reconstituiți cu Cristos

Îl savurăm pe Cristos ca țara ce curge cu lapte și miere ca să fim constituiți cu El și să-L distribuim altora

26/04/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Un mod minunat de a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună în aspectele Sale răscumpărătoare și generatoare, este să mâncăm cuvintele lui Dumnezeu, căci Cuvântul lui Dumnezeu este lapte ca noi să bem și miere să mâncăm.

Țara bună la care Vechiul Testament face referire din nou și din nou este o țară care curge cu lapte și miere; de ce este atât de important aceste „lapte și miere” și cum se poate aplica acest lucru experienței noastre spirituale de astăzi?

Ei bine, atât laptele, cât și mierea sunt rezultatul contopirii atât a vieții animale, cât și a vieții vegetale și reprezintă două aspecte ale vieții lui Cristos – aspectul răscumpărător și cel generator.

Laptele este produs de vacile care mănâncă iarbă, o digeră și apoi iese lapte. Mierea este produsă de albinele care preiau nectarul din flori.

Laptele și mierea – care sunt contopirea atât a vieții animale, cât și a vieții vegetale – indică aspectul răscumpărător și aspectul generator al vieții lui Cristos, adică răscumpărarea juridică a lui Dumnezeu și mântuirea Sa organică.

Cristos a venit ca Mielul lui Dumnezeu pentru a îndepărta păcatul lumii; El a fost sacrificat pe cruce ca realitate a vieții animale în numele nostru și El a realizat răscumpărarea pentru noi.

El a făcut asta ca noi să putem intra în mântuirea deplină a lui Dumnezeu pentru a savura mântuirea Sa organică, mântuirea Sa în viață.

Cristos este, de asemenea, pâinea noastră a vieții, realitatea bobului de grâu care a fost măcinat în pulbere și a fost făcut în făină fină amestecată cu ulei, a fost copt, pentru a deveni rezerva noastră.

Vedem aceste două simboluri – aspectul răscumpărător și generator al vieții lui Cristos pentru mântuirea completă a lui Dumnezeu – la Masa Domnului cu simbolurile sale.

Cristos a trecut printr-un proces pentru a deveni realitatea țării bune, iar El este acum masa noastră, ospățul nostru pentru savurarea noastră. Aleluia!

Iar noi putem să-L savurăm în lumină; atunci când umblăm în lumină, tratând tot ceea ce lumina expune prin strălucire, astfel încât să fim copii ai luminii, savurăm porțiunea noastră din Cristosul atotinclusiv ca țară bună.

Slavă Domnului, Tatăl ne-a calificat pentru o parte din porțiunea repartizată sfinților în lumină! Suntem calificați de Tatăl ca, atunci când suntem în lumină și umblăm în lumină, Îl vom savura pe Cristosul atotinclusiv ca porțiune pentru savurarea noastră!

Să mâncăm cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună – cuvintele Sale sunt lapte și miere

Conform Bibliei, cuvântul lui Dumnezeu este lapte și miere pentru noi să bem și să mâncăm; trebuie să mâncăm cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țara bună!

Întrucât laptele și mierea reprezintă aspectele răscumpărătoare și generatoare ale vieții lui Cristos, atunci când ne exersăm duhul asupra Cuvântului lui Dumnezeu, noi mâncăm cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună în aspectele Sale răscumpărătoare și generatoare.

În Ioan 6:9 vedem cele cinci pâini de orz și cei doi pești; aceștia Îl indică pe Cristos ca viață a noastră în aspectele răscumpărătoare și generatoare ale vieții Sale.

Pâinile sunt din viața vegetală și semnifică aspectul generator al vieții Sale, în timp ce peștii sunt din viața animală și semnifică aspectul răscumpărător al vieții Sale.

Pe de o parte, Cristos crește în țară (viața generatoare), iar pe de altă parte, El trăiește în mare, fără să fie afectat de ea.

La fel cum peștii trăiesc în apa sărată, dar nu sunt sărați, tot așa Cristos a trăit în lumea coruptă de Satan și nu a fost afectat de ea.

El nu era păcătos; El nu a fost afectat de lume, la fel cum peștii trăiesc în apă sărată, dar nu sunt sărați.

Cristos a trecut printr-un proces pentru a deveni suficient de mic pentru ca noi să-L mâncăm, pentru ca noi să-L luăm ca rezerva vieții noastre. Este posibil să căutăm minuni și lucruri mărețe de la El, dar El vrea să fie hrana noastră ca noi să-L mâncăm.

În Ioan 6:57 Domnul a spus că El a trăit datorită Tatălui, așa că noi, cei care Îl mâncăm pe El, trebuie să trăim și noi datorită Lui. Ceea ce mâncăm nu este carnea Sa fizică (care nu este profitabilă la nimic), ci cuvintele Sale, care sunt duh și sunt viață (v. 63).

Petru ne încurajează în 1 Pet. 2:2 ca să bem laptele fără viclenie (laptele neprefăcut) al Cuvântului, ca prin acesta să creștem înspre mântuire; indiferent dacă suntem noi credincioși sau suntem maturi, trebuie să bem zilnic laptele Cuvântului lui Dumnezeu pentru ca noi să creștem în viață.

Laptele Cuvântului nu este lapte pentru trup, ci lapte pentru suflet, ființa interioară; acest lapte ne este transmis în cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne hrăni omul interior prin înțelegerea minții noastre raționale și este asimilat de facultățile noastre naturale.

Pe măsură ce bem laptele Cuvântului, creștem până la mântuire; creștem în viață, căci suntem hrăniți cu laptele transmis în cuvântul lui Dumnezeu.

Mai mult, așa cum se vede în Psa. 119:103 și Ezechiel 3:3, cuvintele lui Dumnezeu sunt dulci pe gustul nostru ca mierea și Îl putem savura pe Dumnezeu în cuvântul Său ca fiind cel mai dulce.

Aleluia! Când găsim cuvintele lui Dumnezeu, când mâncăm cuvântul lui Dumnezeu – nu doar citindu-l, ci iubindu-L pe Domnul, întorcându-ne inima către El, exersându-ne duhul și contactându-L pe Domnul în timp ce citim cuvântul Său, cuvântul lui Dumnezeu devine dulce la gust, chiar la fel de dulce ca mierea în gura noastră.

Când mâncăm cuvintele lui Dumnezeu, noi Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună, căci Cuvântul lui Dumnezeu este lapte ca noi să-L bem și miere ca noi să-L mâncăm.

Doamne Isuse, tânjim după laptele neprefăcut al cuvântului, ca prin el să creștem înspre mântuire! Venim la cuvântul Tău cu un duh exersat și cu o inimă întoarsă către Tine: hrănește-ne, dă-ne să bem și fă-ne să creștem în viață mult mai mult! O, Doamne, cuvintele Tale sunt dulci pentru gustul nostru, chiar mai dulci decât mierea în gura noastră. Ne place să Te mâncăm și să Te bem în cuvântul Tău, luându-Te întru noi ca Cristosul atotinclusiv, realitatea țării bune. Amin, Doamne Isuse, Cuvântul Tău este lapte ca noi să Te bem și miere ca noi să Te mâncăm.

Să-L savurăm pe Cristos ca țara în care curge lapte și miere ca să fim constituiți cu de El și să-L distribuim și altora

În Cântarea Cântărilor, pe măsură ce Domnul o aprecia pe iubitoarea Sa, El a spus despre ea: Buzele tale picură miere proaspătă, mireasa mea, mierea și laptele sunt sub limba ta (Cântarea Cântărilor 4:11).

Domnul ne privește, iubita Sa, și El vede că buzele noastre picură miere proaspătă, iar mierea și laptele sunt sub limba noastră; ce înseamnă asta?

Mierea este dulce și îi restabilește pe cei loviți; dacă ești obosit și ostenit, mierea te va întări și te va restabili.

O astfel de dulceață, însă, nu se produce peste noapte; mai degrabă, ea provine dintr-o perioadă lungă de adunare, activitate interioară și depozitare atentă – doar uitați-vă la albine cum produc miere.

Când mâncăm cuvintele lui Dumnezeu ca lapte și miere, ceea ce iese din noi nu sunt bârfe, glume sau cuvinte pripite, ci cuvinte dulci și răcoritoare.

Și cuvintele noastre nu sunt izbucniri de torente, ci picături de miere, căci picurăm miere pentru ca alții să fie împrospătați și întăriți.

Unora le place să vorbească mult și chiar vorbind despre lucruri spirituale, vorbirea lor arată că nu au trecut prin lucrarea mai profundă a harului.

Dar dacă Îi permitem Domnului să Se introducă pe Sine Însuși în noi pe măsură ce mâncăm cuvintele lui Dumnezeu ca lapte și miere, mierea și laptele vor fi sub limba noastră, căci suntem constituiți cu Cristos ca lapte și miere pentru a-L împărți pe El altora.

Când Îi vom permite Domnului să Se introducă pe Sine Însuși prin cuvântul Său dulce și hrănitor întru noi, bogățiile Sale vor fi păstrate în ființa noastră; vom avea mai mult decât avem nevoie pentru a mânca, vom fi umpluți cu bogățiile Sale și chiar vom administra aceste bogății celor nevoiași în orice moment.

Acest lucru înseamnă că Îl mâncăm pe Domnul ca țară bună în cuvântul Său și că purtăm țara bună cu noi oriunde mergem, gata să Îl distribuim altora în funcție de nevoie.

Există atât de multă savurare a Cristosului atotinclusiv ca țară bună, încât nu doar că picurăm miere, dar mierea și laptele sunt păstrate sub limba noastră.

Mierea îi reface pe cei loviți și laptele îi hrănește pe cei noi; trebuie să avem o depozitare bogată a lui Cristos în noi, în așa fel încât mâncarea să fie sub limba noastră și suntem pregătiți să distribuim în orice moment bogățiile lui Cristos celor nevoiași (vezi Isaia 50:4; Mat. 12:35-36; Luca 4:22; Efes. 4:29-30).

Cristos a fost o asemenea persoană: El a știut să-i susțină pe cei obosiți cu un cuvânt și El este porțiunea noastră; pe măsură ce Îl savurăm și Îl mâncăm în cuvântul Său, El poate trăi în noi același fel de viață astăzi.

Cu toții putem depune mărturie din experiența noastră în viața de biserică de faptul că uneori chiar și un salut din partea unui frate sau soră ne administrează laptele pentru a ne hrăni și mierea pentru a ne restaura.

Uneori un simplu salut saturat cu lapte și miere, un salut autentic din inimă, ne poate zidi; nu trebuie să fie o predică lungă, un mesaj sau un verset din Biblie, ci pur și simplu salutul cu lapte și miere.

Aceasta este ceea ce avem nevoie în viața de biserică de azi; trebuie să-L savurăm pe Cristos ca țară bună care curge cu lapte și miere, trebuie să fim constituiți cu El și, pe măsură ce ne întâlnim, trebuie să-L administrăm pur și simplu pe Acesta ca lapte și miere altora pentru hrănirea și restaurarea lor.

Această dulceață nu se produce însă peste noapte; trebuie să avem o perioadă lungă de adunare a cuvântului lui Dumnezeu în inima noastră, o activitate lăuntrică pentru a ne deschide Domnului și a-L lăsa să trateze cu părțile noastre lăuntrice și e nevoie de depozitarea atentă prin cooperarea cu Domnul pentru a digera cuvântul Său (2 Cor. 12:7-9).

Vedem acest lucru în Cântarea Cântărilor, către sfârșit, și anume cum căutătoarea este atât de constituită cu aceste bogății ale lui Cristos, încât nu se teme să spună: Trezește-te, vânt din nord și vino vânt din sud, suflă asupra grădinii mele, fie ca să curgă mirodeniile.

Devenim o grădină plină de mirodenii chiar dacă vântul este rece și aspru din nord sau este cald și ușor dinspre sud, căci vântul eliberează parfumul pentru Iubitul nostru. Cu toții putem să-L savurăm pe Cristos în cuvântul Său într-un mod detaliat și într-o asemenea măsură încât cu toții avem această realitate!

Fie ca să nu ne mai rugăm pentru o schimbare a vremii noastre, astfel încât vântul ușor și cald să sufle, ci fie ca să-L savurăm pe Cristos ca țară bună care curge cu lapte și miere, până atunci când avem lapte și miere sub limba noastră și putem da har altora, vorbind ce este profitabil pentru a-i zidi pe alții!

Doamne Isuse, vrem să Te savurăm ca țara care curge cu lapte și miere până când vom fi constituiți cu Tine ca lapte și miere și suntem pregătiți să Te distribuim altora pentru restaurarea celor loviți și hrănirea celor noi. Amin, Doamne, distribuie-Te în noi ca lapte hrănitor și ca mierea de restaurare și revitalizare atunci când venim la cuvântul Tău. Vrem să mâncăm cuvintele lui Dumnezeu ca lapte și miere, să adunăm aceste cuvinte în inima noastră, să cooperăm cu Tine în interior pentru a trata cu orice Tu dorești să tratezi, și să păstrăm cu atenție bogățiile Tale în ființa noastră! O, Doamne, fă acest lucru în toți sfinții de pe tot pământul – fie ca noi toți să-L savurăm pe Cristos ca țara bună care curge cu lapte și miere, până când vom da har altora și vom vorbi ce este profitabil pentru a zidi, dăruind har conform cu nevoia actuală!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy Christ as the Land of Milk and Honey to be Constituted with Him and Minister Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 2 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristosul pe care Îl mâncăm ca mană ne face biruitorii Săi și devine o aducere aminte eternă

09/02/2020 by Credincios in Cristos 2 Comments

Când mâncăm mana publică (mana care ne este disponibilă în fiecare zi în mod public), obținem mana ascunsă (mana pe care am mâncat-o, am digerat-o și am asimilat-o) și suntem produși ca biruitorii de azi; Cristosul pe care Îl savurăm și Îl asimilăm devine o aducere aminte eternă înaintea lui Dumnezeu.

Subiectul manei nu este doar ceva din Vechiul Testament cu copiii lui Israel care, la un moment dat în istoria lor, au fost conduși de către Dumnezeu prin pustiu și au fost alimentați de El cu această hrană cerească.

Mai degrabă, mana a fost pusă înaintea lui Dumnezeu ca o aducere aminte, în vasul de aur din Chivotul dinaintea Mărturiei, și apoi mai târziu, în Apocalipsa, vedem că mana ascunsă este dată biruitorilor drept răsplată.

În viața noastră creștină, trebuie să-L mâncăm pe Cristos în fiecare zi – mai ales dimineața, trezindu-ne puțin mai devreme pentru a “strânge mana” petrecând timp cu Domnul pentru a ne ruga cu Cuvântul Său și pentru a-L contacta în mod personal.

Pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul, ne întoarcem inima către El și ne exersăm duhul ca să ne rugăm cu Cuvântul lui Dumnezeu, noi vom fi hrăniți cu Cristos ca mana noastră cerească.

Ce mister și ce minune este faptul că Îl putem mânca zilnic pe Dumnezeu în Cuvântul Său și putem fi constituiți cu elementul lui Dumnezeu!

Cristos a venit ca pâinea din cer și pâinea lui Dumnezeu ca să fie hrana noastră, iar noi Îl putem mânca.

În timp ce Îl mâncăm pe Domnul, în fiecare dimineață avem harul reîmprospătător și udător, adus de compasiunile Sale proaspete, și avem un nou început prin contactul nostru viu cu Domnul.

Dumnezeu a devenit un om, iar acest Om a devenit ceva suficient de mic ca noi să Îl mâncăm; El este fin, echilibrat, etern, perfect și deplin, și El este fără cusur sau defect pentru a fi resursa noastră zilnică.

Când Îl mâncăm pe Domnul, suntem purificați, suntem simplificați și suntem curățați; în plus, suntem reîmprospătați și răcoriți, și tot ceea ce este negativ în noi este eliminat.

Tot ce trebuie să facem este să-L mâncăm pe Domnul în fiecare dimineață, iar El vine în noi ca sursa de viață pentru a aduce elementul lui Dumnezeu și pentru a elimina orice lucru din omul natural și din viața naturală.

Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos ca mană publică, obținem mana ascunsă, iar această mană ascunsă devine o aducere aminte înaintea lui Dumnezeu. Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos, devenim deschiși și transparenți ca ceilalți să-L vadă pe Cel care ne constituie.

Cristosul nostru este atât de minunat și gustos – El este dulce și delicios pentru noi în Cuvântul Său, iar atunci când ne exersăm duhul ca să ne rugăm cu Cuvântul lui Dumnezeu și Îl masticăm, vom savura dulceața gustului lui Cristos și vom fi hrăniți în mod bogat. Aleluia!

Devenim biruitori mâncându-L pe Cristos ca mană pentru a-L obține ca mana ascunsă

În Apoc. 2:17, Domnul menționează din nou mana; de data aceasta El spune: Celui ce va birui, lui Îi voi da să mănânce din mana ascunsă.

Ce este această mană ascunsă și cum o putem obține? Principiul manei este că oamenii trebuiau să se trezească dimineața devreme, înainte de răsăritul soarelui ca să o culeagă, pentru că odată cu apariția soarelui, mana se topea.

Așadar, “mana publică” era acolo ca toată lumea să se adune, dar există și “mana ascunsă”, care se referă la mana care a fost constituită în oamenii lui Dumnezeu.

Mana publică este mana pe care nu am mâncat-o, în timp ce mana ascunsă se referă la mana pe care am mâncat-o, am digerat-o și am asimilat-o.

Cristos, ca mană cerească, este disponibil pentru fiecare dintre credincioșii Săi în fiecare dimineață; cu toate acestea, depinde de noi dacă plătim prețul pentru a aduna mana, adică dacă Îl mâncăm pe Cristos ca mana publică.

De aceea Domnul îi cheamă pe biruitorii din biserica din Pergam, biserica căsătorită cu lumea, ca ei să mănânce mana ascunsă.

De-a lungul secolelor, a existat mana; poate că nu a fost menționată de prea multe ori, dar Domnul a făcut aluzie la ea, iar în Apocalipsa 2 vedem că această mană este o răsplată pentru biruitori.

Mana era ascunsă în vasul de aur în prezența lui Dumnezeu, înaintea mărturiei Sale.

Astăzi trebuie să fim biruitorii care Îl savurează pe Cristos ca mană; când Îl mâncăm pe Cristos ca mană publică, El va deveni mana ascunsă în noi și pentru noi, iar această mană ascunsă ne va constitui într-un biruitor.

Trebuie să biruim degradarea bisericii lumești, mâncându-L pe Cristos ca mană, iar El în noi va deveni mana ascunsă, mana care este mâncată, digerată și asimilată în ființa noastră; acest lucru ne va constitui pentru a fi biruitorii Săi în această epocă.

În timp ce biserica merge pe calea lumii, noi trebuie să venim în Sfânta Sfintelor, în prezența lui Dumnezeu și să-L mâncăm pe Cristos ca mana noastră zilnică. Trebuie să-L mâncăm și să-L savurăm pe Cristosul ascuns ca o porție specială pentru alimentarea noastră zilnică.

Când ne exersăm nu numai duhul, ci și trupul nostru ca să ne trezim devreme, și sufletul nostru, întorcându-ne inima către Domnul și Îl iubim, Îl vom aduna pe Cristos ca mana publică în ființa noastră; El devine apoi mana ascunsă în noi, iar acest lucru ne va constitui ca să fim biruitorii Săi.

Vrem să fim biruitorii Domnului în această epocă, și un mod foarte simplu de a face acest lucru este să-L mâncăm pe Cristos în fiecare zi! Trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca mană în fiecare zi pentru a deveni biruitori și trebuie să biruim ca să-L mâncăm pe Cristos.

Există multe lucruri care ne pot distrage de la a-L mânca pe Cristos, dar noi trebuie să biruim pentru a-L mânca!

Doamne Isuse, vrem să Te mâncăm ca mană astăzi, ca Tu să devii în noi mana ascunsă și să ne constitui ca biruitorii Tăi din această epocă. Îți mulțumim că ești atât de disponibil în fiecare zi ca mana publică, pregătit ca să fii adunat, mâncându-Te, savurându-Te, digerându-Te și asimilându-Te. O, Doamne, vrem să biruim ca să-L mâncăm pe Cristos! Fă-ne biruitorii de astăzi, cei care Îl câștigă pe Cristos ca mana ascunsă zi de zi! Aleluia, putem fi biruitori mâncându-L pe Cristos și fiind constituiți cu mana ascunsă!

Cristosul pe care Îl mâncăm și Îl asimilăm devine o aducere aminte eternă și este pentru clădirea lui Dumnezeu

În Exod 16:32 Dumnezeu a poruncit copiilor lui Israel să păstreze un omer de mană de-a lungul generațiilor lor și să o pună înaintea Mărturiei în chivot, pentru ca alții să cunoască modul cum El Și-a hrănit poporul în pustiu.

Aceasta este o mană ascunsă, o mană care nu este publică, o mană care se află în vasul de aur și este înaintea lui Dumnezeu; este o aducere aminte eternă înaintea lui Dumnezeu și a omului.

Faptul că copiii lui Israel trebuiau să pună un omer de mană – care este exact cantitatea pe care trebuiau să o adune în fiecare zi pentru hrănirea lor – ne arată faptul că cantitatea de Cristos pe care o mâncăm este cantitatea pe care o putem păstra.

Cristosul pe care Îl mâncăm, Îl savurăm, Îl digerăm și Îl asimilăm este ceva de aducere aminte eternă între noi și Dumnezeu.

Există atât de mult Cristos disponibil pentru savurarea noastră – El este atotinclusiv, vast și incomensurabil, dar numai Cristosul pe care L-am mâncat și L-am experimentat este vrednic de aducere aminte.

Cristosul pe care Îl mâncăm, Îl digerăm și Îl asimilăm este o aducere aminte eternă, căci El ne constituie și devine chiar fibrele ființei noastre.

Nimic din noi – nimic din ceea ce suntem, avem sau putem face – nu este demn de aducere aminte; numai Cristosul care a devenit constituția noastră este demn de a fi o aducere aminte eternă. În eternitate ne vom aminti de Cristosul pe care L-am savurat și L-am experimentat.

Pe de o parte, Cristos ne constituie ca mana ascunsă pentru a ne face parte din locuința lui Dumnezeu; pe de altă parte, Cristosul care ne constituie și pe care L-am savurat este o aducere aminte înaintea lui Dumnezeu.

Aducerea aminte a manei indică faptul că, în calitate de adevărata mană, Cristos este sursa de alimentare pentru locuința lui Dumnezeu. Ca noi să devenim locuința lui Dumnezeu și ca să fim zidiți ca biserică, trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca mana cerească.

Copiii lui Israel nu au fost calificați să zidească tabernaculul decât după multe luni de la ieșirea din Egipt, pentru că trebuiau să fie reconstituiți lăuntric pentru a fi genul de oameni potriviți; cu mana ca și alimentare a lor, au putut zidi tabernaculul.

De fapt, tabernaculul era un simbol al copiilor lui Israel, care erau adevărata locuință a lui Dumnezeu. Pe măsură ce Îl mâncăm pe Domnul Isus în fiecare dimineață ca mană, suntem alimentați în interior și suntem reconstituiți cu El și devenim locuința lui Dumnezeu.

Acest Cristos care ne constituie este o aducere aminte eternă; pentru eternitate, ne vom aminti de aspectul savurării lui Cristos ca element reconstituitor al nostru și aspectul Cristosului care ne alimentează pentru a ne face locuința lui Dumnezeu în univers.

În recâștigarea Domnului astăzi, noi experimentăm ambele aspecte.

Pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul și suntem înviorați de El în fiecare dimineață, Îl luăm pe El ca resursa noastră de viața pentru ca El să fie constituentul nostru, astfel încât să devenim locuința lui Dumnezeu; apoi, pe măsură ce ne întâlnim și Îl savurăm pe Domnul împreună, suntem în realitate clădirea lui Dumnezeu și zidim locuința lui Dumnezeu în acest univers.

Ne vom aminti de experimentarea lui Cristos de astăzi pentru eternitate; ne vom aminti cum L-am savurat pe Cristos și cum L-am luat ca alimentarea noastră pentru a deveni locuința lui Dumnezeu.

Așadar, astăzi trebuie să ne asigurăm că nu cunoaștem doar la modul obiectiv faptul că Cristos este mana publică, pregătită și disponibilă pentru noi, ca să o mâncăm, să o digerăm și să o asimilăm; trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca mană publică, să-L obținem ca mana ascunsă, să devenim biruitorii Domnului și să fim constituiți cu El puțin câte puțin pentru zidirea locuinței lui Dumnezeu.

Pe măsură ce mâncăm zilnic din mană, mana publică devine mana ascunsă și suntem constituiți cu Cristos pentru locuința lui Dumnezeu.

La fel cum mana din vasul de aur a fost punctul focal al locuinței lui Dumnezeu, tot așa Cristos ca mana mâncată de noi este punctul central al locuinței lui Dumnezeu astăzi (vezi Evrei 9:3-4; Efes. 4:16; Col. 2:19).

Pentru a deveni biruitori, trebuie să ne hrănim cu mana ascunsă și atunci când vom face acest lucru, vom fi în centrul locuinței lui Dumnezeu. Fie ca Domnul să ne facă consumatorii de vârf ai lui Cristos ca mană și fie ca niciodată să nu ne plictisim și să nu ne săturăm să-L mâncăm pe Cristos în fiecare zi!

Doamne Isuse, vrem să Te mâncăm, să Te digerăm și să Te asimilăm ca mană, pentru a putea fi constituiți cu Cristos ca locuința eternă a lui Dumnezeu. Amin, Doamne, fie ca să avem multe momente în care să-L savurăm și să-L mâncăm pe Cristos ca mană ascunsă, momente care vor deveni o aducere aminte în Noul Ierusalim. Fă-ne savuratorii de vârf ai lui Cristos, consumatorii de vârf ai lui Cristos, cei care se hrănesc cu mana ascunsă, Îl experimentează și Îl savurează pe Cristos și devin părți intrinsece ale clădirii lui Dumnezeu, biserica de astăzi, mireasa din epoca următoare, și Noul Ierusalim pentru eternitate!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Christ we Eat as Manna makes us His Overcomers and becomes an Eternal Memorial (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 3 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Faptul de a-L mânca pe Cristos ca unică hrană înlocuiește carnea și ne reconstituie cu Cristos

05/02/2020 by Credincios in Cristos 2 Comments

Prin faptul că a dat poporului Său să mănânce doar mană în pustiu, Dumnezeu le-a tratat carnea și, în același timp, i-a reconstituit cu hrana cerească; prin faptul că-L mâncăm pe Cristos ca hrană cerească unică, carnea noastră este tratată și înlocuită, iar noi suntem reconstituiți cu Cristos pentru a deveni locuința lui Dumnezeu.

Dumnezeu l-a eliberat pe poporul Său Israel din Egipt cu un braț puternic și multe miracole, iar ei au călătorit prin pustiu sub conducerea și cu alimentarea Sa.

Totuși, toate aceste miracole pe care Dumnezeu le-a făcut pentru copiii Săi nu le-a schimbat carnea; nici măcar faptul că au format o tabără și au fost formați într-o armată nu le-a schimbat și nu le-a îmbunătățit carnea.

Mai degrabă, ei au poftit după hrana și lucrurile pe care le savurau în Egipt și au murmurat împotriva lui Dumnezeu și a lui Moise de cel puțin trei ori cu privire la hrană.

Într-un mod miraculos, Dumnezeu a dat mana poporului Său în fiecare zi timp de patruzeci de ani și toți au mâncat și au fost hrăniți; cu toate acestea, sufletul lor s-a săturat de mană și chiar s-au scârbit de ea.

Acest lucru ne arată, în primul rând, că în viața noastră creștină, Dumnezeu face multe lucruri pentru noi, chiar și lucruri miraculoase, dar aceste lucruri supranaturale nu ne schimbă și nu ne îmbunătățesc carnea.

În al doilea rând, acest lucru ne arată că, în calitate de credincioși în Cristos, noi suntem în biserică, dar constituția noastră interioară continuă să fie lumească, și este posibil să dorim în continuare lucruri lumești, muzică, amuzament, TV etc., deoarece constituția noastră încă nu este schimbată.

Deci Dumnezeu ni-L dă pe Cristos – El este unica hrană cerească pe care Dumnezeu ne-o dă ca să-L mâncăm, să-L savurăm, să-L digerăm și să-L asimilăm în ființa noastră; această Persoană ne reconstituie pentru a deveni însăși fibra ființei noastre, iar rezultatul este că devenim parte a locuinței lui Dumnezeu.

Cristos este mana noastră cerească și în fiecare dimineață trebuie să petrecem timp cu El pentru a-L mânca și a fi hrăniți cu El.

În viața de biserică din recâștigarea Domnului, nu avem altă hrană decât pe Cristos; nu “adăugăm” lucruri sau “condimente” la mâncarea noastră și nu căutăm lucruri mai interesante și mai gustoase – pur și simplu îl dorim pe Cristos.

Ceea ce facem în fiecare zi este să luăm Cuvântul lui Dumnezeu și să ne rugăm cu el, chemăm numele Domnului și-L savurăm pe Domnul; Cristos este hrana noastră unică, iar acest Cristos intră puțin câte puțin în noi zi de zi pentru a ne reconstitui ființa interioară cu Sine Însuși, până când vom deveni parte a locuinței lui Dumnezeu.

Faptul de a-L mânca pe Cristos ca hrana noastră cerească tratează carnea și ne reconstituie cu Cristos

Calea lui Dumnezeu de a trata carnea poporului Său este de a o da la o parte și de a nu o hrăni; acesta este motivul pentru care El schimbă alimentația poporului Său și le trimite hrana pe care carnea lor o detestă (Num. 11:4-9; 21:5).

Mulțimea amestecată și poporul lui Israel s-a scârbit și s-a plictisit de gustul ceresc al manei și au poftit după gustul lumesc al mâncării egiptene.

Chiar dacă erau destul de avansați în experimentarea lor cu Dumnezeu, carnea lor nu s-a schimbat; încă mai aveau pofte și dorințe și tânjeau după mâncarea egipteană.

Nu ar trebui să ne așteptăm ca, pe măsură ce mergem mai departe cu Domnul, carnea noastră se va schimba sau se va îmbunătăți; mai degrabă, pe măsură ce continuăm cu Domnul, El este credincios să ne trateze carnea expunând-o, așa ca noi să o dăm la o parte și să nu o hrănim.

Știm că carnea trebuie să fie tratată de cruce, căci crucea ne va distruge carnea; dar chiar și acest lucru poate fi oarecum superficial, deoarece chiar și când există o sută de bucăți de carne, carnea rămâne carne.

Pe de o parte, trebuie să avem tratarea crucii, iar pe de altă parte, trebuie să cooperăm cu Domnul zilnic pentru a ne “înlocui” carnea și a o da la o parte prin această alimentație unică, Cristos.

Trebuie să permitem ca noua alimentație a lui Cristos să fie introdusă în noi și să ne reconstituie cu Cristos. Pe de o parte, trebuie să acceptăm distrugerea și tratarea cărnii pe cruce, iar pe de altă parte, trebuie să dăm la o parte carnea și să nu o mai hrănim.

În înțelepciunea Sa, Dumnezeu ne dă aceeași hrană, o hrană ușoară, o hrană cerească, care nu este altceva decât Cristos; El știe că carnea noastră detestă acest lucru, și știe că carnea noastră trebuie să fie expusă și înlocuită prin hrănirea noastră cu Cristos.

Pe măsură ce continuăm călătoria creștină în recâștigarea Domnului, mâncăm același lucru; Îl mâncăm doar pe Cristos, noi doar savurăm economia lui Dumnezeu și cunoaștem doar învățătura apostolilor.

Acest lucru ne expune carnea și ne face să cunoaștem nevoia noastră de a fi reconstituiți, deoarece chiar și atunci când dobândim multă cunoștință și experiență, carnea este încă prezentă, și trebuie să fie tratată prin faptul că e dată la o parte.

Alimentația egipteană indică toate lucrurile cu care dorim să ne hrănim pentru a găsi satisfacție; America este țara de frunte în ceea ce privește alimentația egipteană și distracțiile lumești.

Orice lucru pe care îl dorim și după care flămânzim și însetăm este alimentația conform căreia ființa noastră a fost constituită.

Trebuie să fim atenți, căci trăim într-o lume avansată, cu tehnologie de top și totul este pentru comoditatea noastră; avem internet, putem comanda orice ne dorim online, putem urmări, putem asculta și putem citi diverse lucruri și putem găsi cu ușurință stimulare și satisfacție pentru suflet.

Pentru a deveni locuința lui Dumnezeu și parte a armatei, trebuie să-I permitem lui Dumnezeu să ne reconstituie cu alimentația din Cristos, atât de ușoară și simplă, obișnuită și comună.

În următorii ani, cel mai mare test este dacă putem îndura să-L mâncăm pe Cristos, sau vom începe să poftim pentru o anumită senzație, ceva fascinant și măreț… fie ca să învățăm să fim mulțumiți cu ceea ce ne hrănește Dumnezeu, și anume Cristos!

Când Îl savurăm pe Cristos și Îl mâncăm pe Cristos zilnic ca hrana noastră cerească unică, această mană cerească ne hrănește și ne vindecă și, în același timp, ea elimină lucrurile negative din noi. Hrănirea din Cristos ne reconstituie și elimină orice element negativ.

Cât de minunat a fost faptul că Dumnezeu nu a dat poporului Său nimic altceva decât mană – acest lucru indică faptul că El nu ne oferă nimic altceva decât pe Cristos și El dorește ca foamea și dorința noastră să fie numai pentru Cristos, pentru ca carnea noastră să fie tratată și să fim reconstituiți cu Cristos.

Îți mulțumim, Doamne, pentru că ni L-ai dat pe Cristos ca să-L mâncăm ca alimentația noastră unică, hrana noastră cerească! Aleluia, Cristos este hrana noastră pentru micul dejun, prânz, cină și gustare, și El ne reconstituie cu Sine Însuși zi de zi! O, Doamne, fie ca să-L mâncăm pe Cristos în fiecare zi, pentru ca lucrurile negative din noi să fie înlocuite, Cristos să fie adăugat ființei noastre și noi să fim vindecați și hrăniți. Amin, Doamne Isuse, venim iarăși la Tine pentru a Te mânca și pentru a Te avea ca alimentație unică, pentru a fi reconstituiți cu Cristos pentru locuința lui Dumnezeu!

Să avem o schimbare de apetit ca să-L dorim numai pe Cristos și să fim reconstituiți cu El pentru locuința lui Dumnezeu

Pe lângă schimbarea alimentației la o alimentație din Cristos, avem nevoie și de o schimbare a apetitului; Domnul Isus a spus în Ioan 6:27 că nu trebuie să lucrăm pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne întru viața eternă.

Prin mâncare aici înseamnă orice lucru pe care îl luăm în noi pentru satisfacția noastră; singura alimentație care nu piere, este Cristos, iar această alimentație rămâne întru viața eternă.

Tot ceea ce ne satisface, ne întărește și ne susține este mâncarea noastră; hrana unică pe care o luăm pentru susținerea, tăria și satisfacția noastră trebuie să fie Cristos și numai Cristos.

În calitate de aceia care am fost regenerați de Domnul, trebuie să avem o schimbare în alimentația noastră și o schimbare a apetitului; intenția lui Dumnezeu este de a tăia alimentația lumească și de a ne limita la o alimentație cu mâncare cerească, care este Cristos.

Omenește vorbind, cu toții avem nevoie de o alimentație sănătoasă, dar este posibil să nu avem poftă de mâncare; știm că trebuie să mâncăm mai multe legume și fructe, dar apetitul nostru poate fi pentru lucruri care nu sunt atât de sănătoase.

Odată ce ne dăm seama, însă, de importanța critică a unei alimentații sănătoase – ceea ce ne poate salva viața și ne poate lungi zilele pe pământ – vom învăța să dezvoltăm un apetit pentru o astfel de alimentație.

Spiritual vorbind, este posibil să nu fim obișnuiți să-L mâncăm pe Cristos în fiecare zi și este posibil să dorim să luăm și alte lucruri în afară de Cristos; dar, odată ce ne dăm seama de importanța vitală a lui Cristos ca alimentație unică, vom dobândi un apetit pentru El și vom avea o schimbare a apetitului.

Trebuie să dobândim un alt apetit, un apetit pentru Cristos, hrana cerească unică care ne reconstituie pentru locuința lui Dumnezeu.

Așadar, trebuie să-I cerem Domnului să ne schimbe apetitul și chiar să ne deschidem către El în ceea ce privește faptul că nu dorim să-L mâncăm doar pe Cristos; trebuie să-L rugăm să ne dea pofta, foamea și dorința de a-L mânca pe Cristos.

Trebuie să avem o schimbare a apetitului și să fim cei care Îl mănâncă pe Cristos până când vom putea spune: Domnul este Singurul care mă satisface și, în afară de El, nu am nicio satisfacție; zilnic sunt întărit și susținut de Cristos, căci El este singura alimentație pe care mă bazez.

Amin, hrana unică pe care o luăm pentru susținerea, tăria și satisfacția noastră trebuie să fie Cristos, iar slujba unică din Noul Testament Îl transmite pe Cristos ca hrană unică pentru poporul lui Dumnezeu (Num. 11:5-6; cf. Fapte 1:17, 25; 2 Cor. 4:1; 1 Tim. 1:12; 2 Cor. 3:6).

Pe de o parte, trebuie să ne întrebăm ce fel de apetit avem, iar pe de altă parte, trebuie ca zilnic să învățăm să-L mâncăm pe Cristos și să-L savurăm pe El ca fiind totul al nostru; trebuie să-L luăm pe Cristos ca amuzamentul, muzica, sportul, știrile și chiar televiziunea noastră.

Cu toții ar trebui să putem mărturisi că Domnul ne-a schimbat atât alimentația noastră, cât și pofta noastră de la atâtea lucruri la unul singur – Cristos ca mana cerească.

Nu ar trebui să lucrăm pentru mâncarea pieritoare, ci mai degrabă, să plătim prețul timpului nostru, al energiei și al întregii ființe pentru a-l mânca pe Cristos, pentru a-L lua în noi pe Cel care este etern și hrănitor și pentru a fi reconstituiți cu Cristos pentru locuința lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, dă-ne un apetit pentru Cristos; dă-ne foamea de a-L mânca pe Cristos. Fie ca să ne dăm seama de importanța hrănirii numai cu Cristos și fie ca să fim zidiți și să dobândim apetitul numai pentru Cristos. Dragă Doamne Isuse, dă-ne foamea, pofta și dorința de a-L mânca pe Cristos, pentru a fi reconstituiți cu Cristos pentru locuința lui Dumnezeu. Fie ca susținerea, tăria și satisfacția noastră unică să fie Cristos, și fie ca Cristos să fie Singurul și unicul lucru care ne satisface. Doamne Isuse, Te iubim, avem nevoie de Tine și venim la Tine ca să Te mâncăm zi de zi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Eating Christ as our Unique Food Displaces the Flesh and Reconstitutes us with Christ (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 3 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Trebuie să avem o schimbare a alimentației pentru a-L mânca pe Cristos și pentru a fi reconstituiți cu Cristos

04/02/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Dumnezeu vrea să ne schimbe alimentația într-o alimentație a lui Cristos ca adevărată mană, astfel încât să fim reconstituiți cu Cristos și să trăim datorită lui Cristos pentru a deveni locuința lui Dumnezeu.

Scopul lui Dumnezeu este de a avea o locuință pe pământ; această locuință nu este zidită cu piatră sau lemn, ci cu însuși poporul lui Dumnezeu, cu ceea ce sunt ei în constituția lor.

Dumnezeu dorește să locuiască printre poporul Său și în poporul Său. Cerurile sunt tronul Său și pământul este așternutul picioarelor Sale, dar unde este casa Sa de odihnă, locuința Sa (Isaia 66:1-2)? Aceasta este cu un anumit tip de om, cel cu un duh umil și supus, care se teme de Cuvântul Său.

Dumnezeu dorește să locuiască cu noi și în noi. Dar ce fel de persoane suntem pentru ca El să locuiască cu noi? Va locui El oare printre cei naturali sau zeloși? Se poate oare identifica pe Sine Însuși cu noi?

Dacă vrem să devenim locuința lui Dumnezeu, trebuie să fim la fel la Dumnezeu Însuși în viață, natură, esență și element, astfel încât să ne permitem pentru El o locuință în care să trăiască.

Așadar, pentru a deveni o asemenea locuință, trebuie ca nu numai la exterior să trecem prin multe experiențe care să ne modeleze după chipul Său, ci și în interior, trebuie să fim reconstituiți cu elementul lui Dumnezeu.

Pentru a deveni locuința lui Dumnezeu, trebuie să avem o schimbare de alimentație de la orice altceva la Cristos Însuși, pentru a putea fi reconstituiți cu Cristos, chiar rezidiți cu Cristos; atunci, în realitate și în mod practic, vom fi locuința lui Dumnezeu.

Acesta este motivul pentru care, în Ioan 6, Domnul a repetat faptul că El este pâinea vie, pâinea vieții, pâinea care vine din ceruri, iar noi, ca poporul Său, trebuie să mâncăm această pâine și să trăim datorită Lui, la fel cum și El a trăit datorită Tatălui.

Cum Îl putem mânca pe Domnul? Îl mâncăm noi oare doar gândindu-ne la El, citind Biblia și rugându-ne?

Domnul este Duh și, pentru ca noi să-L mâncăm și să fim constituiți cu El, trebuie să ne exersăm duhul omenesc cu cuvintele lui Dumnezeu, astfel încât cuvintele din Biblie să devină cuvântul rostit al Domnului, cuvântul instantaneu, care transmite duh și viață.

Cuvintele pe care ni le vorbește Domnul sunt duh și sunt viață; cuvintele Bibliei sunt litere negru pe alb, dar atunci când ne exersăm duhul, viața și duhul din aceste cuvinte vor fi eliberate și noi vom primi alimentarea vieții.

Trebuie să avem o schimbare de alimentație pentru a-L mânca pe Cristos și pentru a fi reconstituiți cu Cristos

În istoria copiilor lui Israel vedem că, chiar dacă Dumnezeu i-a eliberat din Egipt și i-a dus în pustiu unde i-a hrănit miraculos timp de patruzeci de ani cu “pâine din cer”, constituția lor – mai ales la început – a fost la fel ca a egiptenilor.

Deși poporul lui Dumnezeu a fost scos din Egipt în pustiul separării, ei încă erau constituiți cu elementul Egiptului – care simbolizează lumea; intenția lui Dumnezeu a fost să le schimbe elementul prin schimbarea alimentației, ca natura lor să fie schimbată.

Dumnezeu vrea ca noi, poporul Său, nu doar să fim eliberați din lume, ci și să avem o schimbare a alimentației, pentru a putea fi reconstituiți cu Cristos pentru locuința lui Dumnezeu.

Constituția noastră trebuie schimbată de la a fi oameni naturali, oameni lumești, la a fi un popor ceresc care este constituit cu Cristos și transformat prin Cristosul ceresc.

După ce credem în Domnul, pe de o parte am primit viața lui Dumnezeu, dar pe de altă parte, constituția noastră rămâne aceeași; trebuie să vedem nevoia noastră de a avea o schimbare de alimentație, pentru a fi reconstituiți cu Cristos.

La fel ca în cazul copiilor lui Israel, Dumnezeu ne oferă o alimentație miraculoasă, o hrană miraculoasă – Cristos, astfel încât, pe măsură ce mâncăm din El zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună și an de an, să fim reconstituiți cu Cristos în toate părțile ființei noastre.

Timp de patruzeci de ani, Dumnezeu nu le-a dat copiilor lui Israel nimic altceva de mâncat decât mană (Numeri 11:6); acest lucru arată că intenția lui Dumnezeu în mântuirea Sa este să Se introducă pe Sine Însuși în credincioși în Cristos și să le schimbe constituția, hrănindu-i cu Cristos ca hrana lor cerească unică!

Amin, Dumnezeu vrea să Se introducă pe Sine Însuși în noi, sub formă de hrană, pentru a putea fi constituiți cu El, fiind astfel calificați să zidim biserica în calitate de locuință a lui Dumnezeu (vezi 1 Cor. 3:16-17; 6:19; 2 Cor. 6:16; 1 Tim. 3:15; Evrei 3:6; Apoc. 21:2-3).

De fapt, după ce suntem reconstituiți cu Cristos, noi înșine devenim locuința lui Dumnezeu.

Dacă luăm în considerare situația și istoria copiilor lui Israel, probabil că am fi murmurat și ne-am fi plâns așa cum au făcut-o ei atunci când au fost nevoiți să mănânce aceeași mâncare în fiecare zi din nou și din nou… dar scopul lui Dumnezeu este să ne schimbăm alimentația într-o alimentație cu Cristos.

Dumnezeu a dat poporului Său o hrană ușoară, fără gust, pentru că El are un scop; dându-le aceeași hrană zi de zi și an de an, Dumnezeu i-a făcut să fie reconstituiți în interior și, de asemenea, carnea lor a fost expusă.

La un moment dat, poporul lui Israel nu a mai putut continua: s-au plâns, deoarece aveau aceeași mâncare zi de zi, și sufletul li se scârbise de ea.

Cum rămâne cu noi: când citim Biblia zi de zi, și an de an, ne plictisim oare de aceleași cuvinte ale lui Dumnezeu? Oare ne săturăm să auzim și să citim despre planul lui Dumnezeu, economia Sa, scopul Său?

Pe măsură ce venim zilnic la Domnul în Cuvântul Său, suferim oare această hrană aparent ușoară? Oare căutăm ceva interesant, ceva nou, ceva care să stimuleze?

Dumnezeu intenționat ni-L dă numai pe Cristos în Cuvântul Său, astfel încât carnea noastră să fie expusă.

El poate face multe lucruri miraculoase; El a putut despica Marea Roșie, El poate face multe lucruri exterioare uimitoare, dar aceste lucruri nu ne vor schimba carnea și nu o vor atinge.

Prin faptul că mâncăm zilnic, continuu și constant din Domnul în cuvântul Său, pentru a ne constitui, El poate face cea mai măreață lucrare, lucrarea de a ne reconstitui cu Cristos pentru locuința Sa.

Ne putem gândi că trebuie să avem “o alimentație echilibrată”, să “alternăm hrana” …dar cu Dumnezeu există doar un fel de hrană, un singur fel de alimentație – Cristos. Acest aliment unic poate satisface nevoia noastră și poate furniza toate elementele nutritive de care avem nevoie pentru a crește în viață și pentru a fi zidiți ca locuință a lui Dumnezeu.

Trebuie doar să fim credincioși și sârguincioși să venim zilnic la Domnul și să ne rugăm cu cuvântul Său, fără a aștepta să se întâmple ceva măreț, ci să-L savurăm pe Domnul și să-L luăm pe Cristos în noi prin credință.

Cu cât ne rugăm mai mult, ne rugăm cu cuvântul lui Dumnezeu și avem părtășie cu Domnul, cu atât suntem mai constituiți cu Cristos.

În toate situațiile noastre obișnuite, Cristos vrea să ne constituie cu El Însuși; trebuie să vedem nevoia noastră de a ne schimba alimentația într-o alimentație a lui Cristos, pentru a putea fi reconstituiți cu El pentru clădirea Sa.

Doamne Isuse, arată-ne nevoia noastră de a avea o schimbare a alimentației, de la a mânca alte lucruri la a-L mânca pe Cristos, pentru a fi reconstituiți cu Cristos și pentru a deveni parte a locuinței lui Dumnezeu. Mântuiește-ne din a aștepta un miracol sau ceva mișcător; fie ca să avem zile normale de a-L savura pe Domnul în cuvântul Său, pentru a putea fi schimbați în interior și reconstituiți cu Cristos! Doamne, ne deschidem Ție; expune-ne constituția și arată-ne nevoia noastră de a avea o schimbare de alimentație, ca să putem fi reconstituiți cu Cristos, mana cerească, pentru a fi resursa noastră zilnică!

Cristosul care este hrana noastră este Cristosul care a devenit subiectiv pentru noi prin faptul că Îl mâncăm

Când Domnul strălucește asupra noastră cu privire la situația și nevoia noastră reală, ne vom da seama că nu numai oamenii din lume, ci chiar și noi dorim și ne hrănim cu multe “alimente” lumești, psihologice și chiar religioase, și nu cu Cristos.

Nu există doar supermarketuri fizice, ci și supermarketuri psihologice și religioase pentru alimentările psihologice și religioase.

Odată eram în lume și din lume, dar prin regenerare am fost transferați în împărăția lui Dumnezeu; cu toate acestea, constituția noastră este încă în cea mai mare parte lumească, și de multe ori savurăm lucruri în lume foarte asemănătoare cu cele din lume.

Este posibil să mai vrem “să ne mai așezăm lângă oalele cu carne din Egipt” și să ne hrănim cu “castraveți, pepeni, ceapă, praz și usturoi” așa cum au făcut israeliții. S-ar putea ca nu doar să studiem ca să ne facem o educație bună pentru Domnul, ci și să ne “hrănim” cu educația noastră și ne “hrănim” cu cariera noastră.

Este posibil ca nu doar să ne uităm la știri pentru a afla ceea ce se întâmplă, ci să ne “hrănim” cu fluxul de știri online, și este posibil să dorim să aflăm tot mai multe lucruri, hrănindu-ne cu atât de multe lucruri, altele decât cu Cristos.

Domnul vrea să avem o schimbare de alimentație; El nu vrea să fim în biserică doar din punct de vedere pozițional ca împărăția lui Dumnezeu astăzi – El vrea ca noi să fim reconstituiți cu Cristos, pentru a deveni locuința Sa.

Cristosul care este hrana noastră este Cristosul care a devenit subiectiv prin faptul că Îl savurăm și Îl mâncăm.

Pe de o parte Cristos este în ceruri, întronat ca Domnul tuturor; pe de altă parte, El locuiește în duhul nostru contopit ca Duhul atotinclusiv dătător de viață.

El dorește să fie hrana noastră într-un mod subiectiv ca să fie resursa noastră de viață, astfel încât să se poată introduce în noi pentru a deveni însăși fibrele ființei noastre.

Pentru ca ceva să devină hrana noastră, trebuie să fie organic și trebuie să intre în noi pentru a fi asimilat în noi.

Care este mâncarea noastră reală? Orice ne satisface, ne întărește și ne susține este mâncarea noastră; dacă verificăm cu experiența noastră, există încă multe lucruri în afara lui Cristos care ne satisfac și ne susțin, lucruri pe care le dorim și cu care ne hrănim.

Lucrurile cu care ne hrănim devin parte din ființa noastră și suntem uniți cu ele; când Îl mâncăm pe Cristos ca hrana noastră reală, suntem uniți cu El și devenim un singur duh cu El (1 Cor. 6:17), dar când mâncăm alte lucruri, ele ajung în ființa noastră și devin parte a constituției noastre interioare.

Fie ca să fim cei care avem o schimbare a alimentației înspre a ne hrăni cu Cristos și a trăi prin El nu doar ocazional, ci constant, chiar douăzeci și patru de ore pe zi. Este bine să aducem această problemă în fața Domnului și să-i spunem:

Doamne Isuse, fie ca Tu să devii subiectiv pentru noi ca hrana noastră de zi cu zi. Mântuiește-ne din a ne hrăni cu alte lucruri în afara Ta. Vrem să cooperăm cu Tine ca să avem o schimbare a alimentației, ca să-L mâncăm pe Cristos zilnic și să fim reconstituiți cu Cristos pentru locuința lui Dumnezeu. Amin, Doamne, ne exersăm ființa pentru a Te mânca din nou și din nou, astfel încât să fii digerat și asimilat în ființa noastră și astfel să fim reconstituiți cu Tine. Fie ca Tu să devii atât de subiectiv pentru noi, încât să fii hrana noastră, resursa noastră de viață, constituția noastră.