avem viața eternă

Trebuie să mâncăm carnea Domnului și să bem sângele Lui pentru a avea viață în noi înșine

18/03/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În Ioan 6:51, Domnul a spus nu numai că El este pâinea vie pe care o mâncăm, ci și că pâinea pe care El o dă este carnea Sa, dat pentru viața lumii; a mânca carnea Domnului și a bea sângele Lui înseamnă a crede în El și a-L primi pentru ca noi să fim răscumpărați și hrăniți din belșug cu ceea ce este El. Amin!

Ca credincioși în Cristos, noi nu suntem doar cei care cred în Domnul și acum așteptăm ca El să se întoarcă și să ne ducă la El, sau facem o lucrare pentru răscumpărarea altora până când El va veni; noi suntem cei care-L mâncăm pe Domnul.

Cristos a venit nu numai pentru a ne mântui de păcatele noastre; El a venit nu numai pentru răscumpărarea noastră, ci și mai mult, El a venit să fie hrana noastră. Așa cum Dumnezeu l-a pus pe om în fața pomului vieții după ce l-a creat, tot așa și noi, credincioșii în Cristos, trebuie să alegem zilnic să-L mâncăm pe Cristos ca pâine a vieții.

Cu toate acestea, Satan a lucrat de-a lungul veacurilor pentru a face un lucru dăunător: să orbească poporul lui Dumnezeu privitor la faptul că trebuie să-L mănânce pe Cristos ca pâine a vieții.

Satan știe că, atâta timp cât creștinii încearcă să asculte de Dumnezeu, să facă ceea ce spune Biblia și să respecte regulile și regulamentele din Biblie, scopul lui Dumnezeu nu poate fi împlinit niciodată.

Dar slavă Domnului, El lucrează astăzi pentru a ne recâștiga la intenția Lui inițială; El ne readuce la mâncarea lui Cristos ca pâine a vieții. Și asta înseamnă că trebuie să fim zilnic vigilenți împotriva stratagemelor inamicului pentru a ne schimba gustul și dieta.

Inamicul aduce multe lucruri în sistemul său mondial pentru a ne face să gustăm și să savurăm alte lucruri. El poate aduce politică, sport, divertisment sau cărți, mașini sau modă; există un aspect al lumii care ne atrage sufletul, iar dușmanul ne ademenește din nou și din nou.

Fie ca noi să învățăm să luptăm cu vrăjmașul stând în Domnul, una cu El și mâncându-L pe Domnul. Fie ca noi toți să învățăm să mâncăm sănătos în fiecare zi, nu doar fizic și psihologic vorbind, ci și mai mult, spiritual.

Fie ca să fim atenți la ceea ce mâncăm, astfel încât să nu ne umplem cu mâncare nedorită sau cu alimente care sunt rea și dăunătoare ființei noastre spirituale. Fie ca noi să venim la Domnul în cuvântul Său zi de zi, chiar și de multe ori în timpul zilei, deschizându-ne ființa către El pentru a-L mânca și a ne împărtăși din bogățiile Sale în duh.

Numai Cristos ca pâine a vieții este pâine adevărată, pentru că El este Duhul realității pentru a face ca toate lucrurile lui Dumnezeu să fie reale pentru noi în experiența noastră. Când ne exersăm duhul asupra cuvântului Său, când citim cu rugăciune cuvântul lui Dumnezeu, având inimile îndreptate către El, Îl mâncăm ca fiind pâinea vieții și El are un mod de a împărtăși ceea ce este El în ființa noastră.

Trebuie să mâncăm carnea Domnului și să bem sângele Lui pentru a avea viață în noi înșine

În Ioan 6:51, Domnul Isus a spus că El este pâinea vie care se coboară din cer pentru ca noi să mâncăm și să trăim pentru totdeauna, iar pâinea pe care El ne-o dă este carnea Sa, dat pentru viața lumii.

Faptul că El ne dă carnea Sa indică faptul că El va fi ucis, pentru că mai târziu El spune că sângele Său este adevărata noastră băutură – carnea și sângele sunt separate.

Pâinea vieții este carnea lui Cristos. Ceea ce a făcut Domnul este ca noi să primim și să savurăm, pentru că pâinea vieții este carnea lui Cristos dată pentru viața lumii.

Pâinea este ceva din viața vegetală; boabele produc pâinea, iar aceasta este pentru hrana noastră. Carnea este ceva din viața animală, viața răscumpărătoare. Pe de o parte, Domnul ne răscumpără, iar pe de altă parte, El ne hrănește.

Domnul Isus ne-a dat carnea Sa, carnea Sa, murind pentru noi ca să avem viață. El a murit pentru ca noi să trăim; El a murit și a dat carnea Sa ca să mâncăm ca să trăim.

Versetul 53 continuă să spună că, dacă nu mâncăm carnea Fiului Omului și nu bem sângele Lui, nu avem viață în noi înșine. Acesta este într-adevăr un cuvânt dificil.

Cum putem mânca carnea cuiva și bem sângele lui? Unii dintre ucenici, când au auzit aceasta, au considerat că este prea mult și au încetat să-L mai urmeze pe Domnul.

Dar celor care au rămas și au ascultat cuvântul Domnului, ei și-au dat seama că Domnul nu vorbea despre noi să mâncăm carnea Sa fizică și să bem sângele Său fizic. Separarea sângelui și a cărnii indică moartea. Aici Domnul a arătat clar moartea Sa, adică El a fost ucis pentru ca lumea să primească viață.

Domnul Isus și-a dat carnea, carnea Sa și și-a vărsat sângele pentru noi, ca să avem viața eternă. Cât de mult îi mulțumim Domnului pentru asta! Ca Miel de Paște, Cristos și-a vărsat sângele pentru răscumpărarea noastră, pentru ca Dumnezeu să treacă peste noi (Exod. 12:12-13).

El și-a vărsat sângele pentru ca noi să fim răscumpărați (Ioan 19:34; Evrei 9:22; Mat. 26:28; 1 Petru 1:18-19; Rom. 3:25). Poporul evreu trebuia să țină Paștele ucigând mielul și stropind cu sângele mielului pe stâlpii ușii, iar Îngerul morții avea să treacă peste ei.

Cristos a venit ca Mielul lui Dumnezeu (Ioan 1:29) pentru a îndepărta păcatul lumii, iar în Ioan 6:53 El spune că trebuie să bem sângele Lui. A bea sângele Lui înseamnă a-l primi în noi, a-l primi prin credință. Mulțumim Domnului pentru că a dat carnea și sângele Său ca să mâncăm și să bem.

Trebuie să mâncăm carnea Domnului și să bem sângele Lui prin credință, crezând în El și primindu-L, pentru a avea viață în noi înșine. Cât de mult Îl iubim pe Domnul când vedem jertfa Lui pentru noi pe cruce!

Când venim la întâlnirea de la Masa Domnului, nu ne amintim doar de Domnul într-un fel de practică sau ritual exterioar, ci și mai mult, primim beneficiul a ceea ce El a făcut prin dăruirea trupului Său, carnea Sa, pentru ca noi să mâncăm și dând sângele Său ca să bem!

Ne amintim de Domnul la întâlnirea de la Masa Domnului mâncându-L și bând din El, adică crezând în El și primindu-L pentru a-L savura. Suntem plini de mulțumire și avem o inimă recunoscătoare față de Domnul nu numai pentru moartea Sa pentru răscumpărarea noastră, ci și mai mult pentru că putem mânca carnea Domnului și bea sângele Lui, astfel încât să avem viață în noi înșine.

Când mâncăm carnea Domnului și bem sângele Lui, suntem răscumpărați și avem viață eternă.

Doamne Isuse, mulțumim că ai venit pe pământ ca pâinea vie pentru ca noi să Te mâncăm și să avem viață. Credem în Tine. Mulțumim pentru răscumpărarea Ta minunată. Îți mulțumim că ai murit pentru noi pe cruce. Amin, Doamne, vrem să mâncăm carnea Domnului și să bem sângele Lui prin credință, crezând în Domnul și primindu-L! Ne amintim de Tine, Doamne, la masa Ta și apreciem tot ce ai făcut pentru noi. Îți mulțumim că Ți-ai dat viața pentru noi, ca să putem fi răscumpărați. Îți mulțumim că ai murit pentru noi pe cruce, ca să putem fi răscumpărați înapoi lui Dumnezeu. Îți mulțumim că ai vărsat sângele Tău prețios. Amin, Doamne, mulțumim că ai fost ucis pentru noi pe cruce pentru răscumpărarea noastră și pentru a ne da viață. Ne dăm Ție astăzi. Vrem să Te savurăm. Vrem să mâncăm carnea Ta și să bem sângele Tău exersându-ne duhul pentru a ne împărtăși din tot ceea ce ai făcut pentru noi. Ne deschidem pentru a Te primi, dragă Doamne, și pentru a fi plini de Tine pentru ca Tu să fii asimilat în ființa noastră interioară!

A mânca carnea Domnului și a bea sângele Său înseamnă a-L primi prin credință în răscumpărarea Sa

Ce înseamnă să mâncăm carnea Domnului și să bem sângele Său? Acesta este cu adevărat un cuvânt greu, rostit de Domnul în Ioan 6:54-55. Domnul a spus că cel care mănâncă carnea Sa și bea sângele Său are viață eternă și îl va învia în ziua de pe urmă.

Carnea Domnului este adevărata hrană, iar sângele Lui este adevărata băutură. Creștinismul nu pledează pentru a mânca carnea cuiva și a bea sângele acestuia; toate acestea sunt lucruri spirituale.

Domnul a spus în Ioan 6:63 că carnea nu folosește la nimic – Duhul dă viață; cuvintele pe care Domnul ni le rostește sunt duh și viață. Cu alte cuvinte, carnea și sângele nu trebuie luate literal, ci spiritual.

Ele indică faptul că Domnul a murit pentru noi pe cruce, pentru că carnea și sângele sunt separate. Domnul Isus a murit pentru noi pe cruce; El și-a dat carnea și și-a vărsat sângele pentru noi, ca să fim răscumpărați și să avem viață eternă.

A mânca carnea Domnului înseamnă a primi prin credință tot ceea ce El a făcut dându-și carnea pentru noi. A mânca înseamnă a primi ceva în noi; spiritual, a mânca înseamnă a crede și deci a primi ceva în noi.

A mânca carnea Domnului înseamnă a crede în El și a primi în noi tot ceea ce El a făcut pentru noi când și-a dat carnea pentru noi pe cruce. A bea sângele Domnului înseamnă a primi prin credință tot ceea ce Cristos a realizat, vărsând sângele Său pentru noi.

Cu alte cuvinte, a mânca carnea Domnului și a bea sângele Lui înseamnă a-L primi, în răscumpărarea Sa, ca viață și sursă de viață, crezând în ceea ce El a făcut pentru noi pe cruce.

Dacă pune împreună versetele 54 și 47, vedem că pentru noi să mâncăm carnea Domnului și să bem sângele Lui înseamnă să credem în El, să-L primim prin credință în răscumpărarea Sa. Faptul că noi mâncăm carnea Sa și bem sângele Lui înseamnă să-L primim, în răscumpărarea Sa, ca viață și sursă de viață, crezând în ceea ce El a făcut pentru noi pe cruce.

A crede și a primi merg împreună și ambele se bazează pe lucrarea de răscumpărare a Domnului pentru noi pe cruce.

Cum îl putem mânca pe Domnul Isus și cum îl putem bea? El a trebuit să treacă prin procesul morții și al învierii pentru ca El să fie Duhul dătător de viață, chiar Duhul realității, pentru ca El să vină în noi și să ne facă real tot ceea ce este Dumnezeu.

Carnea Domnului este adevărata hrană, iar sângele Său este adevărata băutură (6:55). Dacă nu mâncăm carnea Fiului Omului și nu bem sângele Său, nu avem viața eternă în noi înșine. Dar dacă Îl mâncăm și Îl bem, vom avea viață datorită Lui. Amin!

Când mâncăm pe Cristos, trăim datorită lui Cristos; când mâncăm carnea Domnului și bem sângele Lui, suntem plini de El, suntem hrăniți cu El și putem trăi datorită Lui. Mulțumim Domnului că a venit ca Mielul lui Dumnezeu, realitatea mielului de Paște, pentru a vărsa sângele Său pentru răscumpărarea noastră și pentru a ne da carnea Sa ca să mâncăm!

El este pâinea vie care s-a coborât din cer și noi putem mânca din această pâine pentru a trăi pentru totdeauna. Fie ca noi să primim prin credință tot ceea ce Cristos este și a făcut pentru noi pe cruce. Fie ca noi să ne exersăm zilnic duhul pentru a crede în lucrarea Lui răscumpărătoare pentru noi, astfel încât să putem lua parte din viața Lui și să trăim datorită Lui.

Când mâncăm carnea Domnului și bem sângele Lui, avem viață eternă și trăim din cauza a ceea ce mâncăm. Cristos ca pomul vieții (Geneza 2:9) a devenit un om pentru a ne da carnea Sa ca să mâncăm și sângele Său ca să bem.

Deoarece suntem decăzuți, avem nevoie de sângele Domnului pentru răscumpărarea noastră și pentru că suntem goi, avem nevoie de viața Domnului care să ne umple și să trăiască în noi. Mulțumim Domnului că a dat sângele Său, carnea Sa, murind pentru noi, ca să putem avea viață.

Mulțumim Domnului că a devenit Mielul lui Dumnezeu nu numai pentru hrănirea noastră, ci și pentru răscumpărarea noastră.

Doamne Isuse, vrem să mâncăm carnea Fiului Omului și să bem sângele Lui, ca să avem viața eternă în noi înșine! Amin, Doamne, Te primim în răscumpărarea Ta ca sursă de viață și ca viața noastră! Credem în lucrarea Ta răscumpărătoare pentru noi pe cruce. Credem că Tu ai murit pentru noi ca Mielul lui Dumnezeu pentru a îndepărta păcatul lumii. Credem că ai fost judecat pe cruce în numele nostru și că Tu ai vărsat sângele Tău pentru răscumpărarea noastră. Credem că ne-ai dat carnea Ta ca s-o mâncăm și sângele Tău ca să-l bem. Amin, Doamne, primim prin credință tot ce ai făcut dând trupul Tău pentru noi pe cruce. Primim prin credință tot ceea ce ai realizat, vărsând sângele Tău pentru noi. Ne exersăm duhul de credință pentru a crede în Tine și a Te primi ca viața și sursa de viață pentru noi, crezând în ceea ce ai făcut pentru noi pe cruce! Amin, Doamne, ne împărtășim din Tine ca pâinea vie, ca să trăim datorită Ta! Aleluia, Îl putem mânca pe Cristos ca pâine vie pentru a trăi veșnic!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We need to Eat the Lord’s Flesh and Drink His Blood to have Life within Ourselves, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 7 (Pâinea vieții) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Când ne pocăim de faptul că suntem șerpești, suntem calificați să-L savurăm pe Cristos ca viață eternă

28/02/2020 by Credincios in Cristos 3 Comments

Domnul Isus, ca Fiul Omului, a fost ridicat în forma unui șarpe pe cruce pentru a purta judecata pentru toți oamenii otrăviți de șarpe; dacă ne pocăim de faptul că suntem șerpești și credem în El, El devine Substitutul nostru și savurăm viața eternă. Aleluia!

Istorisirea din Num. 21:4-9 este destul de semnificativă și aplicabilă la viața noastră creștină, căci nu doar copiii lui Israel au fost mușcați de șerpi înfocați, ci și noi, întreaga omenire, am fost mușcați de șarpele cel vechi, Satan.

Când Eva s-a angajat într-o conversație cu șarpele în grădina Edenului, ea a ieșit de sub conducerea bărbatului și a vorbit cu șarpele, iar rezultatul a fost nu doar faptul că ea a luat parte din pomul interzis, ci și că otrava lui Satan a fost primită în om.

Satan și-a injectat elementul otrăvitor în noi și toți oamenii se nasc în păcat. Deci, acum toate ființele umane sunt șerpești – indiferent dacă sunt drăguți și blânzi, cultivați și rafinați și amabili și moi, toți oamenii sunt mușcați de șarpe și au otrava păcatului în ființa lor.

Chiar și după ce am crezut în Domnul, avem încă natura otrăvitoare a lui Satan în noi, în carnea noastră; păcatul locuiește în carnea noastră și Domnul locuiește în duhul nostru.

Care este soluția la o asemenea situație?

Domnul Isus a venit ca realitatea șarpelui de bronz; El a devenit un om, în asemănarea cărnii păcatului, fără ca să aibă păcatul cărnii și a mers la cruce.

El a adus pe cruce natura șerpească a omului și a judecat-o; acolo El a judecat pe Satan, păcatul și tot ceea ce are legătură cu cel rău și El l-a distrus pe diavol în carne. Aleluia!

Așa cum Moise a ridicat șarpele în pustie, pentru ca toți cei mușcați de șerpi să se uite la el și să trăiască, tot așa Cristos ca Fiul Omului a fost ridicat pe cruce, pentru ca toți cei care se pocăiesc și cred în El să primească viață veșnică și trăiască.

Satan, ca păcat personificat, locuiește în carnea noastră, înșelându-ne, lucrând în noi și determinându-ne să facem lucruri împotriva voinței noastre; de multe ori păcătuim, chiar dacă nu vrem, și comitem păcatul pur și simplu pentru că trăim în trup.

Deci Cristos a devenit carne – El S-a îmbrăcat cu carnea fără păcatul acesteia, iar El a adus această carne pe cruce pentru a o termina și a-l judeca pe Satan; acum în înviere El este un Duh dătător-de-viață care poate fi primit de către toți cei care își dau seama și mărturisesc că sunt șerpești în natură. Slavă Domnului!

Cristos a fost ridicat pe cruce pentru a purta judecata pentru oamenii otrăviți de șarpe

Noi nu vrem să păcătuim și astfel comitem păcatul, ci păcătuim spontan pentru că Satan ca păcat locuiește în noi. În mod similar, copiii lui Israel nu au vrut să păcătuiască, ci șarpele din ei i-a determinat să păcătuiască.

Deci, atunci când Dumnezeu a judecat păcatul, El nu i-a cerut lui Moise să formeze un om (care a păcătuit) din bronz și să-l pună pe un stâlp, ci un șarpe înfocat din bronz și să-l ridice pentru ca toți să-l vadă.

Dumnezeu a judecat șarpele, Satan, adevărata cauză a păcatului; El știe că omul a păcătuit, dar știe, de asemenea, că cauza păcatului nu este omul, ci Satan ca păcat din om.

Deoarece Satan ca păcat a intrat în om, acum omul este păcătos și comite păcate; omul a fost mușcat de șarpe, omul are natura otrăvitoare a celui rău în el, iar omul păcătuiește din cauza păcatului care locuiește în el.

Deci Domnul Isus, ca Fiul Omului, a fost ridicat în forma șarpelui de pe cruce pentru a purta judecata pentru oamenii otrăviți de către șarpe; El a fost ridicat pe cruce pentru alungarea șarpelui vechi, Satan, conducătorul lumii.

În Ioan 12:31-34 El a spus că acum este judecata acestei lumi și acum a fost izgonit conducătorul acestei lumi; și când El va fi ridicat de pe pământ (pe cruce), El îi va atrage pe toți oamenii spre Sine.

Aleluia, toți credincioșii în Cristos au fost atrași de El ca șarpele de bronz: noi ne-am dat seama că suntem șarpe în natura noastră, ne-am ridicat ochii și L-am văzut pe Domnul pe cruce și am mărturisit, ne-am pocăit și am crezut în El.

Domnul Isus ca Fiul Omului a fost ridicat, iar acum El ne poate izbăvi pe noi, oamenii otrăviți de șarpe – El ne eliberează de păcat, de otrava șarpelui (Evrei 2:14; Ioan 12:32-33). Fiind ridicat pe cruce, Cristos ca împlinire a tipului reprezentativ al șarpelui de bronz l-a distrus pe Satan și i-a atras pe toți oamenii spre Sine. Aleluia!

Noi suntem cei care au păcătuit și care suntem păcătoși, dar Cristos a venit să judece păcatul în carne; El a venit să distrugă cauza reală a păcatului, și anume pe Satan.

Cristos a venit să fie Substitutul nostru de pe cruce; noi ar fi trebuit să fim cei care sunt judecați de Dumnezeu, dar El ne-a purtat păcatele pe cruce și a fost judecat de Dumnezeu în locul nostru. Acest înlocuitor, Cristos, a fost judecat prin faptul că a fost identificat cu noi, oamenii pe care El i-a înlocuit.

Crucea lui Cristos indică faptul că au fost două identificări – noi am fost identificați cu Satan și Cristos S-a identificat pe Sine cu noi, pentru ca El să ne răscumpere și chiar să ne împartă viața Sa în noi.

Acum, oricine crede în Cristos ca fiind Cel care a fost ridicat pentru a fi condamnat în locul nostru, are viața veșnică (Ioan 3:14-16).

Avem nevoie de un „șarpe de bronz” ca Substitut al nostru pentru a purta judecata lui Dumnezeu pentru noi, pentru a ne răscumpăra și pentru a elibera viața Sa divină mântuitoare în ființa noastră. Dacă vedem acest lucru, Îi vom mulțumi Domnului și Îl vom lăuda și Îi vom spune:

Îți mulțumim Doamne Isuse că ai fost ridicat pe cruce pentru a purta judecata în numele nostru. Noi suntem oamenii otrăviți de șarpe, care se nasc în păcat și păcătuiesc în mod spontan, dar Tu ai venit în asemănarea cărnii păcatului și cu privire la păcat și ai fost răstignit ca substitut al nostru pe cruce. Mulțumim Doamne că ai murit pentru noi. Îți mulțumim că ai purtat judecata lui Dumnezeu în locul nostru. Îți mulțumim că l-ai judecat pe Satan pe cruce; Tu L-ai judecat și l-ai distrus prin moartea Ta! Aleluia pentru Cristos ca Fiul Omului care a murit ca înlocuitor al nostru pe cruce!

Când ne pocăim și admitem că suntem șerpești, suntem calificați să-L experimentăm pe Cristos ca viața eternă și să-L savurăm

Cristos ca Fiul Omului a fost ridicat pe cruce; El ne-a purtat păcatele pe lemn, El a fost judecat de Dumnezeu în locul nostru și acum cine crede în El poate avea viață veșnică.

Motivul pentru care Cristos a fost ridicat pe cruce ca șarpele de bronz este că Dumnezeu a iubit lumea atât de mult, încât a trimis singurul Său Fiu Născut, încât toți cei care cred în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

Când ne pocăim și recunoaștem că suntem șerpești, suntem calificați să-L experimentăm pe Cristos ca viața eternă și să-L savurăm.

Trebuie să ne dăm seama că Cristos a făcut păcat pentru noi și a murit pe cruce ca realitatea șarpelui de bronz, pentru ca natura șerpească din noi să fie judecată.

Dacă ne dăm seama că suntem oameni păcătoși, ființe șerpești, fabrici producătoare de păcat și mărturisim acest lucru, acest Cristos drag, Dumnezeul întrupat, va deveni imediat jertfa noastră de păcat și va intra în noi pentru a ne da viața veșnică.

Acesta este modul în care ne putem împărtăși din Dumnezeul întrupat pentru savurarea noastră.

A ne pocăi nu înseamnă să ne îmbunătățim, să ne promitem să facem mai bine, sau să părăsim răul și să ne îndreptăm spre bine; a se pocăi înseamnă a avea o schimbare a minții ce rezultă în regret și a avea o întoarcere în scop, întorcându-ne către Dumnezeu.

Trebuie să ne pocăim nu doar în mod inițial atunci când suntem mântuiți, ci pe tot parcursul vieții noastre creștine. Zilnic trebuie să-I spunem Domnului,

Doamne Isuse, sunt șerpesc. Mulțumesc că ai fost șarpele de bronz ridicat pe cruce pentru a fi judecat în locul meu. O, Doamne, mărturisesc că sunt păcătos; îmi dau seama că am firea șerpească în carnea mea și păcătuiesc în mod spontan. Îți mulțumesc că ai venit ca fiind Cel care nu a cunoscut păcatul dar care a făcut păcat pentru mine. Mulțumesc că ai murit pe cruce pentru a condamna păcatul. Te iau ca ofrandă pentru păcat. Cred în Tine!

A ne pocăi înseamnă să avem o schimbare a minții ce rezultă în regret și să ne întoarcem de la toate lucrurile către Dumnezeu Însuși (Fapte 26:20; 14:15; 1 Tes. 1:9).

În experiența noastră, pocăința nu este o singură dată, ci e o experiență zilnică; Ioan Botezătorul a predicat pocăința (Mat. 3:2; Marcu 1:4), iar în cele șapte epistole către cele șapte biserici din Apocalipsa 2 și 3, Domnul Isus ne spune din nou să ne pocăim (2:5, 16, 21-22; 3:3, 19).

Când Domnul Isus a ieșit să slujească, El a spus: Timpul s-a împlinit și împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat; pocăiți-vă și credeți în Evanghelie (Marcu 1:15).

Din nou și din nou în cartea Faptelor, ucenicii au predicat Evanghelia și le-au spus oamenilor să se pocăiască. Trebuie să ne pocăim și să avem o schimbare a minții, întorcându-ne de la orice altceva în afara Dumnezeu către Dumnezeu Însuși și vom avea anotimpuri de înviorare din prezența Domnului (Fapte 3:19-20).

Dumnezeu L-a pus pe Cristos ca Conducător și Mântuitor să ne dea pocăință; pocăința este un dar al lui Dumnezeu, și Domnul stăpânește lumea întreagă cu mediul ei pentru a-l face potrivit ca noi să-L primim ca mântuire și ca Mântuitor al nostru.

După ce a trecut cu vederea timpul în care am fost în necunoștință, Dumnezeu le poruncește la toți oamenii de pretutindeni să se pocăiască (Fapte 17:30).

Trebuie să ne pocăim și să facem primele fapte, fără a-L părăsi pe Domnul ca prima noastră dragoste, ci să-I dăm întotdeauna primul loc în ființa noastră (Apocalipsa 2:5).

Trebuie să ne pocăim că avem idoli în inima noastră; trebuie să ne pocăim că le permitem altor oameni și lucruri să-L înlocuiască pe Cristos ca fiind primul în noi (Apocalipsa 2:21-22; Ezechiel 44:3).

Trebuie să ne pocăim pentru că suntem căldicei și mândri de ceea ce știm și avem; trebuie să fim în clocot pentru Domnul și să venim la El într-un mod proaspăt pentru a-L câștiga pe Dumnezeul Triunic.

Ce binecuvântare este să știm că, în calitate de împlinire a tipului reprezentativ al șarpelui de bronz, Cristos a venit în asemănarea carnii păcatului pentru a muri pe cruce ca înlocuitor și Substitut al nostru pentru ca noi să putem fi regenerați și avem viață veșnică!

Fie ca zilnic să ne dăm seama că suntem șerpești în natură, să recunoaștem acest lucru în fața Domnului, să ne pocăim și să-I spunem,

Doamne Isuse, recunoaștem că suntem șerpești în natura noastră, căci otrava păcatului și natura rea a lui Satan este în carnea noastră. Ne întoarcem către Tine, Doamne, și credem în Tine, căci Tu ești Cel care a venit ca șarpele de bronz și a murit ca înlocuitor și Substitut al nostru pe cruce. O, ce binecuvântare este să știm că Cristos a venit în asemănarea cărnii păcatului pentru a muri pe cruce ca înlocuitor și Substitut al nostru pentru ca noi să putem fi regenerați și să avem viață veșnică! Amin, Doamne, ne mărturisim păcatul, ne pocăim și credem în Tine pentru a primi și a savura viața eternă!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, When we Repent for being Serpentine we are Qualified to Enjoy Christ as Eternal Life (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 6 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să credem în Cristos ca realitatea șarpelui de bronz și să savurăm viața Sa care tratează păcatul

01/08/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

Șarpele de bronz din Numeri 21:4-9 este un tip reprezentativ al Domnului Isus, care a fost crucificat în asemănarea cărnii păcatului ca Substitut și înlocuitor al nostru pentru ca noi, păcătoșii care suntem mușcați de șarpe, să Îl privim (să credem în El) și să avem viață eternă.

În Numeri 21 cei din poporul Israel au devenit nerăbdători pe drum și au murmurat împotriva lui Moise și Aaron, plângându-se că nu este mâncare și apă în pustie, iar sufletul lor detestă mana pe care trebuiau să o mănânce în fiecare zi.

Poporul s-a plâns atât de mult încât Domnul a trimis șerpi înfocați printre ei și i-a mușcat, așa că mulți dintre ei au murit; acest lucru arată că noi, ca oameni decăzuți, am fost mușcați de cel rău, șarpele, și suntem pe moarte.

În Mat. 3:7 Domnul Isus i-a numit pe farisei și pe saduchei pui de vipere, iar în Ioan 8:44 El a spus că: Voi sunteți de la tatăl vostru, diavolul. În 1 Ioan 3:10, Ioan ne spune că există copiii lui Dumnezeu sau copiii diavolului. Dacă oamenii nu sunt regenerați, ei sunt copiii diavolului.

Poporul lui Israel a venit la Moise și a mărturisit că au păcătuit plângându-se și murmurând împotriva lui Iehova, și i-au cerut să meargă la Dumnezeu în numele lor; Dumnezeu i-a spus lui Moise să facă un șarpe de bronz asemănător cu șarpele înfocat care a mușcat poporul, și să îl ridice pe un stâlp.

Toți cei care au fost mușcați de șarpele înfocat și priveau la șarpele de bronz trăiau.

Aceasta este o istorisire unică a cărții Numeri și este foarte semnificativă în viața noastră creștină de astăzi, pentru că Domnul Isus însuși a aplicat tipului șarpelui de bronz la Sine însuși.

În Ioan 3:14-15, în timp ce Domnul Isus vorbea cu acest bărbat în vârstă nobil, drept și respectat, Nicodim, El a spus: Așa cum Moise a ridicat șarpele în pustie, tot astfel trebuie să fie ridicat și Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă.

Știm cu toții că Cristos este realitatea tuturor lucrurilor pozitive din univers, dar aici vedem că Cristos este realitatea unui element negativ, șarpele de bronz. El a venit în asemănarea cărnii păcatului (El “S-a arătat ca un șarpe”, dar nu a avut otrava lui), dar fără păcatul în carne, și a venit să moară și să omoare șarpele și păcatul, astfel încât toți cei care cred în El să nu moară, ci să aibă viață eternă.

Și în conversația Sa cu Nicodim, Domnul S-a referit la El Însuși ca șarpele de bronz, făcând aluzie la faptul că Nicodim, care părea a fi un om bun, onorabil și aparent drept / neprihănit, a fost mușcat de șarpe și era șerpesc în natură.

Trebuie să vedem cum se aplică acest lucru la noi și cum Îl putem savura pe Cristos ca realitatea șarpelui de bronz.

Crezând în Cristos ca realitatea șarpelui de bronz, avem viața eternă

Ca descendenți ai lui Adam, toți oamenii au fost mușcați de șarpele vechi, Satan; Satan ne-a mușcat și ne-a infuzat cu otrava sa atunci când Adam a păcătuit, și toți suntem născuți în păcat. În ochii lui Dumnezeu, toți păcătoșii sunt nu doar mușcați de Satan, șarpele, ci ei sunt șerpești, adică au natura rea și otrăvitoare a lui Satan ca păcat.

Când copiii lui Israel au păcătuit împotriva lui Dumnezeu, au fost mușcați de șerpi; Dumnezeu i-a spus lui Moise să ridice un șarpe de bronz în numele lor, pentru judecata lui Dumnezeu, pentru ca toți cei care privesc la acel șarpe de bronz, să poată trăi.

Domnul Isus a venit în “asemănarea cărnii păcatului” (Rom. 8:3) – a cărui asemănare este cea din forma șarpelui de bronz – și în ceea ce privește păcatul pentru ca El să condamne păcatul în carne.

Șarpele de bronz avea forma șarpelui, dar era fără otrava șarpelui; Domnul Isus a venit în asemănarea cărnii păcatului, dar în nici un caz nu a avut păcatul cărnii.

E adevărat că Cristos a fost făcut “în asemănarea cărnii păcatului” când a devenit om și S-a îmbrăcat cu natura umană, dar El nu a participat în nici un fel în păcatul cărnii (2 Cor. 5:21).

Când a fost ridicat în carne pe cruce, prin moartea Sa, Satan, șarpele vechi, a fost tratat; El a murit ca realitatea șarpelui de bronz, astfel încât Dumnezeu să poată judeca șarpele vechi cu natura sa otrăvitoare.

Prin cruce Cristos, realitatea șarpelui de bronz, a tratat șarpele vechi și, de asemenea, natura șarpelui din omul decăzut (Evrei 2:14; Ioan 1:29).

La fel ca și copiii lui Israel, trebuie să privim la Cristos, realitatea șarpelui de bronz și să trăim; aceasta înseamnă că trebuie să credem în Cristos și să primim viața eternă!

Șarpele de bronz Îl simbolizează mai întâi pe Domnul Isus, apoi pe copiii lui Israel (care au păcătuit și ar fi trebuit să fie atârnați pe stâlp pentru a fi blestemați și judecați), iar în al treilea rând, îl simbolizează pe Satan, șarpele vechi.

Nu este vorba de faptul că copiii lui Israel au vrut și au fost porniți spre păcat, ci mai degrabă, șarpele din ei i-a determinat să păcătuiască. Când Dumnezeu i-a judecat pe copiii lui Israel, El a judecat de fapt șarpele; cel atârnat de stâlp era șarpele, nu copiii lui Israel.

Ca ființe umane noi am fost mușcați de șarpe și am păcătuit, iar acum există o natură șerpească în ființa noastră; prin natură, suntem una cu Satan, șarpele vechi, și suntem șerpești.

Dar slavă Domnului, Cristos a venit ca Substitut al nostru – El a venit ca realitatea șarpelui de bronz, și El a judecat șarpele pe cruce. Ceea ce avem nevoie este un Substitut, cineva care să poată fi judecat în numele nostru, și Dumnezeu L-a judecat pe Cristos ca realitatea șarpelui de bronz, care a venit în asemănarea cărnii păcatului.

Cristos, Substitut al nostru, a fost judecat prin faptul că a fost identificat cu noi, oamenii pe care i-a înlocuit.

De aceea, pe cruce vedem două înlocuiri: noi, ca oamenii care am fost răscumpărați de Cristos, am fost identificați cu Satan, și Cristos S-a identificat cu noi, poporul Său răscumpărat.

Când auzim Evanghelia, ne dăm seama că suntem șerpești în interior, păcătoși în natură și condamnăm pe Satan din noi; atunci, primim crucea lui Cristos și credem întru El și avem viață eternă!

Acesta este principiul regenerării: noi, care am fost identificați cu Satan și chiar suntem o parte din Satan, vedem că Domnul Isus a tratat identificarea noastră cu Satan pe cruce; prin urmare, condamnăm această identificare cu Satan și primim mântuirea Domnului cu urmarea că trăim și avem viață eternă! Aleluia!

Văzând că Domnul Isus ca realitate a șarpelui de bronz l-a tratat pe Satan, șarpele vechi, pe cruce, îl condamnăm pe Satan din noi, primim crucea, credem în Domnul și avem viață eternă prin credință!

Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai venit ca realitatea șarpelui de bronz pentru a trata șarpele vechi și natura noastră șerpească. Doamne, ne dăm seama că am fost mușcați de Satan, șarpele, și că suntem prin natură șerpești, chiar una cu Satan. O, Doamne, privim la Tine și credem în Tine, realitatea șarpelui de bronz, căci Tu ai venit în asemănarea cărnii păcatului, dar fără otrava acestuia, și ai tratat păcatul și pe Satan pe cruce! Aleluia, Isus Cristos l-a terminat pe Satan, păcatul și carnea pe cruce și putem crede în El, să avem viață eternă și să trăim!

Să Îl savurăm, să Îl aplicăm și să Îl distribuim pe Cristos ca viața care tratează păcatul în noi și alții

Cristos ca realitatea șarpelui de bronz se referă la El Însuși ca fiind realitatea ofrandei pentru păcat; s-ar putea să apreciem mai mult ofranda pentru abatere deoarece putem vedea câte păcate comitem, dar ofranda pentru păcat este un lucru mare.

Uneori, însă, am putea crede că luarea lui Cristos ca ofranda noastră pentru păcat este ceva teoretic, pentru că nu avem o înțelegere a ceea ce înseamnă faptul ca Cristos este ofranda pentru păcat. Deoarece Cristos este realitatea șarpelui de bronz, putem să Îl savurăm zi de zi și să Îl aplicăm la ființa noastră ca realitatea ofrandei pentru păcat.

Cristos nu este numai Cel care a tratat natura noastră păcătoasă pe cruce, dar El este și viața care tratează păcatul, viața care tratează natura noastră păcătoasă.

Prin urmare, noi nu doar Îl savurăm pe Cristos inițial ca realitatea șarpelui de bronz, atunci când credem în Domnul și ne dăm seama că Îl avem ca Substitut, dar zilnic Îl putem savura și aplica pe Domnul la ființa noastră ca realitatea ofrandei pentru păcat, viața care tratează păcatul.

Mai mult decât atât, Îl putem administra altora pe Cristos ca viața care tratează păcatul. Dacă știm că un anumit frate sau soră a săvârșit unele păcate, trebuie doar să ne rugăm pentru ei și să învățăm înaintea Domnului cum să Îl administrăm pe Cristos lor ca viața care tratează păcatul, pentru ca să își poată trata păcatele.

Viața lui Cristos este o viață care tratează păcate. În primul rând, noi trebuie să fim tratați prin faptul că savurăm viața lui Cristos care tratează păcatul și, apoi, trebuie să distribuim altora un astfel de Cristos ca viață care tratează păcatul.

A expune păcatele și greșelile altora și a pretinde că “strălucim cu lumina lui Dumnezeu asupra lor” nu înseamnă că aceștia vor primi vreun ajutor; ceea ce îi ajută pe alții este distribuirea lui Cristos de către noi ca viață care tratează păcatul.

În calitate de preoți, trebuie să îndepărtăm nelegiuirea congregației, savurând mai întâi pe Cristos ca viața care tratează păcatul și apoi având capacitatea de a îndepărta nelegiuirea poporului lui Dumnezeu.

Domnul să ne aducă într-o astfel de experiență; să ne dăm seama că mai întâi trebuie să Îl savurăm și să Îl aplicăm pe Domnul la noi înșine ca viața care tratează păcatul, și apoi trebuie să Îl distribuim altora ca viața care tratează păcatul.

Când mergem la alții care au păcătuit, mai întâi trebuie să le înmuiem inima împietrită; o persoană care păcătuiește, de obicei, are inima împietrită (Evrei 3:14) de înșelăciunea păcatului.

Trebuie să avem încredere în Domnul că avem harul cu duhul de a-i înmuia inima împietrită. Și apoi, atunci când inima lui se va înmuia, Cristos ca viață îi va fi distribuit într-un mod real și bogat, iar această viață va opera în el.

Nici măcar nu trebuie să menționăm greșelile sau păcatele sale – Cristosul pe care Îl distribuim altora va lucra în el pentru a expune ceea ce trebuie expus, și pentru a-l vindeca.

Așa cum medicamentul adecvat ajunge la părțile bolnave ale trupului nostru fizic și le vindecă, tot astfel și distribuirea lui Cristos altora ca viață care tratează păcatul va ajuta să îndepărtăm păcatele dintre sfinți.

Fie ca noi toți să învățăm să Îl luăm pe Cristos ca ofranda noastră pentru păcat, astfel încât să Îl putem distribui ca viața care tratează păcatul poporului lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, Te luăm ca ofranda noastră pentru păcat, pentru ca păcatul nostru să fie tratat și pentru ca să Te putem distribui altora ca viața care tratează păcatul. Doamne, Îți mulțumim că ai murit pentru noi pe cruce ca Substitut al nostru, ca realitatea șarpelui de bronz; Tu ai purtat păcatul nostru și ai terminat păcatul din natura noastră. Fie ca zi de zi să Te savurăm și să Te aplicăm ca realitatea ofrandei pentru păcat și să Te distribuim ca viața care tratează păcatul în alții. Amin, Doamne Isuse, Tu ești viața care tratează păcatul, viața care tratează natura noastră păcătoasă; vrem să Te experimentăm, să Te aplicăm și să Te distribuim ca pe o asemenea Persoană!