar; trebuie să Îl savurăm pe Cristos, să Îl experimentăm pe Cristos și să fim umpluți și saturați cu Cristos.

Trebuie să avem natura divină ca aurul, elementul lampadarului; trebuie să fim părtași ai naturii divine, savurând promisiunile divine din Cuvântul lui Dumnezeu.

Trebuie să savurăm și să experimentăm umanitatea înnobilată a lui Isus reprezentată de fitilul lampadarului; trebuie să mâncăm umanitatea Domnului, să fim părtași în duh în trăirea Sa omenească prin citirea și rugăciunea asupra Cuvântului Său, iar în viața noastră trebuie să fie exprimată umanitatea lui Isus.

De asemenea, trebuie să experimentăm și să fim umpluți cu Duhul lui Cristos reprezentat de ulei; trebuie să fim saturați cu Duhul, și anume cu Duhul compus atotinclusiv al lui Cristos pentru aprinderea lămpilor.

În cele din urmă, trebuie să fim oameni sfinți ca preoți, cei saturați cu Dumnezeu și îmbrăcați cu expresia lui Cristos reprezentată de veșmintele noastre preoțești.

Acest lucru vorbește despre viața noastră zilnică; nu putem truca viața creștină, nici nu putem să ne punem o mască atunci când venim la întâlnire, ci mai degrabă trebuie să Îl experimentăm pe Cristos și să fim umpluți cu El pentru ca El să devină expresia noastră.

Când venim la întâlnire, pur și simplu expunem ceea ce suntem și unde am fost, ceea ce am făcut și unde suntem în relația noastră cu Cristos.

Toate aceste elemente – lampadarul (întruparea lui Dumnezeu, Cristos), aurul (natura divină), fitilul (umanitatea înnobilată a lui Cristos), uleiul (Duhul lui Cristos) și preoții sfinți cu veșmintele preoțești (Cristos ca expresie a noastră) trebuie să fie experiența noastră zilnică.

Dacă Îl experimentăm pe Cristos în toate aceste aspecte și apoi venim la întâlnire, Îl vom exprima pe Cristos în mod spontan; automat vom fi cei care aprind lămpile și, împreună cu ceilalți preoți, vom lupta în calitate de armata lui Dumnezeu. Amin!

Preoții trebuiau să mențină lămpile aprinse de seara până dimineața înaintea lui Iehova; nu se spune nimic în Exod 27:21 legat de ziuă, fapt care ne arată că epoca de astăzi este noaptea, nu ziua.

De aceea, avem nevoie ca lumina să strălucească în această epocă a nopții până când se ivește ziua, până când Domnul ca Luceafărul de dimineață se întoarce (vezi Rom. 13:12; 2 Pet. 1:19).

Prin lumina care strălucește în întâlniri în timpul acestei epoci întunecate, suntem luminați ca să vedem mai mult din Cristos și pentru a vedea mai clar drumul către Sfânta Sfintelor; Îl vom savura pe Cristos în adâncimile Sale dinăuntrul lui Dumnezeu și vom intra în Sfânta Sfintelor pentru a fi în prezența lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem să fim cei care Îl experimentăm pe Cristos autentic zi de zi, ca să fim preoții sfinți care aprind lămpile în Locul Sfânt. Mântuiește-ne, Doamne, din faptul de a trăi în întuneric și din faptul de a răspândi întuneric altora. Adu-ne în lumină și păstrează-ne în umblarea în lumină zi de zi. Zilnic să Îl savurăm pe Cristos ca întrupare a Dumnezeului Triunic, să savurăm umanitatea înnobilată a lui Isus, să fim saturați cu Duhul lui Cristos și să trăim ca niște preoți sfinți care Îl exprimă zilnic pe Cristos, ca să fim calificați să aprindem lămpile în Locul Sfânt. Amin, Doamne, fă-ne astfel de persoane, aceia care experimentează aprinderea autentică a lămpilor în întâlnirile bisericii!