strălucirea lui Cristos

Să stăm departe de stelele rătăcitoare și să urmăm stelele vii în viața de biserică

28/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Pe partea pozitivă, trebuie să-L urmăm pe Cristos ca Steaua strălucitoare și să urmăm de asemenea stelele vii pe care El le-a pus în biserici, iar de partea negativă, trebuie să ne păzim de stelele rătăcitoare.

Când Domnul S-a născut, o stea s-a ridicat în ceruri și magii păgâni de la răsărit au văzut-o; ei au urmat-o și, în cele din urmă, au ajuns în Betleem și L-au văzut pe Regele nou-născut, pe Mesia, pe Cristos, și I s-au închinat.

Cu toate acestea, cei din religie s-au tulburat și chiar au încercat să se îndepărteze de El. Cristos nu a avut doar o stea care a anunțat venirea Lui, ci El Însuși este Steaua din Iacov; El a venit să strălucească asupra poporului Său și a atras mulți care să-L urmeze și chiar să devină ca El, stele vii.

Astăzi devenim stelele vii și strălucitoare care strălucesc în această epocă întunecată, duplicatul lui Cristos ca steaua vie.

În Apocalipsa 1:16 Cristos ca Fiul Omului care se plimbă printre bisericile locale are șapte stele în mâna Sa dreaptă; aceștia sunt mesagerii bisericilor, cei care se străduiesc să fie sub strălucirea Domnului și care Îi permit să le vorbească mesajul Său proaspăt pentru biserici.

Pentru noi să fim o stea, duplicarea lui Hristos, este pentru noi să fim un mesager în biserică, o persoană care se bucură de Cristos ca Mesagerul lui Dumnezeu și ca mesajul proaspăt al lui Dumnezeu pentru poporul lui Dumnezeu.

Există multe indicii în Biblie despre cum putem fi produși pentru a fi stele vii, iar în Gen. 1:14-19 vedem luminile din a patra zi – purtători de lumină specifici în întinderea cerului pentru a separa ziua de noapte, pentru a fi pentru semne și pentru anotimpuri, pentru a da lumină pe pământ.

Cristos prin cuvântul Său strălucește asupra noastră – El este Soarele – și devenim reflecția Lui, luna, biserica.

Mai mult, stelele sunt un arhetip al celor din biserici care devin duplicatul lui Cristos; El este steaua vie, steaua dimineții, Steaua din Iacov, iar noi devenim duplicatul Lui.

Domnul stăpânește peste noi prin strălucirea Lui, iar acolo unde El strălucește, există stăpânirea lui Dumnezeu pentru creșterea vieții (la fel cum soarele, luna și stelele stăpânesc prin strălucirea lor pentru creșterea vieții pe pământ).

Trebuie să creștem în viață până la maturitatea vieții, astfel încât, prin acea maturitate în viață, să putem participa în armata lui Dumnezeu pentru a aduce împărăția Sa pe pământ. Fie ca noi să fim cei care sunt plini de Dumnezeu ca lumină strălucitoare, cei prin care Dumnezeu să poată stăpâni prin strălucirea noastră.

Să realizând că există stele rătăcitoare și ne stăm departe de ele

În Iuda 12-13 ni se spune „stele rătăcitoare”.

Metafora stelelor rătăcitoare indică faptul că învățătorii eretici, apostații, nu erau bine fixați în adevărurile neschimbătoare ale revelației cerești, ci rătăceau printre poporul lui Dumnezeu care erau ca stelele.

Dacă ne uităm la astfel de oameni, ei par a fi stele, căci există un fel de strălucire acolo, dar nu sunt bine fixați în revelația cerească, în adevărurile neschimbătoare ale economiei lui Dumnezeu.

Și mai mult, ei nu se află în și printre bisericile locale, ci rătăcesc printre poporul lui Dumnezeu care sunt ca stelele. Aceștia sunt ereticii, aceia ca valurile sălbatice ale mării, spumând propriile rușini; stele rătăcitoare, pentru care întunericul întunericului este păstrat pentru eternitate.

Acești apostoli sunt păstori falși (se pare că sunt păstori, dar doar se prefac că sunt păstori), nori goi (nu-i udă pe alții), copaci morți (par a fi copaci care dau roade, dar sunt morți fără rod adevărat) și stele rătăcitoare.

Sunt recifuri ascunse și valuri sălbatice și furioase ale mării, spumând fără nicio reținere a propriei rușini. O, Doamne Isuse!

Trebuie să fim fixați în adevărurile neschimbătoare ale revelației cerești, în cunoașterea economiei lui Dumnezeu și a scopului lui Dumnezeu și să fim înrădăcinați în mod solid în bisericile locale, pentru că aici este Cristos ca stea (vezi Dan. 12:3; Fil. 2:15).

Ar trebui să fim stele, dar nu ar trebui să fim stele rătăcitoare; nu ar trebui să fim cei care strălucesc în mod fals.

Mulți creștini astăzi nu sunt stele – puteți vedea clar că nu strălucesc; alți creștini, totuși, sunt stele, căci există o anumită strălucire acolo, dar ei sunt stele rătăcitoare.

Mulți lideri religioși și profesori în creștinism sunt în această categorie.

O stea conform rânduirii lui Dumnezeu are o anumită poziție și orbită fixă; ea continuă în cursul ei constant și strălucește în mod potrivit. Cu toate acestea, unele stele sunt stele rătăcitoare; unii creștini par a fi stele, căci strălucesc puțin, dar strălucirea lor este o înșelăciune.

Cei care îi urmează sunt înșelați și induși în eroare; ei nu știu unde merg, nu au teren potrivit nici nu stau în picioare și nu au nicio cale sigură de a merge mai departe cu Domnul.

Stelele rătăcitoare spun un lucru astăzi, iar mâine ei spun ceva diferit; ei pur și simplu rătăcesc. Cum putem recunoaște asemenea persoane? Unele dintre semne este că sunt pomi de toamnă fără rod și sunt nori fără apă.

Privind rodul acestor stele rătăcitoare, vom ști ce sunt; Domnul Isus a spus că cunoaștem un pom prin roadele sale (Mat. 7:16-20).

Cei care urmează stelele rătăcitoare vor fi în cele din urmă la fel ca ei, iar porțiunea lor va fi întunericul întunericului păstrat pentru ei pentru eternitate. O, Doamne Isuse!

Trebuie să fim stele vii și trebuie să evităm astfel de stele rătăcitoare! Fie ca să-i spunem Domnului,

Doamne, face-ne stelele Tale vii în această epocă întunecată de astăzi. Vrem să auzim ce vorbește Duhul către biserici și să fim umpluți de mesajul lui Dumnezeu pentru poporul Său. Fie ca noi să fim sub strălucirea Ta și fie ca viața Ta divină să crească în noi într-un mod normal, pentru ca noi să fim sub stăpânirea lui Dumnezeu, iar ființa și trăirea noastră să strălucească cu Dumnezeu ca lumină. O, Doamne, vrem să-i putem discerne pe cei care sunt stele rătăcitoare și să rămânem departe de ele. Fie ca să rămânem în viața de biserică savurându-L pe Hristos ca lumină și urmând stelele vii pe care Domnul ca stea vie le-a produs!

Să urmăm stelele vii pentru a deveni stele strălucitoare și să stăm departe de stelele rătăcitoare

Slavă Domnului pentru viața de biserică din toate bisericile locale de pe tot pământul!

Astăzi steaua vie și stelele vii nu sunt departe de noi – ele sunt în și printre bisericile locale ca expresii practice ale Trupului lui Cristos.

Cristos ca Fiul Omului umblă printre bisericile locale (Apocalipsa 1:11, 20) și El are stelele vii în mâna Sa dreaptă; de asemenea El vorbește stelelor vii din biserici.

Printre toate bisericile locale există câteva stele vii; pur și simplu trebuie să-i contactăm și să le ținem companie, iar ei ne vor conduce la locul unde este Isus.

Totuși, pe măsură ce Îl urmăm pe Domnul ca stele vii și ne păstrăm compania cu stelele vii în viața de biserică, trebuie să fim conștienți că există unele stele rătăcitoare.

De asemenea, putem spune că oricine ne împiedică să ne întâlnim cu biserica locală autentică și de la întâlnirea pe terenul bisericii cu poporul Domnului este o stea rătăcitoare; ei par să strălucească, dar de fapt se rătăcesc.

Adevăratele stele sunt cei care întorc pe mulți spre dreptate, cei care nu îi conduc pe oameni să se rătăcească, ci îi îndreaptă spre drumul cel bun.

Trebuie să-i urmărim pe cei care sunt stelele strălucitoare; ei au o poziție certă în cuvântul lui Dumnezeu, ei cunosc economia lui Dumnezeu, iar scopul lor este să îndeplinească scopul lui Dumnezeu.

Stelele vii sunt stelele stabile, statornice. Dacă cineva vine la noi fără o poziție certă și un anumit curs, ar trebui să-l evităm.

Fie ca să luăm poziția adecvată și să ne menținem în cursul corect.

De exemplu, dacă dorim să mergem într-un anumit loc, trebuie să ne asigurăm că avem o hartă, să luăm drumul potrivit, pe banda corectă și să conducem spre destinație.

Dacă privim în jur în creștinism în general, vom vedea că există atât de multă confuzie; există multe lucrări moarte, lucruri moarte și chiar oameni morți în așa-numitele biserici creștine.

Există atât de multe frustrări, atâtea distrageri și atâtea stele rătăcitoare care-i duc pe oameni să se rătăcească! O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să-L găsim pe Cristos de steaua vie; fie ca să vedem steaua vie, să-L urmăm pe Cristos și să fim produși ca duplicarea lui Cristos ca stea vie pentru a fi stelele strălucitoare de azi.

Aleluia, steaua vie nu este departe de noi – Cristos ca steaua vie strălucește printre noi în bisericile locale și există multe stele vii în bisericile locale.

Pur și simplu trebuie să-L contactăm pe Cristos ca stea vie; trebuie să contactăm stelele vii printre noi în viața de biserică și să le ținem de companie, pentru că ele ne vor conduce la locul unde este Isus.

Amin, fie ca Domnul să Se îndure de noi, pentru ca noi să fim păstrați în calea cea bună de a-L sluji pe Domnul, de a ne închina Lui și de a-I da dragostea noastră.

Fie ca să fim ca magii din vechime, urmând steaua ca să-L găsim pe Cristos și să-I oferim cadourile noastre, chiar cheltuindu-ne ființa asupra Sa.

Fie ca să-L găsim pe Cristos ca stea vie, să-L urmăm și să ținem companie cu stelele vii, stând departe de stelele rătăcitoare, pentru ca și noi să fim produși ca stele vii și strălucitoare!

Doamne Isuse, îndură-Te de noi ca noi să fim mereu păstrați în calea cea bună de a-L sluji pe Domnul, de a ne închina Lui și de a-I oferi dragostea noastră. Vrem să plătim prețul pentru a-L găsi pe Cristos ca stea vie și a păstra compania cu stelele vii din bisericile locale. Te lăudăm Doamne, că steaua nu este departe de noi – Cristos este cu noi în bisericile locale. Fie să rămânem departe de stelele rătăcitoare, de cei care ne țin departe de biserica adevărată și de întâlnirea pe terenul bisericii. Amin Doamne Isuse, fă-ne stelele strălucitoare și vii astăzi în biserici!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Staying away from Wandering Stars and Following the Living Stars in the Church Life, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 10 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ca stele vii, avem încredere în Dumnezeu și umblăm în lumina lui Dumnezeu pentru a fi stăpâniți de strălucirea Sa

27/03/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Stelele vii au decizii mari în inimă și mari căutări ale inimii; ei se tem de Iehova și aud vocea slujitorului Său, umblând în lumina lui Dumnezeu și stăpânesc prin strălucirea lor pentru creșterea vieții.

Cristos este Steaua dimineții și Steaua vie; El a venit să strălucească în cuvântul Său și El va reveni pentru a fi Soarele dreptății, dar în această epocă întunecată El va fi steaua dimineții ca răsplată pentru biruitorii Săi.

El Se dă în secret ca steaua dimineții celor care Îl iubesc și care Îl privesc și Îl așteaptă; dacă suntem cei care ne trezim dimineața și petrecem timp cu Domnul în cuvântul Său, El ne va apărea ca steaua dimineții.

Fie ca noi să-I dăm Domnului primul loc dimineața devreme, trezindu-ne devreme pentru că e atunci, dimineața devreme, când putem avea cel mai bun timp pentru a-L întâlni pe Domnul, să avem părtășie cu El, să-L lăudăm pe El și să cântăm, să citim Biblia cu rugăciune și să ne rugăm Domnului.

Amin, dimineața devreme trebuie să fim atenți la cuvântul lui Dumnezeu, citindu-l nu doar cu ochii și cu mintea noastră, ci și cu duhul nostru, exersându-ne duhul pentru ca Domnul să Se ridice în noi ca steaua dimineții.

Cuvântul Domnului este ca o lampă care strălucește într-un loc întunecat și, dacă acordăm atenție cuvântului Său, Domnul Se va ridica în inima noastră pentru a străluci în noi și pentru a ne apărea ca steaua dimineții. Amin!

Ca stele vii, trebuie să fim umpluți de Duhul intensificat de șapte ori, pentru a putea fi făcuți vii și strălucitori în mod intens pentru clădirea lui Dumnezeu. În această epocă a degradării bisericii, Domnul vrea să-și câștige biruitorii Săi, stelele, cei care strălucesc savurând și fiind plini de Duhul intensificat de șapte ori.

Cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu sunt înaintea tronului lui Dumnezeu și produc credincioșii care caută să fie biruitorii Domnului, cei care ard nu cu propriul entuziasm, ci cu Duhul ca foc.

Amin, fie ca noi să fim astăzi stelele vii din biserici, mesagerii din biserici, cei care Îl savurează pe Cristosul pneumatic ca Mesager al lui Dumnezeu și ca mesaj al lui Dumnezeu!

Nu numai Cristos este steaua vie, ci El vrea să Se reproducă în Sine în noi, credincioșii Săi, pentru a ne face numeroasele stele vii care strălucesc în această epocă întunecată azi; El vrea să ne infuzeze cu El Însuși și să ne umple cu „fosforul Său divin”, astfel încât să putem trăi intens și să strălucim intens în această epocă.

Stelele vii au mari decizii în inimă și se încred în Dumnezeu, umblând în lumina lui Dumnezeu

În Judecători 5 vedem povestea lui Barac și Debora; după ce poporul lui Israel l-a învins pe dușman, Debora a scris un cântec și în el a spus că printre semințiile lui Ruben au existat mari decizii ale inimii și o mare cercetare a inimii (v. 15-16).

Cei care au luptat pentru Dumnezeu au fost ca stelele (v. 20).

Pe măsură ce Domnul ne vorbește cuvântul Său, în inima noastră există mari rezoluții în inimă și căutări mari ale inimii, căci El ne produce să fim ca niște stele din cursurile lor pentru a lupta împreună cu Dumnezeu împotriva dușmanului Său, pentru a putea fi ca soare când răsare în puterea sa (Judec. 5:15-16, 20, 31; Dan. 11:32; Mat. 13:43).

Cu cât suntem mai mult în cuvântul viu al Domnului și ascultăm de conducerea Lui, cu atât avem mari decizii în inimă, alăturându-ne Domnului în lupta Sa împotriva dușmanului; noi suntem iubitorii Lui care suntem ca stelele.

Mai mult, așa cum se vede în Isa. 50:10-11, stelele vii sunt cele care se tem de Iehova și aud vocea Slujitorului Său, încrezându-se în Iehova pentru a putea avea lumină în timp ce umblă în întuneric (Psa. 139:7-12, 23-24).

Trebuie să-L iubim pe Domnul și să ne temem și de El; a te teme de El nu înseamnă să-ți fie frică de El, ci să-L venerezi pe Domnul, temându-L de El în viața și în lucrarea noastră. Domnul să ne facă inima singură, temându-se de numele Lui.

Fie ca noi să fim plini cu Duhul sfatului Său și cu puterea, cu duhul cunoașterii și cu Duhul fricii de Iehova (Isaia 11:2).

Când suntem plini de duhul fricii de Iehova, Îl vom onora, respecta și venera pe Dumnezeu și vom umbla în lumina lui Dumnezeu.

Cei care își fac lumină pentru ei înșiși și umblă în lumina lor făcută de sine în loc de lumina lui Dumnezeu, vor suferi chinuri (Isaia 50:11).

Acesta ar trebui să fie un avertisment pentru noi; trebuie să ne dăm seama că lumina provine de la Dumnezeu și El strălucește asupra oricui El dorește să strălucească, deci nu ar trebui să încercăm să ne facem propria noastră lumină. Fie să mergem în lumina dată de Dumnezeu și nu în lumina făcută de sine sau împrumutată de la alții (1 Ioan 1:5).

Fie ca să ne încurajăm unii pe alții să venim să umblăm în lumina lui Iehova (Isaia 2:5).

Și dacă simțim că ne aflăm în întuneric, trebuie pur și simplu să ne întoarcem pentru a ne îndrepta către Domnul și a ne deschide către El, pentru ca El să vină să strălucească asupra noastră; nu ar trebui să ne fabricăm propria lumină și să mergem în ea, ci să căutăm lumina lui Dumnezeu și să mergem în lumina lui Dumnezeu.

Numai Dumnezeu este sursa luminii și numai în lumina lui Dumnezeu putem vedea lumina.

Nu ar trebui să împrumutăm lumina altora și nici nu ar trebui să fabricăm propria noastră lumină; chiar și când citim Biblia și cărțile spirituale, ar trebui să venim la Domnul pentru ca El să strălucească asupra noastră. Lumina lui Dumnezeu este lumina adevărată, iar noi, ca poporul Său, trebuie să ne temem de Dumnezeu, să-L venerăm și să umblăm în lumina Lui.

Doamne Isuse, strălucește asupra noastră prin cuvântul Tău fie ca să avem mari decizii în inimă și mari căutări ale inimii, astfel încât să putem fi ca stelele care luptă împreună cu Dumnezeu împotriva dușmanului Său. Amin, Doamne Isuse, ne deschidem inima către Tine pentru a fi infuzați cu Tine în cuvântul Tău; Te iubim și vrem să fim una cu Tine. Ne încredem în Tine, Doamne, Te venerăm și ascultăm vocea Ta; dorința noastră este să umblăm în lumina lui Dumnezeu și nu în lumina noastră. O, să mergem și să umblăm în lumina Domnului!

Să fim stele vii prin a fi sub strălucirea lui Cristos, a bisericii și a sfinților vii

Stelele vii sunt simbolizate de stelele care au fost stabilite în a patra zi de restaurare a lui Dumnezeu odată cu creația Sa ulterioară în Gen. 1:14-19.

În prima zi, Dumnezeu a spus: Să fie lumină, și a fost lumină; această lumină este un arhetip al Duhului și al Cuvântului care strălucește asupra noastră pentru generarea vieții.

Când am auzit Evanghelia, am auzit vorbirea Cuvântului lui Dumnezeu și Duhul ne-a determinat să ne pocăim și să credem în Domnul.

Cu toate acestea, în a patra zi, Dumnezeu a creat purtătorii de lumină care aduc o lumină mai definită; El a făcut soarele, luna și stelele. Aceste lumini sunt mai puternice, mai solide și mai disponibile și sunt pentru o creștere suplimentară a vieții.

Soarele Îl simbolizează pe Cristos, luna simbolizează biserica, iar stelele ii simbolizează pe sfinții biruitori. Cei care îi întorc pe mulți la dreptate strălucesc ca stelele (Dan. 12:3); sfinții biruitori strălucesc ca stelele.

Ori de câte ori îi ajutăm pe oameni să fie mântuiți, când îi transferăm pe oameni din întuneric în lumină, când îi recâștigăm pe cei care care rămân în urmă, suntem ca stelele strălucitoare, biruitorii Domnului.

În Apocalipsa 1:20, mesagerii (cei vii din biserici) sunt stelele strălucitoare, iar Domnul a spus că noi suntem lumina lumii (Mat. 5:14), în timp ce Pavel a spus că sfinții strălucesc ca niște luminători în lume (Fil. 2:15). Fie ca noi să fim asemenea persoane – să fim astăzi stelele strălucitoare.

Modul de a fi stele strălucitoare este contactându-L pe Cristos, biserica și pe sfinții strălucitori; când facem asta, viața crește în noi și strălucim ca stelele.

Cu toții putem mărturisi că, atunci când venim la cuvântul lui Dumnezeu și Îl contactăm pe Cristos, când venim la întâlnirile bisericii și când contactăm anumiți sfinți care strălucesc, simțim lumina Domnului strălucind și umblăm în lumina lui Dumnezeu.

Lumina divină care strălucește prin Cristos, prin biserică și prin sfinții biruitori ne ajută să creștem în viață.

Acolo unde există lumină, întunericul este eliminat și lumina stăpânește prin strălucirea ei. Întunericul aduce confuzie, dar lumina aduce ordine; pentru ca noi să creștem în viață, trebuie să fim sub stăpânirea luminii mai specifice – lumina care strălucește de la Cristos, în biserică și din sfinții biruitori.

Această lumină va separa lumina de întuneric, expunând întunericul din noi și eliminându-l, în același timp facilitând creșterea vieții.

Cu cât suntem infuzați cu Dumnezeu ca lumină, cu atât mai multă lumina stăpânește pentru creșterea vieții, iar întreaga noastră ființă este plină de lumină și de viață.

Pentru ca noi să creștem în viață după ce am primit viața divină, trebuie să-L contactăm pe Cristos, să fim în adunările bisericii și să-i contactăm pe sfinții vii; în acest fel, suntem infuzați cu Dumnezeu ca lumină, iar lumina divină stăpânește în noi prin strălucirea ei pentru a ne face stelele strălucitoare.

În Mat. 17:1-8 și Marcu 9:1-8 vedem că Domnul i-a dus împreună cu El pe câțiva ucenici pe munte și a fost transfigurat înaintea lor; aceasta a fost venirea împărăției în putere.

Strălucirea lui Cristos este prezența stăpânitoare a Dumnezeului Triunic, și aceasta este Împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu este stăpânirea lui Dumnezeu, domnia lui Dumnezeu, cu toate binecuvântările și savurările acesteia; aceasta este strălucirea Domnului Isus! Împărăția lui Dumnezeu este strălucirea Domnului Isus, iar răspândirea împărăției este strălucirea Domnului asupra noastră.

Împărăția este strălucirea realității Domnului Isus; de fiecare dată când El strălucește peste noi și suntem sub acea strălucire, suntem în împărăție sub stăpânirea și domnia lui Dumnezeu pentru creșterea noastre în viață.

Fie ca noi să căutăm lumina lui Dumnezeu și să dorim să fim sub strălucirea Sa, astfel încât să putem crește în viață, să ajungem la maturitate în viață și să devenim armata lui Dumnezeu pentru a lupta împotriva vrăjmașului Său pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu, pentru a intra în țara bună și pentru a zidi biserica ca templu al lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, avem nevoie de strălucirea Ta. Vrem să-L contactăm pe Cristos ca realitatea soarelui, să fim în biserică – realitatea lunii, și să-i contactăm pe sfinții vii ca realitatea stelelor, astfel încât să putem crește în viață și să fim produși ca stele strălucitoare! Amin, Doamne Isuse, strălucește în noi și prin noi și fă-ne să umblăm în lumina lui Dumnezeu. Fie ca noi să trăim în lumină și să creștem în viață, să ajungem la maturitatea în viață și să fim formați pentru a fi armata lui Dumnezeu pentru a lupta împotriva inamicului pentru a introduce în împărăția lui Dumnezeu și pentru a zidi biserica în calitate de templul lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As Living Stars we Trust in God and walk in God’s Light to be Ruled by His Shining, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 10 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să scoatem afară prin săpare și să tratăm lucrurile condamnate de Domnul în inima și conștiința noastră

14/02/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Ca să avem curgerea vieții divine în ființa noastră interioară, trebuie să scoatem afară prin săpare multe lucruri condamnate de Domnul în inima noastră și să ne tratăm conștiința pentru a o purifica.

În calitate de credincioși în Cristos, am băut din stânca lovită – care este Cristos, iar Duhul și apa vie a ajuns în ființa noastră; acum, în duhul nostru, există o fântână care izvorăște și care curge întru viața eternă.

De partea Sa, Domnul a trecut printr-un proces pentru a deveni stânca mântuirii noastre care a fost despicată pentru noi și din El curge apă vie; El a vărsat sânge pentru răscumpărarea noastră și apă pentru regenerarea și alimentarea noastră.

Slavă Domnului, Dumnezeul Triunic a fost instalat în ființa noastră interioară, iar din duhul nostru curge o fântână a vieții!

Ori de câte ori ne întoarcem către duhul nostru, când ne exersăm ca să ne întoarcem către Domnul și să tratăm tot ceea ce blochează curgerea, există o curgere pură a vieții din ființa noastră interioară.

Cu toate acestea, experiența noastră este că de multe ori apa nu izvorăște sau nu curge din interiorul nostru, deoarece există atât de multă murdărie care o acoperă.

În Num. 21:18 vedem că copiii lui Israel au ajuns într-un anumit loc unde se găsea o fântână cu apă, dar pentru ca ei să bea apă, trebuiau să o sape. Așadar căpeteniile au săpat fântâna cu toiegele și cu sceptrul lor, și a curs apă din abundență pentru copiii lui Israel.

Acesta este un tip reprezentativ al experienței noastre; în experiența noastră, avem o fântână instalată în ființa noastră interioară, iar noi trebuie să scoatem murdăria prin săpare – să scoatem prin săpare orice barieră din inima noastră, pentru ca Duhul ca apa vie să țâșnească și să curgă.

Ce înseamnă acest lucru în experiența noastră practică? Nu există un lucru anume pe care ar trebui să-l facem ca o practică sau o rânduială; trebuie doar să mergem la Domnul și să tratăm împreună cu El, adică să petrecem timp cu El pentru a trata lucrurile din ființa noastră.

Trebuie să stăm în fața Domnului și să-I cerem să strălucească asupra a tot ceea ce constituie o piedică sau un blocaj pentru curgerea vieții.

Trebuie să recunoaștem faptul că, chiar dacă avem o fântână de apă în ființa noastră interioară, curgerea vieții nu este atât de pură, curată și deplină; așa că trebuie să tratăm problemele din inima noastră – mintea, emoția, voința și conștiința noastră – astfel încât să existe o curgere liberă a apei vii în noi. O, cât de mult prețuim curgerea pură a vieții!

Tratarea acuzațiilor din conștiința noastră pentru a avea o conștiință pură și pentru ca viața să curgă

Cum poate viața divină să curgă liber în noi și din noi dacă nu avem o conștiință pură? Conștiința noastră nu este atât de pură; există multe lucruri în conștiința noastră pe care nu le-am tratat și există multe lucruri care fac ca conștiința noastră să nu fie curată.

În conștiința noastră există acuzații care constituie “murdăria” care trebuie “scoasă prin săpare”; trebuie să fim cei care scoatem prin săpare orice acuzație din conștiința noastră, astfel încât să avem o conștiință curată, o conștiință pură, o conștiință lipsită de ofensă înaintea Domnului.

De multe ori nu simțim prea multă libertate înaintea Domnului din cauza acuzațiilor din conștiința noastră.

Dacă mergem înaintea Domnului și tratăm cu El, dacă Îi cerem Domnului să ne arate unde nu suntem în regulă față de ceilalți sau față de Dumnezeu, El va străluci asupra noastră.

Numai noi și Domnul știm care sunt aceste acuzații din conștiința noastră; dacă nu suntem în regulă cu ceilalți sau cu Dumnezeu, acuzațiile persistă.

Dacă refuzăm să facem ceea ce Domnul ne cere, aceasta devine o acuzație în conștiința noastră și suntem legați, fără libertate.

De multe ori știm ceea ce ne cere Domnul, dar nu vrem să o facem; aceasta devine o acuzație imediată în conștiința noastră, deci conștiința noastră nu este liberă de acuzații și ofense.

Prin urmare, nu putem avea o curgere interioară liberă a Duhului, deoarece conștiința noastră nu este pură.

Pentru a experimenta curgerea interioară a vieții într-un mod liber și pur, trebuie să tratăm acuzațiile din conștiința noastră; trebuie să scoatem prin săpare murdăria mergând la Domnul în mod repetat.

Este posibil să fim nevoiți să mergem la Domnul de mai multe ori pe zi pentru ca El să strălucească asupra noastră și atunci vom fi săpați în prezența Sa.

Partea noastră este să săpăm; partea Sa este să țâșnească și să curgă. Cât timp vom săpa, Domnul va curge; cu cât săpăm mai mult, cu atât mai mult El va curge din ființa noastră interioară!

Cu ajutorul Duhului Sfânt și cu rugăciunea noastră, trebuie să scoatem prin săpare murdăria din conștiința noastră.

S-ar putea să credem că suntem în regulă, că nu avem murdărie în conștiința noastră, dar totuși nu avem o curgere liberă a vieții; de aceea trebuie să venim la Domnul, să ne deschidem Lui, să fim în cuvântul Său și să-I cerem să strălucească în noi și asupra noastră, astfel încât, sub strălucirea Sa, să scoatem prin săpare orice murdărie pe care El o expune.

Este posibil, însă, să fim în viața de biserică de mulți ani și conștiința noastră să nu fie săpată timp îndelungat; deci conștiința noastră nu este bună, pură și lipsită de ofensă.

Cu cât întârziem mai mult să ne tratăm conștiința, cu atât mai multe straturi de murdărie sunt depuse pe conștiința noastră pentru a frustra curgerea liberă a Duhului în noi.

Trebuie să mergem la Domnul din nou și din nou în duhul nostru, pentru a fi săpați în prezența Sa, și prin intermediul Duhului Sfânt trebuie să scoatem prin săpare toată murdăria.

Acest lucru nu se face prin faptul că suntem introspectivi și căutăm să găsim care sunt problemele din ființa noastră; acest lucru este prin intermediul Duhului Sfânt pentru a scoate prin săpare murdăria.

O conștiință lipsită de ofensă înseamnă că suntem liberi de orice fel de ofensă sau acuzații (Fapte 24:16).

Doamne Isuse, venim din nou la Tine ca să strălucești asupra noastră; strălucește asupra conștiinței noastre, Doamne și arată-ne lucrurile pe care trebuie să le tratăm și să le mărturisim. Fie ca noi să ne punem lucrurile în ordine cu Tine și să permitem luminii Tale să strălucească și să expună orice murdărie din conștiința noastră. Amin, Doamne, vrem să ne exersăm să avem o conștiință lipsită de ofensă în fața lui Dumnezeu și a omului, astfel ca apa vie din duhul nostru să curgă liber. Fie ca să cooperăm cu Tine ca să ne tratăm conștiința și să fim curățați, purificați și lipsiți de ofensă în conștiința noastră. Doamne, prețuim curgerea liberă a vieții!

Să scoatem afară prin săpare lucrurile condamnate de Domnul în inima noastră ca să avem o inimă pură cu curgerea vieții

După ce ne tratăm murdăria din conștiința noastră, trebuie să continuăm să cooperăm cu Domnul pentru a săpa multe lucruri condamnate de El în inima noastră, pentru a putea avea o inimă pură cu o curgere liberă a vieții.

Din păcate, nu există mulți frați și surori pe pământ astăzi care au o inimă curată în ce privește faptul de a-L căuta numai pe Domnul Însuși (Matei 5:8).

Putem spune cu toată onestitatea că-L iubim pe Domnul, iubim biserica, ne place să citim Biblia și ne place să ne întâlnim cu sfinții, dar trebuie să recunoaștem că noi continuăm să căutăm prea multe alte lucruri decât pe Domnul Însuși.

Inima noastră este atât de complicată; inima noastră nu este liberă și pură. Deci trebuie să mergem din nou la Domnul pentru a săpa toate lucrurile care nu sunt Cristos în inima noastră.

Ne putem întreba ce trebuie să fie săpat în inima noastră… și putem încerca să analizăm… dar ceea ce trebuie să facem este să venim la Domnul și să-I cerem să strălucească în noi.

Unul dintre lucrurile asupra cărora Domnul poate străluci este îngrijorarea noastră pentru viitorul nostru, cariera noastră, casa noastră, familia, finanțele noastre, etc.

Este posibil să spunem că ne încredem în Domnul în ceea ce privește viitorul, dar, de fapt, suntem în continuare îngrijorați cu privire la viitor. Trebuie să-L luăm pe Domnul ca viitorul nostru și să ne dăm seama că El este singurul nostru viitor.

Inima noastră este, însă, foarte “lipicioasă”; când vede un lucru, se lipește de el. Este posibil să vedem anumite sporturi, iar inima noastră se lipește de ele; este posibil să vedem că unii au un viitor prosper când fac un anumit lucru, și poate dorim să-l facem și noi.

Inima noastră este ca hârtia lipicioasă care este folosită pentru a face muștele și lucrurile zburătoare să se lipească de ea; orice lucru atins de inima noastră, se lipește de ea.

Mulți dintre noi trăim pentru Domnul și considerăm casa noastră, familia noastră, slujba noastră și tot timpul nostru sunt pentru El; zilnic căutăm călăuzirea Domnului, dar pe măsură ce Îl căutăm, s-ar putea ca El să nu curgă atât de liber în noi, pentru că inima noastră este atât de complicată.

Există atât de multă murdărie în inima noastră și există atât de multe lucruri pe care inima noastră le adoră și de care se lipește, ea devenind astfel o inimă complicată.

Poate că ne este ușor să săpăm murdăria din conștiința noastră, dar e posibil să nu ne fie ușor să săpăm murdăria din inima noastră, căci pentru a săpa în inimă trebuie să o tratăm cu severitate.

Inima noastră “ia lucrurile în mod personal”; se lipește de lucruri, oameni și situații și nu este ușor ca inima să se “dezlipească.” Dar dacă avem o inimă curată, Îl vom vedea pe Dumnezeu.

Dacă Îl căutăm pe Dumnezeu și totuși avem multe alte obiective în inima noastră, inima noastră este complicată și curgerea vieții este frustrată. Există atâta murdărie în inima noastră care ne complică inima și frustrează curgerea apei vii în noi.

Da, Domnul este în noi ca fântâna izvorâtă a apei vii, dar problema este că există prea multă murdărie în conștiința noastră și în inima noastră.

Fericiți sunt cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu; binecuvântați suntem noi atunci când nu avem altă căutare decât pentru Domnul, căci atunci putem să-L vedem pe Dumnezeu, să-L câștigăm pe Dumnezeu și să avem curgerea lui Dumnezeu în Cristos ca Duhul în interiorul nostru și din noi ca și curgere pură a vieții.

Doamne Isuse, vrem să cooperăm cu Tine, săpând după lucrurile pe care Tu le condamni în inima noastră, ca să avem o inimă pură, cu o curgere liberă a vieții. O, Doamne, Tu vezi și cunoști inima noastră cu toate scopurile și căutările ei; purifică inima noastră, Doamne, și des-complic-o. Vrem să avem o inimă pură în căutarea Ta, astfel încât să existe o curgere pură a vieții în noi și din noi. Te iubim, Doamne, și vrem să fim purificați în căutarea noastră, în scopurile noastre și în inima noastră. Vrem să cooperăm cu Tine ca să scoatem prin săpare toate lucrurile pe care Tu le condamni în inima noastră pentru ca apa vie să curgă!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Dig away and Deal with the things Condemned by the Lord in our Heart and Conscience (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 4 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Datoria noastră preoțească este să ne rugăm și să citim Cuvântul pentru a avea vorbirea lui Dumnezeu, strălucirea Sa

23/07/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, este datoria noastră preoțească să ardem tămâie și să aprindem lămpile, adică să ne rugăm și să citim Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca bisericile să strălucească și sfeșnicul să fie luminos.

Lumina lampadarului depinde de tăria slujbei noastre preoțești; dacă ne exersăm duhul să ne rugăm și să mijlocim una cu Domnul și dacă ne rugăm asupra cuvântului lui Dumnezeu, vom străluci și biserica va străluci.

Strălucirea luminii divine este totul pentru noi în viața de biserică, la fel cum strălucirea lampadarului era vitală pentru serviciul preoțesc din Vechiul Testament în Locul Sfânt.

În fiecare dimineață și în fiecare seară, preoții trebuiau să ardă tămâie și să aprindă lămpile, asigurându-se că lumina strălucea neîncetat în Locul Sfânt. Fără strălucirea luminii lampadarului, copiii lui Israel nu puteau să se miște sau să lupte pentru Dumnezeu.

Prin urmare, de îndată ce au consacrat ceva lui Dumnezeu (vezi Num. 7, jurământul de nazireu), au aprins imediat lămpile pentru ca lumina să strălucească.

Scopul aprinderii lămpilor a fost pentru ofrandă, luptă și mișcare; pentru ca poporul lui Dumnezeu să ofere sacrificiile, să lupte pentru interesul lui Dumnezeu și să se miște una cu Dumnezeu pe pământ, aveau nevoie de lumină.

Pe de o parte, Dumnezeu Însuși este lumină, Cristos este lumina lumii, Duhul aduce lumina, iar lumina este în Cuvântul lui Dumnezeu; pe de altă parte, trebuie să cooperăm cu Domnul și să ne îndeplinim datoria noastră preoțească de a aprinde lămpile în viața de biserică, astfel încât să putem menține aprinsă lumina divină.

De multe ori, totuși, slujim în viața de biserică fără lumină; facem lucruri în omul nostru natural și în funcție de capacitatea noastră naturală și suntem în întuneric.

Dar pentru ca zidirea lui Dumnezeu să meargă mai departe, pentru ca noi să ducem lupta spirituală și pentru ca noi să ne mișcăm una cu Domnul și să-I oferim pe Cristosul care Îl satisface, trebuie să avem lumina lui Dumnezeu și trebuie să aprindem lămpile.

Cu cât avem mai multă lumină în viața de biserică, cu atât mai mult putem duce războiul spiritual, cu atât mai mult putem sluji Domnului în mod corespunzător și cu atât mai mult lucrarea de zidire poate merge mai departe.

Dar fără strălucirea luminii, lămpile se sting, vorbirea despre Dumnezeu în biserică prin sfinți este rară, și Domnul nu are cum să Se miște, să lucreze și să îndeplinească ceea ce El dorește.

Datoria noastră preoțească este să ne rugăm și să citim Cuvântul ca să avem strălucirea lui Dumnezeu în biserică

Lumina lampadarului se bazează pe tăria serviciului preoților; există lumină pe lampadar, dar cât de mult strălucește această lumină depinde de serviciul preoților.

Această lumină de pe lampadar depindea de fitile, de uleiul de măsline și de foc; este posibil ca lumina să nu fie atât de puternică, ci slabă, și uneori chiar să se stingă.

Acest lucru vorbește despre cantitatea și calitatea luminii divine în viața de biserică; trebuie să ne îndeplinim datoria preoțească de a mijloci și de a ne ruga cu Cuvântul lui Dumnezeu pentru ca lumina divină să strălucească intens.

Totul depinde de serviciul preoților; trebuie să avem serviciul preoțesc întărit în viața de biserică.

În 1 Sam. 3:3 vedem situația tristă din vremurile preotului Eli; modul în care Biblia descrie acea situație este că lampadarul lui Dumnezeu nu se stinsese încă. Aceasta este o situație în care mărturia lui Dumnezeu era pe punctul de a se stinge, căci strălucirea și luminarea din tabernacol erau pe cale să se stingă.

Fie ca aceste cuvinte să nu descrie situația noastră sau situația din biserică; să nu fim ca Sardes, care avea un nume că trăiește dar, conform lucrărilor lor, erau pe moarte.

Lumina dintr-o biserică locală nu poate fi strălucitoare decât dacă îndeplinim cu toții datoria noastră preoțească de a arde tămâia și de a aprinde lămpile (vezi Exod 25:37; 27:20-21; 30:7-8; Fapte 6:4; 1 Cor. 14:24-25).

Trebuie să cooperăm cu Domnul îndeplinind datoria noastră preoțească de a aprinde lămpile și de a arde tămâia. Arderea tămâiei se referă la rugăciunea de mijlocire, la rugăciunea cu Cristos și la virtuțile Sale adăugate pentru a o înălța către Dumnezeu, și se referă la rugăciunea noastră, la rugăciunea preoțească; o astfel de rugăciune este foarte importantă împreună cu aprinderea lămpilor.

Pe de o parte, trebuie să scăpăm de fitilul carbonizat, iar pe de altă parte să menținem alimentarea cu ulei.

Când vorbim despre faptul de a sluji Domnului în biserică și a fi un preot adevărat, trebuie să ne ridicăm și să menținem lumina aprinsă; aceasta înseamnă că trebuie să cooperăm cu Domnul pentru a trata lucrurile vechi, lucrurile naturale ale omului vechi, și să primim, de asemenea, aprovizionarea proaspătă a Duhului, fiind umpluți în duh astfel încât să ne întărim și să păstrăm lămpile aprinse!

Trebuie să facem acest lucru atât personal, cât și corporativ; în fiecare dimineață trebuie să Îl contactăm pe Domnul și să curățăm din nou lămpile, veghind asupra lămpilor.

Când citim Cuvântul lui Dumnezeu sau Cuvântul sfânt pentru înviorarea de dimineață, nu trebuie doar să lecturăm, ci să Îl contactăm pe Domnul și să Îi permitem să îndepărteze lucrurile carbonizate și să ne umple cu Duhul Său.

În Fapte 6:4 vedem cum apostolii au continuat cu statornicie în rugăciune și cu slujba cuvântului.

Arderea tămâiei se referă la rugăciune, în timp ce aprinderea lămpilor are mult de-a face cu Cuvântul. Intrarea cuvântului lui Dumnezeu dă lumină; ceea ce ne dă lumină astăzi este Dumnezeul Triunic care strălucește prin Cuvântul Său.

Avem nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu; lumina nu strălucește din literele moarte, ci din cuvântul-Duh, din Duhul întrupat în Cuvânt.

Esența Cuvântului lui Dumnezeu este Duhul; ceea ce dă realitate cuvântului este Duhul. Atunci când amestecăm Cuvântul cu exersarea duhului nostru prin rugăciune, Cuvântul prinde viață.

Trebuie să practicăm rugăciunea cu Cuvântul lui Dumnezeu; trebuie să practicăm rugăciunea cu Cuvântul insuflat de Dumnezeu împreună cu duhul nostru, astfel încât Cuvântul să devină duh și să fie eficient. Când citim cu rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu, lumina Domnului strălucește înăuntrul nostru.

Timpul nostru cu Domnul dimineața nu ar trebui să fie o rutină; nu trebuie doar să lecturăm înviorarea de dimineață ca să extragem puncte pentru profeție la sfârșitul săptămânii… mai degrabă, ar trebui să ne rugăm cu Cuvântul, să amestecăm cuvântul cu Duhul prin folosirea duhului nostru.

Când se întâmplă acest lucru într-un mod profund și viu, lumina va izbucni și această lumină va judeca toate lucrurile negative din noi, va îndepărta fitilele și va adăuga uleiul.

De multe ori, însă, lumina nu este suficient de intensă în noi și în viața de biserică; s-ar putea să fie o lumină, dar această lumină nu este suficient de puternică.

Lipsa de intensitate a luminii lampadarului expune slăbiciunea serviciului preoțesc. Să ne ridicăm și să ne îndeplinim datoria noastră preoțească de a aprinde lămpile și de a arde tămâia!

Doamne Isuse, vrem să ne îndeplinim datoria preoțească de a aprinde lămpile și de a arde tămâia, astfel încât lumina divină să strălucească în viața de biserică. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a-L oferi pe Cristos cu toate virtuțile Sale ca o ofrandă de miros plăcut înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, astfel încât Dumnezeu să fie satisfăcut și dorința inimii Sale să fie îndeplinită. Doamne, venim la Cuvântul Tău cu exersarea duhului nostru de a Te contacta, de a primi lumină de la Tine și de a fi un lampadar strălucitor pentru mărturia Ta pe pământ! Amin, Doamne Isuse, vrem să petrecem timp în prezența Ta pentru a aprinde lămpile și pentru a arde tămâia!

Când avem vorbirea lui Dumnezeu în biserică, lumina strălucește intens în mijlocul poporului lui Dumnezeu

Capitolul 7 din Numeri se termină cu vorbirea lui Dumnezeu în Cortul Întâlnirii, iar capitolul 8 începe cu continuarea vorbirii lui Dumnezeu despre aprinderea lămpilor pentru lumină (vezi Numeri 7:89-8:3).

Acest pasaj indică faptul că, ori de câte ori vine cuvântul lui Dumnezeu, poporul Său primește lumină; când avem vorbirea lui Dumnezeu în biserică, lumina va străluci intens în mijlocul poporului lui Dumnezeu.

În timpul epocii preotului Eli, când cuvântul lui Iehova era rar, lămpile din Locul Sfânt erau pe terminate (1 Sam. 3:1-3; cf. Psa. 110:105, 130). Acolo unde este Cuvântul Domnului, există lumină.

Astăzi în viața de biserică avem nevoie de cuvântul lui Dumnezeu. Nu putem avea viața de biserică fără vorbirea proaspătă a Domnului și nu ar trebui să avem întâlniri în care Cuvântul este firav sau slăbit.

Trebuie să avem vorbirea lui Dumnezeu nu numai în cadrul întâlnirilor de profeție, ci la orice întâlnire, în orice situație; Cuvântul trebuie să fie prezent, trebuie să ne rugăm cu Cuvântul lui Dumnezeu, să slujim prin rugăciune și să avem lumina lui Dumnezeu.

Pe măsură ce învățăm să practicăm întâlnirile de grup în case, este posibil să ne întâlnim numai în mod exterior, dar fără lumină; în loc de lumina divină, există lumină naturală, chiar lumină artificială.

Întâlnirea de casă nu este locul unde ne elaborăm filozofia sau discutăm opiniile noastre politice; întâlnirile bisericii nu sunt locul în care ne expunem teoriile de viață, ci locul în care lumina trebuie să strălucească!

Dacă suntem preoți potriviți plini de Duh și de Cuvânt, ne vom îndeplini datoria noastră preoțească de a aprinde lămpile și de a arde tămâia, adică vom aduce lumină la întâlnire. Poate că vorbim doar câteva cuvinte, o întrebare, un răspuns, o cântare sau un verset, dar îndată ce ne deschidem gura, lumina este prezentă în întâlnire.

Pe măsură ce ne ocupăm de cei noi și nu îi îndopăm cu Biblia sau cu adevărul de vârf, trebuie să avem cuvântul Duhului, cuvântul viu al lui Dumnezeu, lumina Domnului.

Trebuie să avem vorbirea lui Dumnezeu în biserică; trebuie să existe o abundență de lumină din partea multor sfinți care vorbesc Cuvântul viu al lui Dumnezeu, astfel încât gândurile interioare ale inimii să se manifeste și mulți să vadă că Dumnezeu este printre noi pentru că lumina Sa este acolo.

Fie ca întâlnirile noastre de casă, întâlnirile de rugăciune, întâlnirile de grup, întâlnirile de profeție și întâlnirea de masa Domnului să fie pline de lumină prin funcționarea tuturor sfinților de a aprinde lămpile și de a arde tămâia!

Cuvântul lui Dumnezeu este o lampă pentru picioarele noastre, iar deschiderea cuvântului Său dă lumină, și dă înțelegere celor simpli.

Numai atunci când există vorbirea lui Dumnezeu în biserică lumina poate străluci în mijlocul poporului lui Dumnezeu.

Preoții slujitori sunt în stare să slujească și să se miște datorită luminii lampadarului (vezi Mal. 2:7). Fără lumina Domnului, nu putem sluji sau servi în viața de biserică.

În plus, așa cum se vede din faptul că cele șapte lămpi ale lampadarului luminează în aceeași direcție, trebuie să ne dăm seama că, deși fiecare persoană are o slujire distinctă în Trup, direcția este aceeași și slujbele lor sunt una singură (vezi Col. 4:17, 2 Tim. 4:5; Fapte 20:24).

Suntem multe mădulare – suntem mulți preoți care servesc și slujesc; totuși, direcția slujbei noastre este aceeași. Cu toții învățăm să vorbim în aceeași direcție, urmând curgerea Duhului ca să vorbim ca un singur om.

Vedem acest lucru în Noul Testament – Pavel a avut slujba lui, Petru a avut slujba lui și Ioan a avut slujba lui, dar direcția lor era înspre Cristos! Ei au mărturisit împreună pentru Cristos, iar lumina lor a strălucit din Cristos și a arătat spre Cristos, astfel încât slujbele lor au fost una singură.

Când vorbim în cadrul întâlnirii, noi nu vorbim mai întâi cu sfinții, ci cu Cristos; noi aducem o ofrandă lui Cristos, mărturisim pentru Cristos și slujim lui Cristos, fiind una cu Cristos, strălucind cu El și strălucind din și spre Cristos.

Doamne Isuse, fie ca toate bisericile locale de pe pământ, mari sau mici, să aibă vorbirea și lumina Ta! Numai atunci când avem vorbirea Ta în biserică, lumina poate străluci intens printre poporul lui Dumnezeu, așa încât, în calitate de preoți să Te slujim și să Te servim. Strălucește peste noi, Doamne, și menține-ne în savurarea Ta în lumină. Strălucește asupra noastră în cuvântul Tău. Ne exersăm duhul ca să primim lumină și viață din cuvântul Tău. Fie ca cuvântul Tău printre noi să fie bogat, și fie ca toți sfinții să-și exerseze datoria lor preoțească de a aprinde lămpile și de a arde tămâie pentru ca lumina divină să strălucească în biserică!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Our Priestly Duty is to Pray and Read the Word to have God’s Speaking, His Shining (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 8 ziua 2 (bazat pe sluba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Dumnezeu ne întâlnește, ne vorbește și ne infuzează pe Cristosul Ispăşitor în glorie

17/07/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Faptul că Dumnezeu S-a întâlnit cu poporul Său și le-a vorbit de deasupra acoperământului expierii și dintre heruvimi arată că Dumnezeu se întâlnește cu noi și ne vorbește în Cristosul ispășitor și în gloria exprimată de El ca mărturie a Sa.

Acest lucru este foarte semnificativ, pentru că nu putem pur și simplu să-L întâlnim pe Dumnezeu și să Îi vorbim oriunde, dacă nu suntem într-o anumită stare, chiar într-un anumit loc.

Locul în care Dumnezeu se întâlnește cu poporul Său este Cristos Însuși, iar acest Cristos este plin de strălucire, glorie și mărturie; în acest Cristos, care a făcut ispășire pentru păcatele noastre și ne-a deschis calea ca să venim în Sfânta Sfintelor, în El și pe baza Sa ne putem întâlni cu Dumnezeu și să avem vorbirea Sa.

În cărțile Exod, Levitic și Numeri vedem că locul în care Dumnezeu S-a întâlnit cu Moise și cu poporul Său, în general, nu este Cortul Întâlnirii și nici măcar Sfânta Sfintelor, ci acoperământul expierii, capacul Chivotului Mărturiei, sub heruvimi și pe baza sângelui stropit.

Unde se întâlnește Dumnezeu cu noi? Care este locul în care trebuie să fim ca să fim acceptați de Dumnezeu, primiți de către El cu bucurie și pace, și să avem prezența Sa și vorbirea Sa?

Acest loc nu este meritul nostru, efortul nostru, strădania noastră sau bunătatea noastră și trăirea fără păcat; locul în care Dumnezeu se întâlnește cu noi este Cristosul ispășitor, Cristosul strălucitor, Cristosul glorios.

Dumnezeu are o lege, o mărturie, și această lege exprimă cine este El; El este sfânt, drept și glorios și standardul Său este foarte înalt. Cu toate acestea, noi suntem păcătoși, plini de păcate și chiar putreziți până la os, și nu există nici un efort al cărnii care să ne poată face plăcuți lui Dumnezeu.

Cum putem deci să venim la El așa cum suntem? Numai datorită lui Cristos și prin Cristos în calitate de acoperământ al ispășirii; pe baza Cristosului ispășitor care Și-a vărsat sângele pentru a ne acoperi păcatele, ne putem întâlni cu Dumnezeu.

El a trăit o viață omenească perfectă, având o umanitate dreaptă și înălțată (simbolizată de lemnul de salcâm, baza chivotului), iar în divinitatea Sa L-a exprimat pe Dumnezeu în glorie.

El a murit pentru noi, iar pe cruce El Și-a vărsat sângele omenesc – sângele Său de om-Dumnezeu, care este eficient pentru totdeauna – ca noi să îl aplicăm gratuit și să venim înaintea lui Dumnezeu.

Dumnezeu vrea să vorbească cu noi, să aibă părtășie cu noi și să ne aducă în dorința inimii Sale, ca noi să fim poporul Său și să zidim locuința Sa pe pământ astăzi. Cristos a devenit locul în care Dumnezeu se întâlnește cu poporul Său răscumpărat și vorbește cu ei în har. Aleluia!

Dumnezeu se întâlnește cu noi și ne vorbește în Cristosul ispășirii și în gloria Sa

În Exod 15:22 Dumnezeu i-a spus lui Moise că se va întâlni cu el și va vorbi cu el de deasupra acoperământului expierii, dintre cei doi heruvimi care sunt pe Chivotul Mărturiei; acolo va vorbi tot ce vrea să vorbească copiilor lui Israel.

Care este semnificația acestui fapt în experiența noastră? Dumnezeu se întâlnește astăzi cu noi și ne vorbește în Cristosul ispășitor ca mărturie a Sa și în gloria care este exprimată în Cristosul ispășitor (vezi 2 Cor. 3:8-11, 18).

Cristos a rezolvat toate problemele dintre noi și Dumnezeu; El S-a oferit ca sacrificiu de ispășire și, în calitate de Mare Preot, a îndeplinit acțiunea de ispășire.

Acum, în înălțarea Sa, Cristos a devenit locul în care se aplică această ispășire, și aici, în înălțarea Sa în Sfânta Sfintelor, stăm înaintea Sa în glorie pentru a-L întâlni pe Domnul gloriei!

Aici, în glorie, stăm pe Cristosul ispășitor să-L întâlnim pe Dumnezeu și să avem vorbirea Sa, având conștiința deplină că suntem spălați în mod complet cu sângele Său, legea care ne condamnă este acoperită de către Cristos (realitatea capacului chivotului) și sângele este aplicat.

Avem asigurarea că putem fi aici – avem dreptul să fim aici, pentru că sângele a fost stropit, Cristos a devenit locul de întâlnire al lui Dumnezeu și al omului și Dumnezeu dorește ca noi să fim aici!

Aleluia, Dumnezeu se poate întâlni cu noi în Cristosul ispășitor fără a încălca guvernarea Sa sau atributele și cerințele Sale divine, pentru că aici, în acest Cristos și în gloria Sa, suntem sub conducerea Sa și suntem deschiși vorbirii Sale!

Acest loc în care ne întâlnim cu Dumnezeu nu este doar un loc, ci o persoană – Cristosul ispășitor și gloria lui Dumnezeu strălucind din Cristos.

Așa cum heruvimii sunt pe capacul chivotului și Dumnezeu a vorbit poporului Său dintre heruvimi, tot astfel gloria lui Dumnezeu este prezentă ori de câte ori Dumnezeu ne vorbește și când atingem pe Cristosul ispășitor și aplicăm sângele Său, avem gloria lui Dumnezeu cu strălucirea și vorbirea Sa.

Ori de câte ori Dumnezeu se întâlnește cu noi, această întâlnire trebuie să aibă loc în mijlocul gloriei Sale.

Cu toții putem mărturisi acest lucru din experiența noastră; ori de câte ori ne întâlnim cu Dumnezeu, fie personal, fie în întâlnire, această întâlnire se află în mijlocul gloriei Sale.

Când ne întâlnim cu Dumnezeu în Cristos, când aplicăm sângele lui Cristos și venim înaintea lui Dumnezeu să-L întâlnim și să Îi vorbim, avem simțământul că suntem în mijlocul gloriei lui Dumnezeu. În ziua când ne-am pocăit și am crezut în Domnul Isus, am fost aduși într-un domeniu al gloriei.

În ziua în care lumina Domnului a strălucit asupra noastră și am intrat în viața de biserică, am intrat într-un domeniu al gloriei. Dumnezeu nu se întâlnește niciodată cu noi în întuneric; întotdeauna Se întâlnește cu noi în glorie și ne vorbește dintre heruvimii gloriei.

Ca Dumnezeu să vorbească poporului Său dintre heruvimi înseamnă că El ne vorbește în mijlocul gloriei Sale (Num. 7:89; Exod 25:22; Psa. 80:1, 3; 99:1).

Doamne, venim înaintea Ta pe baza sângelui prețios al lui Cristos ca să avem prezența și vorbirea Ta. Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai făcut ispășire pentru noi și ai devenit Cristosul ispășitor, locul în care ne putem întâlni cu Dumnezeu, să fim în prezența Sa și să avem vorbirea Sa! Aleluia, putem aplica sângele lui Cristos și putem veni în părtășie cu Dumnezeu în Cristos, sub gloria lui Dumnezeu! Îți mulțumim pentru această cale nouă și vie de a intra în Sfânta Sfintelor – sângele vărsat al lui Cristos și pentru locul în care Îl întâlnim pe Dumnezeu – Cristosul ispășitor și gloria Sa ca mărturie a lui Dumnezeu!

Dumnezeu se întâlnește cu noi și ne vorbește infuzându-ne cu El Însuși în strălucirea lui Cristos

Ce este gloria lui Dumnezeu? Când Dumnezeu se întâlnește cu noi, ne întâlnește în Cristosul ispășitor ca loc și sub heruvimii gloriei, ceea ce înseamnă că Se întâlnește cu noi în mijlocul gloriei Sale.

Dar ce este această glorie în care Dumnezeu se întâlnește cu noi? Gloria în care Dumnezeu se întâlnește cu noi și ne vorbește este strălucirea lui Cristos (2 Cor. 4:4, 6).

Evanghelia pe care am primit-o este Evanghelia gloriei lui Dumnezeu în fața lui Isus Cristos și ori de câte ori inima noastră se întoarce către Domnul, vălul nostru este îndepărtat (2 Corinteni 3:17) pentru ca noi să vedem pe Domnul față în față și să fim infuzați cu El (v. 18).

Aici, în gloria lui Dumnezeu care strălucește în Cristos, ne întâlnim cu Dumnezeu, avem prezența Sa și avem vorbirea Sa cu infuzarea Sa.

Când ne trezim dimineața și ne întoarcem inima către Domnul, chiar dacă putem avea mustrări de conștiință și se dă o luptă în ființa noastră, ne exersăm duhul și Îl aplicăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat și ofrandă pentru abatere și credem în sângele Său.

Pe măsură ce aplicăm sângele lui Cristos, cerând Domnului să aplice acest sânge conform evaluării Sale, vedem pe Domnul față în față și contemplăm gloria Sa.

Dumnezeul care a spus, “Din întuneric lumina va străluci”, a strălucit în inima noastră ca să ne aducă la cunoștința gloriei lui Dumnezeu în fața lui Isus Cristos pentru a ne infuza cu Sine Însuși.

Cât de minunat este faptul că acum putem să ne întoarcem ființa către Domnul, să ne exersăm credința în sângele Său, să intrăm în Sfânta Sfintelor în duhul nostru și să vedem gloria Domnului, stând pe baza Cristosului ispășitor și fiind infuzați cu Dumnezeu!

Gloria Sa este în strălucirea Sa, iradierea Sa, fața Sa radiantă, cu chipul Său înălțat pentru noi.

Dumnezeu este bucuros să fim aici și să ne întâlnească aici, și chiar dacă nu știm de ce avem nevoie, El știe, ne infuzează, Se introduce pe Sine Însuși întru noi, ne saturează cu Sine Însuși, ne pătrunde, ne mântuiește în mod organic și ne face la fel ca Cristos!

Pe măsură ce contemplăm fața lui Cristos în duh, suntem sfințiți, reînnoiți, transformați, conformați, zidiți și glorificați!

Domnul dorește ca noi să privim la El, să Îl contemplăm; El ne-a dat dreptul să venim pe baza sângelui Său, și calea înspre Dumnezeu a fost deschisă – trebuie ca pur și simplu să venim la El! Amin!

Ce fel de Cristos este acest Cristos strălucitor? Pe de o parte El este divin – El Îl strălucește pe Dumnezeu în gloria Sa prin divinitatea Sa; pe de altă parte, El are umanitatea, care este baza strălucirii Sale.

Așa cum lemnul de salcâm a fost baza Chivotului Mărturiei, iar capacul chivotului a fost făcut din aur pur, tot astfel, baza strălucirii Sale este umanitatea Sa, și în divinitatea Sa strălucește asupra noastră.

În experimentarea noastră de astăzi avem nevoie de umanitatea lui Isus pentru a exprima natura divină a lui Cristos. Trebuie să Îl savurăm și să Îl cunoaștem pe Cristos în umanitatea și divinitatea Sa, iar acest lucru poate avea loc stând pe baza Cristosului ispășitor și contemplând fața Sa în strălucirea lui Cristos, fiind infuzați cu Dumnezeu.

Faptul că nu este redată grosimea capacului chivotului și greutatea nu este cunoscută indică faptul că greutatea lui Cristos este incomensurabilă. Din punct de vedere experimental, greutatea Sa este în funcție de cât putem duce.

Trebuie să petrecem mai mult timp cu Domnul, stând pe Cristosul ispășitor prin aplicarea sângelui Său și privindu-L pe Domnul față în față, ca să putem fi infuzați cu Cristos și să câștigăm mai multă greutate din Cristos.

Doamne Isuse, ne întoarcem inima spre Tine, îndepărtează orice văl din fața noastră și adu-ne în locul în care Te putem privi fața în față. Amin, Doamne, ne exersăm duhul ca să Te vedem, stând pe baza Cristosului ispășitor ca să fim infuzați cu Tine, saturați cu Tine și pătrunși de Tine! Ne exersăm credința în sângele Tău, intrăm în Sfânta Sfintelor din duhul nostru și contemplăm gloria Domnului! Amin, iubim să fim sub strălucirea Ta, Doamne Isuse! Iubim să Te întâlnim față în față, stând pe baza sângelui și în glorie, și să fim infuzați cu dorința inimii Tale, mărturia Ta vie pe pământ!