trăim în viața de biserică

Să-L experimentăm pe Cristosul universal de vast în lățimea, lungimea, înălțimea și adâncimea Sa

10/07/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristosul nostru este țara atotinclusivă; ca atare, El este universal de vast pentru noi – El este o țara bună și spațioasă, ale cărui dimensiuni sunt lățimea, lungimea, înălțimea și adâncimea (Efeseni 3:18).

Cristosul nostru este universal de vast și spațios; El este atât atotinclusiv cât și atotcuprinzător, iar dimensiunile Lui și dimensiunile universului pentru ca noi să-L savurăm și să participăm în El, să-L experimentăm și să fim una cu El! Aleluia!

Deci zi de zi și chiar oră cu oră trebuie să-L savurăm pe Cristosul minunat și atotinclusiv, ca țara bună, luându-L pe Dumnezeu ca har pentru savurarea noastră.

Cristosul nostru este țara bună care curge cu lapte și miere; El este întruparea Dumnezeului Triunic procesat care ne-a fost dat ca har divin pentru savurarea noastră.

Savurarea lui Cristos de către noi trebuie să crească, să fie lărgită, să se extindă și să umple întreaga noastră ființă și întreaga noastră viață.

Pe de o parte Cristos este Răscumpărătorul, Cel care ne alimentează zilnic pentru trăirea noastră înaintea lui Dumnezeu și apa vie pentru a ne potoli setea.

Pe de altă parte, însă, trebuie să experimentăm bogățiile lui Cristos ca țara bună fiind în duhul contopit; numai atunci când suntem dominați, guvernați, îndrumați, mișcați și conduși de duhul nostru, putem intra în savurarea deplină a bogățiilor lui Cristos ca țara bună.

Nu ar trebui să fim guvernați doar de mediu; da, mediul ne arată ceea ce vrea Dumnezeu să facă în noi, iar mediul este aranjat în mod suveran de către Dumnezeu pentru transformarea noastră, dar ceea ce ar trebui să ne guverneze și să ne direcționeze ar trebui să fie duhul nostru.

Aleluia pentru duhul nostru contopit! Trebuie să ne îngrijim de odihna în duhul nostru, de simțul Duhului din duhul nostru și vrem să trăim în duh, să ne exersăm duhul și să rămânem în duhul nostru contopit, pentru că în duhul putem să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos ca realitate a țării bune.

În duhul nostru avem o comoară: avem chipul lui Cristos, slava lui Dumnezeu strălucind în fața lui Cristos; această comoară o avem în vasele noastre de pământ, iar suficiența noastră este de la El. Aleluia!

Cu cât petrecem mai mult timp cu Domnul pentru a-L savura în duhul nostru, cu atât Îl contactăm mai mult pe Domnul și petrecem timp față-de-față cu El, fiind față în față cu Domnul, cu atât suntem mai infuzați cu El, cu atât mai mult comoara divină în noi ne saturează vasul nostru și cu atât Îl savurăm mai mult pe Cristosul nepătruns bogat ca țara bună.

Cu cât Îl privim mai mult pe Domnul față în față, cu atât mai mult timp petrecem în indexul ochilor Săi, având zâmbetul Său strălucitor asupra noastră, cu atât avem prezența Lui, suntem infuzați cu bogățiile Sale și devenim duplicatul Său – suntem umpluți de bogățiile lui Cristos pentru ca și alții să Îl savureze!

Să nu fim pe o anumită linie ci să experimentăm dimensiunile universale ale lui Cristos pentru a avea o „experiență cubică” a Sa

Prima noastră experiență a lui Cristos este în lățimea Sa; experimentăm cât de larg este El, cât de atotinclusiv, cât de bogat și dulce și cât de vast este Cel pe care-L să savurăm.

Apoi, experimentăm lungimea lui Cristos și devenim ceva mai solid înrădăcinați în El. Pe măsură ce avansăm în El, experimentăm înălțimea și adâncimea.

Lățimea și lungimea sunt orizontale, în timp ce înălțimea și adâncimea sunt verticale; experiența noastră din Cristos devine în cele din urmă tridimensională, ca un cub.

Deoarece experimentăm un anumit aspect al lui Cristos și-L savurăm pe El atât de mult într-o anumit aspect, tindem să devenim unici, adică să rămânem pe aceeași linie mult timp.

De exemplu, cineva poate dori cu adevărat să citească numai Biblia; iubește Biblia, are Biblia cu el tot timpul, citește Biblia din nou și din nou, iar el este versat în Biblie.

Dar poate că nu îi place să se roage și poate nu crede că trebuie să se roage. O astfel de persoană este unică, pe o singură linie.

Un alt credincios poate să vrea doar să se roage; se roagă tot timpul, se deschide Domnului cu privire la toate lucrurile, și petrece foarte mult timp în genunchi înaintea Domnului.

Dar acesta poate să nu-i placă să citească Biblia, iar rezultatul rugăciunii sale ample nu este unul potrivit.

Există istorisirea unei anumite surori căreia nu i-a plăcut să citească Biblia, dar ea voia cu adevărat să se roage și să postească înaintea Domnului, așa că a făcut-o timp de șapte zile consecutive.

Deoarece starea ei fizică se deteriora, frații din conducere au vizitat-o să aibă o părtășie cu ea și să o ajute să mănânce ceva și, de asemenea, au citit din Biblie, dar ea nu a mâncat nimic.

La scurt timp, sora a murit și a plecat la Domnul. Aceasta este o tragedie, căci aici avem o căutătoare iubitoare a lui Dumnezeu, care este pe o singură linie până la moarte, nefiind echilibrată de experiența altora din Cristos.

Este foarte important ca noi să-L experimentăm pe Cristos nu doar în lățimea Sa, ci și în lungimea Sa, nefiind pe o singură linie, ci bi-dimensionali. Experimentarea lui Cristos doar pe o linie ne poate duce la extremism, dar dacă suntem echilibrați de mai multe aspecte ale lui Cristos vom fi păstrați în siguranță și vom fi echilibrați.

Trebuie să citim Biblia, să ne întâlnim cu sfinții, să ne rugăm, să ne rugăm peste Cuvântul lui Dumnezeu, să postim și să facem multe alte activități spirituale, dar concentrarea doar pe una dintre aceste activități prea mult ne va duce la extrem și nu-L putem experimenta pe Cristos în întregime.

Ceea ce avem nevoie este să-L experimentăm pe Cristos în dimensiunile Sale universale; pentru aceasta avem nevoie de viața de biserică, pentru a-L savura și experimenta pe Cristos împreună cu toate membrele Trupului.

Avem o anumită experiență și savurare a lui Cristos, iar când ne întâlnim și împărtășim cu sfinții și primim porția lor, suntem echilibrați în experimentarea de către noi a lui Cristos.

Ceea ce Domnul are nevoie astăzi nu sunt multe linii unice, ci ca toți să fim zidiți împreună, țesuți împreună ca un „covor” și chiar avem o experiență tridimensională a lui Cristos pentru a-L experimenta pe Cristosul într-un mod cubic.

Trebuie să avem o experiență echilibrată a lui Cristos în biserică; aici în viața de biserică descoperim că lățimea și lungimea Sa sunt incomensurabile, căci Cristos se răspândește și ajungem să vedem că dimensiunile universului sunt chiar dimensiunile lui Cristos.

După ce experimentăm lățimea și lungimea lui Cristos, începem să experimentăm înălțimea și apoi adâncimea lui Cristos.

Este posibil să credem că întâi experimentăm adâncimea Lui și apoi înălțimea Lui, dar de fapt întâi experimentăm înălțimea Lui și apoi adâncimea Lui.

Experiențele spirituale ale adâncimii lui Cristos vin după experiențele înălțimii lui Cristos; întâi creștem în sus în El și apoi suntem înrădăcinați.

În experimentarea lui Cristos de către noi, trebuie să mergem înainte și înapoi și în sus și în jos, pentru ca în cele din urmă experiența noastră să fie un „cub” solid; când experiența noastră este așa, nu putem să cădem sau să fim zdrobiți. Este bine să-i spunem Domnului în timpul nostru împreună cu El,

Doamne Isuse, vrem să înaintăm și să mergem mai departe în savurarea și experimentarea lui Cristos de către noi, pentru a putea cuprinde împreună cu toți sfinții care sunt dimensiunile universale ale lui Cristos! Amin, Doamne, izbăvește-ne de a fi pe „o singură linie”, cei care accentuează la extrem un anumit aspect particular al lui Cristos sau p practică în viața noastră creștină. Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului și, de asemenea, și sfinților, pentru a putea fi echilibrați în experimentarea lui Cristos de către noi. Amin, dragă Doamne Isuse, vrem să mergem înainte și înapoi și în sus și în jos, în savurarea și experimentarea lui Cristos de către noi, astfel încât experimentarea Sa de către noi să fie precum „cub solid”, tridimensional! Vrem să fim puternici pentru a înțelege și cuprinde împreună cu toți sfinții care sunt dimensiunile universal de vaste ale lui Cristos!

Să-L experimentă pe Cristosul universal de vast în lățimea, lungimea, înălțimea și adâncimea Sa

În etapa experienței noastre în care-L savurăm pe Cristos ca țara atotinclusivă, Cristos este nelimitat de mare pentru noi; El este o țara bună și spațioasă, o țară ale cărui dimensiuni sunt lățimea, lungimea, înălțimea și adâncimea (Ex. 3:8; Efeseni 3:18).

Pentru ca noi să-L cunoaștem pe acest Cristos universal de spațios, așa cum este descris în Efes. 3:18, trebuie mai întâi să fim întăriți în omul interior cu putere prin Duh, avem nevoie ca Cristos să-și facă domiciliul în inima noastră și trebuie să fim puternici pentru a cuprinde împreună cu toți sfinții care sunt dimensiunile universal de vaste ale Cristos.

Mai întâi trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să ne acorde, conform bogățiilor gloriei Sale, ca noi să fim întăriți cu putere prin Duhul Său în omul interior, pentru ca Cristos să-și facă domiciliul în inima noastră prin credință (Efes. 3:14-16).

Rezultatul faptului că Cristos Își face domiciliul Său în inima noastră este că suntem întăriți în omul interior și devenim puternici să înțelegem împreună cu toți sfinții care sunt lățimea, lungimea, înălțimea și adâncimea (v. 18).

Cristosul nostru nu este doar atotinclusiv; El nu numai că este plin de toate bogățiile Dumnezeirii pe care El le revărsă și El are tot ce vom avea vreodată nevoie.

Cristosul nostru este de asemenea universal de extins, iar dimensiunile Lui sunt dimensiunile universului; numai Dumnezeu cunoaște dimensiunile universului – noi putem doar măsura distanța de la un punct la altul, dar Cristos este universal de vast!

Pe de o parte Cristosul nostru este țara noastră bună, pământul nostru, solul în care suntem înrădăcinați, iar pe de altă parte, El este, de asemenea, soarele și steaua de dimineață.

Chiar mai mult, Cristos este universul nostru, căci dimensiunile Lui sunt dimensiunile universului; El umple toate și în toți (Efeseni 1:23), iar El S-a coborât în părțile cele mai de jos ale pământului și S-a urcat, de asemenea, deasupra tuturor cerurilor, pentru ca El să umple toate lucrurile (Efeseni 4:9-10). Aleluia!

Cristosul nostru umple toate lucrurile, El nu este legat de timp și spațiu, și este universal de vast în toate bogățiile Sale și în ființa Sa!

Așadar, trebuie să știm să-L experimentăm pe Cristos în lățimea, lungimea, înălțimea și adâncimea Sa, pentru a putea avea o „experiență cubică a lui Cristos”, fiind credincioși solizi, care sunt atât edificați cu Cristos și zidiți în Trup împreună cu toți sfinții.

Biblia ne arată că experimentarea lui Cristos de către noi trebuie să fie cubică; atât în cort, cât și în templu, Sfânta Sfintelor a fost un cub de zece coți și respectiv douăzeci de coți (Exo. 26:2-8; 1 Regi 6:20).

Cristos este cubul universal, iar viața de biserică de azi este și ea un cub. În cele din urmă, întregul Noul Ierusalim va fi Sfânta Sfintelor ca un cub etern, douăsprezece mii de stadii în trei dimensiuni (Apocalipsa 21:16).

Fie ca noi să trăim în viața de biserică savurându-L pe Cristos împreună cu toți sfinții ca fiind un Cristos tridimensional, Cel al cărui dimensiuni sunt dimensiunile mereu în expansiune ale universului!

Fie ca Domnul să ne deschidă ochii pentru a vedea că experimentarea lui Cristos de către noi trebuie să fie un „cub” și nu o linie, și fie ca să le permitem altor membre din Trup să ne echilibreze în experimentarea lui Cristos de către noi pentru o intrare corporativă în savurarea lui Cristos ca țara bună.

Doamne Tată, întărește-ne în omul nostru lăuntric, pentru a putea fi puternici să înțelegem cu toți sfinții care sunt lățimea, lungimea, înălțimea și adâncimea. Amin, Doamne, fie ca experimentarea și savurarea lui Cristos de către noi să fie o experiență tridimensională în Trupul lui Cristos. Deschide-ne ochii, Doamne, pentru a-L vedea pe acest Cristos universal de vast și mereu în expansiune, și întărește-ne în omul nostru interior pentru a-L cuprinde pe acest Cristos în toate dimensiunile Sale împreună cu toți sfinții! Aleluia, putem să intrăm în mod corporativ în savurarea Cristosului atotinclusiv și extensiv ale cărui dimensiuni sunt dimensiunile universului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Experiencing the Universally Vast Christ in His Breadth, Length, Height, and Depth, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 6 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Biserica este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, un domeniu al dragostei, luminii și vieții

27/11/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Când vom înțelege semnificația intrinsecă a bisericii ca împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, ne vom da seama că astăzi putem trăi viața împărăției în viața de biserică într-un domeniu al dragostei, al luminii și al vieții. Aleluia!

Când Pavel a scris bisericii din Colose, și-a dat seama că această biserică se afla sub invazia filosofiilor, culturilor și chiar a religiilor, care încercau să se amestece cu biserica; așa că le-a scris pentru a-i inocula, spunându-le că au fost transferați de sub autoritatea întunericului și în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Aleluia, chiar dacă există tot felul de lucruri precum ascetismul, filosofia, religiile și culturile care încearcă să invadeze viața de biserică, noi, credincioșii în Cristos, suntem într-un domeniu diferit – nu suntem în domeniul minții, ci în domeniul împărăției lui Dumnezeu, care este un domeniu al dragostei, al luminii și al vieții.

Prin regenerarea noastră am fost tăiați de la vechea sursă, de la vechiul nostru mod de a trăi și de la tot ceea ce este vechi, și am fost conectați, atașați, altoiți și uniți cu Domnul Isus, care El Însuși este împărăția lui Dumnezeu, împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

În acest Cristos, tuturor ni s-a repartizat o porție pe care să o savurăm ca moștenirea noastră; la fel cum copiilor lui Israel li s-a repartizat o porție din țara bună, tot așa, credincioșilor în Cristos, ni s-a repartizat o porție din Cristos pe care să o moștenim, să o savurăm, să o lucrăm și la care să participăm în duh.

Cristos este universal de spațios; El este atotinclusiv și atotcuprinzător, și ne-a fost repartizat nouă, credincioșilor Săi, pentru savurarea și participarea noastră.

Biserica autentică astăzi este împărăția lui Dumnezeu pe pământ, iar atunci când trăim viața de biserică trebuie să trăim viața împărăției, dându-ne seama că suntem în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Acum suntem într-un domeniu diferit; de fiecare dată când venim împreună, trebuie să ne dăm seama că suntem în domeniul Fiului dragostei lui Dumnezeu, Preaiubitul, și la fel cum Tatăl Îl iubește pe Fiul Său preaiubit, la fel iubește El biserica împreună cu toți sfinții.

Viața de biserică astăzi este împărăția Fiului dragostei Tatălui, care este la fel de încântătoare pentru Tatăl precum Cristos Fiul.

Tatăl Și-a exprimat dragostea pentru Fiul Său de două ori – atât la momentul botezului Său, cât și atunci când a fost transfigurat pe munte. Acesta, Preaiubitul Tatălui, a devenit un domeniu, împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu și noi toți trăim în acest domeniu și ne avem ființa în acest domeniu pe măsură ce trăim viața de biserică potrivită.

Să vedem semnificația intrinsecă a bisericii ca împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu astăzi

Trebuie să înțelegem semnificația intrinsecă a bisericii ca împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, așa cum este menționată în Col. 1:13.

Fiul lui Dumnezeu – Cristos – este întruparea și expresia vieții divine; prin urmare, împărăția Fiului este un domeniu al vieții. Cine Îl are pe Fiul, are viața (1 Ioan 5:11-12); în El era viața, și viața era lumina oamenilor (Ioan 1:4).

Toți cei care L-au primit pe Domnul Isus ca întruparea lui Dumnezeu au primit viața divină și au intrat în domeniul vieții divine, împărăția lui Dumnezeu. Viața divină nu este un lucru, ci o persoană, un domeniu, o totalitate.

Viața este în Cristos, Cristos este viață, și când Îl avem pe Cristos, avem viață și suntem în domeniul vieții divine, împărăția lui Dumnezeu.

Dumnezeu Tatăl ne-a transferat de sub autoritatea întunericului întru Cristos, domeniul vieții divine. Împărăția în care am fost transferați este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu; acest domeniu al vieții este în dragoste și nu în frică.

De obicei, cuvântul împărăție este asociat cu respectul, frica, responsabilitatea și reglementările; dar împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu este un domeniu al vieții în dragoste, nu în frică.

E adevărat că împărăția lui Dumnezeu are cerințe și reguli stricte, iar standardul împărăției este cel mai înalt standard; cu toate acestea, împărăția este domeniul vieții în dragoste.

Aici nu este frică; această împărăție este un loc minunat, un loc plăcut, un loc fericit. Dacă cunoaștem biserica în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, viața de biserică va deveni un loc minunat pentru noi, chiar un paradis, un loc de încântare.

Împărăția în care ne aflăm acum este un domeniu plin de dragoste, lumină și viață. Fiul – care este întruparea vieții divine – este obiectul dragostei Tatălui; acum noi, care avem viața lui Dumnezeu, suntem și noi obiectul dragostei lui Dumnezeu.

Obiectul dragostei divine devine pentru noi întruparea vieții în dragostea divină cu autoritatea în înviere. Aleluia!

Aleluia, împărăția în care ne regăsim astăzi este un domeniu plin de viață, lumină și dragoste (1 Pet. 2:9).

Noi, în calitate de credincioși, ca destinatari ai evangheliei împărăției, am fost transferați în acest domeniu – în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu. Cât de mult Îl lăudăm și Îi mulțumim Domnului că ne-a adus în acest domeniu minunat, plăcut și dulce, domeniul dragostei, luminii și vieții!

Aici Cristos este preaiubitul lui Dumnezeu și este și preaiubitul nostru, și în El devenim preaiubiți în ochii lui Dumnezeu. Aici în viața de biserică savurăm dragostea lui Dumnezeu în Cristos, primim și creștem în viața divină în Fiul și suntem sub strălucirea lui Dumnezeu în Cristos și noi înșine devenim lumină în Domnul.

Îți mulțumim, Tată, că ne-ai adus în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu ca un domeniu al dragostei, al luminii și al vieții. Aleluia, viața de biserică de astăzi este un domeniu plin de dragostea, lumina și viața lui Dumnezeu, și aici nu avem frică, ci suntem încântați să fim într-un loc atât de minunat și plăcut! Doamne Isuse, Te iubim! Îți mulțumim că ești totul pentru noi. În Tine savurăm dragostea Tatălui și devenim obiectul dragostei Sale. În Tine savurăm viața lui Dumnezeu și această viață crește în noi până la maturitate. În Tine avem strălucirea lui Dumnezeu și noi înșine devenim lumină în Domnul. Aleluia!

Să trăim în viața de biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, un domeniu al dragostei, luminii și vieții

Ce înseamnă practic că trăim viața de biserică în calitate de împărăția dragostei lui Dumnezeu, un domeniu al dragostei, al luminii și al vieții? Dacă ne uităm la experiența noastră, ne dăm seama că Domnul Isus este atât de iubitor și atrăgător, încât începem să-L iubim; pe măsură ce Îl iubim pe Domnul Isus, devenim conștienți de simțământul dulce al dragostei.

Ne dăm seama că Domnul Isus ne iubește și că dragostea noastră pentru El este stârnită, căci noi suntem obiectul dragostei Sale.

Pe măsură ce Îl iubim pe Domnul și Îl savurăm, ceva se întâmplă în noi: în mod spontan ne aflăm sub un fel de control sau de guvernare. Acest lucru nu este ceva exterior, ci interior; Îl iubim pe Domnul înăuntrul nostru și dragostea noastră pentru El ne determină să fim limitați în anumite lucruri.

Înainte de a începe să-L iubim pe Domnul, puteam să facem orice vroiam, să trăim cum ne place, să vorbim orice doream; dar cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul, cu atât suntem mai puțin liberi să facem ceea ce vrem.

Mai degrabă, cu cât Îi spunem mai mult Domnului, “Doamne Isuse, Te iubesc – Tu ești cel mai minunat, cel mai plăcut și cel mai atrăgător!” cu atât mai puțină libertate avem!

Există o restricție interioară, o limitare interioară cu cât continuăm să Îl iubim pe Domnul; ceva dinăuntrul nostru nu ne permite să spunem anumite lucruri, să răspundem într-un anumit fel, să mergem în anumite locuri și chiar să petrecem timp cu anumite persoane.

Pe măsură ce Îl iubim pe Domnul, nu ne putem purta urât cu oamenii și nu ne putem implica în distracții lumești datorită acestui simț de restricție interioară. Ca cei care Îl iubesc pe Domnul Isus și urmăresc să-L cunoască și să-L câștige, avem un simț de restricție interioară și trăim sub stăpânirea Sa.

Totuși, această regulă nu este aspră și nu produce frică; mai degrabă, facem sau nu facem anumite lucruri pentru că Îl iubim pe Domnul și spunem sau nu spunem anumite lucruri pentru că vrem să-I fim plăcuți Lui.

Suntem guvernați și restricționați până la cel mai înalt grad în dulceața dragostei. Aceasta înseamnă să trăim în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu ca domeniu al dragostei, luminii și vieții.

Și cu cât acceptăm mai mult această limitare, cu atât suntem mai dispuși să fim restricționați și conduși de Domnul Isus din dragostea noastră pentru El, cu atât vom crește mai mult în viață și vom savura abundența vieții.

Pe măsură ce trăim viața de biserică în calitate de împărăția dragostei lui Dumnezeu, Îl savurăm pe Cristos ca viață și suntem eliberați de orice nu este Cristos. Aleluia!

Ne dăm seama că există multe lucruri care încearcă să-L înlocuiască, cum ar fi rânduielile, etica, ascetismul, filosofiile și tot felul de alte lucruri; ne dăm seama că nu numai lucrurile rele, ci chiar și lucruri “pozitive” sau “rafinate” vor să-L înlocuiască pe Cristos în noi.

Când ne ținem de filosofia, etica, ascetismul și rânduielile noastre, suntem încă sub autoritatea întunericului; dar atunci când Îl savurăm pe Domnul ca Fiul dragostei lui Dumnezeu, primim mai multă lumină și viață și renunțăm la toate celelalte lucruri în afara lui Cristos.

În viața de biserică trebuie să trăim în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu trăind prin Cristos, luându-L ca viață și ca persoană a noastră.

Cu toate acestea, cu toții trebuie să recunoaștem că, chiar dacă Îl iubim pe Domnul și dorim să-L savurăm, de multe ori suntem încă sub o formă de auto-control, un control fixat și realizat de sine.

Un astfel de control este autoritatea întunericului și, atunci când trăim în acest fel, nu putem primi lumină în timp ce citim Biblia și nu avem dorința de a ne ruga. O, Doamne Isuse!

Deși Tatăl ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului, din gândirea noastră naturală, emoția, preferința și comportamentul nostru, putem rămâne în continuare într-un anumit aspect al ființei noastre naturale.

Fie ca să cooperăm cu Domnul pentru a fi eliberați pe deplin din orice întuneric și să fim aduși complet în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, care este un domeniu al dragostei, luminii și vieții!

Dragă Doamne Isuse, Te iubim! Te urmărim ca să Te câștigăm, să Te cunoaștem și să Te savurăm ca fiind cea mai atrăgătoare și mai minunată Persoană. O, Doamne, datorită dragostei noastre pentru Tine, Te lăsăm să ne limitezi, să ne restricționezi și să guvernezi în noi, pentru a trăi în viața de biserică ca împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, un domeniu plin de dragoste, lumină și viață. Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai adus într-un loc atât de minunat, viața de biserică. Eliberează-ne pe deplin de orice întuneric, Doamne, și eliberează-ne de orice control al sinelui, filosofiei, eticii, ascetismului sau rânduielilor. Vrem doar să Te savurăm, să Te urmărim și să fim umpluți de Tine și vrem să trăim prin Tine în viața de biserică!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Church is the Kingdom of the Son of God’s Love, a Realm of Love, Light, and Life (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 3 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să trăim în viața de biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei Tatălui de astăzi

05/09/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Slavă Domnului, Tatăl ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, iar acum trăim viața de biserică ca împărăția Fiului dragostei Tatălui!

Biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă, iar noi, ca și credincioși în Cristos, trebuie să trăim împărăția în viața de biserică.

Prin regenerare am fost transferați de sub autoritatea lui Satan, afară din autoritatea întunericului și întru împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, iar acum în viața de biserică trăim în această împărăție plăcută și încântătoare.

Împărăția lui Dumnezeu și biserica sunt intim legate și nu pot fi separate. De fapt, de fiecare dată când Domnul Isus a vorbit despre biserică, El a menționat-o în legătură cu împărăția; acolo unde este astăzi biserica, acolo este împărăția lui Dumnezeu, și împărăția lui Dumnezeu aduce în ființă biserica.

Când un grup de oameni se află sub autoritatea împărăției cerurilor, ei devin biserica; pe măsură ce trăim în împărăția lui Dumnezeu, sub stăpânirea interioară a lui Dumnezeu, trăim viața de biserică pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Biserica din această epocă este împărăția lui Dumnezeu, iar biserica nu se rezumă doar la mâncare și băutură, ci la dreptate (faptul de a fi drepți cu Dumnezeu și stricți cu noi înșine înaintea lui Dumnezeu), pace (faptul de a fi în pace cu Dumnezeu și cu ceilalți) și bucurie (faptul de a fi într-o stare de bucurie înaintea lui Dumnezeu) în Duhul Sfânt.

Noi credincioșii în Cristos suntem atât membre ale Trupului lui Cristos cât și reședința lui Dumnezeu și, de asemenea, suntem cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu, sfera în care Dumnezeu Își exercită autoritatea.

În biserică în calitate de împărăția lui Dumnezeu, suntem sub stăpânire, guvernare, disciplină și exersare; există multe lucruri negative care sunt excluse automat și orice răzvrătire sau întuneric este eliminat.

În epistolele sale către Corint și Galateni, Pavel vorbește despre anumite lucruri care, dacă sunt practicate de noi, vom fi descalificați din moștenirea împărăției lui Dumnezeu.

Dacă astăzi ne exersăm să trăim în împărăția lui Dumnezeu în viața de biserică, vom fi aduși sub stăpânirea, guvernarea și exersarea împărăției și vom savura pe Fiul minunat, plăcut și încântător al dragostei Tatălui, care este domeniul împărăției în care am fost aduși.

Tatăl ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei Sale

Conform cu Col. 1:12-13, Tatăl ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei Sale. În aceste versete vedem că împărăția lui Dumnezeu este ceva încântător și plăcut – este plăcut să fii în împărăția Fiului dragostei Tatălui.

Când Domnul Isus a fost botezat, Tatăl a declarat: Acesta este Fiul Meu, Preaiubitul, în care Mi-am găsit încântarea (Mat. 3:17). În mod similar, când Domnul a fost transfigurat pe munte, Tatăl a făcut aceeași declarație (Mat. 17:5).

Tatăl Își găsește plăcere în Fiul, și împărăția lui Dumnezeu astăzi este împărăția Fiului dragostei Tatălui; acesta este un lucru plăcut, o chestiune de încântare.

Această împărăție cuprinde numai trei secțiuni – secțiunea vieții de biserică (în această epocă), secțiunea părții cerești a împărăției cerurilor din mileniu (în epoca următoare) și cerul și pământul cel nou cu Noul Ierusalim ca finalizarea bisericii și a împărăției.

În fiecare dintre aceste trei secțiuni împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu este un lucru legat de încântare. Ce îndurare și ce har să fim transferați din întuneric în partea plăcută a împărăției lui Dumnezeu!

Dumnezeu Tatăl iubește partea încântătoare a împărăției, la fel cum Îl iubește pe Fiul Său minunat. El ne-a calificat pentru a fi eliberați de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat într-un domeniu numit împărăția Fiului dragostei Tatălui.

Pavel a scris acest cuvânt bisericii din Colose, care era sub invazia diferitelor filozofii, culturi, și religii; acestea au încercat să se amestece cu biserica, așa că le-a scris că Tatăl i-a transferat din toate aceste lucruri în împărăția Sa, unde Cristos este porția repartizată lor!

Aleluia, în împărăția Fiului dragostei Tatălui, ni s-a repartizat o porție din Cristosul atotinclusiv ca realitatea țării bune. El este spațios, atotinclusiv și atotcuprinzător; El este un domeniu vast pentru ca noi să-L explorăm și să Îl savurăm.

Deci ar trebui să renunțăm la orice filozofie sau cultură și ar trebui să ne concentrăm pur și simplu pe Cristos, Fiul încântător al lui Dumnezeu, și doar să-L savurăm pe El.

Tuturor credincioșilor li s-a repartizat o porție împreună cu toți sfinții în lumină, iar în împărăția Fiului dragostei Tatălui trebuie să Îl savurăm pe Cristos ca totul al nostru și în tot.

Am fost implicați în domeniul întunericului, în cultura, lucrurile tradiționale, filozofia și lucrurile lumii, și aceste lucruri au devenit un domeniu al întunericului, în care eram controlați de întuneric.

Dar prin regenerare am fost transferați din acest domeniu al întunericului în împărăția dragostei Fiului Tatălui. Aceste lucruri ale întunericului ne-au controlat, ne-au privat și ne-au distras din savurarea Cristosului atotinclusiv.

Dar slavă Domnului, am fost aduși în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, viața de biserică de astăzi!

Îți mulțumim, Tată, că ne-ai eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-ai transferat în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu. Aleluia, nu mai suntem sub stăpânirea și autoritatea întunericului – acum suntem în domeniul încântător, plăcut și minunat al împărăției Fiului dragostei Tatălui. Doamne Isuse, Tu ești plăcerea Tatălui și Tu ești și savurarea și satisfacția noastră. Vrem să Te savurăm și să ne împărtășim din Tine ca porția noastră repartizată împreună cu sfinții în lumină!

Să trăim în viața de biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei Tatălui de astăzi

Accentul în Col. 1:13 este pe împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu în această epocă, care este realitatea bisericii.

Viața de biserică de astăzi este împărăția Fiului dragostei Tatălui, care este la fel de încântătoare pentru Tatăl precum Fiul lui Dumnezeu (Col. 4:15-16).

Prin regenerare, toți credincioșii au fost transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu (Ioan 3:5); cu toții am fost scoși din întunericul lui Satan și am fost aduși în aspectul încântător al împărăției lui Dumnezeu.

Prin mântuirea și regenerarea lui Dumnezeu, toți am fost transferați în această secțiune încântătoare și plăcută a împărăției lui Dumnezeu. Viața de biserică de astăzi este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, chiar dacă din punct de vedere pozițional putem fi în domeniul împărăției lui Dumnezeu, este posibil ca încă să trăim sub autoritatea întunericului în viața noastră de zi cu zi.

În viața noastră de căsnicie, putem continua să schimbăm cuvinte cu soția noastră, ne putem certa sau bârfim; când ne acuzăm și ne învinovățim unii pe alții în certurile noastre, trăim sub autoritatea întunericului. Ori de câte ori trăim, umblăm și ne comportăm în sinele nostru, suntem în întuneric.

Viața de biserică este împărăția Fiului dragostei Tatălui și am fost transferați din întuneric în acest domeniu plăcut, dar trebuie să învățăm să trăim în acest domeniu trăind în duhul contopit, luându-L pe Cristos ca persoana noastră și trăind prin El.

Când trăim în sine, deși s-ar putea să nu facem păcate grosolane, noi suntem în întuneric; pur și simplu trăirea conform sinelui nostru ne aduce în întuneric, pentru că ne face să fim despărțiți de Cristos. O, Doamne Isuse!

Fie ca să învățăm să trăim astăzi în viața de biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei Tatălui, prin deschiderea zilnică față de Domnul, luându-L ca viața și persoana noastră și umblând și trăind prin El!

Când nu Îl luăm pe Cristos ca persoana noastră și nu trăim prin El, suntem în întuneric; numai Cristos este lumină și El trebuie să satureze și să prevaleze în fiecare aspect al vieții noastre de zi cu zi.

Dacă Cristos nu este viața și persoana noastră și dacă nu Îl trăim pe Cristos, anumite părți ale umblării noastre zilnice nu vor fi umplute cu Cristos.

Fie ca să nu închidem părți din viața și ființa noastră față de Cristos; fie ca să învățăm să ne deschidem Lui și să-i permitem Lui ca lumină și viață să intre, să ne satureze și să ne pătrundă.

Doar atunci când Cristos ne ocupă și saturează fiecare parte din noi și fiecare aspect al umblării noastre zilnice, putem fi în întregime în lumină, fiind totodată eliberați de sub controlul autorității întunericului.

În ochii lui Dumnezeu, Cristos este Cel mai încântător, iar biserica este împărăția Fiului dragostei Sale, așa că El Își găsește plăcerea în împărăția Sa.

Fie ca să învățăm să trăim viața de biserică ca domeniu al încântării și plăcerii lui Dumnezeu în Cristos, și fie ca să-L luăm pe Cristos ca viața și persoana noastră pentru a trăi prin El în viața de biserică.

Când trăim și umblăm prin duhul, biserica devine încântătoare pentru noi; alții pot găsi defecte și probleme în biserică, dar noi avem viziunea lui Dumnezeu despre biserică – biserica este plăcută, încântătoare, minunată și excelentă!

Aleluia pentru biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei Tatălui, domeniul încântării și satisfacției Tatălui!

Doamne Isuse, vrem să trăim viața de biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei Tatălui prin faptul că Îl savurăm pe Cristos, deschizându-ne întreaga noastră ființă către El și permițându-I să ne satureze toate părțile noastre interioare. Dragă Doamne Isuse, Tu ești Preaiubitul Tatălui și Tu ești și Preaiubitul nostru; Tu ești cel mai încântător, plăcut și minunat. Ne deschidem ființa noastră către Tine, Doamne și Îți permitem să pătrunzi, să Te răspândești și să saturezi fiecare parte a ființei noastre pentru a ne ocupa cu Tine Însuți. Salvează-ne de umblarea sau trăirea în carne. Păstrează-ne în întoarcerea către Tine, luându-Te ca viața și persoana noastră, și trăind prin și datorită Ție!