războiul spiritual

Să luptăm războiul spiritual al bisericii pentru a-L poseda și savura pe Cristosul atotinclusiv

07/04/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Lupta copiilor lui Israel împotriva canaaniților pentru a lua în stăpânire și savura țara bună portretizează războiul spiritual invizibil care are loc în spatele scenei vizibile de pe pământ și simbolizează războiul spiritual al bisericii împotriva forțelor spirituale ale răului din ceruri.

Chiar înainte de a intra în țara bună, armata lui Dumnezeu – armata copiilor lui Israel – a trebuit să învingă câțiva regi care păzeau poarta spre țara bună și care i-au atacat proactiv. Aceștia erau mici regi, dar ei au atacat Israelul și au fost învinși de ei.

Trebuie să ne dăm seama că, pentru a putea intra în savurarea și experimentarea lui Cristos ca țară bună, există un război spiritual; există un război spiritual pentru ca noi și pentru ca toți sfinții să intre în posesia și savurarea porțiunii noastre alocate din Cristos.

În viața de biserică, pe de o parte, Îl savurăm pe Domnul cu toată bogăția și grija Lui iubitoare, iar pe de altă parte suntem pe un câmp de luptă, căci pentru ca noi să-L luăm în posesie pe Cristos ca țară bună pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu, trebuie să luptăm și să învingem forțele satanice.

Satan și-a ridicat voința împotriva voinței lui Dumnezeu și, ori de câte ori vrem să venim la Domnul, să-L savurăm și să-L experimentăm, Satan luptă împotriva noastră.

În Daniel 10 vedem ceva cu privire la lupta spirituală din aer; în vv. 10-17 prințul cel rău al regatului persan i s-a împotrivit trimisului angelic trimis (probabil unul dintre prinții de seamă) timp de douăzeci și una de zile.

Așa că Mihail, unul dintre prinții de seamă, a venit să-l ajute pe mesagerul angelic trimis. Acest prinț malefic al regatului Persiei trebuie să fi fost un duh rău, un înger rebel, unul dintre cei care l-a urmat pe Satan în răzvrătirea sa împotriva lui Dumnezeu și care a fost însărcinat de Satan să ajute Persia.

Pe pământ, Daniel se ruga și stătea una cu Dumnezeu, rostind rugăciuni pentru a elibera voia lui Dumnezeu pe pământ; în același timp, în aer a avut loc o luptă spirituală între două duhuri, unul aparținând lui Satan și celălalt aparținând lui Dumnezeu.

Când îngerul mesager voia să vină la Daniel ca răspuns la rugăciunea sa, duhul rău s-a ridicat și s-a luptat cu acesta. Apoi în vv. 18-21 vedem mai mult din lupta spirituală din spatele scenelor.

Acest lucru arată cu adevărat că, pe măsură ce noi ca biserică ne rugăm și rostim rugăciunile lui Dumnezeu de a lega și elibera, are loc un război spiritual; aceasta este războiul spiritual al bisericii pentru ca toți sfinții să intre în savurarea Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune.

Pentru a câștiga bogățiile de nepătruns ale lui Cristos, trebuie să-i zdrobim pe dușmanii spirituali

În Num. 21:1-3 și 21-35 vedem cum armata lui Dumnezeu i-a învins pe regele Aradului, pe Sihon, regele Amoriților și pe Og, regele Basanului. Prima etapă a bătăliei a fost aceea de a-i îndepărta pe aceștia și de a deschide calea pentru ca armata să înainteze spre țara bună pentru a intra în posesia și moștenirea acesteia.

Regii Aradului, ai amoriților și ai lui Basan erau „paznicii porții” de la estul râului Iordan; ei păzeau țara Canaanului, împărăția întunericului, pentru Satan.

Ei îi semnifică pe conducătorii, autoritățile și conducătorii lumii întunericului împotriva cărora noi, ca biserică, trebuie să luptăm (vezi Efeseni 6:12).

Trebuie să fim instruiți de Domnul și să fim formați în armata Sa pentru a lupta împotriva inamicului Său, intrând în războiul spiritual al bisericii și trebuie să ne dăm seama că acesta este un război corp-la-corp.

Suntem instruiți în tratarea inamicului de la distanță redusă; suntem instruiți să luptăm în diferite situații și circumstanțe, căci Iosua și Caleb ne antrenează pentru a lupta războiul spiritual al bisericii.

După ce pregătirea noastră în diferite etape va fi finalizată, vom putea vedea că acest antrenament a fost mult mai riguros decât antrenamentul forțelor speciale.

Cu toate acestea, să nu ne fie frică de nimic, pentru că Domnul nu ne trimite în luptă fără ca El să ne antreneze; cu toții trebuie să învățăm, să fim instruiți și să avansăm împreună.

Există o armată pe cale să se formeze în toate bisericile locale în recâștigarea Domnului, iar Domnul Se va putea mișca într-un mod nestingherit și fără precedent pentru a anunța evanghelia împărăției și pentru a finaliza această epocă! Amin!

Pentru ca copiii lui Israel să intre în țara bună, ei trebuiau să treacă prin anumite teritorii, care erau controlate de acești regi; așa că au trebuit să lupte împotriva lor, să îi distrugă și să preia teritoriul lor.

Inamicul nu trebuie doar să fie învins, ci distrus, anihilat, redus la nimic; în războiul spiritual al bisericii nu luăm prizonieri de război.

Pentru ca noi, ca credincioși în Cristos, să obținem bogățiile de nepătruns ale lui Cristos, trebuie să zdrobim dușmanii spirituali simbolizați de acești regi – regele Aradului, Sihon, regele Amoriților și Og, regele lui Basan – și să le preluăm teritoriile (Efes. 3:8; 6:10-12).

Războiul spiritual al bisericii nu este ceva delicat și nu există niciun compromis sau tratat de pace; trebuie să stăm una cu Domnul și să distrugem, zdrobim și anihilăm vrăjmașul, astfel încât să dobândim bogățiile de nepătruns ale lui Cristos!

Doamne Isuse, antrenează-ne și formează-ne ca o armată pentru a lupta războiul spiritual al bisericii, pentru ca noi și toți sfinții să dobândim bogățiile de nepătruns ale lui Cristos. Mulțumim Doamne că lupta noastră nu este împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva conducătorilor, autorităților și conducătorilor lumii acestui întuneric. Ne deschidem către pregătirea și desăvârșirea Ta și vrem să fim formați în armata pe care Tu dorești să o obții, să luăm țara și să-L luăm în posesie pe Cristosul atotinclusiv ca realitate a țării bune!

Să luptăm războiul spiritual al bisericii pentru a-L poseda și pentru a-L savura pe Cristosul Atotinclusiv

Atât Dan. 10:10-21 și Ef. 6:10-12 confirmăm ceea ce vedem în Num. 21, și anume că există o război spiritual invizibil în spatele scenei vizibile de pe pământ, și acesta simbolizează războiul spiritual al bisericii împotriva forțelor spirituale ale răului din locurile cerești.

Nu luptăm în mod direct războiul împotriva oamenilor, chiar dacă este posibil să ne dăm seama că unele persoane sunt canalele atacului inamicului – fie că ei știu asta sau nu; mai degrabă, suntem angajați într-un război spiritual cu forțele rele care sunt invizibile.

În tipologia Vechiului Testament, Canaanul are două aspecte: pe partea pozitivă este o țară a bogățiilor (Deut. 8:7-10), care-L simbolizează pe Cristosul atotinclusiv cu bogățiile Sale de nepătruns (Col. 1:12; Ef. 3:8), iar pe partea negativă, ea simbolizează partea aeriană, partea cerească a împărăției întunecate a lui Satan.

Cu copiii lui Israel care intră în țara bună și tratează triburile există o imagine a cum îl tratăm pe inamic.

În calitate de conducător al acestei lumi (Ioan 12:31) și ca conducător al autorității din văzduh (Efeseni 2:2), Satan are autoritatea sa (Fapte 26:18) și îngerii săi (Mat. 25:41), care sunt subordonații săi ca principate, puteri și conducători ai întunericului acestei lumi (Efeseni 6:12); prin urmare, Satan are împărăția sa (Mat. 12:26), autoritatea întunericului (Col. 1:13).

Canaaniții îi simbolizează pe îngerii căzuți, îngerii răzvrătiți care l-au urmat pe Satan (Apoc. 12:4, 7), care au devenit puterile, conducătorii și autoritățile din împărăția lui Satan (vezi Dan. 10:13, 20).

Există trei referiri particulare la canaaniți, fiecare arătând un aspect particular a ceea ce ei reprezintă.

În Exo. 23:23 canaaniții simbolizează diferitele aspecte ale vieții noastre naturale; Domnul a spus că El nu va alunga toate aceste seminții dintr-o dată, ci puțin câte puțin, altfel pământul va fi gol și într-o stare mai rea ca înainte.

În aplicația acestui lucru la experiența noastră, Domnul va trata cu viața noastră naturală treptat; aici canaaniții simbolizează viața noastră naturală cu sentimentele, experiențele, jignirile și rănile sale.

În Num. 14:45 triburile canaanite simbolizează ființele umane unite cu duhurile rele; există unele ființe umane cu viața lor naturală, care sunt legate de duhurile rele, permițând principatelor și puterilor să funcționeze prin ele și cu ele.

În Num. 21 triburile canaanite simbolizează principatele și puterile rele. Trebuie să vedem ceva în aplicarea acestui lucru; trebuie să ne dăm seama că toți avem viața naturală cu sentimentele sale, iar inamicul este destul de adept să manipuleze și să folosească viața noastră naturală.

În special, în contextul vieții noastre umane și al bisericii, cu toții am fost jigniți și răniți; avem răni și este imposibil să fim mulți ani în viața de biserică și să nu experimentăm niciodată acest lucru.

Vrăjmașul știe și el acest lucru și, atunci când vrea, va folosi aceste persoane care au fost jignite dar care nu iartă, pe cei răniți care nu iau calea vindecării în viață. Inamicul îi folosește pe acești oameni ca și canale pentru a face orice vrea.

Cineva care a permis acumularea negativă de experiențe, jigniri și răniri, va experimenta la un moment dat inamicul însuși trimițându-l pe unul dintre adepții săi să-l folosească, iar săgețile arzătoare vor fi îndreptate direct către rănile sale.

Deoarece aceste răni și dureri nu sunt vindecate în viață, inamicul va folosi sentimentele de furie și mânie ale acestei persoane, și nu există practic nicio limită la ceea ce ea poate să facă; s-ar putea chiar să meargă online și să facă de cunoscut aceste lucruri întregului pământ!

O astfel de persoană, în aproape toate cazurile, nu este conștientă de ceea ce se întâmplă. Slavă Domnului însă că există un mod de a trata acest lucru, acest tip the situație..

Modul în care ne putem păstra în viața de biserică și calea de a intra în războiul spiritual al bisericii este să luăm sabia Duhului, care este Duhul Cuvântul lui Dumnezeu, prin intermediul tuturor rugăciunilor și cererilor (Efes. 6:17).

Avem Cuvântul lui Dumnezeu, care este sabia Duhului, ca arma noastră ofensivă pentru a trata cu inamicul.

Dar dacă încercăm să folosim direct această armă împotriva inamicului, am putea fi devastat complet de el, deoarece el își dă seama că suntem vulnerabili și ne atacă.

Cu toate acestea, când venim la cuvântul scris al lui Dumnezeu din Biblie și ne rugăm cu cuvântul, Cuvântul devine Duh și viață pentru noi (Ioan 6:63); atunci când acest lucru se întâmplă, Cuvântul devine sabie, iar această sabie ne străpunge în primul rând pe noi, tăind în mânie, în mila de sine, în jignire și în orice ar fi problemă, și ea îndepărtează terenul din noi pe care duhurile rele pot să-l atace.

Apoi în mod spontan, sabia Duhului sfâșie inamicul în bucăți. Aceasta este experiența noastră.

Uneori putem experimenta sentimente puternice, dureri intense, de parcă există ceva mai mult decât uman; există simțăminte care nu au fost tratate, răni, jigniri și dureri, iar săgețile înflăcărate ale inamicului le intensifică.

Dar când vom permite ca sabia Duhului – cuvântul lui Dumnezeu – să fie inspirată în noi și să funcționeze în noi, vrăjmașul va fi distrus în noi și apoi el va fi tăiat în bucăți. Există o legătură puternică între viața noastră naturală și principatele și puterile rele.

Când vom citi cu rugăciune Biblia și ne vom deschide Domnului, El va străluci asupra noastră, El va expune terenul inamicului în noi și El ne va vindeca. Amin!

Lupta copiilor lui Israel împotriva canaaniților pentru ca aceștia să dețină și să savureze țara bună simbolizează războiul spiritual al bisericii împotriva forțelor spirituale ale răului din ceruri, astfel încât sfinții să-L savureze pe Cristos ca țara atotinclusivă (Ef. 6:12).

Dumnezeu vrea ca poporul Său să-L câștige pe Cristos ca țara bună, dar între noi și țara bună există un strat de forțe diabolice, demonice, așa că, dacă vrem să intrăm în țara bună, trebuie să învingem aceste forțe satanice (Col. 1:12-13; 2:15; Efes. 3:18; 6:10-12).

Dacă dorim ca sfinții să savureze țara bună, dacă dorim să îi ajutăm să-L savureze pe Cristosul atotinclusiv, trebuie să intrăm în războiul spiritual al bisericii pentru a lupta împotriva vrăjmașului, pentru ca apoi să intrăm în savurare.

Există un război spiritual extrem de real în care trebuie să ne angajăm; astfel, biserica trebuie să fie un războinic corporativ care să lupte pentru a-L câștiga pe Cristosul atotinclusiv și pentru aducerea și răspândirea împărăției lui Dumnezeu, pentru ca Cristos să Se întoarcă pentru a moșteni pământul! Amin!

Există un dor deosebit în inima noastră,

Doamne Isuse, vrem să Te întorci pe pământ! Suntem una cu Tine în biserică pentru a lupta războiul spiritual al bisericii pentru ca toți sfinții să intre în posesia și savurarea Cristosului atotinclusiv! Amin, Doamne, ne exersăm duhul să ne rugăm peste cuvântul Tău, luând Cuvântul lui Dumnezeu prin intermediul rugăciunilor și cererilor, pentru ca orice teren al dușmanului din ființa noastră să fie tratat și înlăturat. Doamne, câștigă biserica în calitate de războinic corporativ care luptă bătălia pentru a-L câștiga pe Cristosul atotinclusiv și pentru aducerea și răspândirea Împărăției lui Dumnezeu, astfel încât Cristos să Se întoarcă să moștenească pământul! Amin, vino Doamne Isuse!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Fight the Spiritual Warfare of the Church to Posses and Enjoy the All-inclusive Christ, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 12 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Necesitatea războiului spiritual pentru a intra în savurarea lui Cristos

06/04/2020 by Credincios in Cristos 2 Comments

Trebuie să conștientizăm necesitatea războiului spiritual pentru ca poporul lui Dumnezeu să-L ia în stăpânire pe Cristos ca țară bună pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu.

Săptămâna aceasta am ajuns la ultimul mare cristal din cartea Numeri, Necesitatea războiului spiritual și Poporul lui Dumnezeu fiind format într-o armată pregătită pentru luptă, așa cum se vede în Num. 21, 27 și 31.

Istoria copiilor lui Israel în eliberarea lor din Egipt, traversând Marea Roșie, trecând prin pustie, construind tabernacolul și având călăuzirea lui Dumnezeu, ajungând la râul Iordan, traversând râul, luptând pentru a câștiga țara bună, împărțind țara bună, trăind și locuind în țară și zidind templul lui Dumnezeu și orașul lui Dumnezeu în țara bună, toate acestea sunt un tip al experienței noastre spirituale ca biserică.

Și în special când venim în cartea Numeri, vedem o mulțime de principii importante în viața noastră spirituală și în viața de biserică, inclusiv faptul că Dumnezeu ne-a alocat nouă, credincioșilor în Cristos, o porțiune din Cristosul atotcuprinzător ca realitatea țării bune.

Aleluia, Cristos ca țara bună este înaintea noastră, toți avem o parte din porțiunea alocată a sfinților în lumină și trebuie să ne ridicăm cu toții și să luăm în stăpânire țara!

Cu toate acestea, pe măsură ce suntem în călătoria noastră pentru a lua în stăpânire țara bună, există multe obstacole, situații, probleme și lucruri care ne împiedică și, prin urmare, acestea trebuie tratate.

Mai întâi trebuie să tratăm alegerea și preferința noastră personală și să o dăm de moarte, permițându-i lui Dumnezeu să aibă alegerea Sa și să ne ofere porțiunea pe care El vrea să ne-o ofere din pământul bun.

Trebuie să cunoaștem autoritatea, să tratăm răzvrătirea și să învățăm să fim un reprezentant corespunzător al lui Dumnezeu, învățând din lecția lui Moise cum să nu eșuăm în a-L reprezenta pe Dumnezeu.

Dorința noastră arzătoare în calitate de popor al lui Dumnezeu ar trebui să fie ca atât noi cât și tot poporul lui Dumnezeu, să profețim, adică să vorbim pentru Dumnezeu și să-L vorbim pe Dumnezeu pentru zidirea bisericii.

Trebuie să-L găsim, să-L urmăm și să-L câștigăm pe Cristos ca Steaua din Iacov; acest lucru ne va produce astăzi să fim stelele vii în această epocă întunecată.

Și așa cum am văzut săptămâna trecută, trebuie să vedem viziunea Celui Atotsuficient – viziunea divină a poporului lui Dumnezeu.

Când vom vedea că Atotficientul este Cel care ne-a chemat și ne-a adus pe calea vieții creștine și a vieții bisericești, ochii noștri vor fi luminați pentru a-i vedea pe semenii noștri credincioși la fel cum El îi vede, și anume ca oameni plin de viață și lumină trăind o viață cerească pe pământ.

Săptămâna aceasta vrem să ne concentrăm pe a vedea necesitatea războiului spiritual și ca poporul lui Dumnezeu să fie formați într-o armată pregătită pentru luptă, pentru ca noi să intrăm în țara bună să o luăm în stăpânire.

Să realizăm necesitatea războiului spiritual și să stăm una cu voința lui Dumnezeu pe pământ astăzi

În acest univers are loc o război spiritual, care își are sursa în conflictul dintre cele două mari voințe – voința divină și voința satanică.

În acest univers există trei voințe: voința divină (voința necreată, existentă de sine, creatoare), voința satanică (voința egoistă, voința malefică, voința răzvrătită) și voința umană.

Cartea Numeri ne arată cum Dumnezeu pregătește și formează o armată pentru a intra în țara bună și a o poseda; există necesitatea războiului spiritual pentru ca noi, ca biserică, să-L luăm în stăpânire pe Cristos ca țară bună.

Pentru a cunoaște modul în care biserica poate fi războinicul lui Dumnezeu pentru a se angaja în război spiritual, trebuie să ne dăm seama că există trei voințe, trei intenții în acest univers. Voința lui Dumnezeu este voința existentă, eternă, necreată; voința Lui este perfectă și, după voia Lui, toate lucrurile au fost și au fost create.

Îngerii, ca ființe create, au și ei o voință; unul dintre acești îngeri s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu.

Satan este un arhanghel creat de Dumnezeu și desemnat de El să conducă universul care a existat înainte de crearea lui Adam. Cu toate acestea, din cauza poziției sale înalte și a frumuseții sale, acest arhanghel a devenit mândru, iar acest lucru a dat naștere unei intenții rele, care a devenit voința satanică.

Acum, în univers, există nu numai voința lui Dumnezeu, ci și voința Satanei, intenția satanică, care se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu și a voinței Sale, fiind pusă împotriva voinței lui Dumnezeu.

Acesta este motivul principal pentru care există conflicte, războaie și contradicții în această lume – toate acestea se datorează faptului că Satan s-a ridicat pentru a contrazice voința divină. Controversele din univers au început odată cu răzvrătirea arhanghelului împotriva lui Dumnezeu și, prin urmare, a devenit voința satanică.

Pentru că Dumnezeu este măreț, când El l-a creat pe om, El i-a dat o voință ca să aleagă, astfel încât omul să aleagă voia lui Dumnezeu sau voința satanică. Da, Dumnezeu a avertizat pe om că dacă mănâncă din pomul cunoașterii binelui și răului, va muri, dar Dumnezeu i-a permis omului să aleagă liber.

Problema crucială din grădina Edenului și astăzi este aceeași: alege oare omul voința divină sau voința satanică?

În grădina Eden, omul a ales voința satanică și astfel omul a căzut; voința omului a ales voința satanică, iar voința Satanei este realizată temporar. Omul a ales – și încă alege – să-l urmeze pe Satan, urmând voința satanică, și astfel Satana este învingător temporar.

Dar slavă Domnului, prin pocăință omul se poate întoarce din partea lui Satan în partea lui Dumnezeu.

Când omul se pocăiește, crede în Domnul Isus și este botezat în apă, el este transferat de la voința satanică la voința divină. Acest lucru îl introduce pe om într-un nou domeniu, domeniul cooperării cu voia lui Dumnezeu pentru înfrângerea și izgonirea inamicului.

Din ziua în care am fost mântuiți, viața noastră creștină a fost o viață de război. Așa cum li s-a întâmplat copiilor lui Israel din pustie mergând spre țara bună pentru a o câștiga, tot așa suntem și noi într-o călătorie plină de război spiritual pentru a-l câștiga pe Cristos ca țara bună.

Voința noastră trebuie să fie de partea lui Dumnezeu, alegând voia lui Dumnezeu, chiar rugându-ne așa cum ne-a învățat Domnul, voia Sa să se facă pe pământ așa cum este în ceruri (Mat. 6:10).

Doamne, vie împărăția Ta și facă-se voia Ta pe pământ așa cum este în ceruri. Stăm pe pământ una cu voia Ta și voia noastră alege voia Ta. Ne pocăim că trăim în răzvrătire față de Tine, respingem orice răzvrătire și voință satanică din noi și Te alegem pe Tine și voia Ta. Amin, Doamne, ca biserică stăm una cu Tine, una cu voia divină, pentru ca Împărăția lui Dumnezeu să vină și să crească pe pământ, iar voința lui Dumnezeu să fie îndeplinită pe pământ în noi și prin noi ca biserică!

Pentru ca noi să-L posedăm și să-L savurăm Cristos ca țara bună, trebuie să luptăm și să învingem forțele satanice

Războiul spiritual își are sursa în conflictul dintre voința satanică (voința creată, voința rebelă) și voința divină (voința lui Dumnezeu, voința necreată și eternă).

Astăzi există necesitatea războiului spiritual între Împărăția lui Satan și Împărăția lui Dumnezeu (vezi Mat. 6:10; 7:21; 12:26, 28; Isaia 14:12-14).

Iar noi, ca credincioși, nu putem fi neutri; voința noastră trebuie câștigată de Domnul pentru a fi puternică și flexibilă, pentru a putea să stăm împreună cu El și să ne împotriva dușmanului, indiferent de ce ne aruncă în cale.

În cartea Numeri războiul are un obiectiv specific: să-l trateze pe vrăjmașul care a uzurpat țara Canaanului pentru a face posibil ca poporul lui Dumnezeu să primească moștenirea lor și să înceapă să savureze bogățiile țării.

Există necesitatea de războiul spiritual pentru ca noi, ca popor ai lui Dumnezeu, să-l tratăm pe Satan, dușmanul lui Dumnezeu, care a uzurpat țara bună, și pentru a face posibilă primirea moștenirii noastre și să savurăm bogățiile Cristosului atotinclusiv.

Bătălia de astăzi este pentru experimentarea și savurarea Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune.

Astăzi, în viața de biserică, suntem pregătiți de Domnul și sunte formați pentru a fi o armată care să lupte pentru interesul Său, astfel încât atât noi cât și toți sfinții căutători să intre în experimentarea și savurarea Cristosului atotinclusiv.

Cartea Iosua ne oferă o imagine clară a războiului spiritual menționat în Efes. 6. Există un război spiritual în scena invizibilă din spatele scenei vizibile.

În exterior, pe pământ, vedem războaie, auzim zvonuri despre războaie și vedem luptă, zbatere, certuri și dezbateri; în spatele scenei, însă, se petrece un război spiritual, iar acest război este ca noi, ca popor al lui Dumnezeu, să intrăm în savurarea lui Cristos ca țară bună.

Cerurile sunt pline de forțele lui Satan, și ca noi ca popor al lui Dumnezeu să intrăm în țara bună, pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv, trebuie să luptăm și să învingem forțele satanice.

Acesta este motivul pentru care astăzi luptăm războiul spiritual în viața de biserică, pentru a-L putea lua în stăpânire pe Cristosul atotinclusiv pentru savurarea noastră; pentru aceasta, trebuie să învingem forțele satanice.

În viața de biserică în recâștigarea Domnului astăzi suntem pe câmpul de luptă și ar trebui să fim Iosua și Caleb de astăzi, cei care luptă împotriva forțelor aeriene ale lui Satan, astfel încât să putem câștiga mai mult din Cristos pentru zidirea bisericii.

Nu este atât de ușor să intrăm în posesia Cristosului atotinclusiv ca țară bună – există necesitatea războiului spiritual pentru a intra în moștenirea noastră spirituală.

Fie ca Domnul să ne facă Iosua și Caleb de astăzi, cei care luptă împotriva puterilor rele ale lui Satan pentru a înființa și răspândi împărăția lui Dumnezeu, astfel încât Cristos să Se poată întoarce și să moștenească pământul! Amin!

Fie ca să învățăm de la Iosua și Caleb să reprezentăm interesul lui Dumnezeu în această epocă și să învingem dușmanii, astfel încât Cristos să poată fi câștigat de oameni și Cristos să poată fi sporit în urmăritorii Săi (Ios. 5:2 – 6:16)!

Doamne Isuse, vrem să intrăm în savurarea și experimentarea Cristosului atotinclusiv ca realitatea țării bune. Fă-ne Iosua și Caleb de azi, cei care împreună cu sfinții luptă împotriva forțelor aeriene ale lui Satan, astfel încât să putem câștiga mai mult din Cristos pentru zidirea Trupului lui Cristos, aducând și răspândind împărăția lui Dumnezeu pentru ca Cristos să se poată întoarce pentru a moșteni pământul! Amin, Doamne, luptăm pentru noi înșine și pentru ca toți sfinții să intre în savurarea și experimentarea Cristosului atotinclusiv! Vrem să învățăm să reprezentăm interesul lui Dumnezeu în această epocă pentru a învinge dușmanii pentru cc Cristos să fie câștigat de oameni și pentru ca Cristos poate fi mărit de urmăritorii Săi! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Necessity of Spiritual Warfare for us to Enter into the Enjoyment of Christ, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 12 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să cunoaștem Trupul și să ne angajăm în războiul spiritual ca să fim pentru Dumnezeu și să ascultăm de El

31/01/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Trebuie să creștem în viață înspre maturitate până când ajungem în al patrulea stadiu al experienței noastre spirituale și a vieții spirituale – creșterea deplină a lui Cristos în noi; acest stadiu include angajarea în războiul spiritual, căci Cristos este pe deplin crescut și maturizat în noi.

În primul stadiu al experienței vieții trăim în Cristos, în al doilea stadiu rămânem în Cristos, iar în al treilea, Cristos trăiește în noi.

Experiențele din al treilea stadiu sunt cruciale, căci dacă avem aceste experiențe, vom fi spontan aduși la maturitate în viață și vom putea lupta războiul spiritual, domni în viață și cunoaște Trupul.

Pentru a ajunge la maturitatea spirituală, trebuie să tratăm carnea, sinele și constituția naturală cu puterea și abilitatea sa naturală.

Trebuie ca lumina Domnului să strălucească asupra noastră și să ne arate ce este carnea, sinele și constituția naturală și trebuie să permitem crucii să le trateze ca să putem trece prin moarte și în înviere și astfel să fim folositori Domnului în înviere.

Întreaga noastră ființă decăzută este carnea, iar expresia și trăirea omului nostru vechi este doar carnea; carnea nu poate fi schimbată sau îmbunătățită, ci mai degrabă rămâne la fel, nu poate fi pe placul lui Dumnezeu și rămâne cu noi până când vom merge ca să fim cu Domnul sau vom fi răpiți.

Verdictul lui Dumnezeu asupra cărnii este moartea; El vrea să distrugă carnea în același mod în care vrea să-l distrugă pe Satan.

Sinele este viața-suflet cu accent pe gândurile și opiniile noastre omenești; mintea, noi înșine și viața-suflet sunt înrudite cu sinele. Satan este întrupat în sine, iar sinele este sufletul care declară independența față de Dumnezeu.

Când Domnul strălucește asupra noastră privitor la sine, îl vom urî și îl vom repudia, și vom permite crucii să lucreze în noi pentru a da la moarte sinele cu toate expresiile sale.

Agregatul abilităților noastre fizice și mentale alcătuiește constituția noastră naturală; această constituție este naturală, nu are nici un element divin, deci nu este folositoare lui Dumnezeu decât dacă trece prin moarte și iese în înviere.

În Trupul lui Cristos nu există niciun loc pentru abilitățile și creativitatea noastră naturală; Trupul primește și apreciază numai ceea ce iese din înviere.

Fie ca să cooperăm cu Domnul în rugăciune și în viața noastră de zi cu zi, permițându-I să strălucească asupra noastră și să ne treacă prin experiențele de care avem nevoie pentru ca carnea să fie crucificată, sinele să fie renegat, și constituția naturală să fie adusă prin moarte și în înviere pentru Trup.

Când carnea, sinele și constituția naturală sunt tratate, noi cunoaștem Trupul și suntem maturi în viață

Al patrulea stadiu al experimentării noastre spirituale și a vieții spirituale este stadiul cel mai înalt – creșterea deplină a lui Cristos în noi – stadiul războiului spiritual, în care Cristos este pe deplin crescut și maturizat în noi (Efeseni 4:13-16; 6:10-18).

La sfârșitul celui de-al treilea stadiu a experimentării vieții Îl exprimăm pe Dumnezeu cu chipul Său, iar în stadiul al patrulea, Îl reprezentăm cu autoritatea Sa (Gen. 1:26); în acest fel, îndeplinim intenția inițială a lui Dumnezeu în crearea omului.

Experimentarea vieții în stadiul al patrulea include cunoașterea Trupului, cunoașterea înălțării, guvernarea împreună cu Cristos, angajarea în războiul spiritual și faptul de a fi plin de statura lui Cristos (1 Cor. 12:27; Efes. 6:10-12).

Dar pentru ca noi să cunoaștem Trupul și să trăim în Trup, trebuie ca mai întâi să tratăm carnea, sinele și constituția naturală (Gal. 5:24; Mat. 16:24), căci dacă noi continuăm să trăim conform cărnii și Îl slujim pe Domnul în abilitatea noastră naturală, nu există nicio cale să cunoaștem Trupul (1 Cor. 12:12).

Este posibil să credem că cunoaștem Trupul și este posibil să avem o doctrină a Trupului, căci putem vedea o licărire a luminii cu privire la Trup, dar dacă nu ne tratăm carnea, sinele și constituția naturală, nu putem cunoaște Trupul și viața Trupului.

Abia atunci când sinele nostru a fost tratat cu desăvârșire, carnea a fost crucificată și constituția naturală a trecut prin moarte în înviere, suntem capabili să atingem realitatea vieții Trupului și să ajungem să cunoaștem Trupul.

Când întreaga noastră ființă naturală va fi tratată, vom ști că suntem un membru al Trupului care are viața Trupului și depinde de membrele Trupului pentru existența și ființa ei.

Viața pe care o avem – viața divină în duhul nostru – nu este doar viața noastră, ci și viața Trupului, căci aceeași viață care curge prin toate membrele Trupului lui Cristos și menține Trupul în unitate.

Atingerea acestui stadiu este în mod organic și nu într-un mod obiectiv sau mental; nu putem “înțelege doctrina Trupului” și astfel să cunoaștem viața Trupului, ci mai degrabă, mai întâi tratăm carnea, sinele și constituția naturală, apoi vom cunoaște Trupul și vom trăi în viața Trupului.

Când cunoaștem viața Trupului, intrăm într-o altă dimensiune a experimentării lui Cristos, căci viața Trupului cu conștiința sa nu mai este îngropată sub carne, sine și constituție naturală, ci mai degrabă, acum cunoaștem Trupul!

Numai atunci când carnea noastră a fost tratată, opinia sinelui a fost înfrântă, și viața naturală a fost zdrobită, viața divină din noi ne va face în stare să cunoaștem Trupul și să ne dăm seama că suntem pur și simplu membre ale Trupului și că viața din noi nu poate fi independentă.

Acesta este un moment de cotitură pentru noi; ne dăm seama acum că nu suntem independenți sau individualiști, ci membre ale Trupului și în Trup.

Doamne Isuse, vrem să cunoaștem Trupul; Te rugăm să ne dai experiențele de care avem nevoie ca să cunoaștem Trupul. Vrem să cooperăm cu Tine, Doamne, astfel încât carnea noastră să fie tratată, opinia sinelui să fie înfrântă, și viața naturală să fie zdrobită, astfel încât viața divină din noi să ne facă în stare să cunoaștem Trupul! Amin, Doamne, fie ca să nu mai existe obstacole pentru viața Ta în noi. Fie ca să trăim viața Ta, să trăim prin viața Ta, și să trăim viața Trupului, dându-ne seama că suntem membre ale Trupului și că viața din interiorul nostru nu poate fi independentă!

Angajarea în războiul spiritual ca să-l tratăm pe Satan necesită ca noi să fim în întregime pentru Dumnezeu și să-L ascultăm în mod complet

Dacă vrem să ducem războiul spiritual și să-l tratăm pe inamicul lui Dumnezeu, trebuie să ne ocupăm mai întâi de carnea noastră, de sine și de viața-suflet (2 Cor. 10:3-5; Efes. 6:10-12); altfel, inamicul știe că suntem o țintă ușoară și nu putem lupta cu el.

Când ajungem la maturitatea spirituală în al patrulea stadiu al experienței vieții, ne vom da seama că există o lucrare a lui Dumnezeu, care rezolvă problema lui Dumnezeu, deoarece lucrarea lui Dumnezeu este aceea ca omul să exercite autoritate și să aibă stăpânire asupra tuturor lucrurilor create de El.

Dumnezeu are nevoie ca omul să aibă autoritate pentru El în creația Sa; nu suntem aici doar pentru lucrarea de mântuire a sufletelor sau chiar pentru mântuirea noastră personală – suntem aici pentru lucrarea lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să Se îngrijească de nevoia Sa prin tratarea inamicului Său și aducerea împărăției Sale pe pământ.

Căutarea și dorința noastră astăzi ar trebui să fie nu numai să-L iubim pe Domnul, să fim mai sfinți, să fim mai plini de zel pentru Domnul și să mântuim mai multe suflete; toate acestea sunt bune într-adevăr, dar sunt centrate pe om.

Trebuie să ne îngrijim de lucrarea lui Dumnezeu și de nevoia Sa; trebuie să vedem că Dumnezeu are o nevoie și acest pământ nu este doar pentru nevoia noastră, ci pentru nevoia Sa.

Dumnezeu a înfăptuit slujba împăcării cu noi, dar chiar dacă ar fi să mântuim toate sufletele din întreaga lume, încă nu am îndeplinit lucrarea lui Dumnezeu și nu am îndeplinit cerința Sa.

Lucrarea lui Dumnezeu este ca omul să stăpânească și să guverneze peste toată creația Sa, proclamând triumful Său și tratându-l pe inamicul lui Dumnezeu pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

S-ar putea să apreciem foarte mult lucrarea de predicare a evangheliei, dar dacă lucrarea noastră este doar predicarea evangheliei și îngrijirea noilor credincioși, încă nu producem pierdere fatală lui Satan.

Omul este aici pe pământ pentru a restaura pământul din mâna lui Satan și pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Iar a face lucrarea lui Dumnezeu costă un preț, deoarece Satan îi cunoaște pe cei care încă își iubesc sinele sau au o reținere, și el îi știe pe cei care sunt pe deplin și absolut pentru Dumnezeu.

Dacă vrem să fim oamenii pe care Dumnezeu să-i folosească pentru a răsturna toată activitatea și autoritatea lui Satan, trebuie să fim cei care ascultăm de Domnul în mod complet și absolut și trebuie să fim cei care sunt în întregime pentru Dumnezeu.

A face orice altă lucrare pentru Dumnezeu contează mai puțin dacă ne păstrăm puțin pe noi înșine, dar în tratarea lui Satan, nu putem lăsa nici un pic de teren pentru noi înșine.

Când studiem Biblia, predicăm evanghelia, slujim în biserică sau îi vizităm pe cei noi în casele lor, putem păstra ceva din noi înșine și este în regulă, dar în lucrarea de tratare a lui Satan, sinele trebuie să fie abandonat în mod complet.

Dacă ne păstrăm sinele, Satan nu poate fi învins.

Asta este ceea ce face armata; războinicii din armată fac lucrarea lui Dumnezeu nu numai predicând evanghelia, înființând biserici, învățând adevărul, păstorindu-i pe sfinți, perfectând membrele Trupului, ci ei deschid calea ca Fiul Omului să se întoarcă pe acest pământ și să revendice întregul pământ ca moștenire a Sa.

În războiul spiritual nu putem păstra niciun teren pentru noi înșine; trebuie să plătim prețul pentru a fi în întregime pentru Dumnezeu și pentru a ne supune complet Lui și trebuie să fim uniți cu frații noștri războinici pentru a produce lui Satan o pierdere fatală.

În războiul spiritual nu putem păstra nimic din noi înșine și nu putem păstra nici un teren pentru noi; mai degrabă, sinele trebuie abandonat în mod complet.

Biserica trebuie să se angajeze în război spiritual pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ; pentru aceasta, trebuie să creștem în viață înspre maturitate și să tratăm sinele, carnea și constituția naturală, astfel încât inamicul să nu aibă niciun teren în ființa noastră.

De asemenea, trebuie să fim în întregime pentru Dumnezeu și să ne supunem Lui în mod absolut și complet.

Doamne Isuse, fie ca să fim cei care nu numai că facem o lucrare pentru Dumnezeu, ci cooperează cu Dumnezeu pentru a face lucrarea lui Dumnezeu, lucrarea de aducere a împărăției lui Dumnezeu și de a produce pierdere fatală lui Satan. Amin, Doamne, fie ca biserica să se angajeze în război spiritual, luptând pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu. Fie ca mulți sfinți să crească în viață înspre maturitate, pentru a atinge vârsta spirituală de douăzeci de ani, tratând carnea, sinele și constituția naturală și fie ca sfinții să fie în întregime pentru Dumnezeu și să-L asculte în mod absolut și complet. O, Doamne, fie ca noi să vedem nevoia lui Dumnezeu, să nu avem rețineri, să-Ți dăm tot terenul în ființa noastră și să fim cei care fac lucrarea lui Dumnezeu, astfel încât Satan să sufere pierderi și împărăția lui Dumnezeu să fie adusă pe pământ pentru ca Dumnezeu să-Și câștige pământul pentru El Însuși!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Knowing the Body and Engaging in Spiritual Warfare by being for God and Obeying Him (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 2 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să atingem maturitatea având o voință supusă și înviată pentru războiul spiritual

30/01/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

În Cântarea Cântărilor 3 și 4 vedem că iubita căutătoare a ajuns la maturitate, iar secretul maturității ei este că voința ei a fost supusă și înviată, astfel că acum este folositoare Domnului în înviere; acest lucru este legat de războiul spiritual.

În ochii Domnului, pe de o parte suntem bărbați în armată, cei care trebuie să crească în viață înspre maturitate, pentru a atinge vârsta spirituală de douăzeci de ani pentru a fi formați în armata Sa; pe de altă parte, suntem iubita căutătoare, mireasa Sa, iar voința noastră trebuie să fie supusă și înviată.

Nevoia noastră disperată de astăzi este să creștem în viață până la maturitate, pentru ca Domnul să câștige armata-mireasă care luptă pentru interesul Său pe pământ. Când Domnul Își va fi lucrat pe deplin imaginea Sa în noi și când El va fi exprimat pe deplin prin noi, vom fi maturi în viață.

Unul dintre modurile de a ne da seama de creșterea cuiva în viață este dacă există sau nu o creștere a expresiei lui Cristos în acea persoană.

Când noi toți cu fața dezvelită privim și reflectăm ca o oglindă gloria Domnului, suntem transformați de la a nu avea nici o glorie la a avea o mică glorie, mai multă glorie, multă glorie, glorie în cea mai mare parte și toată gloria – din glorie către glorie (2 Cor. 3:18).

Pe de altă parte, trebuie să existe creșterea, creșterea continuă a vieții înspre maturitate.

Cei responsabili care veghează asupra sufletelor sfinților ar trebui să aibă grijă de ei cu adevărat și să fie atenți, să fie plini de rugăciune și să caute înaintea Domnului ca sfinții să crească în viață.

Este posibil să ne temem să ne cunoaștem situația reală și să avem o reținere, dar dacă-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră și să ne arate, atunci va exista creșterea în viață, iar expresia lui Cristos va crește în noi.

Pe măsură ce ne păstorim unii pe alții în dragoste, ne rugăm cu disperare atât pentru noi înșine, cât și pentru toți sfinții ca Dumnezeu să ne dea experiențele de care avem nevoie pentru a fi transformați și să creștem în viață înspre maturitate.

Nu ar trebui să-i judecăm sau să-i criticăm pe alții, ci mai degrabă să ne rugăm pentru ei, să-i sprijinim, să îi iubim și să-i aducem în fața Domnului, ca toți să ajungem la un om pe deplin crescut, la măsura staturii plinătății lui Cristos.

Suntem în fața Domnului atât pentru noi înșine, cât și pentru toți sfinții din Trup, rugându-ne atât pentru tratarea inamicului care frustrează creșterea în viață, cât și pentru a coopera cu Domnul pentru eliberarea creșterii în viață zi de zi până la maturitate pentru toți sfinții Săi. Amin!

Să atingem maturitatea în viață prin supunerea voinței noastre și aducând-o în înviere

În capitolul 3 din Cântarea Cântărilor vedem maturitatea căutătoarei; apoi, în capitolul următor, ni se spune că această maturitate este atinsă prin supunerea voinței și prin aducerea ei în înviere. Voința noastră trebuie să fie supusă și înviată.

Ultima parte a sufletului nostru care va fi transformată este voința noastră; mai întâi suntem înnoiți în duhul minții noastre, apoi mintea este înnoită și transformată, iar duhul are o cale de a curge în emoția noastră.

Scopul este ca Domnul să câștige voința noastră; voința noastră – indiferent dacă este puternică sau slabă – trebuie să fie supusă, astfel încât să fie puternică în fața Domnului și împotriva inamicului, totuși este flexibilă în mâinile Domnului.

Căutătoarea devine o lectică (palanchin), o miniatură a cetății; cetatea Îl conține pe Domnul într-un mod complet, în timp ce lectica (palanchinul) Îl conține la o scară mai redusă. Gâtul ei este ca turnul lui David; părul simbolizează voința noastră, și gâtul nostru, de asemenea, simbolizează voința noastră.

Când poporul lui Israel s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și, astfel, voința lor nu a cooperat cu voia Sa, Domnul i-a numit popor cu grumazul înțepenit (Exod 32:9; Fapte 7:51).

Dar în Cântarea Cântărilor 4:1 vedem că era o turmă de capre pe munte, ceea ce arată că voința căutătoarei era supusă; mai târziu se spune că era turnul lui David, ceea ce indică voința puternică în înviere.

În primul rând, voința noastră trebuie să fie supusă, apoi, ea trebuie să fie puternică în înviere.

Problema cu noi însă este că voința noastră este puternică în noi înșine, dar încăpățânată înaintea Domnului și slabă în fața inamicului; este posibil să fim puternici în a decide lucrurile în funcție de ceea ce ne dorim, dar când vine inamicul, cedăm necondiționat, iar el ne învinge mereu.

Voința noastră naturală trebuie tratată și apoi trebuie adusă în înviere pentru a fi înviată; Domnul are nevoie de o voință supusă și înviată pentru scopul Său și pentru războiul spiritual.

Când cooperăm cu Domnul ca să-L lăsăm să ne supună voința și să o aducă în înviere, vom ajunge la maturitatea în viață. Dar dacă voința noastră este nesupusă, ea este slabă înaintea inamicului și încăpățânată în fața Domnului; când vine inamicul, oricât de puternici am fi în voința noastră, vom ceda atacurilor sale.

Dar, dacă avem o voință supusă, o voință care a fost supusă ca o turmă de capre pe o coastă de munte, voința noastră este puternică față de inamic, luptând pentru interesul lui Dumnezeu, și voința noastră este de asemenea supusă în fața Domnului pentru a fi una cu El.

Acesta este secretul maturității pentru războiul spiritual așa cum se vede în Cântarea Cântărilor 3 și 4: ajungem la maturitate prin supunerea voinței noastre și prin aducerea ei în înviere.

Doamne Isuse, vrem să ajungem la maturitate prin faptul că voința noastră a fost supusă și înviată, astfel încât să Îți fie de folos în înviere. Mântuiește-ne din a avea o voință nesupusă și, astfel, rămânând la fel, stagnând în creșterea și maturitatea noastră în viață. Dragă Doamne, adu-ne mai aproape de Tine; ne deschidem Ție, ca să ne saturezi și să ne invadezi mintea, să ne umpli emoția și simțămintele, ne supunem voința și o aducem în înviere. Ne deschidem călăuzirii Tale, iar voința noastră nu este doar înfrântă, ci și supusă; Doamne, condu-ne, formează-ne în armata Ta, și ai o cale în noi conform cu voia Ta!

Să atingem maturitatea având o voință supusă și înviată pentru războiul spiritual

Cântarea Cântărilor portretizează într-un mod poetic faptul că noi, ca și căutători ai Domnului, trebuie să avem mai întâi voința noastră supusă și apoi înviată, ca ea să fie utilă în războiul spiritual.

Când voința noastră va fi supusă, va intra în înviere pentru a fi ca turnul lui David, având o casă de arme pentru războiul spiritual.

În Cântarea Cântărilor 4:4 se spune că gâtul iubitei căutătoare este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme, și o mie de scuturi atârnă de el, toate scuturi de viteji.

Aceasta ne arată că, atunci când voința noastră este supusă și înviată, ea devine o casă de arme puternică care ține toate armele războiului spiritual; aceste arme, însă, sunt în cea mai mare parte pentru apărare, nu pentru atac.

În războiul spiritual nu luptăm pentru victorie, ci din victorie, deoarece victoria a fost deja câștigată de Domnul. Pavezele și scuturile sunt toate pentru protecție pentru a putea rezista.

În războiul spiritual, nu suntem în ofensivă atât de mult pe cât suntem în defensivă; stăm împotriva tuturor atacurilor diabolice, subtile ale inamicului.

Dacă citim Efeseni 6 vom vedea că majoritatea articolelor armurii ale războinicului spiritual corporativ nu sunt de atac, ci de apărare; nu este nevoie ca noi să luptăm – Domnul a câștigat deja lupta, iar noi trebuie doar să proclamăm victoria Sa și să stăm în victoria Sa.

Când ajungem la maturitate, având o voință supusă și înviată, pur și simplu vom sta în Domnul și vom rezista tuturor atacurilor inamicului; suntem protejați de săgețile inamicului de către “scut și pavăză” în turnul puternic al voinței noastre supuse și înviate.

Dar dacă nu cooperăm cu Domnul și nu-I permitem să ne supună voința și să o aducă în înviere, voința noastră nesupusă va face întotdeauna o predare necondiționată înaintea inamicului; o astfel de voință nu poate sta de partea lui Dumnezeu și nici nu poate fi folosită de El în războiul spiritual.

Este posibil să avem o formă exterioară de supunere față de Dumnezeu și față de ceilalți, dar dacă voința noastră nu este supusă față de Dumnezeu și nu este supusă de către El, ne vom preda atacurilor inamicului. O, Doamne Isuse!

Cât de importantă este voința noastră în războiul spiritual și cât de mult avem nevoie să cooperăm cu Domnul, având o voință supusă și înviată pe măsură ce ajungem la maturitate!

Când pornim pe calea noastră creștină, suntem ca un căutător la începutul Cântării Cântărilor, ca o iapă, plină de voință și zel și putere naturală; dar pe măsură ce mergem mai departe cu Domnul și Îi permitem să trateze toate părțile ființei noastre, devenim o persoană fără voință proprie, și suntem una cu voința Domnului.

Fie ca Domnul să ne dea experiențele de care avem nevoie ca să ieșim din voința noastră naturală și să stăm în voința noastră înviată împotriva inamicului, luptând războiul spiritual prin faptul că suntem un singur duh cu Domnul și stând în Trup cu semenii noștri.

Aleluia, dacă avem o voință supusă, voința noastră devine ca turnul lui David care deține tot felul de arme pentru război (2 Cor. 10:3-5) și vom duce războiul spiritual una cu Domnul.

Doamne Isuse, dă-ne experiențele de care avem nevoie ca să avem o voință supusă și înviată, o voință care poate fi una cu Tine pentru înfrângerea inamicului. Amin, Doamne, fie ca să cooperăm cu Tine pentru a ne supune voința și să o aducem în înviere pentru a fi ca turnul lui David, care deține tot felul de arme pentru război. Fă-ne armata Ta nupțială care se va întoarce împreună cu Tine pentru a-L trata pe inamic la Armaghedon! Amin, Doamne Isuse, fie ca să atingem maturitatea spirituală într-o asemenea măsură încât voința noastră să fie supusă și înviată!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Reaching Maturity by Having a Subdued and Resurrected Will for the Spiritual Warfare (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 2 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Lucrarea bisericii este de a aduce împărăția lui Dumnezeu și de a-l trata pe inamicul lui Dumnezeu

24/12/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Lucrarea bisericii este aceea de a aduce împărăția lui Dumnezeu și de a-l trata pe inamicul lui Dumnezeu; biserica poartă responsabilitatea de a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Biserica a fost adusă prin evanghelia împărăției și cu puterea împărăției lui Dumnezeu, iar acum biserica trebuie să perpetueze victoria lui Cristos asupra inamicului și să aducă împărăția lui Dumnezeu.

Când Domnul Isus a fost rugat de discipolii Săi să-i învețe să se roage, El a spus: Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta… – în rugăciunea noastră către Tatăl trebuie să-I cerem ca împărăția Sa să vină.

Dar pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu pe pământ trebuie să existe un război spiritual, căci pământul este încă sub uzurparea lui Satan și el este omul tare din casa lui, având toate ființele umane ca vase pe care folosește în scop rău.

Dacă vrem să stabilim împărăția lui Dumnezeu și să scoatem afară ființele umane decăzute din împărăția lui Satan, trebuie ca mai întâi să-l legăm pe omul tare prin rugăciune; ca biserică, ni s-a dat autoritatea de a-l lega pe omul tare, de a-i jefui casa și de a elibera vasele din casa lui pentru a fi vase pe care Domnul să le folosească și să le umple.

Ca să-l legăm pe omul tare, trebuie să ne rugăm; trebuie să tratăm toate lucrurile inamicului din ființa noastră, trebuie să fim în unitate cu sfinții și trebuie să ne rugăm în unitate cu Domnul și într-un singur acord cu Trupul Său pe pământ, iar Domnul Își va elibera voia Sa pe pământ.

Ori de câte ori predicăm evanghelia, are loc un război spiritual; trebuie ca nu doar să vorbim cuvântul lui Dumnezeu și să predicăm evanghelia împărăției, ci trebuie să-l și legăm pe omul tare, să-i eliberăm pe captivi și să înlăturăm văl după văl în mințile celor care ascultă.

Când îi păstorim pe sfinți, de multe ori credem că nu putem trece prin anumite aspecte și, uneori, chiar credem că sfinții au o problemă sau că ei înșiși sunt o problemă; problema nu sunt sfinții, ci inamicul care încearcă să-i uzurpe.

Sursa problemei este inamicul; când trăim în Trup și suntem în unitate cu Trupul, îl putem lega pe omul tare și putem elibera vasele pe care el le uzurpă, pentru ca acestea să fie umplute cu Cristos și să-L exprime pe Cristos.

Fie ca să ne dăm seama care este lucrarea bisericii din această epocă și fie ca să ne ridicăm în calitate de biserică pentru a ne îndeplini responsabilitatea.

Lucrarea bisericii este aceea de a aduce împărăția lui Dumnezeu și de a-l trata pe inamicul lui Dumnezeu

Lucrarea bisericii ca Trup al lui Cristos pe pământ este să aducă împărăția lui Dumnezeu și să perpetueze victoria lui Cristos. Biserica a fost adusă în ființă prin puterea împărăției și toată lucrarea bisericii este guvernată de principiul împărăției lui Dumnezeu.

Când predicăm evanghelia, nu numai că dorim să câștigăm suflete pentru Domnul, ci să aducem împărăția lui Dumnezeu. Când îi păstorim pe sfinți, profețim în întâlnire, ne vizităm unii pe alții, suntem perfectați pentru a funcționa în măsura noastră și chiar și atunci când slujim în lucruri practice, principiul este să aducem împărăția lui Dumnezeu.

Ori de câte ori lucrăm sau facem ceva în viața de biserică, trebuie să stăm pe poziția împărăției lui Dumnezeu și trebuie să aplicăm împărăția lui Dumnezeu pentru a trata puterea lui Satan.

Domnul Isus ne-a învățat să ne rugăm ca împărăția lui Dumnezeu să vină, voia Sa să se facă, precum în ceruri, așa și pe pământ (Mat. 6:9-10).

Unii credincioși cred că împărăția lui Dumnezeu vine în mod automat, că nu este nevoie să facem nimic, dar Domnul ne-a învățat să ne rugăm ca împărăția să vină. Lucrarea bisericii este, mai presus de orice, să aducă împărăția lui Dumnezeu pe pământ și să îl trateze pe inamic.

Nu ar trebui să ne gândim că, indiferent dacă ne rugăm sau nu, împărăția lui Dumnezeu vine în mod automat; mai degrabă, ar trebui să ne dăm seama că principiul lucrării lui Dumnezeu este că El așteaptă ca noi să ne mișcăm, apoi El Se va mișca, așa că trebuie să ne rugăm pentru venirea împărăției.

Biserica a fost adusă în ființă cu scopul de a aduce împărăția (Matei 16:18-19; 18:17-18; Apocalipsa 1:6, 9; 11:15).

Viața împărăției produce biserica, biserica este împărăția lui Dumnezeu din această epocă, iar biserica este aici pentru a aduce împărăția. Biserica, care este împărăția în realitate și practicitate, aduce împărăția în manifestarea ei.

Responsabilitatea bisericii este de a perpetua victoria lui Cristos și de a aduce împărăția lui Dumnezeu (Apoc. 12:10; 11:15).

Trebuie să avem o viziune asupra victoriei lui Cristos și trebuie să o continuăm din generație în generație până când Domnul va reveni.

Noi perpetuăm victoria lui Cristos slăvindu-L – slăvind pe Isus al nostru cel victorios! Și rămânem în această victorie – nu credem în ce vedem la exterior sau în mediul înconjurător, ci credem în Cristosul victorios, care l-a distrus pe diavolul și acum este pe tron în univers, având toată autoritatea în cer și pe pământ!

Lucrarea bisericii este aceea de a aduce împărăția lui Dumnezeu și toată lucrarea pe care o face biserica este guvernată de principiul împărăției lui Dumnezeu.

Fie ca să ne dăm seama de acest lucru și nu doar să fim de acord cu aceasta, ci noi înșine să ne rugăm, cerând Domnului să vină ca Duhul realității și să ne călăuzească în realitatea acestui lucru.

Biserica este responsabilă de aducerea pe pământ a voii cerești pe pământ și de îndeplinirea ei pe pământ (vezi Mat. 6:10; 7:21; 12:50). Când ne rugăm, nu ținem cu un partid sau cu oamenii politici, ci ne rugăm ca decizia tronului să fie eliberată pe pământ.

Orice ar fi hotărât tronul din ceruri, ne rugăm să fie eliberat pe pământ.

Avem nevoie de genul de rugăciuni care eliberează voia lui Dumnezeu și o duc la îndeplinire acolo unde ne aflăm; de dragul mișcării Domnului pe pământ și pentru rușinea inamicului, trebuie să eliberăm voia lui Dumnezeu pe pământ, să perpetuăm victoria lui Cristos și să aducem împărăția lui Dumnezeu ca biserică!

Doamne, de dragul mișcării Tale pe pământ și pentru rușinarea inamicului tău, eliberează întreaga putere și autoritate a tronului în orașul și țara în care ne aflăm! Amin, Doamne Isuse, noi nu tolerăm răzvrătirea ci stăm într-un singur duh cu Tine în Trup și suntem de acord cu decizia și voia lui Dumnezeu. Fie ca împărăția Ta să vină și voia Ta să se facă pe pământ. Stăm ca biserică, una cu Capul din ceruri, ca să perpetuăm victoria lui Cristos și ca să-l dăm de rușine pe inamic! Amin, Isus Cristos este Domnul!

Biserica se supune guvernării cerești, tratează pe inamicul lui Dumnezeu și aduce împărăția lui Dumnezeu

Biserica, care intră în ființă sub stăpânirea cerească, îl poate trata pe inamicul lui Dumnezeu datorită supunerii ei față de stăpânirea cerească (Mat. 16:19; Efes. 6:10-18).

Domnul câștigă astăzi o armată care este absolut supusă guvernării Sale cerești; aceasta nu are nici o problemă cu deciziile tronului ci este pe deplin în pace, căci Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al păcii care îl va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre. O astfel de biserică îl tratează pe inamic.

Dumnezeu are nevoie de om ca acesta să coopereze cu El în lucrarea Sa; atunci când poporul lui Dumnezeu se mișcă, și Dumnezeu Se va mișca, dar, atunci când poporul lui Dumnezeu nu se roagă, mișcarea lui Dumnezeu și voia Sa sunt întârziate și frustrate.

Chiar și la nașterea Domnului Isus, nașterea Sa a fost rezultatul cooperării unora din poporul lui Dumnezeu cu Dumnezeu. Unii s-au rugat și au căutat continuu mângâierea Israelului, iar Maria și Iosif, amândoi, au cooperat cu cuvântul Domnului.

Dumnezeu vrea să aducă împărăția și El dorește ca biserica să-l trateze pe inamicul Său și să aducă stăpânirea Sa pe pământ, dar numai partea Sa nu este suficientă; El vrea ca biserica să coopereze cu El.

Când noi, ca biserică, ne supunem guvernării cerești și ne rugăm, eliberăm puterea împărăției lui Dumnezeu pe pământ, iar împărăția poate avansa. Când Domnul Isus Se va întoarce, împărăția lumii va deveni împărăția Domnului nostru și a lui Cristos (Apocalipsa 11:15).

O, ce mare responsabilitate poartă biserica și ce sarcină minunată este pe umerii noștri ca biserică!

Ce mod de viață ar trebui să avem astăzi pentru a îndeplini o astfel de sarcină? Trebuie să tratăm toate păcatele și nelegiuirile noastre, trebuie să ne consacrăm amănunțit Domnului, viața noastră sufletească trebuie să fie dată la moarte, iar omul nostru natural trebuie abandonat.

Nu putem lupta războiul spiritual în carnea noastră, cu capacitatea sinelui sau în omul natural; “eu”-ul nostru nu poate rezista lui Satan, de aceea trebuie să ne renegăm sinele, să pierdem viața-suflet, să ne luăm crucea și să stăm de partea Domnului, Cel victorios.

Ori de câte ori vine Domnul Isus, Satan Îl recunoaște și este înfrânt; Satan nu I se poate împotrivi lui Cristos, dar săgețile lui înflăcărate ne pot penetra carnea.

Aleluia, Domnul Isus, în calitate de Cap al Trupului, deja l-a biruit pe inamic, iar noi, ca Trup al Său, trebuie să biruim și noi, stând în victoria Sa și perpetuând victoria lui Cristos pe pământ.

Biserica a fost produsă prin viața de înviere a lui Cristos, iar biserica este aici pentru a se supune sub guvernarea cerească, pentru a-l trata pe inamicul lui Dumnezeu și pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Aleluia, biserica trebuie să continue lucrarea biruitoare pe care Cristos a îndeplinit-o împotriva lui Satan și să aducă voia cerului pe pământ pentru a o îndeplini pe pământ (Evrei 2:14; 1 Ioan 3:8b; Col. 2:15; Psa. 149:5-9)!

Doamne Isuse, luăm conducerea ca biserică să ne supunem guvernării cerești, căci Tu ești Domnul nostru și Dumnezeul nostru. Amin, Doamne, fie ca biserica să se supună pe deplin guvernării cerești și să fie una cu tronul. Fie ca biserica să-l trateze pe inamicul lui Dumnezeu și să aducă împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Suntem pe pământ una cu Tine, Capul nostru înălțat, și continuăm războiul pe care Cristos l-a dus pe pământ. Doamne, stăm în victoria Ta și ducem la îndeplinire lucrarea Ta biruitoare pe care ai îndeplinit-o împotriva lui Satan. Fie ca împărăția lui Dumnezeu să vină pe pământ și fie ca voia lui Dumnezeu să se facă pe pământ, precum în ceruri!