Cristos a fost crucificat

Cristos a venit ca realitatea șarpelui de bronz și l-a distrus pe Satan pe cruce

24/02/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Cristos a venit ca realitatea șarpelui de bronz; El a fost ridicat pe cruce, iar noi – oamenii mușcați de șarpe, cei care au devenit serpești în natură – Îl putem privi și să nu murim, ci să trăim! Aleluia!

În această săptămână, în studiul nostru aprofundat din cartea Numeri, am ajuns la capitolul 21 și, în special, vrem să-L vedem pe Cristos așa cum este reprezentat de șarpele de bronz.

Nu doar lucrurile pozitive din Biblie sunt un tip reprezentativ al lui Cristos, ci și unele lucruri aparent negative, lucruri pe care poate nu le considerăm pozitive, sunt, de asemenea, un tip reprezentativ al lui Cristos.

În Ioan 3, Domnul a folosit această porțiune din Numeri 21 referindu-Se la El Însuși, iar în 1 Corinteni 10 Pavel de asemenea a vorbit despre acest exemplu al șarpelui de bronz.

Contextul din Numeri 21 este că poporul lui Israel a devenit nerăbdător pe drum, li s-au săturat sufletele și s-au plâns împotriva lui Dumnezeu.

Mai înainte s-au certat pentru apă, era drept că le era sete, așa că Dumnezeu le-a dat să bea; dar acum erau nerăbdători și vorbeau împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu spunând: De ce ne-ai scos în Egipt ca să murim în pustie, căci nu este mâncare și apă, iar sufletul nostru s-a scârbit de această pâine ușoară.

Prin faptul că au numit mana pâine ușoară, ei au considerat-o inutilă și lipsită de valoare.

Așa că Iehova le-a trimis șerpi înfocați și i-au mușcat și mulți din popor au murit; poporul a venit la Moise și a zis: Am păcătuit, pentru că am vorbit împotriva Domnului și împotriva ta; roagă-te ca Iehova să ia șerpii.

Moise s-a rugat și Dumnezeu i-a spus să facă un șarpe înfocat și să-l pună pe un stâlp, iar toți cei mușcați, când îl văd, vor trăi.

Așa cum spunea Pavel în 1 Corinteni 10:5-9, aceste lucruri s-au întâmplat ca exemple, ca să nu poftim după lucruri rele așa cum au poftit ei, și nici să nu-L punem la încercare pe Cristos așa cum unii dintre ei au făcut-o, și au fost mușcați de șerpii din pustie.

Ei L-au pus la încercare pe Domnul până la maxim, astfel încât judecata lui Dumnezeu a intervenit. Dar când s-au uitat la șarpele de bronz, au trăit.

Fie ca să uităm de situația noastră, de starea noastră, de ziua de mâine sau de cele din trecut și să privim doar la Cristos ca șarpele de bronz!

A privi nu înseamnă că doar aruncăm o privire, ci că privim cu atenție, în așteptare, cu privirea constantă și absorbantă; Îl privim pe Isus cu atenție, în așteptare și cu o privire constantă și absorbantă, ca să trăim!

Fie ca să nu fim vrăjiți de nici un lucru sau de vreo persoană, ci să privim la Isus (Galateni 3:1; Evrei 12:2). Isus ne încurajează întotdeauna să privim la El; trebuie să privim la Isus cu atenție neîmpărțită, întorcându-ne de la orice alt lucru.

Cristos este ca un magnet imens care îi atrage pe toți căutătorii Săi la El Însuși când privim la El! Amin!

În Ioan 3, când Domnul vorbea cu Nicodim despre nașterea din nou, El a spus: “Ce este născut din carne, este carne, iar ceea ceea ce este născut din Duhul este duh.”

Nicodim nu înțelegea ce spunea Domnul, chiar dacă era un învățător al legii educat, etic și demn; Domnul a vrut să-i arate că are nevoie de o altă viață – viața divină, pentru că el era șerpesc!

Căci așa cum Moise a ridicat șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie ridicat Fiul Omului; Cristos a trebuit să fie ridicat pe cruce ca adevăratul șarpe de bronz ca un înlocuitor pentru toți păcătoșii, și toți cei care cred în El pot să aibă viață veșnică (Ioan 3:14-16).

Când Domnul a mers la cruce ca șarpele de bronz, în asemănarea cărnii păcatului, dar fără păcatul cărnii, El e asemenea Și-a eliberat viața din interior; aceasta a fost manifestarea dragostei Sale față de întreaga lume. Aleluia!

Cristos ca realitatea șarpelui de bronz a fost ridicat pe cruce: Priviți la El și trăiți!

Această istorisire din Numeri 21:4-9 este foarte semnificativă și se aplică vieții noastre creștine de astăzi.

Când copiii lui Israel au păcătuit împotriva lui Dumnezeu, El a trimis șerpi înfocați și au fost mușcați; apoi, Dumnezeu i-a spus lui Moise să ridice un șarpe de bronz pe un stâlp, în numele lor, pentru judecata lui Dumnezeu, ca atunci când ei privesc la șarpe, să trăiască.

Dumnezeu nu a înlăturat șerpii înfocați – El a oferit o cale poporului Său să privească și să trăiască.

Șarpele de bronz îl simbolizează pe Cristos (Ioan 3:14), iar stâlpul simbolizează crucea (1 Petru 2:24); Cristos a venit ca realitatea șarpelui de bronz și a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, după ce am murit față de păcate, să trăim înspre dreptate (1 Petru 2:24).

Bronzul, în tipologie, simbolizează judecata; șarpele de bronz avea forma unui șarpe, dar nu avea natura otrăvitoare a unui șarpe.

În același fel, Cristos a venit ca realitatea șarpelui de bronz și a fost ridicat pe cruce (Ioan 8:28); El a spus că, atunci când oamenii Îl vor ridica pe Fiul Omului, ei vor ști că El este – când a fost ridicat pe cruce, toți vor ști că El este Cel care este, Dumnezeul Triunic, Cel etern!

Cristos a venit în asemănarea cărnii păcatului, fără să se facă părtaș în vreun fel la păcatul otrăvitor al cărnii (Rom. 8:3; 2 Cor. 5:21; Evrei 4:15), la fel cum șarpele de bronz a avut doar asemănarea șarpelui, dar nu avea natura și otrava lui.

Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său în asemănarea cărnii păcatului și în ceea ce privește păcatul, și El a condamnat păcatul în carne. Așa cum șarpele de bronz era asemănător șarpelui, dar fără otrava acestuia, tot așa Domnul nu avea păcatul cărnii.

Acest lucru este destul de misterios: Dumnezeu a devenit carne, El a intrat în sfera cărnii pentru a-l distruge pe Satan, venind pe teritoriul lui Satan ca să-l distrugă pe acesta în carne. El a mers la cruce în asemănarea cărnii păcatului, dar fără vreun păcat în carne.

Cum poate fi posibil acest lucru? Acesta este un mister, pe care Biblia îl numește, misterul evlaviei – Dumnezeu manifestat în carne (1 Timotei 3:15).

Deci Cristos a venit ca realitatea șarpelui de bronz și a fost ridicat pe cruce, iar acum putem privi la El și să trăim!

Da, șarpele ne-a mușcat și, așa este, am devenit șerpești în natura noastră, căci păcatul locuiește în carnea noastră, dar putem privi la Cel care a fost înălțat, putem privi la El și putem fi infuzați cu El, și putem fi mântuiți și să trăim!

Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai venit ca realitatea șarpelui de bronz pentru a fi înălțat pe cruce și ca să mori pentru a condamna păcatul în carne și a-l distruge pe Satan prin cruce. Aleluia, putem privi la Isus, Cel înălțat pe cruce și putem trăi! Amin, Doamne, privim cu atenție nedivizată întorcându-ne de la orice alt lucru înspre Tine. Privim la Isus, fiind plini de așteptare și cu o privire constantă absorbantă, ca să fim mântuiți și să trăim! Aleluia pentru scumpul nostru Domn Isus Cristos, care este realitatea șarpelui de bronz!

Toți oamenii sunt șerpești în natură, fiind mușcați de Satan, șarpele; Dumnezeu l-a prins pe Satan în carnea omului pentru a-l distruge

În Geneza 3 vedem cum Satan, șarpele, a venit și și-a injectat natura în carnea omului; căderea omului nu a fost doar omul care nu a ascultat de Dumnezeu și a fost pedepsit de către El, ci, mai degrabă, prin faptul că omul a conversat cu Satan, însăși natura celui rău a fost injectată în om.

Acum toți descendenții lui Adam sunt născuți “mușcați” de șarpele vechi, diavolul. În ochii lui Dumnezeu, întreaga rasă umană decăzută este formată din ființe șerpești cu otrava șarpelui vechi în natura lor decăzută; prin naștere suntem șerpești, căci păcatul locuiește în noi.

Domnul Isus a zis în Ioan 8:44 că diavolul este tatăl păcătoșilor; în natura noastră noi suntem copii ai șarpelui vechi, diavolul (1 Ioan 3:10). Suntem fie copii ai lui Dumnezeu, fie copii ai diavolului – nu există un al treilea lucru.

În Matei 12:34 Domnul Isus i-a numit pe farisei “pui de vipere”, iar în 23:33 i-a numit: “Șerpi! Pui de vipere!”

Diavolul este șarpele antic (Apocalipsa 12:9; 20:2) și toți păcătoșii sunt șerpi, pui de vipere; în natura noastră decăzută nu suntem doar păcătoși – suntem șerpești.

În Romani 7 Pavel ne spune clar că în el (și în noi toți) există o altă persoană, păcatul personificat, care îl face să facă lucruri pe care el nu vrea să le facă. Satan ca păcat personificat este în carnea noastră; păcatul poate înșela oamenii (v. 11) și poate locui în ei și îi determină să facă lucruri împotriva voinței lor (vv. 17, 20).

Păcatul este viu în noi (v. 9) și este extrem de activ, deci trebuie să fie natura rea a lui Satan, cel rău, care locuiește în noi, acționează în noi și lucrează în noi ca oameni decăzuți. O, Doamne Isuse!

Această situație pare destul de disperată, dar Dumnezeu este înțelept, pentru că El Însuși a devenit om și El Însuși S-a îmbrăcat cu această carne, asemănarea cărnii păcatului și a dus-o la cruce.

Satan a crezut că a reușit atunci când și-a injectat natura rea în om, dar acest lucru doar I-a dat Domnului o oportunitate și o cale ușoară de a-l da pe Satan la moarte.

De exemplu, dacă un șoarece este liber în casă, nu este ușor să-l prindeți, iar lui îi este ușor să facă multe pagube; dar dacă puneți o momeală și o capcană, șoarecele poate fi prins cu ușurință.

Când șoarecele mănâncă momeala, el crede că a primit în cele din urmă ceea ce își dorea – o hrană delicioasă, dar a fost prins în capcană și este ușor ca proprietarul casei să-l omoare.

În mod similar, Satan este ca un șoarece obraznic care aleargă prin univers, dar când a intrat în om, a fost prins și întemnițat în om. Omul a fost “momeala” pentru ca Satan să fie prins și dat la moarte.

Cristos a venit în asemănarea cărnii păcatului ca realitatea șarpelui de bronz; El S-a îmbrăcat cu forma șarpelui și a dus-o pe cruce, pentru a-l reduce la nimic pe cel care are puterea morții, adică diavolul.

Moartea lui Cristos pe cruce a fost o moarte care l-a distrus pe diavolul (Evrei 2:14). Omul a fost capcana, Satan a fost prins în om și, prin încarnare, Dumnezeu S-a îmbrăcat cu omul corupt și l-a adus la cruce și, în același timp, l-a dus pe Satan pe cruce și l-a distrus acolo.

Acesta este motivul pentru care Satan se teme de cruce și de aceea Domnul ne-a spus să ne luăm crucea; crucea este calea de a-l birui pe Satan!

Unde este Satan astăzi? Satan este în noi – în carnea noastră; Satan ca păcat locuiește în carnea noastră (Galateni 5:24). Dar slavă Domnului, Cristos a crucificat carnea cu patimile și poftele ei. Satan a fost pus pe cruce, îngropat și apoi Cristos l-a lăsat în moarte, întemnițat până când va fi distrus pe deplin.

Așa cum Israelul a trecut prin Marea Roșie și faraonul cu armatele sale i-au urmat, dar doar Israelul a ieșit, în timp ce faraon și armatele sale au rămas acolo, tot așa Cristos l-a dus pe Satan și păcatul împreună cu El în moarte, și i-a lăsat acolo, când S-a înălțat în înviere! Aleluia!

Cristos l-a adus pe om împreună cu Satan în mormânt și El l-a scos pe om din mormânt în înviere, lăsându-l pe Satan îngropat în mormânt; acum acest om înviat este una cu Cristos!

Te lăudăm, Doamne, pentru înțelepciunea Ta, și minunata Ta lucrare ca realitatea șarpelui de bronz! Chiar dacă Satan și-a injectat natura rea în noi și ne-a făcut șerpești în natură la fel ca el, Cristos a venit în asemănarea cărnii păcatului și a distrus păcatul și pe Satan în carne! Slavă Domnului! Acum, Satan a fost distrus, dat la moarte și lăsat în mormânt, iar noi, cei ce am fost crucificați împreună cu Cristos, suntem înviați împreună cu El pentru a fi un om nou în învierea lui Cristos! Îți mulțumim, Doamne Isuse! Te lăudăm!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ came as the reality of the Bronze Serpent and Destroyed Satan on the Cross (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 6 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Îl putem savura și experimenta pe Cristosul răscumpărător ca realitatea vițelei roșii

18/02/2020 by Credincios in Cristos 2 Comments

Vițeaua roșie, componenta principală a apei pentru impuritate, Îl semnifică pe Cristosul răscumpărător, căci El este realitatea tuturor ofrandelor și, în special, El ca Răscumpărătorul nostru poate înlătura întinarea morții.

Contextul capitolului 19 din Numeri, în care vițeaua roșie este menționată ca parte a apei pentru impuritate, este faptul că a fost o mare răzvrătire între copiii lui Israel și, ca urmare, moartea a fost prezentă în tabără și copiii lui Israel au fost întinați de moarte.

Fie că au fost implicați în răzvrătire sau nu, toți cei din poporul lui Israel au fost întinați de moarte, pentru că rezultatul judecății lui Dumnezeu asupra păcatului răzvrătirii este moartea, iar moartea a fost răspândită în tabără.

Este posibil să credem că nu suntem afectați de o astfel de situație, dar adevărul este că noi toți suntem afectați de moarte și, în special, suntem afectați de efectul păcatului răzvrătirii.

Chiar și în viața de biserică, viața de biserică autentică în recâștigarea Domnului, există din când în când unele răzvrătiri și, fie că suntem implicați sau nu în, moartea care urmează îi afectează pe toți cei din jur.

Dumnezeu urăște moartea și consideră că moartea este mai întinătoare decât păcatul. În ochii lui Dumnezeu, moartea este abominabilă și detestabilă, iar întinarea morții trebuie curățată și purificată.

Deci Dumnezeu ne dă o cale de a fi curățați de întinăciunea morții, și anume apa pentru impuritate; vițeaua roșie este componenta principală a acestei ape și Îl semnifică pe Cristos răscumpărător.

Este interesant însă că există o ofrandă menționată în cartea Numeri și nu în cartea lui Levitic, unde sunt introduse toate ofrandele.

Această ofrandă, care este Cristos Însuși simbolizat de o vițea roșie, este cu adevărat unică; există cel puțin zece puncte care o fac diferită de orice alte ofrande despre care citim în cartea Levitic:

1. Se numește ofrandă de păcat, dar este în Numeri, nu în Levitic.
Este singura ofrandă în care este ars și sângele jertfei; în toate celelalte sacrificii, sângele este turnat, dar în apa pentru impuritate, acesta este ars.
O vițea este un vițel de genul feminin; cele mai multe ofrande sunt de sex masculin – această ofrandă folosește un vițel feminin.
Este menționată o culoare specifică: roșu; niciuna din celelalte ofrande nu specifică culoarea animalului de sacrificiu, dar acesta trebuie să fie roșu.
Aceasta este o ofrandă care nu este oferită pe altar; vițeaua roșie nu a fost înjunghiată pe altar ci în afara taberei, iar ea nu era înjunghiată de preot; nici nu știm cine face acest lucru, pentru Num. 19:3 spune că cineva poate să o înjunghie în prezența preotului.
Această ofrandă particulară nu este destinată în principal pentru iertare, ci pentru curățire.
Aceasta nu a fost oferită pentru păcătoși, ci mai ales pentru poporul lui Dumnezeu.
Aceasta nu este o ofrandă pentru păcat, ci pentru moarte, pentru a trata cu întinarea morții; se numește ofrandă de păcat, dar este pentru moarte – nu există păcat aici, există doar moarte.
Nu este o ofrandă pentru un lucru din trecut, cum ar fi un păcat din trecut, ci o ofrandă pentru viitor.
Scopul acestei ofrande este restaurarea părtășiei, deoarece este o ofrandă pentru ca poporul lui Dumnezeu să restabileacă părtășia cu El.

Cum Îl putem savura și experimenta pe Cristosul răscumpărător ca realitate a vițelei roșii

Apa pentru impuritate avea mai mult de un singur component, dar principala componentă era vițeaua roșie care Îl simbolizează pe Cristosul răscumpărător.

Când majoritatea oamenilor citesc sau vorbesc despre vițeaua roșie, vorbesc despre escatologie, despre faptul că Israelul trebuie să crească vițele roșii, astfel încât, atunci când este construit templul, să aibă o vițea roșie pentru a fi oferită lui Dumnezeu.

Nu ar trebui să ne concentrăm pe acest lucru în primul rând, deoarece acest lucru poate fi realizat cu ușurință; creșterea vițelei roșii nu este ceva complicat, dar atingerea, savurarea și experimentarea Cristosului răscumpărător ca realitatea vițelei roșii este ceea ce contează.

Trebuie să vedem și să experimentăm realitatea vițelei roșii, care este Cristosul răscumpărător; El poate trata nu doar păcatul, ci și moartea și întinarea morții. Trebuie să vedem caracteristicile specifice ale vițelei roșii și cum au fost împlinite în Domnul Isus, Cristosul răscumpărător.

Culoarea roșie semnifică asemănarea cărnii păcatului, care este pentru purtarea păcatului omului în exterior. Acesta este motivul pentru care a fost specificată culoarea animalului; culoarea roșie – doar pielea și părul sunt roșii – arată faptul că Cristos a venit în asemănarea cărnii păcatului și în ceea ce privește păcatul, dar nu a avut păcat în carne.

Cristos a venit ca Mielul lui Dumnezeu pentru a îndepărta păcatul lumii (Ioan 1:29), iar când a venit, El a fost în asemănarea cărnii păcatului (Rom. 8:23) pentru a condamna păcatul din carne. Pentru ca Cristos să fie Răscumpărătorul nostru, El trebuie să aibă asemănarea carnii păcatului.

Culoarea roșie reprezintă păcatul nostru (Isaia 1:18); vițeaia roșie simbolizează că Domnul a făcut păcat pentru noi (2 Cor. 5:21). Aleluia! El a venit în asemănarea cărnii păcatului și în ceea ce privește păcatul, astfel încât noi, păcătoșii care credem în El și privim la El, să nu pierim, ci să avem viață eternă!

Vițeaua roșie era fără cusur, fără defect, ceea ce semnifică faptul că, deși Cristos era asemănător cu carnea păcatului, El nu avea natura păcătoasă (vezi Evrei 2:14; 4:15; Rom. 8: 3; 2 Cor. 5: 21). Vițeaua roșie nu avea niciun defect; Cristos nu a avut niciun defect, ci mai degrabă, pe Cel care nu a cunoscut păcatul, Dumnezeu L-a făcut păcat în numele nostru, pentru ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El.

Noi avem defecte și pete, dar El nu a avut niciun defect, nici o pată și nici un cusur. Era un om curat, avea o experiență curată și nu fusese atins de păcat. Ce Cristos avem!

Faptul că vițeaua roșie a fost fără cusur indică faptul că Cristos a fost perfect (Num. 19: 2; Ex. 12:5-6).

Noi suntem păcătoși, plini de defecte, probleme, și pete; dar Domnul a venit asemănător cu carnea păcatului – El arăta la fel ca noi – și în ceea ce privește păcatul, dar El nu a avut natura păcătoasă și nici nu a săvârșit vreodată un păcat. Un astfel de Om este ceea ce avem nevoie; o asemenea Persoană poate trata păcatele noastre și le poate înlătura, iar El poate trata și cu natura noastră păcătoasă.

Vițeaua roșie nu a fost niciodată sub un jug; aceasta înseamnă că Cristos nu a fost niciodată folosit de nimeni, mai ales de dușmanul lui Dumnezeu, Satan.

Animalele din fermă lucrează de obicei la fermă sau pe câmp, iar un jug este folosit pentru a le supune; dar acest vițel tânăr de sex feminin, pentru a fi calificat să fie sacrificat, nu purtat jugul niciodată.

Acesta este un tip reprezentativ al lui Cristos, adevărata vițea roșie, care nu a fost niciodată folosit de alții, în special nu a fost folosit de dușmanul lui Dumnezeu pentru scopul lui Satan – nici măcar o dată!

În experiența Sa, Domnul Isus nu a fost niciodată înjugat de păcat sau de Satan; El nu a fost niciodată asuprit de păcat și nici dominat de păcat, și El nu a fost provocat de păcat – El era complet liber. Numai Domnul Isus nu a fost niciodată folosit de Satan, de lume sau de păcat.

Spre deosebire de El, noi am fost folosiți de păcat, purtăm jugul păcatului și lumea ne folosește; înainte de a fi mântuiți, am purtat multe feluri de juguri și, chiar și după mântuirea noastră, am putea fi încă înjugați de lume sau de păcat. O, Doamne Isuse!

Avem nevoie de o asemenea persoană, de Cristosul răscumpărător, care să ne izbăvească de orice jug și să ne curățească de orice întinare a morții!

Vițeaua roșie a fost adusă în afara taberei și acolo a fost sacrificată; Cristos a fost crucificat în afara taberei – pe Calvar, in deal mic în afara orașului Ierusalim (Num. 19:3; Evrei 13:12-13; Mat. 27:33).

Majoritatea animalelor sunt sacrificate pe altarul din templu, dar vițeaua roșie pentru apa impurității trebuia să fie sacrificată nu pe altarul arderii de tot, ci în afara taberei. A fi sacrificat în afara taberei înseamnă a fi într-o poziție respinsă de poporul lui Dumnezeu.

Când cineva din poporul lui Israel a devenit necurat, el trebuia să locuiască singur în afara taberei (Lev. 13:46); cei ce sunt respinși de Dumnezeu și de poporul Său trebuiau să fie în afara taberei, pentru că erau necurați.

Vițeaua roșie a fost sacrificată în afara taberei unde se aflau oameni necurați, pentru a trata necurăția lor.

O, Aleluia, Cristos a venit să trateze necurăția noastră și El a venit acolo unde noi suntem – în afara taberei, într-un loc necurat, și acolo El a fost crucificat pentru noi! Cristos a fost respins de oameni, El a fost adus într-un loc necurat și acolo a fost crucificat pentru noi, în afara orașului Ierusalim.

Vițeaua roșie era un vițel de gen feminin, iar Domnul este un bărbat; în Biblie, bărbatul reprezintă adevărul obiectiv, în timp ce femeia reprezintă experiența subiectivă.

De exemplu, Adam, Avraam și Isaac reprezintă anumite adevăruri sau mărturii obiective, iar Eva, Sara și Rebeca reprezintă experiențele subiective corespunzătoare sau aplicațiile practice.

Cristos a fost crucificat nu doar pentru ca noi să cunoaștem și să înțelegem ce El a făcut pentru noi, ci și ca să-L experimentăm. Cristosul răscumpărător nu este doar ca noi să înțelegem o doctrină spirituală, ci pentru ca noi să-L experimentăm în mod subiectiv.

Astăzi, în viața noastră creștină, noi Îl putem savura și experimenta pe Cristosul răscumpărător ca realitate a vițelei roșii, și putem să-L aplicăm la experiența noastră subiectivă, pentru a putea fi curățați de orice întinăciune adusă de moarte.

Îți mulțumim Doamne că venit în asemănarea cărnii păcatului pentru a ne purta păcatul și pentru a ne trata păcatul. Te lăudăm, Doamne, căci Tu ai purtat doar asemănarea cărnii păcatului, dar nu a săvârșit niciun păcat! Aleluia pentru Cristosul nostru, Cel care nu a avut natura păcătoasă, Cel care a fost desăvârșit și care nu a avut nici un cusur! Te lăudăm pe Tine, Doamne, căci Tu ai fost Cel fără de vină și fără pată și ca atare, Tu nu ai fost niciodată folosit de Satan pentru scopurile sale rele. Îți mulțumim că ai murit pentru a ne răscumpăra. Tu ești Cristosul nostru răscumpărător, realitatea vițelei roșii. Mulțumim Doamne că ai ieșit în afara taberei, ai fost disprețuit și rușinat și ai murit pentru noi, pentru a putea fi răscumpărați, aduși înapoi la Dumnezeu și curățați de orice întinare. Doamne Isuse, venim la Tine pentru a Te savura ca Cristosul răscumpărător în experiența noastră. Fie ca nu doar să știm și să fim de acord cu ceea ce Tu ai făcut pentru noi ci să aplicăm acest lucru experienței noastre!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We can Enjoy and Experience the Redeeming Christ as the reality of the Red Heifer (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 5 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să scoatem prin săpare murdăria din inima noastră pentru ca Duhul să izvorască și să curgă liber

13/02/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Stânca din Exod 17 și Numeri 20 este un tip reprezentativ al lui Cristos care a fost lovit pentru noi pe cruce pentru ca viața divină să curgă, iar fântâna în Numeri 21 este un tip reprezentativ al Cristosului din noi care curge pe măsură ce cooperăm pentru a scoate prin săpare murdăria, pentru a săpa toate barierele.

Biblia este cu adevărat o carte uimitoare, care vorbește despre același lucru, economia lui Dumnezeu, dorința inimii Sale.

Dorința Sa este să curgă din eternitate pe puntea timpului și întru om, astfel încât omul să fie umplut și saturat cu Dumnezeu, iar omul să devină parte din curgerea Dumnezeului Triunic, astfel ca apa vie pe care omul o bea să devină o fântână care izvorăște întru viața eternă. Aleluia!

Pentru ca Dumnezeu să ajungă la om și să curgă în om, El însuși a devenit om, ca om a devenit o stâncă a mântuirii, iar pe cruce a fost lovit de autoritatea legii lui Dumnezeu.

Când evreii L-au crucificat pe Domnul Isus, au crezut că dau la moarte un insurgent și un eretic, dar ceea ce s-a întâmplat de fapt pe cruce a fost că, pe de o parte, Cristos ne-a răscumpărat, iar pe de altă parte, El a fost lovit pentru ca apa vie să curgă. Ce extraordinar este acest lucru!

Acum, Dumnezeu are o cale ca să curgă în om, căci prin răscumpărarea lui Cristos putem să ne apropiem de Dumnezeu și, deoarece Cristos a fost lovit pe cruce, apa vie curge în toți cei care Îl primesc.

Chemarea Domnului din Ioan 7:37-39 răsună de-a lungul epocilor, pentru că El încă îi cheamă pe toți cei însetați să vină la El și să bea.

Aleluia, dacă cineva însetează – și de fapt toată lumea este însetată, chiar și după ce a gustat “apa” din lume, poate veni la Domnul Isus și să bea!

Stânca care îi urma pe copiii lui Israel în pustiu pentru a le da apă ori de câte ori aveau nevoie, acea stâncă este Cristos, care este oriunde ne aflăm astăzi în epoca harului pentru a ne da apă vie ori de câte ori suntem însetați și venim la El.

Când venim la El și bem apa vieții în înviere, setea noastră este stinsă, ființa noastră interioară este satisfăcută, nu mai însetăm, moartea este înghițită, boala este înlăturată și îndeplinim scopul lui Dumnezeu.

Când bem apa vie, devenim singurul Trup al lui Cristos, savurăm părtășia Trupului și suntem pregătiți ca să fim mireasa lui Cristos.

Chiar mai mult, atunci când bem apa vie din stânca despicată, care este Cristos, această apă vie devine în noi o fântână de apă a vieții, o fântână de apă care izvorăște întru viața eternă.

Acum avem o fântână în noi – și trebuie să săpăm mizeria și barierele care opresc țâșnirea și curgerea acestei fântâni. Amin!

Stânca lovită curgătoare devine fântâna din noi care izvorăște întru viața eternă!

Atât în Exod 17:5-6 cât și în Numeri 20:8 vedem că există o stâncă care a fost lovită și din această stâncă a curs apă pentru ca poporul Israel să bea.

Dumnezeu nu a fost nemulțumit de poporul Său când ei s-au plâns deoarece le-a fost sete; era responsabilitatea Sa să le asigure apă, la fel cum părinții sunt responsabili să le dea copiilor să bea.

Așa că Dumnezeu a furnizat o stâncă – despre care Pavel spune că era Cristos (1 Corinteni 10:4) – care i-a urmat pe copiii lui Israel în pustiu, iar această stâncă a fost despicată ca apa să curgă pentru ca ei să bea.

Stânca din Numeri 20:8 și Exod 17:6 Îl simbolizează pe Cristosul crucificat (lovit) pe cruce de Dumnezeu, pentru ca apa vie – Duhul finalizat al Dumnezeului Triunic procesat – să curgă întru noi.

Dar mai apoi există o altă fântână, o altă curgere, menționată în Num. 21:18, și anume fântâna de la Beer; această fântână Îl simbolizează Cristosul din noi (Ioan 4:11-12, 14), Cristosul care a intrat în noi ca Duhul, apa vie și care acum curge din noi și întru viața eternă.

Această porțiune din Numeri 21:16-18 este a patra ocazie a copiilor lui Israel de a bea într-un loc numit Beer (care înseamnă “fântână”).

Ei au ajuns la Beer under era o fântână, iar conducătorii poporului au săpat fântâna cu toiegele și sceptrele lor și tot poporul a băut.

Această fântână este un tip reprezentativ al lui Cristos care este o fântână în noi.

Pe de o parte, El este stânca despicată, iar pe de altă parte, El este fântâna instalată în ființa noastră. Stânca despicată din care curge apa devine fântâna din interiorul nostru din care izvorăște apa vie întru viața eternă.

Acest lucru împlinește cuvântul Domnului din Ioan 7:37-39 și din 4:14 care spune că toți cei care beau din apa pe care ne-o dă El, această apă va deveni în ei o fântână care țâșnește întru viața eternă.

Ca stânca din afara noastră, Domnul Isus a fost zdrobit / lovit pe cruce; ca fântâna din interiorul nostru, trebuie să săpăm pentru ca El să izvorască și să curgă liber.

Oricine bea din Domnul Isus ca stânca despicată, bea apa vie în înviere, care este Duhul; apoi, acest Duh devine în ei o fântână care izvorăște și curge întru viața eternă. Aleluia!

Aceasta este situația reală a tuturor credincioșilor autentici în Cristos: ei au crezut în Domnul, au băut din stânca despicată și acum există o fântână în duhul lor care izvorăște și curge întru viața eternă!

Nu este nevoie ca Cristos să fie lovit din nou – El a fost deja lovit, iar acum Dumnezeul Triunic – Dumnezeu în Cristos ca Duhul – curge în toți cei care doresc să bea.

Cu toate acestea, este nevoie de săpare; trebuie să scoatem prin săpare murdăria din ființa noastră care blochează curgerea lui Cristos.

Aleluia, Cristos ca stânca despicată din care curge apa vie a devenit fântâna din noi care izvorăște întru viața eternă! Slavă Domnului, avem o fântână în duhul nostru – Dumnezeul Triunic a fost instalat în noi ca fântâna, țâșnirea și curgerea vieții divine! Doamne, vrem să cooperăm cu Tine, pentru ca fântâna din duhul nostru să țâșnească și să curgă până în Noul Ierusalim! Amin, vrem să cooperăm prin scoaterea prin săpare a murdăriei din ființa noastră pentru ca viața divină să curgă!

Să scoatem prin săpare murdăria și barierele din inima noastră, astfel ca Duhul să țâșnească și să curgă liber

Săparea fântânii din Numeri 21:18 simbolizează săparea “murdăriei” din ființa noastră, barierele din inima noastră, astfel încât Duhul ca apa vie să țâșnească în noi și să curgă liber.

Îi mulțumim Domnului și Îl lăudăm că există o fântână a vieții instalată în ființa noastră interioară, dar în același timp trebuie să ne dăm seama că trebuie să cooperăm cu El pentru a săpa orice lucru care blochează și împiedică curgerea apei vieții în noi.

Când copiii lui Israel au ajuns la Beer, ei cântau: Fântâna, pe care au săpat-o căpeteniile, / Pe care au săpat-o nobilii poporului, Cu sceptrul, cu toiegele lor.

Un sceptru este un toiag împărătesc în mâna cârmuitorului, și este legat de autoritate; o nuia sau un toiag este pentru călăuzire (vezi Psa. 23: 4). Acest lucru înseamnă că în viața noastră creștină trebuie să fim săpați sub autoritatea Domnului și conform călăuzirii Sale.

În toate bisericile locale, prezbiterii trebuie să ia conducerea pentru a scoate prin săpare murdăria și barierele pentru ca Duhul ca apa vie să izvorască și să curgă liber.

Toți sfinții, începând de la prezbiteri, trebuie să coopereze cu Domnul care a fost instalat ca fântâna vieții în duhul nostru, pentru a săpa murdăria, orice barieră și orice piedică pentru curgerea vieții.

Cu toții ne dăm seama că curgerea Duhului în noi este atât de împiedicată, căci de multe ori nu simțim nici o alimentare, nici o curgere interioară; așa că trebuie să cooperăm prin săparea a tot ceea ce Domnul ne călăuzește să săpăm, orice lucru pe care El ne călăuzește să-l îndepărtăm și să-l tratăm.

Când scoatem prin săpare murdăria sub autoritatea Domnului și conform călăuzirii Sale, vom avea o fântână care izvorăște cu apă vie!

Amin, fie ca noi toți să avem o fântână care izvorăște mereu cu apă vie în biserici, exersându-ne ca să scoatem prin săpare mizeria și barierele care blochează curgerea!

Trebuie să venim din nou la Domnul și să tratăm împreună cu El și să-I cerem să strălucească asupra oricărui lucru din mintea, emoția, voința și conștiința noastră care este murdar, impur și mânjit și asupra oricărui lucru care este o piedică în curgerea interioară a vieții.

De partea Sa, Domnul a fost lovit; El este deschis, pregătit și disponibil ca noi să bem din El.

Dar, de partea noastră, trebuie nu doar ca să venim la El și să bem, fiind identificați cu Cristosul crucificat și să-I cerem să ne dea să bem, ci, de asemenea, trebuie să ne exersăm să scoatem prin săpare orice lucru din noi care blochează curgerea vieții! O, Doamne Isuse!

Curgerea vieții spirituale – țâșnirea apei vii – nu este încă atât de liberă în noi; există multă murdărie în noi care trebuie să fie săpată.

Trebuie să-I cerem Domnului să ne arate murdăria strălucind asupra noastră; atunci, sub conducerea și călăuzirea Sa, trebuie să tratăm orice lucru din noi care blochează curgerea interioară a vieții.

O, inima noastră are atât de multă murdărie, încât trebuie să fie săpată… și chiar duhul nostru are o anumită murdărie care trebuie tratată!

Nu este nicio problemă cu apa; fântâna cu apa vieții din duhul nostru este instalată, pregătită să curgă, iar această apă este pură, curată, divină, eternă și mereu nutritivă.

Dar există o problemă cu murdăria din ființa noastră; murdăria din noi trebuie săpată pentru ca apa vie să poată curge liber în noi și chiar prin noi.

Doamne Isuse, vrem să cooperăm cu Tine pentru a scoate prin săpare murdăria și blocajele din ființa noastră, astfel ca viața Ta să curgă liber! Strălucește asupra noastră, Doamne, și arată-ne murdăria, barierele și blocajele din ființa noastră, care trebuie să fie săpate și tratate. Fie ca toate lucrurile care blochează curgerea vieții să fie expuse și eliminate, astfel încât să fie o curgere liberă a apei vii în noi! Amin, Doamne, prețuim curgerea dulce a vieții. Ne deschidem mintea, emoția, voința și conștiința către Tine, astfel încât orice murdărie sau barieră să fie înlăturată și viața divină să curgă liber!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We need to Dig the Dirt in our Heart so that the Spirit may Spring up and Flow Freely (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 4 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristosul răscumpărător ca realitate a vițelei roșii ne curățește de impuritate

30/07/2019 by Credincios în Cristos 1 Comment

Unul dintre tipurile reprezentative ale lui Cristos revelate în mod unic în cartea Numeri este vițeaua roșie, componenta principală a apei pentru impuritate, și care Îl simbolizează pe Cristosul răscumpărător.

Nu se vorbește prea mult despre tipul reprezentativ al vițelei roșii, dar acesta se referă la Cristosul răscumpărător care, pe baza procesului prin care a trecut și împreună cu eficacitatea și rezultatul morții și învierii Sale, ne poate spăla păcatul și impuritățile.

Primul tip reprezentativ al lui Cristos pe care l-am văzut în Numeri este toiagul înmugurit, care este un tip foarte pozitiv pe un fundal foarte negativ.

În timp ce a existat o răzvrătire împotriva lui Moise și a lui Aaron din partea poporului și a câtorva dintre leviți, Dumnezeu a venit să arate cine are autoritatea delegată a lui Dumnezeu; modul în care a făcut-o a fost în calea vieții.

El nu a arătat din ceruri cine are autoritatea Sa, ci a cerut copiilor lui Israel să aducă douăsprezece toiege, câte unul pentru fiecare dintre triburile lui Israel, înaintea lui Dumnezeu în fața Chivotului în Sfânta Sfintelor, iar toiagul care înmugurea era cel pe care Dumnezeu l-a ales și l-a rânduit.

Înmugurirea ține de viață; toiegele celor douăsprezece triburi ale lui Israel au fost moarte, fără rădăcini, lipsite de viață și fără frunze, dar Dumnezeu a făcut ca unul dintre ele să înmugurească, să înflorească și chiar să aducă rod – migdale coapte.

Pe de-o parte, trebuie să ne dăm seama că în noi există mândrie și ambiție și acest lucru ne face să ne răzvrătim împotriva autorității lui Dumnezeu și a autorității pe care El a rânduit-o să Îl reprezinte pe pământ.

Pe de altă parte, însă, trebuie să fim înaintea Domnului, să Îl savurăm și să Îl experimentăm în moartea și învierea Sa pentru manifestarea vieții de înviere.

De-a lungul secolelor, a existat multă luptă pentru putere și pentru o poziție mai înaltă, iar această ambiție, împreună cu mândria, a subminat planul lui Dumnezeu și I-a vătămat poporul. Mândria este în noi toți, iar mândria dă naștere la ambiție; mândria ne face un nebun de frunte și ne face să nu primim binecuvântarea lui Dumnezeu și îndurarea Sa.

Nu trebuie să gândim despre noi mai mult decât se cuvine, ci mai degrabă să ne smerim, să stăm departe de mândrie și să Îl predicăm pe Cristos Isus ca Domn și pe noi înșine ca sclavi ai sfinților.

Trebuie să ne dăm seama că Domnul Isus, Mântuitorul și viața noastră, a venit la noi și în noi ca să ne slujească; El ne-a slujit când era pe pământ, El este printre noi ca Cel care ne slujește și chiar în eternitate El ne va sluji ca Mielul lui Dumnezeu.

Principiul slujirii Domnului se află în toiagul înmugurit, căci învierea este un principiu etern în serviciul nostru față de Dumnezeu.

Putem fi capabili să facem mult pentru Domnul și “în numele Său”, dar orice noi putem face este din domeniul natural și nu este acceptabil pentru Dumnezeu. Cu toate acestea, ceea ce este imposibil pentru noi face parte din domeniul învierii și devine ceea ce Dumnezeu face – lucrarea Sa, serviciul Său prin noi și în noi.

Să vedem cum vițeaua roșie Îl simbolizează pe Cristosul răscumpărător și să aplicăm aceasta la experiența noastră

Componenta principală a apei pentru impuritate în Numeri 19 a fost vițeaua roșie; vițeaua roșie Îl simbolizează pe Cristosul răscumpărător.

Dacă citim consemnarea din Numeri 19 cu privire la componentele apei pentru impuritate și procesul prin care trebuia să treacă, vom fi plini de laudă și închinare la adresa lui Dumnezeu pentru Cristosul nostru răscumpărător.

Cristos Însuși este realitatea tuturor lucrurilor pozitive și, în special El, în calitate de Răscumpărătorul, este realitatea vițelei roșii. Trebuie să vedem detaliile și specificațiile acestei ape pentru impuritate și să vedem cum Îl semnifică pe Cristos și cum o putem aplica la experiența noastră.

Vițeaua era roșie – culoarea roșie semnifică asemănarea cu carnea păcatului, care este pentru purtarea păcatului omului în mod exterior. Cristos a devenit în asemănarea cu carnea păcatului – și totuși fără păcat în carne – pentru ca El să poată purta păcatele și păcatul nostru în carnea Sa, terminând păcatul și tratând toate păcatele noastre.

Cristos este realitatea vițelei roșii – El este Cel care răscumpără, Cel care nu a avut păcat, fără cusur, fără pată, dar avea asemănarea cu carnea păcatului și El a venit să trateze și să înlăture păcatul din carne.

Nici un defect – vițeaua roșie fără defect înseamnă că, deși Cristos era asemănător cu carnea păcatului, El nu avea natura păcătoasă.

Cristos a venit în calitate de Dumnezeul care a devenit om; El este Dumnezeul care s-a îmbrăcat cu carne – El s-a îmbrăcat cu asemănarea cărnii păcatului, dar nu a avut păcat și nu s-a găsit nici un păcat sau cusur în El. Vițeaua roșie trebuia să fie perfectă, fără cusur; acest lucru indică faptul că Cristos a fost perfect.

Fariseii, saducheii, iudeii, romanii și poporul, ei toți au încercat să găsească vină în El, dar El a fost fără cusur și perfect.

Vițeaua roșie, care nu a fost niciodată sub jug, simbolizează că Cristos nu a fost niciodată folosit de nimeni; în mod special, El nu a fost niciodată folosit de Satan sau pentru Satan.

Satan a venit ca să Îl ispitească și să Îl determine să păcătuiască sau să alunece, dar El l-a învins pe Satan în umanitatea Sa, și în El, conducătorul acestei lumi nu a avut nimic. Satan a încercat să Îl ispitească și să Îl înșele, dar El a respins mereu ispitele lui și nu a fost niciodată folosit de dușmanul lui Dumnezeu. Ce om-Dumnezeu!

Ca și vițeaua roșie, Cristos a fost crucificat în afara taberei, pe Golgota, un munte mic în afara orașului Ierusalim (Num. 19:3; Evr. 13:12-13; Mat. 27:33). Cristos a fost dus în afara taberei și a fost crucificat, așa cum vițeaua a fost dusă în afara taberei.

Chiar și un astfel de tip reprezentativ al vițelei roșii arată spre răscumpărarea lui Cristos, felul în care a fost tratat și ucis, și chiar locația în care a avut loc acest lucru! Minunat!

Lemnul de cedru, firele stacojii și isopul ca un tip reprezentativ al lui Cristos. Preotul trebuia să ia lemn de cedru și isop și fire stacojii și să le arunce în mijlocul arderii viței (Num. 19:6).

Lemnul de cedru, un copac înalt și demn, Îl simbolizează pe Cristos în umanitatea Sa demnă. Isopul, una dintre cele mai mici plante, Îl simbolizează pe Cristos în umanitatea Sa umilă. Stacojiul, roșu la culoare, simbolizează răscumpărarea în înțelesul ei cel mai înalt.

Cristosul înalt și demn și Cristosul cel umil și smerit în răscumpărarea Sa erau elemente pentru compoziția apei pentru impuritate.

Cenușa ca un tip reprezentativ al lui Cristos și eficacitatea eternă a lucrării Sale răscumpărătoare. În Num. 19:9 vedem cum un om (care este curat) trebuia să adune cenușa vițelei roșii (după ce era arsă) și să o pună în afara taberei într-un loc curat, iar această cenușă trebuia păstrată pentru adunarea copiilor lui Israel ca apă pentru impuritate, căci este o ofrandă pentru păcat.

Cenușa se referă la faptul că Cristos este redus la nimic; în Marcu 9:12 vedem că Cristos în calitate de Fiul Omului a venit, a suferit multe lucruri, dar a fost socotit ca nimic. Acest lucru l-a experimentat Domnul în viața Sa umană – El a suferit mult, dar El a fost socotit ca fiind nimic.

Această cenușă a fost păstrată pentru apă pentru impuritate; era o purificare a păcatului sau o ofrandă pentru păcat. Și impuritatea la care se face referire aici nu era numai cea a păcatului, ci cea a morții, care a devenit prevalentă printre copiii lui Israel (Numeri 16:49), de aceea aveau nevoie de apă pentru impuritate.

Cenușa care era așezată în afara taberei într-un loc curat (Numeri 19:9) – aceasta simbolizează eficacitatea răscumpărării Domnului care rămâne în locul păcătoșilor.

Faptul că sângele răscumpărător era adus în fața Cortului Întâlnirii și era stropit acolo simbolizează că răscumpărarea lui Cristos este eficientă înaintea lui Dumnezeu și că Dumnezeu este satisfăcut cu lucrarea de răscumpărare a lui Cristos.

Pe de o parte, eficacitatea răscumpărării Domnului este aplicată nouă, păcătoșilor, iar pe de altă parte, acest sânge răscumpărător este eficace pentru totdeauna înaintea lui Dumnezeu.

Aplicarea apei pentru impuritate. Când cineva devenea necurat, prin faptul că intra în contact cu moartea (fie o persoană moartă, o situație moartă, fie un animal mort), trebuia să ia cenușa arderii ofrandei pentru păcat și să adauge la ea apă curgătoare într-un vas (Num. 19:17).

Apa curgătoare Îl simbolizează pe Duhul Sfânt în învierea lui Cristos. Acest lucru ne arată că, dacă atingem moartea, pe neașteptate sau inconștient, ori de câte ori suntem conștienți de moarte sau de faptul că suntem în moarte, trebuie să aplicăm răscumpărarea lui Cristos și să Îl luăm ca realitate a vițelei roșii.

Doar lucrarea de răscumpărare a lui Cristos, prin umanitatea Sa demnă și umilă, cu moartea Sa și cu Duhul Învierii Sale, ar putea vindeca și curăța situația de necurăția morții. În apa pentru impuritate există eficacitatea răscumpărării lui Cristos cu puterea de spălare a Duhului învierii Sale.

Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai devenit la fel ca noi, în asemănarea cărnii păcatului, ca să ne poți purta păcatul, să tratezi păcatul și să condamni păcatul în carne. Îți mulțumim că ai o umanitate demnă și înaltă, și totuși umilă și smerită; ca o astfel de Persoană, Tu ai îndeplinit răscumpărarea pentru noi. Îți mulțumim, Doamne, că ai fost crucificat în afara taberei, pentru că Te-ai oferit lui Dumnezeu prin Duhul etern. Aleluia, astăzi Îl putem aplica pe Cristosul răscumpărător la ființa noastră și putem fi vindecați și curățiți de necurăția morții.

Duhul Sfânt aplică răscumpărarea lui Cristos la noi pentru a ne curăța de întinare

Ori de câte ori noi, poporul lui Dumnezeu, suntem pângăriți de moarte, trebuie să venim la Domnul și trebuie să permitem Duhului Sfânt să ne fie aplicat pentru a ne curăța și spăla.

După cum se vede în tipul reprezentativ al vițelei roșii, componenta principală a apei pentru impuritate în Numeri 19, Duhul Sfânt este compus cu eficacitatea eternă a răscumpărării Domnului, iar când Îl aplicăm ființei noastre, necurăția noastră este îndepărtată.

Pe de o parte trebuie să vedem și să apreciem procesul prin care a trecut Cristos, realitatea vițelei roșii și, pe de altă parte, trebuie să aplicăm această Persoană cu toate lucrurile prin care a trecut la ființa noastră.

Ceea ce a făcut Cristos este eficace pentru eternitate înaintea lui Dumnezeu și trebuie aplicat la noi, păcătoșii.

Când suntem pângăriți și ne dăm seama de acest lucru, trebuie să venim la Domnul, să Îl luăm pe Cristos ca realitate a vițelei roșii și să Îi permitem Duhului Sfânt să ne fie aplicat pentru a îndepărta orice necurăție din noi.

Pur și simplu, prin faptul că venim la Domnul, ne rugăm și citim Cuvântul Său, noi suntem spălați, suntem curățiți și orice impuritate este înlăturată de la noi.

În 1 Ioan 1:7 ni se spune că, dacă umblăm în lumină, așa cum și El este în lumină, avem părtășie unul cu altul și sângele lui Isus, Fiul Său, ne curăță de orice păcat. Când ne dăm seama că am păcătuit, când suntem conștienți că suntem pângăriți, trebuie să luăm sângele Domnului Isus ca să fim spălați și curățiți de păcatele noastre pentru a restabili părtășia dintre noi și Dumnezeu.

Pângărirea și păcatul nostru ne fac să fim tăiați din părtășia noastră cu Dumnezeu, așa că Dumnezeu ne oferă o cale ca să ne întoarcem la El.

El Însuși a devenit om, S-a îmbrăcat cu asemănarea cărnii păcatului, a tratat păcatul în carne și în înviere a devenit Duhul îmbogățit cu toate elementele divinității, umanității, trăirii omenești, crucificării, morții și învierii Sale.

Sângele pe care l-a vărsat pe Golgota acum două mii de ani este eficient și astăzi, vorbește mai mult decât orice alt sânge; acest sânge vorbește pentru iertarea păcatelor și curățirea de impuritate.

Pur și simplu trebuie să venim la Domnul în lumină și să aplicăm sângele lui Cristos, iar Duhul Sfânt va aplica răscumpărarea lui Cristos la ființa noastră pentru ca să fim curățiți de orice impuritate, păcat și necurăție. Aleluia!

Doamne Isuse, venim la Tine așa cum suntem; vrem să umblăm în lumină, ca să putem avea părtășie cu Tine, și sângele Tău ne curățește de orice păcat. Îți mulțumim, Doamne, că Ți-ai vărsat sângele pe cruce pentru răscumpărarea noastră. Îți mulțumim că ai devenit Duhul ca să aplici sângele la ființa noastră și să ne curățești de orice nedreptate, păcat și necurăție. Amin, Doamne Isuse, pur și simplu venim la Tine și permitem Duhului Sfânt să aplice răscumpărarea lui Cristos la ființa noastră ca să putem fi spălați, curățiți și purificați și putem continua în părtășie cu Dumnezeu!