ne lepădăm sinele

Să cunoaștem Trupul și să ne angajăm în războiul spiritual ca să fim pentru Dumnezeu și să ascultăm de El

31/01/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Trebuie să creștem în viață înspre maturitate până când ajungem în al patrulea stadiu al experienței noastre spirituale și a vieții spirituale – creșterea deplină a lui Cristos în noi; acest stadiu include angajarea în războiul spiritual, căci Cristos este pe deplin crescut și maturizat în noi.

În primul stadiu al experienței vieții trăim în Cristos, în al doilea stadiu rămânem în Cristos, iar în al treilea, Cristos trăiește în noi.

Experiențele din al treilea stadiu sunt cruciale, căci dacă avem aceste experiențe, vom fi spontan aduși la maturitate în viață și vom putea lupta războiul spiritual, domni în viață și cunoaște Trupul.

Pentru a ajunge la maturitatea spirituală, trebuie să tratăm carnea, sinele și constituția naturală cu puterea și abilitatea sa naturală.

Trebuie ca lumina Domnului să strălucească asupra noastră și să ne arate ce este carnea, sinele și constituția naturală și trebuie să permitem crucii să le trateze ca să putem trece prin moarte și în înviere și astfel să fim folositori Domnului în înviere.

Întreaga noastră ființă decăzută este carnea, iar expresia și trăirea omului nostru vechi este doar carnea; carnea nu poate fi schimbată sau îmbunătățită, ci mai degrabă rămâne la fel, nu poate fi pe placul lui Dumnezeu și rămâne cu noi până când vom merge ca să fim cu Domnul sau vom fi răpiți.

Verdictul lui Dumnezeu asupra cărnii este moartea; El vrea să distrugă carnea în același mod în care vrea să-l distrugă pe Satan.

Sinele este viața-suflet cu accent pe gândurile și opiniile noastre omenești; mintea, noi înșine și viața-suflet sunt înrudite cu sinele. Satan este întrupat în sine, iar sinele este sufletul care declară independența față de Dumnezeu.

Când Domnul strălucește asupra noastră privitor la sine, îl vom urî și îl vom repudia, și vom permite crucii să lucreze în noi pentru a da la moarte sinele cu toate expresiile sale.

Agregatul abilităților noastre fizice și mentale alcătuiește constituția noastră naturală; această constituție este naturală, nu are nici un element divin, deci nu este folositoare lui Dumnezeu decât dacă trece prin moarte și iese în înviere.

În Trupul lui Cristos nu există niciun loc pentru abilitățile și creativitatea noastră naturală; Trupul primește și apreciază numai ceea ce iese din înviere.

Fie ca să cooperăm cu Domnul în rugăciune și în viața noastră de zi cu zi, permițându-I să strălucească asupra noastră și să ne treacă prin experiențele de care avem nevoie pentru ca carnea să fie crucificată, sinele să fie renegat, și constituția naturală să fie adusă prin moarte și în înviere pentru Trup.

Când carnea, sinele și constituția naturală sunt tratate, noi cunoaștem Trupul și suntem maturi în viață

Al patrulea stadiu al experimentării noastre spirituale și a vieții spirituale este stadiul cel mai înalt – creșterea deplină a lui Cristos în noi – stadiul războiului spiritual, în care Cristos este pe deplin crescut și maturizat în noi (Efeseni 4:13-16; 6:10-18).

La sfârșitul celui de-al treilea stadiu a experimentării vieții Îl exprimăm pe Dumnezeu cu chipul Său, iar în stadiul al patrulea, Îl reprezentăm cu autoritatea Sa (Gen. 1:26); în acest fel, îndeplinim intenția inițială a lui Dumnezeu în crearea omului.

Experimentarea vieții în stadiul al patrulea include cunoașterea Trupului, cunoașterea înălțării, guvernarea împreună cu Cristos, angajarea în războiul spiritual și faptul de a fi plin de statura lui Cristos (1 Cor. 12:27; Efes. 6:10-12).

Dar pentru ca noi să cunoaștem Trupul și să trăim în Trup, trebuie ca mai întâi să tratăm carnea, sinele și constituția naturală (Gal. 5:24; Mat. 16:24), căci dacă noi continuăm să trăim conform cărnii și Îl slujim pe Domnul în abilitatea noastră naturală, nu există nicio cale să cunoaștem Trupul (1 Cor. 12:12).

Este posibil să credem că cunoaștem Trupul și este posibil să avem o doctrină a Trupului, căci putem vedea o licărire a luminii cu privire la Trup, dar dacă nu ne tratăm carnea, sinele și constituția naturală, nu putem cunoaște Trupul și viața Trupului.

Abia atunci când sinele nostru a fost tratat cu desăvârșire, carnea a fost crucificată și constituția naturală a trecut prin moarte în înviere, suntem capabili să atingem realitatea vieții Trupului și să ajungem să cunoaștem Trupul.

Când întreaga noastră ființă naturală va fi tratată, vom ști că suntem un membru al Trupului care are viața Trupului și depinde de membrele Trupului pentru existența și ființa ei.

Viața pe care o avem – viața divină în duhul nostru – nu este doar viața noastră, ci și viața Trupului, căci aceeași viață care curge prin toate membrele Trupului lui Cristos și menține Trupul în unitate.

Atingerea acestui stadiu este în mod organic și nu într-un mod obiectiv sau mental; nu putem “înțelege doctrina Trupului” și astfel să cunoaștem viața Trupului, ci mai degrabă, mai întâi tratăm carnea, sinele și constituția naturală, apoi vom cunoaște Trupul și vom trăi în viața Trupului.

Când cunoaștem viața Trupului, intrăm într-o altă dimensiune a experimentării lui Cristos, căci viața Trupului cu conștiința sa nu mai este îngropată sub carne, sine și constituție naturală, ci mai degrabă, acum cunoaștem Trupul!

Numai atunci când carnea noastră a fost tratată, opinia sinelui a fost înfrântă, și viața naturală a fost zdrobită, viața divină din noi ne va face în stare să cunoaștem Trupul și să ne dăm seama că suntem pur și simplu membre ale Trupului și că viața din noi nu poate fi independentă.

Acesta este un moment de cotitură pentru noi; ne dăm seama acum că nu suntem independenți sau individualiști, ci membre ale Trupului și în Trup.

Doamne Isuse, vrem să cunoaștem Trupul; Te rugăm să ne dai experiențele de care avem nevoie ca să cunoaștem Trupul. Vrem să cooperăm cu Tine, Doamne, astfel încât carnea noastră să fie tratată, opinia sinelui să fie înfrântă, și viața naturală să fie zdrobită, astfel încât viața divină din noi să ne facă în stare să cunoaștem Trupul! Amin, Doamne, fie ca să nu mai existe obstacole pentru viața Ta în noi. Fie ca să trăim viața Ta, să trăim prin viața Ta, și să trăim viața Trupului, dându-ne seama că suntem membre ale Trupului și că viața din interiorul nostru nu poate fi independentă!

Angajarea în războiul spiritual ca să-l tratăm pe Satan necesită ca noi să fim în întregime pentru Dumnezeu și să-L ascultăm în mod complet

Dacă vrem să ducem războiul spiritual și să-l tratăm pe inamicul lui Dumnezeu, trebuie să ne ocupăm mai întâi de carnea noastră, de sine și de viața-suflet (2 Cor. 10:3-5; Efes. 6:10-12); altfel, inamicul știe că suntem o țintă ușoară și nu putem lupta cu el.

Când ajungem la maturitatea spirituală în al patrulea stadiu al experienței vieții, ne vom da seama că există o lucrare a lui Dumnezeu, care rezolvă problema lui Dumnezeu, deoarece lucrarea lui Dumnezeu este aceea ca omul să exercite autoritate și să aibă stăpânire asupra tuturor lucrurilor create de El.

Dumnezeu are nevoie ca omul să aibă autoritate pentru El în creația Sa; nu suntem aici doar pentru lucrarea de mântuire a sufletelor sau chiar pentru mântuirea noastră personală – suntem aici pentru lucrarea lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să Se îngrijească de nevoia Sa prin tratarea inamicului Său și aducerea împărăției Sale pe pământ.

Căutarea și dorința noastră astăzi ar trebui să fie nu numai să-L iubim pe Domnul, să fim mai sfinți, să fim mai plini de zel pentru Domnul și să mântuim mai multe suflete; toate acestea sunt bune într-adevăr, dar sunt centrate pe om.

Trebuie să ne îngrijim de lucrarea lui Dumnezeu și de nevoia Sa; trebuie să vedem că Dumnezeu are o nevoie și acest pământ nu este doar pentru nevoia noastră, ci pentru nevoia Sa.

Dumnezeu a înfăptuit slujba împăcării cu noi, dar chiar dacă ar fi să mântuim toate sufletele din întreaga lume, încă nu am îndeplinit lucrarea lui Dumnezeu și nu am îndeplinit cerința Sa.

Lucrarea lui Dumnezeu este ca omul să stăpânească și să guverneze peste toată creația Sa, proclamând triumful Său și tratându-l pe inamicul lui Dumnezeu pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

S-ar putea să apreciem foarte mult lucrarea de predicare a evangheliei, dar dacă lucrarea noastră este doar predicarea evangheliei și îngrijirea noilor credincioși, încă nu producem pierdere fatală lui Satan.

Omul este aici pe pământ pentru a restaura pământul din mâna lui Satan și pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Iar a face lucrarea lui Dumnezeu costă un preț, deoarece Satan îi cunoaște pe cei care încă își iubesc sinele sau au o reținere, și el îi știe pe cei care sunt pe deplin și absolut pentru Dumnezeu.

Dacă vrem să fim oamenii pe care Dumnezeu să-i folosească pentru a răsturna toată activitatea și autoritatea lui Satan, trebuie să fim cei care ascultăm de Domnul în mod complet și absolut și trebuie să fim cei care sunt în întregime pentru Dumnezeu.

A face orice altă lucrare pentru Dumnezeu contează mai puțin dacă ne păstrăm puțin pe noi înșine, dar în tratarea lui Satan, nu putem lăsa nici un pic de teren pentru noi înșine.

Când studiem Biblia, predicăm evanghelia, slujim în biserică sau îi vizităm pe cei noi în casele lor, putem păstra ceva din noi înșine și este în regulă, dar în lucrarea de tratare a lui Satan, sinele trebuie să fie abandonat în mod complet.

Dacă ne păstrăm sinele, Satan nu poate fi învins.

Asta este ceea ce face armata; războinicii din armată fac lucrarea lui Dumnezeu nu numai predicând evanghelia, înființând biserici, învățând adevărul, păstorindu-i pe sfinți, perfectând membrele Trupului, ci ei deschid calea ca Fiul Omului să se întoarcă pe acest pământ și să revendice întregul pământ ca moștenire a Sa.

În războiul spiritual nu putem păstra niciun teren pentru noi înșine; trebuie să plătim prețul pentru a fi în întregime pentru Dumnezeu și pentru a ne supune complet Lui și trebuie să fim uniți cu frații noștri războinici pentru a produce lui Satan o pierdere fatală.

În războiul spiritual nu putem păstra nimic din noi înșine și nu putem păstra nici un teren pentru noi; mai degrabă, sinele trebuie abandonat în mod complet.

Biserica trebuie să se angajeze în război spiritual pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ; pentru aceasta, trebuie să creștem în viață înspre maturitate și să tratăm sinele, carnea și constituția naturală, astfel încât inamicul să nu aibă niciun teren în ființa noastră.

De asemenea, trebuie să fim în întregime pentru Dumnezeu și să ne supunem Lui în mod absolut și complet.

Doamne Isuse, fie ca să fim cei care nu numai că facem o lucrare pentru Dumnezeu, ci cooperează cu Dumnezeu pentru a face lucrarea lui Dumnezeu, lucrarea de aducere a împărăției lui Dumnezeu și de a produce pierdere fatală lui Satan. Amin, Doamne, fie ca biserica să se angajeze în război spiritual, luptând pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu. Fie ca mulți sfinți să crească în viață înspre maturitate, pentru a atinge vârsta spirituală de douăzeci de ani, tratând carnea, sinele și constituția naturală și fie ca sfinții să fie în întregime pentru Dumnezeu și să-L asculte în mod absolut și complet. O, Doamne, fie ca noi să vedem nevoia lui Dumnezeu, să nu avem rețineri, să-Ți dăm tot terenul în ființa noastră și să fim cei care fac lucrarea lui Dumnezeu, astfel încât Satan să sufere pierderi și împărăția lui Dumnezeu să fie adusă pe pământ pentru ca Dumnezeu să-Și câștige pământul pentru El Însuși!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Knowing the Body and Engaging in Spiritual Warfare by being for God and Obeying Him (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 2 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să fim dispuși să ne luăm crucea și să o purtăm pentru zidirea bisericii

16/12/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să învățăm să exersăm cheile împărăției pentru a închide porțile Hadesului și pentru a elibera zidirea bisericii; trebuie să învățăm să ne lepădăm de sine, să ne luăm crucea și să ne pierdem viața-suflet.

Dacă nu exersăm zilnic faptul de a ne lepăda sinele, de a ne lua crucea, de a pierde viața-suflet și de a-L urma pe Domnul, nu vom trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu în viața de biserică.

Când Domnul a menționat biserica, acest lucru a fost în contextul împărăției, pentru că atunci când biserica ia naștere și este zidită, împărăția lui Dumnezeu intră în existență în practicitate pe pământ.

Unde putem vedea împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi? În viața de biserică. Cum putem trăi astăzi viața împărăției pe pământ? Prin exersarea cheilor împărăției pe care Domnul ni le-a dat tuturor, ca să putem închide porțile Hadesului (care sunt mereu acolo ori de câte ori se zidește biserica) și pentru a elibera zidirea bisericii.

Cristos a venit ca împărăția lui Dumnezeu și a trăit în realitatea împărăției lui Dumnezeu; oriunde era El, împărăția era acolo și, când vorbea, El semăna sămânța împărăției în oameni.

Prin moarte și înviere, Domnul a devenit un Duh dătător de viață pentru a fi distribuit în toți cei care cred în El.

Astăzi credem întru Domnul și avem sămânța împărăției care crește în noi pentru a se dezvolta într-un domeniu peste care Dumnezeu poate stăpâni în viața divină; pe de-o parte împărăția crește lăuntric prin creșterea noastră în viața divină, iar pe de altă parte, trebuie să existe o manifestare a împărăției în noi, o expresie a împărăției.

Expresia împărăției în noi și prin noi este prin exersarea cheilor împărăției cerurilor: lepădarea sinelui, pierderea vieții-suflet și luarea propriei noastre cruci pentru a-L urma pe Domnul.

Cel mai mare inamic al Trupului este sinele; chiar avem revelația lui Cristos și a bisericii, putem totuși să exprimăm opiniile, simțămintele și gândurile sinelui, deschizând astfel porțile Hadesului ca moartea să intre în biserică.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi ca să vedem cum sinele nostru este o frustrare și o piedică în zidirea bisericii, și fie ca să alegem să ne lepădăm sinele pentru a închide și încuia această poartă a Hadesului.

Astăzi vrem să vedem cum să exersăm a doua cheie, și anume luarea crucii, voia lui Dumnezeu.

Să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul pentru zidirea bisericii

Domnul a spus că dacă este cineva dispus să-L urmeze, trebuie să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea și să-L urmeze (Mat. 16:24). Singura cale de a-L urma pe Domnul este să ne luăm crucea și să-L urmăm.

Crucea nu este o problemă de suferință, ci de terminare. Crucificarea era o metodă folosită de guvernul roman pentru a-i executa pe criminali; fără îndoială, criminalul de pe cruce a suferit în timp ce era crucificat, pentru că nu a ales să fie crucificat, ci a fost obligat să fie crucificat.

Domnul Isus, însă, nu a fost obligat să fie crucificat; El a ales crucea, căci El a ales să fie crucificat. Domnul Isus nu a fost obligat să meargă la cruce; mai degrabă, El a fost dispus să facă acest lucru deoarece crucea Sa era voia lui Dumnezeu.

El s-a rugat Tatălui ca, dacă este posibil, paharul să treacă de la El, dar a încheiat spunând: Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum Tu voiești (Mat. 26:39).

Crucificarea Domnului a fost pentru îndeplinirea scopului lui Dumnezeu; El nu a fost crucificat să moară ca un criminal, ci mai degrabă, El a fost dispus să fie crucificat, astfel ca, prin moarte, viața Sa să fie eliberată pentru a produce biserica.

Domnul Isus a avut în mintea Sa bucuria care-i era pusă înainte atunci când a ales voia Tatălui, care este crucea.

Ce este crucea? Este voia lui Dumnezeu. Când Domnul era pe cruce, El a suferit foarte mult; cu toate acestea, acea suferință nu a fost forțată asupra Sa, ci El a luat-o de bunăvoie.

Trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul pentru zidirea bisericii.

Domnul nu spune: Cine Mă urmează, să se lepede de sine însuși și să fie crucificat; mai degrabă, El spune: Dacă voiește cineva să Mă urmeze, să se lepede de sine însuși și să-și ia crucea și să Mă urmeze. Cu alte cuvinte, noi, credincioșii în Cristos, trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul.

Crucea este voia lui Dumnezeu și voia lui Dumnezeu este crucea. Voia lui Dumnezeu este zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos; în acest scop, trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul.

Unii frați căsătoriți pot spune: Domnul mi-a dat-o pe draga mea soție și am fost crucificat de multe ori de ea. De asemenea, surorile pot spune ceva similar, că soțul lor le crucifică și că sunt o cruce pentru ele.

A spune un astfel de lucru arată că nu ne-am luat de bună voie crucea și L-am urmat pe Domnul, ci mai degrabă, suntem “executați ca fiind infractori” de către soția noastră.

Suntem oare un purtător fericit al crucii la fel ca Domnul Isus sau suntem noi criminali care sunt executați? Astăzi, majoritatea creștinilor evită suferința și moartea și sunt ca niște infractori care sunt executați ori de câte ori vine crucea; foarte puțini sunt purtători ai crucii.

Trebuie să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să-L rugăm să strălucească asupra noastră și să ne arate ce este crucea, de ce avem nevoie de cruce, și care este scopul crucii.

Dacă vedem faptul că crucea trebuie să opereze în noi pentru a ne termina, astfel încât Cristos să fie introdus în noi și să ne facă o clădire și un mădular zidit al bisericii, care este Trupul Său, vom fi dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul.

Suntem oare un criminal pe cale să fie executat sau suntem purtători ai crucii? Suntem dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul pentru zidirea bisericii sau considerăm crucea ca o suferință pentru noi și îi considerăm pe cei din jurul nostru ca fiind o cruce pentru suferința noastră?

Doamne Isuse, salvează-ne de a fi ca “infractorii duși la execuție” în timp ce purtăm crucea; vrem să fim cei care sunt dispuși să-și ia crucea și să-L urmăm pe Domnul pentru zidirea bisericii! Amin, Doamne, nu suntem infractori – suntem cei dispuși să poarte crucea! Nu suntem crucificați împotriva voinței noastre; mai degrabă, suntem cei care alegem să ne luăm crucea și să o purtăm, pentru ca biserica să fie zidită! Vrem să Te urmăm, Doamne, să luăm voia lui Dumnezeu, crucea, și să o purtăm de bună voie, pentru ca biserica să fie zidită!

Trebuie să ne luăm crucea și să o purtăm pentru ca omul nostru vechi să fie terminat și biserica să fie zidită

Domnul nu ne obligă să ne luăm crucea și să-L urmăm; mai degrabă, acest lucru este opțional, iar noi trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm.

Trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să o purtăm. Soțul nostru, soția noastră și copiii noștri sunt voia lui Dumnezeu și, prin urmare, ei sunt crucea noastră.

Nu ar trebui să-i spunem soției noastre că este crucea noastră, ci, mai degrabă, trebuie să avem atitudinea în fața Domnului a faptului că soția noastră este crucea, voia lui Dumnezeu.

Singura biserică este voia lui Dumnezeu și fiecare frate și soră din biserică este voia lui Dumnezeu. A ne purta crucea înseamnă să purtăm biserica și să-i purtăm pe toți sfinții, astfel încât să avem unitatea autentică (vezi Ioan 17:21-23; Efes. 4:3, 13; 1 Cor. 1:10; Fil. 2:2).

Trebuie ca nu doar să ne luăm crucea, ci să o și purtăm, adică trebuie să rămânem pe cruce, ca omul nostru vechi să fie ținut sub terminarea crucii zi de zi (Luca 14:27; Rom. 6:6; Gal. 2:20; Fil. 3:10; 1 Cor. 15:31).

Domnul Isus a trăit în acest mod – El a trăit sub umbra crucii de la iesle până la cruce, și a fost terminat pe acea cruce.

Pentru noi, este invers: mai întâi suntem terminați, căci am fost crucificați împreună cu Cristos, și pentru tot restul vieții noastre trebuie să umblăm la fel ca și Domnul și să trăim ca El, sub umbra crucii zi de zi.

Am primit viața divină prin crucificarea Domnului și acum, pentru a fi zidiți în această viață, trebuie să luăm crucea de bună voie și cu bucurie.

Nu ar trebui să ne pese de gustul nostru, de simțământul nostru și de conștiința noastră; mai degrabă, ar trebui să ne pese doar de voia lui Dumnezeu, și anume să avem unitatea autentică (vezi Ioan 17:21-23; Efes. 4:3, 13; 1 Cor. 1:10; Fil. 2:2).

Soția sau soțul nostru este crucea noastră, deoarece este voia lui Dumnezeu pentru noi; biserica este crucea noastră, la fel e cu toți credincioșii în Cristos, pentru că ei sunt voia lui Dumnezeu pentru noi. Trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să o purtăm pentru ca Domnul să-Și zidească biserica.

Domnul ne-a repartizat soția, copiii, biserica și sfinții și nu avem de ales; trebuie să fim dispuși și chiar fericiți să purtăm crucea. Dacă facem acest lucru, prezența Domnului va fi cu noi și vom savura bogățiile vieții divine.

Dacă nu avem o astfel de atitudine, vom suferi, vom scrâșni din dinți și vom deveni amărăcioși. Dacă ne exersăm preferința în ce privește persoanele cu care vrem să avem părtășie și cu cine să vorbim, vom deschide poarta ca Satan să intre.

Așadar, trebuie să exersăm a doua cheie pentru a încuia porțile Hadesului – luându-ne crucea. Preferințele și gusturile noastre fluctuează constant; astăzi s-ar putea să ne simțim pozitivi față de cineva și să ne placă, iar mâine putem simți într-un mod negativ față de ei și nu ne place de ei.

În viața de biserică și în viața de familie sentimentele noastre fluctuează, dar ar trebui să exersăm să ne luăm crucea și să o purtăm, și vom fi păziți stabili și fermi, prin purtarea crucii.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul cu voința noastră de a alege să ne luăm crucea și să o purtăm. Este voia Ta ca să avem soția, copiii, biserica și sfinții pe care îi avem, așa că spunem Amin și ne luăm crucea și o purtăm. Ne lepădăm de noi înșine, Doamne, cu simțămintele fluctuante și cu mintea noastră rătăcitoare, și luăm voia Ta. Doamne, fie ca crucea să opereze în noi pentru a-l termina pe omul vechi zi de zi, astfel ca omul nostru interior să fie înnoit și biserica să fie zidită. Aleluia pentru biserică, voia lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Willing to Take up our Cross and Bear it for the Building up of the Church (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 5 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să lepădăm sinele prin cruce ca să depindem de Domnul și de Trupul lui Cristos

11/12/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cel mai mare dușman al Trupului este sinele, sufletul care își declară independența față de Dumnezeu și față de Trup; atunci când vedem o viziune a sinelui și depindem de Domnul și de mădularele Trupului, avem prezența Domnului, sunt plini de pace și atingem realitatea Trupului.

Fie ca să vedem că Domnul ne-a dat cheia lepădării de sine și fie ca să folosim această cheie pentru a închide această poartă a Hadesului, astfel încât moartea să nu intre și să se răspândească în biserică, ci mai degrabă biserica să fie zidită.

Când Dumnezeu ne-a creat, El ne-a făcut în imaginea Sa și conform asemănării Sale, și a suflat suflarea vieții în om, astfel că omul a devenit un suflet viu.

Încă de la început, sufletul trebuia să depindă de Dumnezeu și să fie una cu Dumnezeu, dar când a venit Satan, el s-a injectat în mintea noastră, ne-a înșelat emoția și ne-a stârnit ca să ne exersăm voința de a nu asculta de Dumnezeu.

Chiar înainte ca Eva să ia parte din pomul oprit, ea era deja otrăvită de Satan în mintea, emoția și voința ei prin întrebarea și iscodirea lui.

Când mintea lui Satan a fost injectată în sufletul omenesc, sufletul omenesc a devenit sinele, întruparea lui Satan; acum fiecare om are un sine, iar acest sine este sufletul său care își declară independența față de Dumnezeu, și acest sine este întruparea lui Satan. O, Doamne Isuse!

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să strălucească în Cuvântul Său, în timp ce ne rugăm și citim cuvântul, ca să ne dăm seama că sinele, întruparea vieții-suflet, îl are pe Satan în spatele lui și acesta îl manipulează, iar sinele este exprimat prin opiniile minții!

Am putea fi ca Petru, savurând viziunea cerească a lui Cristos și a bisericii de la Tatăl într-o clipă, dar, în clipa următoare, deschidem o poartă a Hadesului prin faptul că ne exprimăm opiniile și sentimentele separat de Domnul.

Fie ca să rămânem deschiși Domnului pentru ceea ce vrea să facă în noi, și fie ca să fim în permanență în rugăciune înaintea Sa, chemând numele Său, astfel încât sufletul nostru să se diminueze și să fie dat la moarte, iar duhul nostru să devină persoana din ființa noastră.

Când ne vom da seama că Satan se află în spatele sinelui, a vieții-suflet și a minții, vom alerga la Domnul, ne vom exersa duhul și vom prețui dependența noastră față de Domnul și față de Trup, căci numai Domnul poate termina sinele și numai El poate fi Cel care trăiește în noi pentru viața Trupului.

De-a lungul istoriei, sinele a făcut multe pagube, a provocat multă distrugere și a făcut ravagii în biserică, împiedicând zidirea bisericii chiar și în ziua de azi, două mii de ani mai târziu.

Fie ca noi să cooperăm cu Domnul pentru a trata sinele și pentru a-l lepăda, prețuind dependența noastră față de Domnul și față de mădularele Trupului.

Văzând că sinele este sufletul care este independent față de Dumnezeu, prețuim dependența noastră față de Domnul

Sinele este sufletul care declară independența față de Dumnezeu; sinele este sufletul care este independent de Domnul.

Lumea de astăzi și societatea, în general, ne învață să ne dezvoltăm sinele, să ne întărim sinele și să ne exprimăm sinele, și pur și simplu crescând în țara și orașul în care ne aflăm, ne creștem sinele.

Atunci când suntem regenerați, sinele poate lua o formă “spirituală” dorind să facă lucruri pentru Dumnezeu, dar fără să depindă de Dumnezeu. Ori de câte ori facem ceva prin noi înșine, fără să depindem de Domnul, ne aflăm în sine.

Indiferent ce suntem și ce facem, atâta timp cât suntem independenți față de Dumnezeu, suntem în sine și am terminat-o cu Trupul.

Dumnezeu prețuiește dependența noastră față de El mai mult decât ceea ce putem face pentru El, iar El ne-a creat cu un suflet, pentru a putea depinde de Dumnezeu în orice lucru. Cu toate acestea, sufletul a devenit sinele, iar sinele declară independența față de Dumnezeu.

Când vom vedea acest lucru, când ne vom da seama că sinele este sufletul care este independent de Dumnezeu, pur și simplu ne vom întoarce către Domnul și nu vom fi independenți față de El, ci mai degrabă vom prețui dependența noastră față de Domnul.

Chiar ne vom ruga și Îi vom spune Domnului să ne amintească să depindem de El. În mod implicit, vrem să fim independenți față de Dumnezeu și să facem lucruri separat de El; aceasta este însăși natura noastră, căci în noi înșine suntem independenți față de Dumnezeu.

Dar Domnul nu are în vedere ceea ce facem; mai degrabă, El are în vedere dependența noastră față de El (Mat. 7:21-23; Ios. 9:14).

În special în biserică și pentru zidirea bisericii, cel mai mare dușman al Trupului este sinele; deoarece sinele este independent, sinele este cea mai mare problemă, cea mai mare frustrare și opoziție, în zidirea Trupului.

Atunci când vorbim despre sine, nu vorbim despre aspectele negative ale sinelui, cum ar fi să facem lucruri rele sau să fim implicați în activități greșite; mai degrabă, chiar și părerile noastre bune, inima noastră bună și simțămintele noastre bune, atunci când sunt exprimate, ele pot fi o mare piedică pentru Trup.

Dacă, în îndurarea Sa, Domnul ne arată ce este sinele, cum este exprimat sinele, și cum sinele ca sufletul care își declară independența față de Dumnezeu este cea mai mare frustrare în zidirea Trupului, vom alege să depindem de Domnul și vom prețui dependența noastră față de El.

Când vedem o viziune a Trupului lui Cristos și ne dăm seama că suntem mădulare ale Trupului, vom realiza imediat că, în calitate de mădulare ale Trupului, nu putem fi independenți față de Domnul și față de celelalte mădulare.

Sinele independent este independent nu numai față de Domnul, ci chiar și față de Trup, de mădularele Trupului; o astfel de independență, provenită dintr-un suflet independent (sinele) prezintă cea mai mare problemă în viața de biserică.

Doamne Isuse, vrem ca să vedem o viziune a sinelui și o viziune a Trupului. Fie ca să ne dăm seama că sinele este sufletul care este independent față de Dumnezeu și fie ca să prețuim dependența noastră față de Domnul. Dragă Doamne Isuse, Te iubim și iubim Trupul; ne dăm pe noi înșine Ție ca să depindem de Tine și ca să depindem și de mădularele Trupului Tău. Fie ca să cooperăm cu Tine pentru a exersa cheia lepădării de sine, astfel încât să nu mai fim independenți față de Dumnezeu, ci mai degrabă să depindem de Domnul în orice lucru, și să depindem, de asemenea, de Trup!

Să lepădăm sinele prin tratarea crucii pentru a depinde de Domnul și de Trup

Mulți credincioși spun: “Eu depind de Dumnezeu!” și totuși nu vor să aibă legătură cu semenii lor din Trup și nu au o dependență reală față de Trupul lui Cristos.

Pentru noi astăzi, a fi independent față de Trup este la fel cu a fi independent față de Dumnezeu. Nu putem spune că suntem dependenți de Dumnezeu, dar nu suntem dependenți de mădularele Trupului, pentru că Dumnezeul de care depindem este un Dumnezeu corporativ, un Cristos corporativ, Trupul lui Cristos.

Când depindem de Domnul, vom depinde și de Trup, iar când depindem de Trup, vom depinde și de Domnul într-un mod real.

Dacă verificăm experimentarea noastră în viața de biserică, ne vom da seama că de fiecare dată când eram independenți față de frații și surorile împreună cu care Domnul ne-a pus, aveam un simțământ că suntem independenți și față de Dumnezeu.

Ca să depindem de Domnul pe care nu-L vedem înseamnă să depindem de sfinții din Trupul pe care îl vedem; Cristos astăzi trăiește și este exprimat prin mădularele Sale, și Domnul ne-a pus în Trup ca să depindem de Domnul și de Trup.

Uneori ne întrebăm de ce nu avem un simț profund al prezenței Domnului; motivul pentru care se întâmplă acest lucru este că suntem izolați de Trup, nu suntem în legătura potrivită cu Trupul, și nu depindem de mădularele Trupului.

Trebuie să ne străduim să fim zidiți împreună cu sfinții și să fim în regulă cu Trupul, căci dacă suntem în regulă cu Trupul și suntem zidiți în Trup, cu siguranță vom simți prezența Domnului.

Dacă ne dăm seama că Domnul este preocupat de dependența noastră față de El mai mult decât de ceea ce putem face pentru El, ne vom întreba: “Oare sunt independent de Domnul sau depind de El în timp ce fac sau spun acest lucru? Sunt oare dependent de Trup sau sunt independent de mădularele Trupului în timp ce merg acolo și fac cutare lucru?”

Dacă suntem dependenți de Domnul, El în noi ne va determina să fim dependenți de Trup; dacă suntem dependenți de Trup, vom depinde și de Domnul.

Domnul Isus, Cel de care depindem, este una cu Trupul; dacă depindem de El, depindem de Trupul Său, dar dacă suntem independenți față de Trup, suntem independenți și față de Domnul.

Când suntem independenți față de Domnul, suntem în mod spontan în sine; când suntem în sine, indiferent câte lucruri bune intenționăm să facem, suntem încorporați cu Satan – sinele este “directorul general”, iar Satan este “președintele”, și tot ceea ce facem nu este în Trup și pentru Trup.

O, fie ca să ne dăm seama că cel mai mare dușman al Trupului este sinele și fie ca să cooperăm cu lucrarea crucii pentru a trata sinele și pentru a lepăda sinele, ca să depindem de Domnul și de Trupul Său!

Fie ca să ne dăm seama că, pentru ca Trupul să fie zidit, sinele nostru – sufletul nostru independent – trebuie tratat; atunci când sinele este lepădat, suntem în Trup, iar când trăim în sine, Trupul s-a dus, și nu avem pace.

Doar atunci când viața sinelui este complet tratată de cruce, putem atinge realitatea Trupului lui Cristos și vom ajunge să cunoaștem Trupul.

Doar atunci când cooperăm cu Domnul pentru a trata sinele și pentru a lepăda sinele, putem depinde de Domnul și de Trup, și doar atunci vom onora Trupul, vom avea grijă de Trup, vom cunoaște Trupul și vom respecta Trupul.

Când acest lucru va avea loc, vom atinge realitatea Trupului și vom ajunge să cunoaștem Trupul.

Doamne Isuse, fie ca să ne dăm seama că Domnul este una cu Trupul, astfel că atunci când depindem de Domnul, trebuie să depindem și de Trup. Amin, Doamne, întărește dependența noastră față de Tine și adu-ne înapoi la Tine și la Trup pentru părtășie și coordonare în orice lucru. Fie ca să fim cei care permit crucii să opereze în noi pentru a trata sinele, astfel încât să nu mai trăim independent de Dumnezeu sau independent de Trup. Fie ca viața sinelui să fie tratată în întregime de cruce, astfel încât să atingem realitatea Trupului și să cunoaștem Trupul!