Recâștigarea Domnului

Să ne rugăm ca să-l legăm pe omul tare, să-i eliberăm pe cei uzurpați de el și să aducem împărăția lui Dumnezeu

23/12/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În ceea ce privește aducerea și stabilirea împărăției lui Dumnezeu, în Matei 12 vedem că trebuie să-l legăm pe omul tare și să-i jefuim casa, rugându-ne în unitate cu Domnul ca El să-l lege pe Satan și să-i elibereze pe oamenii căzuți de sub uzurparea sa.

Domnul Isus a venit ca Dumnezeul întrupat pentru a stabili împărăția lui Dumnezeu, adică pentru a stabili un domeniu în care Dumnezeu să-Și poată îndeplini scopul Său prin exercitarea autorității Sale.

Pe de o parte, un astfel de domeniu este un domeniu al dragostei, al vieții și al luminii, dar, pe de altă parte, pentru ca acest domeniu să intre în existență este nevoie de luptă spirituală.

Satan este stăpânitorul acestei lumi, care uzurpă în mod ilegal întreaga omenire și o folosește pentru scopul său rău; pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină, este nevoie de război spiritual.

Când predicăm evanghelia, nu numai că proclamăm vestea bună, ci și înaintăm pe teritoriul împărăției întunericului pentru a-i smulge pe câțiva din această împărăție rea și pentru a-i transfera în împărăția lui Dumnezeu și a luminii.

Evanghelia împărăției eliberează puterea împărăției de a supune răzvrătirea și de a-i transfera pe semenii noștri dragi de sub autoritatea întunericului și întru împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

În special în Matei 12, am văzut cum a lucrat Domnul Isus, cum a scos afară un demon mai întâi prin legarea omului tare și prin prădarea casei sale.

După ce a scos un demon, oamenii religioși au spus că El a făcut acest lucru cu Beelzebub; dacă pe Stăpânul casei Îl numesc Beelzebub, cu cât mai multe vor spune despre membrii casei Sale!

Chiar și astăzi, mulți ne dau nume, mulți intră online și spun tot felul de lucruri legate despre noi… dar slavă Domnului, vrem să fim una cu Domnul Isus, Împăratul împărăției cerești, să fim una cu El în biserică și să-l legăm pe omul tare și să-i jefuim casa!

Dacă Satan îl alungă pe Satan, împărăția sa nu va dăinui, dar Domnul prin Duhul lui Dumnezeu a scos demoni, așa că a venit împărăția lui Dumnezeu! Aleluia!

Domnul Isus S-a ocupat în mod direct de împărăția lui Satan, însă El nu a acționat singur. Da, Isus Cristos a scos demonul, dar El a făcut acest lucru prin Duhul lui Dumnezeu, iar rezultatul a fost că împărăția lui Dumnezeu (implicând pe Tatăl) a venit; întregul Dumnezeu Triunic a fost implicat.

Fie ca să vedem principiile luptei spirituale pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu și fie ca să fim una cu Domnul, stând în Trup, pentru a-l lega pe omul tare și pentru a-i jefui casa pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu.

Domnul a scos afară demoni cu Duhul lui Dumnezeu pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină

În Matei 12:28, după ce a fost acuzat de oamenii religioși că scoate demoni cu Beelzebub, Domnul a dezvăluit faptul că El scoate demonii cu Duhul lui Dumnezeu pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină.

În timp ce Domnul a scos demoni, El ducea lupta; El distrugea împărăția lui Satan și aducea împărăția lui Dumnezeu (vezi Marcu 3:23-28; Luca 9:1).

Principiul unui demon este răzvrătirea; astăzi este posibil să nu scoatem un demon, dar vedem în mod clar principiul unui demon la lucru, căci oriunde ne uităm, există răzvrătire. În societate, acasă, la școală, pe stradă și peste tot, oamenii sunt plini de răzvrătire.

Domnul vrea să scoată afară factorul răzvrătirii. Aceasta implică lupta.

Domnul Isus lupta pentru victorie și a obținut victoria; acum, ca biserică, trebuie să continuăm lupta și luptăm din victorie. După cum spune Cântul Cânturilor 4, avem o armură ușoară – nu este nevoie să ducem mari bătălii cu o armură grea, pentru că victoria a fost obținută, și luptăm pentru a aplica, pentru a menține și pentru a anunța victoria. Aleluia!

Duhul lui Dumnezeu este puterea împărăției lui Dumnezeu; acolo unde Duhul lui Dumnezeu este în acțiune, acolo este împărăția lui Dumnezeu și demonii nu au nici un teren (Mat. 12:28).

Când anunțăm evanghelia, suntem angajați într-un război spiritual; pentru o astfel de luptă avem nevoie de mai mult decât de Duhul esențial pentru viața și resursa noastră de viață.

Dacă pur și simplu mergem să predicăm evanghelia rămânând în viță, acest lucru este minunat dacă vrem să aducem rod și să avem niște prieteni ai evangheliei; dar dacă predicăm evanghelia împărăției, avem nevoie de puterea Duhului.

Însuși Domnul Isus, care avea deja Duhul ca esență a naturii Sale divine, a trebuit să experimenteze Duhul economic înainte de a-Și începe slujba.

Trebuie să înțelegem corect acest lucru și trebuie să știm când să cerem acest lucru.

Adevărul cu privire la botezul Duhului Sfânt este clar în cuvântul lui Dumnezeu; astăzi nu trebuie să ne rugăm ca să fim botezați în Duhul Sfânt, deoarece întregul Trup al lui Cristos a fost deja botezat în Duhul (în ziua Cincizecimii și în casa lui Cornelius).

Botezul cu Duhul Sfânt a fost deja îndeplinit. Ceea ce avem nevoie este să fim una cu Trupul și să cerem această putere după cum avem nevoie.

Este posibil să avem o inimă bună în predicarea evangheliei, dar pe măsură ce mergem să vorbim, putem fi nepăsători de războiul spiritual care are loc; dar aleluia, Duhul lui Dumnezeu este puterea împărăției lui Dumnezeu.

Acolo unde Duhul lui Dumnezeu exercită autoritate asupra opoziției și răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu, aceasta este împărăția lui Dumnezeu.

Ce s-ar întâmpla în marile universități, cum ar fi Harvard, Yale, Princeton, Cambridge, Oxford, etc, dacă am merge acolo nu ca să fim mai deștepți, ci în puterea Duhului să aducem împărăția lui Dumnezeu! Când mergem undeva în puterea împărăției lui Dumnezeu, inamicul care i-a uzurpat pe oameni va fi înfrânt!

Doamne Isuse, fie ca să vedem războiul spiritual care are loc în timp ce predicăm evanghelia împărăției și fie ca să fim una cu Tine pentru a fi umpluți în interior și îmbrăcați la exterior cu Duhul! Aleluia, predicăm evanghelia împărăției nu numai pentru a-i mântui pe oameni, ci pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu! Slavă Domnului, victoria a fost câștigată, iar acum stăm în victorie și vorbim din victorie, aplicând victoria lui Cristos la inamic. Doamne, Duhul lui Dumnezeu este puterea împărăției lui Dumnezeu, deci cerem puterea Duhului, suntem una cu Tine și una cu Trupul și ieșim să predicăm evanghelia împărăției pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ!

Să ne rugăm ca să-l legăm pe omul tare, să-i eliberăm pe cei uzurpați de el și să aducem împărăția lui Dumnezeu

Matei 12:29 ne arată faptul că Satan este omul tare care uzurpă poporul creat de Dumnezeu, iar pentru a-i scoate pe oameni din mâna sa uzurpatoare, trebuie ca să-l legăm. Acesta este secretul luptei spirituale, așa cum Domnul Însuși a învățat.

El a scos afară demonii cu Duhul lui Dumnezeu și, înainte de a face acest lucru, El a intrat în casa omului tare și l-a legat, apoi i-a jefuit casa.

Când Domnul a scos afară demonul dintr-un om, El a jefuit casa omului tare; El i-a recuperat pe câțiva oameni care au fost uzurpați de Satan.

Înainte de a face acest lucru, înainte de a face ceva exterior, El a făcut ceva în interior – El Și-a dat seama că a intrat în împărăția lui Satan, că Satan este omul puternic și că există multe vase – ființele umane uzurpate de Satan – care trebuie să fie eliberate.

Deci, Domnul, mai întâi S-a rugat în ascuns și lăuntric pentru a-l lega pe omul tare și pentru a-i jefui casa, apoi El a scos afară demonul.

S-ar putea să vedem multe astfel de vase care sunt uzurpate de Satan și e posibil să ne pese de ele și să le contactăm, dar dacă dorim ca acestea să fie smulse din împărăția lui Satan, trebuie să ne dăm seama că Satan, ca omul tare, este mai puternic decât noi, prin urmare, ar trebui să ne rugăm ca omul tare să fie legat și să-i eliberăm pe aceștia.

Trebuie să învățăm de la Domnul ce înseamnă să-l legăm pe omul tare și ar trebui să facem acest lucru înainte de a merge să predicăm evanghelia. Secretul luptei spirituale este ca mai întâi să-l legăm pe omul tare.

Satan, ca omul tare, ocupă mintea oamenilor; trebuie să-l legăm pe omul tare din mintea persoanelor cu care vorbim.

Mai ales când predicăm evanghelia în campusurile universitare, întâlnind oameni inteligenți, strălucitori, chiar geniali, trebuie să ne dăm seama că mintea lor este sub controlul lui Satan, care este în carnea lor, și înainte de a putea împărtăși ceva cu ei, ca să aibă o schimbare a minții, trebuie să existe o legare a omului tare din mintea oamenilor.

În 2 Cor. 4:3-4 Pavel a spus că evanghelia este acoperită pentru cei care pier, în care dumnezeul acestei epoci a orbit gândurile necredincioșilor, ca iluminarea evangheliei gloriei lui Cristos, care este imaginea lui Dumnezeu, să nu strălucească asupra lor.

Fiind cei care privesc la Domnul și sunt umpluți cu El, având Duhul în interior și sunt îmbrăcați la exterior, noi suntem gata să strălucim; intrarea într-o ființă tripartită este mintea, deoarece inamicul orbește gândurile oamenilor, așa că ne rugăm în unitate cu Domnul și stăm în Trup pentru a-l lega pe omul tare și pentru a-i elibera pe cei de sub uzurparea sa.

Când mintea oamenilor este eliberată de sub controlul satanic, vasul omenesc este deschis, iar lumina evangheliei gloriei lui Cristos poate străluci în ele.

Nu ar trebui să încercăm să-i impresionăm pe oameni cu ceea ce știm sau să îi convingem; mai degrabă, trebuie să rămânem una cu Domnul în Trup și să-L lăsăm pe Domnul să strălucească. Când Dumnezeul gloriei strălucește, El poate transforma un idolatru într-unul care Îl caută, căci El infuzează în acesta capacitatea de a crede.

Cu toții trebuie să învățăm acest lucru împreună; trebuie să învățăm făcând, să învățăm să ne rugăm ca să-l legăm pe omul tare și să-i jefuim casa.

Biserica zidită are autoritatea de a-l lega pe omul tare. Armele războiului nostru nu sunt carnale, ci puternice în fața lui Dumnezeu pentru răsturnarea fortărețelor, deoarece răsturnăm raționamente și orice lucru care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu, luând captiv orice gând întru supunerea lui Cristos (2 Cor. 10:4-5).

Pe de o parte, trebuie să ne rugăm ca Domnul să lege omul tare; pe de altă parte, ca biserică zidită, putem lega pe omul tare fiind una cu Domnul.

Niciunul dintre noi nu este un erou în acest lucru, niciunul dintre noi nu poate fi un creștin super-războinic sau super-spiritual care să lege omul tare de unul singur; dar dacă trăim, slujim și lucrăm în Trup, suntem zidiți în Trup, iar autoritatea de a lega omul tare și de a-i elibera pe cei uzurpați de către el este dată Trupului!

“Casa” din Matei 12:29 se referă la împărăția lui Satan, iar “bunurile sale” (gospodăria sa) se referă la oamenii decăzuți, care sunt sub Satan, care sunt vasele sale, instrumentele sale și care sunt păstrate în casa sa pentru folosința lui.

El folosește mulți oameni, inclusiv pe Karl Marx, Sigmund Freud și atât de mulți atei agresivi astăzi; Satan folosește aceste persoane inteligente și articulate pentru interesul său, iar aceste persoane “inteligente” sunt atât de neînțelepte să nu creadă că Satan există, astfel că el îi folosește pe deplin. O, Doamne Isuse!

Fie ca să vedem că dacă vrem să stabilim împărăția lui Dumnezeu și să scoatem afară ființe umane decăzute din împărăția lui Satan, mai întâi trebuie să-l legăm pe omul tare, iar calea de a face acest lucru este prin rugăciune (Marcu 9:25-29).

Trebuie să ne rugăm și să postim; trebuie să avem un duh de rugăciune și post, dându-ne seama că sursa problemei este inamicul, omul tare; dacă omul tare este legat, vasul omenesc este eliberat.

Vasele omenești vor să fie eliberate; necredincioșii vor să fie mântuiți, iar oamenii doresc mântuire, dar inamicul îi ține; este timpul ca biserica să se ridice și să-l lege pe omul tare, exercitând autoritatea Domnului de a-l lega pe omul tare și de a-i jefui casa!

Aceasta este lupta spirituală pentru stabilirea împărăției lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, suntem una cu Tine și în Trup pentru a-l lega pe omul tare care orbește gândurile necredincioșilor. Amin, Doamne, este timpul ca împărăția lui Dumnezeu să înainteze. Suntem de acord cu Tine, Doamne, și stăm în autoritatea Ta ca biserică zidită. Fie ca aceasta să fie experiența noastră în viața de biserică, Doamne, până când vom aduce împărăția Ta și Te vom aduce înapoi. Vrem să strălucești prin noi, Doamne, ca să îndepărtezi orice văl și să aduci viața divină în om pentru a-l aduce pe om în împărăția Ta. Amin, Doamne Isuse, leagă lucrarea orbitoare a dumnezeului acestei epoci, eliberează captivii și eliberează vasele uzurpate de el pentru a fi cetățeni în împărăția lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Praying to Bind the strong man, Release those Usurped by him, and bring in God’s Kingdom (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 6 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Dumnezeu Își va întemeia împărăția tratând răzvrătirea lui Satan prin biserică

20/12/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Aleluia, Dumnezeu nu va tolera răzvrătirea lui Satan pentru totdeauna – El Își va stabili împărăția pe pământ, tratând răzvrătirea lui Satan prin biserică!

Domnul Isus a venit să stabilească împărăția lui Dumnezeu printre oamenii de pe pământ, așa că există un război spiritual între împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan, deoarece Satan se răzvrătește împotriva autorității lui Dumnezeu.

Domnul Isus a venit ca împărăția lui Dumnezeu și ca Împărat al împărăției lui Dumnezeu și, ca Om, El a fost absolut sub autoritatea lui Dumnezeu Tatăl. În El, Satan nu a avut nimic, ci mai degrabă, prin El, Satan a fost învins, distrus și judecat.

Când Cristos a venit cu intenția pozitivă de a stabili împărăția lui Dumnezeu, acest lucru l-a stârnit pe inamic. Ori de câte ori predicăm evanghelia împărăției acolo unde trăim, în Europa și până la marginile pământului, inamicul este stârnit.

Atunci când predicăm evanghelia și ne mutăm într-un anumit loc pentru interesul Domnului, invadăm acel loc pentru împărăția lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne-a chemat să-i eliberăm pe alții din autoritatea întunericului și să-i aducem în împărăția lui Dumnezeu; noi anunțăm evanghelia împărăției pentru ca oamenii să fie eliberați din autoritatea lui Satan și să fie aduși în împărăția lui Dumnezeu – iar acest lucru îl îngrozește pe inamic.

În acest univers există două împărății – împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan; aceste două împărății sunt în război una cu cealaltă, căci Satan se răzvrătește împotriva împărăției lui Dumnezeu, iar Dumnezeu intenționează să-Și aducă împărăția pe pământ.

Datorită vicleniei lui Satan, el a venit mai întâi pentru a-l înșela pe om și pentru a se injecta în sufletul și trupul omului, transformându-l pentru a fi sinele și carnea, în care Satan însuși este întrupat. Toată umanitatea este decăzută, căci avem viața satanică în trupul nostru.

Întreaga rasă omenească este o împărăție nu doar a vieții omenești, ci chiar mai mult a vieții satanice.

Acest lucru ne poate da o viziune și o preocupare proaspătă pentru prietenii evangheliei și oamenii pe care îi cunoaștem și nu sunt mântuiți, dându-ne seama că ei sunt sub autoritatea întunericului și trebuie să fie mântuiți și transferați în împărăția lui Dumnezeu.

Umanitatea în ansamblu a devenit totalitatea vieții satanice cu toate activitățile sale; întreaga lume se află în cel rău, în sfera sa de influență și sub uzurparea sa.

Împărăția întunericului îl are pe Satan ca stăpânitor; Satan este stăpânitorul acestei lumi și stăpânitorul autorității aerului, iar eli își are autoritatea sa și îngerii săi – care sunt subordonații și conducătorii săi, autoritățile și conducătorii lumii întunericului acestei lumi. O, Doamne Isuse!

Fie ca să ne dăm seama că există aceste două împărății pe pământ – împărăția întunericului cu Satan ca stăpânitor și împărăția lui Dumnezeu în lumină.

Războiul spiritual este războiul dintre împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan

Satan a avut o cale să facă tot ce a vrut mulți ani, dar într-o zi Dumnezeu Însuși a devenit un Om; întrucât Domnul Isus – Împăratul ceresc – a venit să stabilească împărăția lui Dumnezeu printre oamenii de pe pământ, cele două împărății sunt în conflict.

În momentul de față, există o luptă violentă și este nevoie ca noi, oamenii cerești ai împărăției cerești, să ducem lupta (Efeseni 6:12).

Bătălia nu este dusă de credincioșii cei tineri, ci de cei maturi și transformați în viața divină, cei care au trecut prin experiența vieții până când l-au tratat pe Satan în ființa lor și sunt una cu Trupul pentru a lupta împotriva lui Satan.

Războiul spiritual este războiul dintre împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan (Mat. 12:26, 28).

Scopul războiului spiritual este acela de a aduce împărăția lui Dumnezeu (Apoc. 12:10). Satan a corupt și a uzurpat pământul și umanitatea, dar Domnul Isus vrea să aducă împărăția lui Dumnezeu pe pământ; pentru aceasta este nevoie de război spiritual.

Pe măsură ce trăim viața creștină și viața de biserică astăzi în această epocă, avem simțământul că suntem aproape de sfârșitul acestei epoci și există o dorință din ce în ce mai mare ca Domnul să vină să-și stabilească împărăția și să scape pământul de tot acest haos și degradare.

Va veni vremea când întreaga noastră ființă nu va mai suporta răul din ce în ce mai mare din această epocă, și vom striga către Domnul ca El să vină și să-Și revendice dreptatea și numele Său.

Până atunci, ne deschidem Domnului pentru a fi instruiți și pentru a face parte din armata Sa, care va deveni în mod experimental împlinirea lui Romani 16:20, “Dumnezeul păcii îl va zdrobi în curând pe Satan sub picioarele voastre.”

Acesta este scopul războiului – de a aduce împărăția lui Dumnezeu, și pentru a face acest lucru, trebuie să fim instruiți în ce privește tratarea împărăției lui Satan.

Cristos a câștigat deja victoria – El a luptat pentru victorie și a obținut victoria, iar acum noi luptăm din victorie și în victorie, și vom lupta din ce în ce mai mult lăudându-L pe Domnul nostru Isus cel victorios!

Împărăția lui Dumnezeu este exercitarea voiei divine și răsturnarea puterii lui Satan prin puterea lui Dumnezeu (vezi Mat. 6:10; 12:28). Când Domnul Isus a fost pe pământ, El a răsturnat puterea lui Satan prin puterea lui Dumnezeu și Și-a exercitat voia divină pe pământ.

Prin vorbirea Sa, prin minunile pe care le-a făcut și prin însăși ființa Sa, El a exercitat voia divină și a răsturnat puterea lui Satan prin puterea lui Dumnezeu.

Noi, ca biserică, Trupul Său, continuarea Sa, de asemenea, putem face acest lucru; biserica zidită poate face acest lucru. De aceea porțile Hadesului nu pot izbândi împotriva bisericii zidite pe această stâncă!

Doamne Isuse, dorim și tânjim ca împărăția lui Dumnezeu să vină și autoritatea Sa să fie exercitată pe pământ. Îți dăm terenul pentru a crește în noi, pentru a ne transforma, pentru a ne maturiza și a ne instrui ca să fim armata Ta, care va duce lupta împreună cu Tine, și în victoria Ta să aducem împărăția lui Dumnezeu. Doamne, trebuie să vii și să-Ți revendici dreptatea și numele Tău. Strigăm către Tine, dragă Doamne: formează armata care va lupta pentru a răsturna puterea lui Satan prin puterea lui Dumnezeu și adu împărăția lui Dumnezeu pe pământ!

Dumnezeu Își va întemeia împărăția tratând răzvrătirea lui Satan prin biserică

În acest univers există două mari principii: autoritatea lui Dumnezeu și răzvrătirea lui Satan; controversa unică dintre Dumnezeu și Satan privește autoritatea și răzvrătirea (Fapte 26:18; Col. 1:13).

Satan s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu; răzvrătirea este negarea autorității lui Dumnezeu și respingerea guvernării lui Dumnezeu (Isaia 14:12-14; Ezechiel 28:2-19).

Mulți l-au urmat pe Satan pentru a proclama că ei sunt Mesia și Îl neagă pe Domnul Isus, și mulți, în principiu, încearcă să-L înlocuiască pe Cristos și să se pună ca și cap al bisericii.

Există o renegare absolută – chiar o renegare deschisă, explicită, sfidătoare a autorității lui Dumnezeu; aceasta este lumea în care trăim și răzvrătirea este prezentă în toate aspectele ei. Răzvrătirea este respingerea guvernării lui Dumnezeu.

În calitate de credincioși în Cristos, noi suntem o mică minoritate care mulțumesc Domnului pentru îndurarea Sa pentru că ne-a eliberat de principiul răzvrătirii și ne-a plasat sub autoritatea împărăției Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Cu toate că Satan s-a răzvrătit împotriva autorității lui Dumnezeu și, deși omul încalcă autoritatea Sa prin răzvrătirea împotriva Sa, Dumnezeu nu va lăsa ca această răzvrătire să continue; El Își va stabili împărăția pe pământ (Apoc. 11:15), tratând răzvrătirea lui Satan prin biserică.

În fiecare țară există răzvrătire – de la cetățenii acelei țări până la conducătorii lor, dar noi trebuie să stăm de partea Domnului și să ne rugăm ca El să intervină și să-Și stabilească împărăția pe pământ, tratând răzvrătirea!

Împărăția lui Dumnezeu este puterea de a supune răzvrătirea (vezi Marcu 4:35-41).

Ca o ilustrație a tratării răzvrătirii și a cât de neputincioși suntem să facem acest lucru, să ne uităm la un părinte adult care încearcă să se ocupe de un copil care are 3-4 ani și are o voință puternică; deși părintele este adult și are o voință puternică, voința copilului este de multe ori mai puternică.

Dacă nu putem supune o voință puternică la o persoană, cu atât mai neputincioși suntem când încercăm să supunem voința răzvrătită a inamicului!

Dar împărăția lui Dumnezeu este puterea de a supune răzvrătirea – nu doar de a o învinge, ci de a o supune! A înfrânge înseamnă a înlătura pe moment, dar a supune înseamnă a fi învins și supus în interior, și nu există niciun fel de rezistență.

Trebuie să existe un punct în viața noastră cu Domnul în care suntem supuși în ce privește voia lui Dumnezeu, pentru că ceea ce El vrea și ceea ce El permite să se întâmple pot fi lucruri inexplicabile. Suntem aici nu numai pentru a-l vedea pe inamic să fie înfrânt, ci și să fie supus.

Domnul Isus, ca Dumnezeu încarnat, a venit să stabilească împărăția lui Dumnezeu; El a trăit în împărăția lui Dumnezeu prin faptul că în interior a fost supus și ascultător față de Dumnezeu Tatăl și a adus împărăția lui Dumnezeu.

Cristos a venit să stabilească un domeniu în care Dumnezeu Își poate îndeplini scopul prin exercitarea autorității Sale (Ioan 1:1, 14; 3:3, 5; 18:36).

Dumnezeu nu va tolera răzvrătirea; El îngăduie răzvrătirea lui Satan și răzvrătirea omului astăzi, dar El va veni să-Și aducă împărăția și să-Și stabilească autoritatea pe pământ.

Domnul Isus a luat conducerea să Se supună autorității lui Dumnezeu în mod absolut, ca El să poată aduce împărăția lui Dumnezeu; acum, ca credincioși în Cristos, cooperăm și noi cu Domnul pentru a aduce împărăția prin faptul că în interior suntem supuși autorității Sale și avem toată răzvrătirea tratată.

Doamne Isuse, suntem una cu Tine pe pământ pentru ca orice răzvrătire din ființa noastră și din mediul nostru să fie supusă și tratată. Ne supunem autorității Tale, Doamne, și Te luăm pe Tine ca Domnul și Împăratul nostru. Tânjim ca împărăția lui Dumnezeu să vină pentru ca răzvrătirea lui Satan și răzvrătirea omului să fie tratate și supuse. Amin, Doamne, de dragul mișcării Tale pe pământ, stabilește-Ți împărăția în țara noastră! Ne rugăm și luptăm ca împărăția Ta să vină și ca voia Ta să se facă acolo unde ne-ai așezat. Amin, Doamne Isuse, de dragul mișcării Tale și al împărăției Tale, noi, în calitate de biserică, suntem de acord ca Tu să intervii și să nu permiți ca răzvrătirea să continue!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God will Establish His Kingdom by Dealing with Satan’s Rebellion through the Church (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 6 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Satan este stăpânitorul acestei lumi, dar noi cooperăm cu Dumnezeu pentru venirea împărăției Sale

18/12/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

În acest univers există două împărății – împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan, și există un război între cele două împărății; Satan este stăpânitorul acestei lumi, dar noi cooperăm cu Dumnezeu pentru venirea împărăției Sale!

Săptămâna aceasta, în studiul nostru amănunțit legat de “Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică”, ajungem la subiectul “Conflictul dintre cele două împărății precum și lucrarea și responsabilitatea bisericii.”

În calitate de credincioși în Cristos, noi facem parte din împărăția lui Dumnezeu și trebuie să fim din ce în ce mai mult sub stăpânirea directă a Domnului ca împărăție, astfel încât să existe un domeniu din ce în ce mai dezvoltat în noi asupra căruia Dumnezeu să poată guverna în viața Sa divină.

Pentru aceasta, trebuie să prindem rădăcini adânci în jos, petrecând mult timp personal cu Domnul ca să-L căutăm în secret și, de asemenea, trebuie să trăim viața împărăției în viața de biserică de astăzi.

În măsura în care depinde de noi, trebuie să fim în pace cu toți oamenii și cu toate membrele Trupului, să rămânem în unitate, iar când venim la Masa Domnului cu Cristos ca ofrandă de pace, îi iertăm pe toți cei pe care îi știm și căutăm să fim iertați de alții.

Mai mult decât atât, trebuie să folosim cheile împărăției pentru a încuia porțile Hadesului; trebuie să ne exersăm pentru a renega sinele, a ne lua crucea și a ne pierde viața-suflet.

Toate acestea ne pregătesc să ne angajăm într-un război spiritual, pentru că ne dăm seama că în acest univers există două împărății în război una cu cealaltă – împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan.

Pentru că Satan este viclean și înșelător, el însuși s-a injectat în om chiar de la început; el l-a corupt și l-a stricat pe omul creat de Dumnezeu în imaginea Sa.

Acum, toți cei care se nasc în umanitate, se nasc în împărăția lui Satan, iar Domnul poate ajunge la ei prin biserică cu predicarea evangheliei pentru a-i invita să primească viața lui Dumnezeu și să se nască din nou în împărăția lui Dumnezeu.

Aleluia, noi, în calitate de credincioși în Cristos, suntem cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu și savurăm stăpânirea scumpă și plină de iubire a lui Dumnezeu în noi, căci cooperăm cu Domnul, pe măsură ce împărăția se răspândește din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră, până când El va ocupa întreaga noastră ființă interioară pentru a ne satura cu Dumnezeu.

În acest articol vrem să vedem cele două împărății din univers, cum sunt ele în război una cu cealaltă, cum Satan este stăpânitorul acestei lumi și cum putem coopera cu Dumnezeu pentru a fi în împărăția lui Dumnezeu astăzi.

În univers există două împărății – împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan

O împărăție este o totalitate a unei anumite vieți; în acest univers există două împărății – împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan (vezi Mat. 6:10, 33; 12:26, 28).

Dumnezeu are viața Sa, din care intră în existență împărăția lui Dumnezeu (vezi Efes. 4:18; Mat. 12:28). Când cineva se pocăiește și crede în Domnul Isus, nu numai că primește viața divină, ci el, de asemenea, devine parte a împărăției lui Dumnezeu.

În Apoc. 1:6 ni se spune că Domnul ne-a făcut o împărăție; nu numai că ne-am născut din Dumnezeu pentru a intra în împărăție ca domeniu al speciei divine, ci am fost făcuți o împărăție.

Domnul ne-a cumpărat din fiecare trib, limbă, popor și națiune prin sângele Său și ne-a făcut o împărăție (Apoc. 5:10). Noi credincioșii în Cristos nu numai că suntem în împărăția lui Dumnezeu – noi suntem împărăția lui Dumnezeu și am fost făcuți o împărăție.

Împărăția lui Dumnezeu este totalitatea vieții lui Dumnezeu. Deoarece împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu cu viața Sa, aceasta înseamnă că elementul constitutiv al acestei împărății este viața lui Dumnezeu.

Conform cu Luca 17:21, împărăția lui Dumnezeu este Cristos Însuși. Noi am fost făcuți o împărăție, împărăția este împărăția lui Dumnezeu, care este Dumnezeu Însuși ca viață și Cristos ca persoană; acest lucru înseamnă că toți cei din această împărăție sunt făcuți Dumnezeu în viață, natură, constituție, expresie și funcție, dar niciodată ca obiect de închinare, adică niciodată nu intrăm în Dumnezeire.

În împărăția lui Dumnezeu, Cristos ne constituie pentru a fi totul și în toți (Col. 3:11); El Își face casa în inima noastră (Efes. 3:16), El trăiește în noi (Gal. 2:20) și El este format în noi (Gal. 4:19).

Pe partea pozitivă, această împărăție Îl are pe Dumnezeu cu viața Sa și același principiu se aplică negativ împărăției lui Satan. Satan are viața sa rea, din care ia ființă împărăția lui Satan (Ioan 8:44; Mat. 12:26).

Inamicul a format sistemul mondial pentru a întemnița pe toată lumea, și el și-a adus împărăția în umanitate satanizând rasa umană.

În Ioan 8:44 Domnul a spus că “voi sunteți din tatăl vostru, diavolul”; în diavolul nu există adevăr, el a păcătuit de la început, este tatăl minciunii, vorbește din propriile sale lucruri – el este sursa răului, a minciunilor, a păcatului și a morții.

Satan a venit și a injectat acest element otrăvitor în umanitate, determinând întreaga rasă umană să devină o parte majoră a împărăției sale.

Pe deoparte, îngerii care i s-au alăturat în răzvrătire, fac parte din împărăția sa, la fel și duhurile din rasa preadamică, care au devenit demonii; Satan este stăpânitorul acestei lumi astăzi.

Încă de la începutul Bibliei vedem aceste două împărății – împărăția lui Dumnezeu și împărăția Satanei – întruchipate în cei doi pomi din Gen. 2:9, pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului.

Acești doi pomi sunt simboluri ale lui Dumnezeu și ale lui Satan și sunt două surse, care se dezvoltă în două împărății – împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan. Fie ca să vedem aceste două împărății și fie ca să ne deschidem Domnului și să-I spunem:

Dragă Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai transferat din autoritatea împărăției lui Satan întru împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu. Aleluia, acum suntem cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu, cei care au viața divină și au fost făcuți o împărăție pentru Dumnezeu. Doamne, fie ca să vedem cele două împărății – împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan, și fie ca să fim cei care trăiesc în împărăția lui Dumnezeu astăzi. Eliberează-ne de orice lucru din împărăția lui Satan și adu întreaga noastră ființă în împărăția lui Dumnezeu, pentru a trăi în împărăția lui Dumnezeu pentru împlinirea dorinței lui Dumnezeu!

Satan este stăpânitorul acestei lumi, dar noi cooperăm cu Dumnezeu pentru venirea împărăției Sale

Întreaga rasă umană este o împărăție nu doar a vieții umane, ci chiar mai mult o împărăție a vieții satanice (vezi Mat. 13:38; Ioan 8:44; Fapte 13:10; 1 Ioan 3:10).

Toți cei șapte miliarde de oameni de pe pământ astăzi fac parte din împărăția lui Satan și, din cauza căderii omului, toți oamenii sunt născuți în păcat pentru a fi parte a împărăției satanice.

Din cauza căderii omului, umanitatea a devenit totalitatea vieții satanice cu toate activitățile sale (Ioan 5:19).

Satan s-a injectat în om și a intrat în trupul și sufletul omului, corupându-l, saturându-l și otrăvindu-l pentru a putea să-l ia în stăpânire. Deci omul a devenit corupt și întunecat, sub autoritatea lui Satan.

Omul a devenit cetățean în împărăția lui Satan, supus stăpânirii lui Satan. O, Doamne Isuse!

Dar într-o zi, Dumnezeu a devenit om, și în acest Om minunat, Isus Cristos, stăpânitorul acestei lumi nu a avut nimic. El a trăit împărăția lui Dumnezeu, a semănat împărăția lui Dumnezeu și a adus împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Slavă Domnului, a existat un astfel de Om! Satan, dumnezeul acestui veac, este stăpânitorul acestei lumi și stăpânitorul autorității aerului (Ioan 12:31; 14:30; 16:11; 2 Cor. 4:4; Efes. 2:2), dar în Cristos el nu a avut nimic!

Chiar mai mult, Cristos a venit să-l judece, și El a venit să-și instaleze împărăția pe pământ, astfel încât oricine Îl primește să nu piară, ci să aibă viață eternă, viața divină a lui Dumnezeu.

Când chemăm numele Domnului Isus, El vine în noi ca viață și, din acel moment, Dumnezeu crește în noi; cu cât mai mult El crește, cu atât Se răspândește și cu atât mai mult teren ocupă în noi.

Cu cât Îi dăm mai mult teren în ființa noastră, cu atât El stăpânește mai mult în noi; împărăția lui Dumnezeu este guvernarea divină prin creșterea interioară a vieții.

Pe măsură ce cooperăm cu Dumnezeu ca El să crească în noi, pe măsură ce creștem în viața divină, împărăția lui Dumnezeu se răspândește în noi, ocupă teren în noi și Domnul stăpânește peste întreaga noastră ființă.

Suntem foarte conștienți de cealaltă împărăție, împărăția lui Satan, dar vrem să rămânem, să trăim și să ne avem întreaga ființă în împărăția lui Dumnezeu!

Da, Satan este stăpânitorul acestei lumi (Ioan 12:31) și întreaga lume se află în cel rău, dar vrem să cooperăm cu Domnul pentru împărăția Sa.

Satan are autoritatea sa și îngerii săi, care sunt subordonații săi ca stăpânitori, autorități și conducători ai lumii întunericului acestei lumi (vezi Fapte 26:18; Mat. 25:41; Efeseni 6:12), și mai ales citind sau urmărind știrile, vom vedea cum lucrările sale sunt intensificate în societate.

Inamicul își angajează subordonații să blocheze Cuvântul și voia lui Dumnezeu din al treilea cer ca să ajungă pe pământ și, de asemenea, pentru a-și îndeplini intențiile rele.

Satan are împărăția sa, autoritatea întunericului (Col. 1:13); prin urmare, pe pământ există două împărății – împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan, adică împărăția întunericului și împărăția lui Dumnezeu în lumină, iar aceste două împărății se confruntă acum pe pământ.

Satan ia trupul omenesc ca locaș al său, dar slavă Domnului, duhul omenesc este rezervat ca locuință a lui Dumnezeu!

În suveranitatea Sa, Dumnezeu a păstrat duhul nostru omenesc ca locaș al Său; chiar dacă duhul omenesc a fost influențat de trupul rău și de mentalitatea coruptă, până acolo că a fost mortificat, nu există niciun indiciu în Biblie că Satan a intrat vreodată în duhul omenesc.

Domnul Isus este cu duhul nostru (2 Tim. 4:22) și din duhul nostru El se răspândește și crește în noi cu cooperarea noastră, punând stăpânire pe tot mai mult teren în ființa noastră. O, fie ca noi să-I dăm mai mult teren în noi, ca El să domnească în ființa noastră!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai intrat în duhul nostru pentru a ne regenera și pentru a Te răspândi în noi ca să aduci împărăția lui Dumnezeu în noi! Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine pentru ca împărăția Ta să se răspândească, să crească și să devină realitate în noi și prin noi în viața de biserică. Răspândește-Te în noi, Doamne. Crești în noi, câștigă mai mult teren în noi și fă ca dușmanul să sufere înfrângerea prin faptul că Tu iei în posesie întreaga noastră ființă interioară. Da, Doamne, suntem de acord: fie ca Tu să domnești în noi, pentru ca noi să trăim și să fim în împărăția lui Dumnezeu astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Satan is the Ruler of this World, but we Cooperate with God for His Kingdom to come (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 6 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului în această epocă pentru a ne salva sufletul în epoca viitoare

17/12/2019 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să fim aceia care ne pierdem viața-suflet în această epocă, nepermițând sufletului să aibă propria savurare în această epocă, astfel încât să putem obține savurarea deplină în epoca următoare.

Viața de biserică de astăzi este locul în care putem trăi realitatea împărăției lui Dumnezeu, căci biserica este împărăția lui Dumnezeu în această epocă.

Cu toate acestea, ca să trăim viața împărăției în viața de biserică și ca să zidim biserica, trebuie să exersăm cheile împărăției.

Dumnezeu ne-a dat cheile împărăției; dintre acestea, trei chei sunt, renegarea sinelui, luarea crucii și pierderea vieții-suflet; când exersăm aceste trei chei, vom încuia porțile Hadesului și, în mod spontan, vom zidi biserica.

Împărăția lui Dumnezeu astăzi este o adevărată exersare; când Cristos va domni, va fi un mare premiu, dar astăzi trebuie să fim instruiți și trebuie să ne exersăm, exersând cheile împărăției în viața de biserică și în viața noastră de zi cu zi, pentru a încuia porțile Hadesului și pentru a elibera zidirea bisericii.

Pe de o parte, sămânța împărăției crește în noi câte puțin zi de zi, dar pe de altă parte, pentru ca noi să avem o expresie și o manifestare potrivită a vieții împărăției, trebuie să renegăm sinele, să ne luăm crucea și să o purtăm, și să ne pierdem viața-suflet.

Trebuie să ne dăm seama că nu putem trăi așa cum am făcut-o înainte; nu putem trăi la fel ca oamenii din lume, în vanitatea minții lor sau conform unui standard ridicat de etică sau de moralitate.

Trăirea noastră ar trebui să fie conform principiilor din împărăția lui Dumnezeu; ca să zidim biserica trebuie nu doar ca să-L lăsăm pe Cristos să crească în noi în mod personal și corporativ, ci și trebuie să ne renegăm sinele, să ne luăm crucea și să ne pierdem viața-suflet.

Porțile Hadesului sunt chiar acolo, întotdeauna prezente unde se află biserica; ori de câte ori vom încerca să zidim biserica, porțile Hadesului vor încerca să atace.

Și s-ar putea să ne gândim că porțile Hadesului sunt mari persecuții sau diviziuni în biserică, dar de fapt, sinele, mintea neînnoită și viața sufletului sunt cele care deschid ușa ca moartea să intre în biserică. O, Doamne Isuse!

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne arate cât de mult încă trăim în sine, cât de mult încă respingem crucea și cât de mult continuăm să ne distrăm sufletul, permițând sufletului nostru să aibă propria savurare în această epocă.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne facă una cu El în exersarea cheilor împărăției ca să renegăm sinele, să ne luăm crucea și să o purtăm, și să pierdem viața-suflet astăzi de dragul bisericii.

De ce trebuie să ne pierdem viața-suflet, pierzându-ne savurarea sufletească din această epocă

În Matei 16:25 Domnul Isus a spus că, dacă vrem să-L urmăm, trebuie să ne renegăm pe noi înșine, să ne luăm crucea și să ne pierdem viața-suflet.

Ce este viața-suflet și cum ne putem pierde viața-suflet? A salva sufletul înseamnă a fi pe placul sinelui, permițând sufletului să aibă propria savurare, dar a pierde viața-suflet înseamnă a pierde savurarea sufletului.

Când Dumnezeu ne-a creat, El ne-a făcut un suflet viu (Gen. 2:7), și în sufletul nostru avem nevoia de savurare.

Ca ființe umane avem nevoie de savurare, iar savurarea noastră principală și de vârf ar trebui să fie Cristos, care este în duhul nostru, care este adevărata noastră bucurie.

Intenția lui Dumnezeu în crearea omului a fost ca omul să-L primească ca viață în duhul său și să-L exprime prin sufletul său, iar acest lucru ar fi trebuit să fie savurarea și amuzamentul omului (vezi Neemia 8:10; Rom. 14:17).

Cu toate acestea, omul a căzut și, în loc să-L ia pe Dumnezeu în duhul său și să-L exprime prin sufletul său, duhul omului a fost mortificat (fără funcție), iar sufletul omului a fost corupt ca să devină sinele cu voința sa independentă. Sinele caută să aibă savurare și plăcere în această epocă.

Când Domnul Isus a venit, El Și-a pierdut savurarea din sufletul Său în această epocă, astfel încât să-Și poată găsi viața-suflet în epoca următoare (vezi Ioan 10:11; Isaia 53:12); cu toții trebuie să facem același lucru (Ioan 12:24-26).

Pierderea savurării sufletești în această epocă nu este ceva legat de suferință; mai degrabă, este o adevărată bucurie. Dacă ne pierdem savurarea sufletească, de exemplu, ca să iertăm pe cineva care ne-a ofensat, acest lucru va duce la bucurie și zidire.

Dar dacă nu îi iertăm pe ceilalți, ci “prețuim” și ne hrănim ofensa, acest lucru va duce la deteriorarea relațiilor noastre. Când ne vom pierde savurarea sufletească în această epocă de dragul zidirii bisericii, alții vor fi hrăniți și zidiți prin noi.

Dar, dacă profităm de ceea ce are lumea să ofere și să ne complacem în plăceri, distracții și pofte lumești, sufletul nostru își va primi savurarea în această epocă și vom pierde savurarea din epoca viitoare.

Domnul nu ne-a creat cu suflet ca să savurăm lucrurile și plăcerile lumești din această epocă; aceste lucruri sunt de fapt lipsite de valoare, efemere și trecătoare, iar adevărata savurare este savurarea din epoca viitoare și savurarea supremă pentru eternitate.

Domnul Isus, de dragul bucuriei puse în fața Sa, S-a dus cu bucurie la cruce și Și-a pierdut viața-suflet în timp ce era pe pământ, ca să o găsească și să o savureze în epoca viitoare.

Trebuie să-L urmăm în a face același lucru. El a știut că prin moartea Sa vor ieși multe boabe, așa că Și-a ținut ochii pe premiu.

Pavel și-a pierdut viața-suflet în această epocă, considerându-L pe Cristos ca fiind un premiu de câștigat și pentru care e gata să sufere, și el a vrut să-L obțină pe Cristos și să fie găsit în El în toate lucrurile.

Deci, astăzi cu toții avem de ales: putem savura viața noastră sufletească în această epocă, complăcându-ne în distracții și plăceri sufletești și ne vom pierde viața sufletească în epoca următoare sau ne putem pierde viața-suflet în această epocă, și o vom găsi în epoca viitoare (Mat. 16:25).

Toate distracțiile pe care le căutăm în afara lui Dumnezeu sunt pentru satisfacția sufletului; atunci când ascultăm muzică, ne jucăm jocuri, suntem implicați în sport și vizionăm lucruri pentru divertismentul nostru, suntem fericiți în sufletul nostru decăzut.

Când facem aceste lucruri se pare că “câștigăm întreaga lume”, dar de fapt ne pierdem sufletul. Dar dacă alegem să ne pierdem viața-suflet în această epocă, o vom câștiga în epoca viitoare.

Doamne Isuse, Te iubim și alegem să ne pierdem viața-suflet în această epocă, astfel încât să o câștigăm în epoca viitoare. Doamne, fie ca Tu să devii plăcerea și divertismentul nostru. Venim la Tine, Doamne, pentru a fi umpluți cu viața Ta în duhul nostru și pentru a Te exprima prin sufletul nostru. Amin, Doamne, vrem să Te urmăm pe Tine, Mântuitorul nostru, în renegarea de sine, în luarea crucii și în pierderea vieții-suflet pentru bucuria pusă în fața noastră – zidirea bisericii pentru expresia corporativă și reprezentarea lui Dumnezeu pe pământ! Doamne Isuse, credem că dacă ne pierdem viața-suflet de dragul Tău în această epocă, o vom găsi în epoca viitoare!

Să-L iubim pe Domnul Isus și să ne pierdem viața-suflet de dragul bisericii în această epocă

Dacă suntem regenerați, dar continuăm să căutăm să savurăm divertismentul, distracțiile, sporturile și activitățile lumești de astăzi, vom avea o savurare trecătoare în suflet astăzi, dar ne vom pierde sufletul în epoca viitoare.

Această epocă nu este epoca în care să avem savurare în suflet, așa cum este oferită de această lume; această epocă este pentru ca să-L primim pe Dumnezeu ca viață în duhul nostru, să creștem în viață și să ne pierdem viața-suflet de dragul bisericii.

Ne-ar putea dori să jucăm un anumit joc pe telefon sau pe calculator, să fim implicați într-un anumit sport, să urmăm o anumită echipă de sport sau o emisiune TV, iar sufletul nostru este încântat să privească, să primească, să savureze și să fie infuzat în mod pasiv cu ceea ce are lumea de oferit.

Dacă ne distrăm sufletul în propria savurare în această epocă, ne vom pierde sufletul în epoca viitoare.

Când a venit Domnul Isus, El a fost respins de oameni; această epocă prezentă, epoca bisericii, este epoca respingerii – suntem respinși de alții din cauză că-L urmăm pe Domnul și nu ar trebui să căutăm să fim acceptați sau bine primiți de către ei.

În calitate de căutători ai Domnului, destinul nostru este să fim respinși de lume, pentru că nu ne alăturăm lor în același potop de destrăbălare, nici nu participăm la lucrurile lumești și de divertisment pe care ei le savurează.

Destinul nostru, ca și căutători al Domnului, este să ne pierdem viața sufletească în această epocă de dragul Domnului și de dragul bisericii, căci Îl iubim pe Domnul mai mult decât ne iubim viața-suflet și vrem ca biserica să fie zidită mai mult decât savurarea noastră sufletească.

Această epocă nu este epoca în care să savurăm lucruri în suflet; este epoca în care ne pierdem savurarea sufletească. Trebuie să-L iubim pe Domnul și să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului și de dragul bisericii în această epocă, pentru a ne câștiga sufletul în următoarea.

Când Domnul Se va întoarce, acela va fi timpul Său – și al tuturor celor care și-au pierdut viața sufletească pe acest pământ – să savureze pământul.

Satan va fi legat, Cristos va recâștiga pământul și întregul pământ va fi sub guvernarea Sa; Cristos va savura pământul și toți urmașii Săi care și-au renegat sinele și și-au pierdut viața sufletească în această epocă vor lua parte la această savurare.

El îi va răsplăti în împărăția viitoare cu mult mai mult; El îi va face împărați ca să stăpânească asupra pământului și vor fi partenerii Săi în savurare.

Aceasta va fi mântuirea sufletului nostru; ca să avem savurarea în epoca viitoare, trebuie să plătim prețul în această epocă pierzându-ne sufletul. Trebuie să-L iubim pe Domnul Isus și să urâm și să ne renegăm viața-suflet, neiubindu-ne viața sufletească nici chiar până la moarte (1 Cor. 16:22; 2:9; Luca 14:26; 9:23; Apoc. 12:11).

Trebuie să fim biruitorii de astăzi care nu-și iubesc viața-suflet nici chiar până la moarte; a nu ne iubi viața-suflet înseamnă a o urî, pentru că atunci când o urâm, o vom pierde.

Dacă suntem dispuși să pierdem întreaga noastră savurare sufletească actuală de dragul Domnului, de dragul bisericii și de dragul tuturor sfinților, alții vor fi hrăniți de către noi și vor fi zidiți prin noi; aceasta nu este o suferință, ci o bucurie (Evrei 12:2).

Pierderea vieții noastre sufletești în această epocă nu înseamnă că devenim ca asceții, să ne îndepărtăm de orice lucru din această lume; mai degrabă, pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul în viața de biserică, avem o savurare reală în suflet – prin exersarea duhului nostru și zidim biserica și Îl distribuim pe Cristos altora.

Răsplata împărăției de a împărtăși bucuria Împăratului în guvernarea asupra pământului în manifestarea împărăției depinde de faptul dacă ne salvăm viața-suflet în această epocă sau dacă o pierdem (vezi Mat. 16:25-28; 25:21, 23).

Dacă ne stăpânim prin viața divină și umblând conform duhului astăzi, în acea zi vom avea parte să fim co-împărații lui Cristos care să guverneze asupra acestui pământ.

Doamne Isuse, Te iubim, iubim biserica și îi iubim pe toți sfinții; de dragul Tău, suntem dispuși să ne pierdem viața-suflet în această epocă, ca să ne câștigăm sufletul în următoarea epocă! Amin, Doamne Isuse, vrem să fim biruitorii Tăi de astăzi, cei care îl biruiesc pe inamic prin faptul că nu ne iubim viața-suflet chiar până la moarte! Fie ca să fim dispuși să ne pierdem toată savurarea noastră sufletească actuală, de dragul Domnului și de dragul bisericii, ca alții să fie hrăniți de noi și să fie zidiți prin noi! Amin, Doamne Isuse, Te iubim și iubim biserica!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Lose our Soul-life for the Lord’s Sake in this Age to Save our Soul in the Next age (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 5 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să fim dispuși să ne luăm crucea și să o purtăm pentru zidirea bisericii

16/12/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să învățăm să exersăm cheile împărăției pentru a închide porțile Hadesului și pentru a elibera zidirea bisericii; trebuie să învățăm să ne lepădăm de sine, să ne luăm crucea și să ne pierdem viața-suflet.

Dacă nu exersăm zilnic faptul de a ne lepăda sinele, de a ne lua crucea, de a pierde viața-suflet și de a-L urma pe Domnul, nu vom trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu în viața de biserică.

Când Domnul a menționat biserica, acest lucru a fost în contextul împărăției, pentru că atunci când biserica ia naștere și este zidită, împărăția lui Dumnezeu intră în existență în practicitate pe pământ.

Unde putem vedea împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi? În viața de biserică. Cum putem trăi astăzi viața împărăției pe pământ? Prin exersarea cheilor împărăției pe care Domnul ni le-a dat tuturor, ca să putem închide porțile Hadesului (care sunt mereu acolo ori de câte ori se zidește biserica) și pentru a elibera zidirea bisericii.

Cristos a venit ca împărăția lui Dumnezeu și a trăit în realitatea împărăției lui Dumnezeu; oriunde era El, împărăția era acolo și, când vorbea, El semăna sămânța împărăției în oameni.

Prin moarte și înviere, Domnul a devenit un Duh dătător de viață pentru a fi distribuit în toți cei care cred în El.

Astăzi credem întru Domnul și avem sămânța împărăției care crește în noi pentru a se dezvolta într-un domeniu peste care Dumnezeu poate stăpâni în viața divină; pe de-o parte împărăția crește lăuntric prin creșterea noastră în viața divină, iar pe de altă parte, trebuie să existe o manifestare a împărăției în noi, o expresie a împărăției.

Expresia împărăției în noi și prin noi este prin exersarea cheilor împărăției cerurilor: lepădarea sinelui, pierderea vieții-suflet și luarea propriei noastre cruci pentru a-L urma pe Domnul.

Cel mai mare inamic al Trupului este sinele; chiar avem revelația lui Cristos și a bisericii, putem totuși să exprimăm opiniile, simțămintele și gândurile sinelui, deschizând astfel porțile Hadesului ca moartea să intre în biserică.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi ca să vedem cum sinele nostru este o frustrare și o piedică în zidirea bisericii, și fie ca să alegem să ne lepădăm sinele pentru a închide și încuia această poartă a Hadesului.

Astăzi vrem să vedem cum să exersăm a doua cheie, și anume luarea crucii, voia lui Dumnezeu.

Să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul pentru zidirea bisericii

Domnul a spus că dacă este cineva dispus să-L urmeze, trebuie să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea și să-L urmeze (Mat. 16:24). Singura cale de a-L urma pe Domnul este să ne luăm crucea și să-L urmăm.

Crucea nu este o problemă de suferință, ci de terminare. Crucificarea era o metodă folosită de guvernul roman pentru a-i executa pe criminali; fără îndoială, criminalul de pe cruce a suferit în timp ce era crucificat, pentru că nu a ales să fie crucificat, ci a fost obligat să fie crucificat.

Domnul Isus, însă, nu a fost obligat să fie crucificat; El a ales crucea, căci El a ales să fie crucificat. Domnul Isus nu a fost obligat să meargă la cruce; mai degrabă, El a fost dispus să facă acest lucru deoarece crucea Sa era voia lui Dumnezeu.

El s-a rugat Tatălui ca, dacă este posibil, paharul să treacă de la El, dar a încheiat spunând: Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum Tu voiești (Mat. 26:39).

Crucificarea Domnului a fost pentru îndeplinirea scopului lui Dumnezeu; El nu a fost crucificat să moară ca un criminal, ci mai degrabă, El a fost dispus să fie crucificat, astfel ca, prin moarte, viața Sa să fie eliberată pentru a produce biserica.

Domnul Isus a avut în mintea Sa bucuria care-i era pusă înainte atunci când a ales voia Tatălui, care este crucea.

Ce este crucea? Este voia lui Dumnezeu. Când Domnul era pe cruce, El a suferit foarte mult; cu toate acestea, acea suferință nu a fost forțată asupra Sa, ci El a luat-o de bunăvoie.

Trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul pentru zidirea bisericii.

Domnul nu spune: Cine Mă urmează, să se lepede de sine însuși și să fie crucificat; mai degrabă, El spune: Dacă voiește cineva să Mă urmeze, să se lepede de sine însuși și să-și ia crucea și să Mă urmeze. Cu alte cuvinte, noi, credincioșii în Cristos, trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul.

Crucea este voia lui Dumnezeu și voia lui Dumnezeu este crucea. Voia lui Dumnezeu este zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos; în acest scop, trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul.

Unii frați căsătoriți pot spune: Domnul mi-a dat-o pe draga mea soție și am fost crucificat de multe ori de ea. De asemenea, surorile pot spune ceva similar, că soțul lor le crucifică și că sunt o cruce pentru ele.

A spune un astfel de lucru arată că nu ne-am luat de bună voie crucea și L-am urmat pe Domnul, ci mai degrabă, suntem “executați ca fiind infractori” de către soția noastră.

Suntem oare un purtător fericit al crucii la fel ca Domnul Isus sau suntem noi criminali care sunt executați? Astăzi, majoritatea creștinilor evită suferința și moartea și sunt ca niște infractori care sunt executați ori de câte ori vine crucea; foarte puțini sunt purtători ai crucii.

Trebuie să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să-L rugăm să strălucească asupra noastră și să ne arate ce este crucea, de ce avem nevoie de cruce, și care este scopul crucii.

Dacă vedem faptul că crucea trebuie să opereze în noi pentru a ne termina, astfel încât Cristos să fie introdus în noi și să ne facă o clădire și un mădular zidit al bisericii, care este Trupul Său, vom fi dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul.

Suntem oare un criminal pe cale să fie executat sau suntem purtători ai crucii? Suntem dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul pentru zidirea bisericii sau considerăm crucea ca o suferință pentru noi și îi considerăm pe cei din jurul nostru ca fiind o cruce pentru suferința noastră?

Doamne Isuse, salvează-ne de a fi ca “infractorii duși la execuție” în timp ce purtăm crucea; vrem să fim cei care sunt dispuși să-și ia crucea și să-L urmăm pe Domnul pentru zidirea bisericii! Amin, Doamne, nu suntem infractori – suntem cei dispuși să poarte crucea! Nu suntem crucificați împotriva voinței noastre; mai degrabă, suntem cei care alegem să ne luăm crucea și să o purtăm, pentru ca biserica să fie zidită! Vrem să Te urmăm, Doamne, să luăm voia lui Dumnezeu, crucea, și să o purtăm de bună voie, pentru ca biserica să fie zidită!

Trebuie să ne luăm crucea și să o purtăm pentru ca omul nostru vechi să fie terminat și biserica să fie zidită

Domnul nu ne obligă să ne luăm crucea și să-L urmăm; mai degrabă, acest lucru este opțional, iar noi trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm.

Trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să o purtăm. Soțul nostru, soția noastră și copiii noștri sunt voia lui Dumnezeu și, prin urmare, ei sunt crucea noastră.

Nu ar trebui să-i spunem soției noastre că este crucea noastră, ci, mai degrabă, trebuie să avem atitudinea în fața Domnului a faptului că soția noastră este crucea, voia lui Dumnezeu.

Singura biserică este voia lui Dumnezeu și fiecare frate și soră din biserică este voia lui Dumnezeu. A ne purta crucea înseamnă să purtăm biserica și să-i purtăm pe toți sfinții, astfel încât să avem unitatea autentică (vezi Ioan 17:21-23; Efes. 4:3, 13; 1 Cor. 1:10; Fil. 2:2).

Trebuie ca nu doar să ne luăm crucea, ci să o și purtăm, adică trebuie să rămânem pe cruce, ca omul nostru vechi să fie ținut sub terminarea crucii zi de zi (Luca 14:27; Rom. 6:6; Gal. 2:20; Fil. 3:10; 1 Cor. 15:31).

Domnul Isus a trăit în acest mod – El a trăit sub umbra crucii de la iesle până la cruce, și a fost terminat pe acea cruce.

Pentru noi, este invers: mai întâi suntem terminați, căci am fost crucificați împreună cu Cristos, și pentru tot restul vieții noastre trebuie să umblăm la fel ca și Domnul și să trăim ca El, sub umbra crucii zi de zi.

Am primit viața divină prin crucificarea Domnului și acum, pentru a fi zidiți în această viață, trebuie să luăm crucea de bună voie și cu bucurie.

Nu ar trebui să ne pese de gustul nostru, de simțământul nostru și de conștiința noastră; mai degrabă, ar trebui să ne pese doar de voia lui Dumnezeu, și anume să avem unitatea autentică (vezi Ioan 17:21-23; Efes. 4:3, 13; 1 Cor. 1:10; Fil. 2:2).

Soția sau soțul nostru este crucea noastră, deoarece este voia lui Dumnezeu pentru noi; biserica este crucea noastră, la fel e cu toți credincioșii în Cristos, pentru că ei sunt voia lui Dumnezeu pentru noi. Trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să o purtăm pentru ca Domnul să-Și zidească biserica.

Domnul ne-a repartizat soția, copiii, biserica și sfinții și nu avem de ales; trebuie să fim dispuși și chiar fericiți să purtăm crucea. Dacă facem acest lucru, prezența Domnului va fi cu noi și vom savura bogățiile vieții divine.

Dacă nu avem o astfel de atitudine, vom suferi, vom scrâșni din dinți și vom deveni amărăcioși. Dacă ne exersăm preferința în ce privește persoanele cu care vrem să avem părtășie și cu cine să vorbim, vom deschide poarta ca Satan să intre.

Așadar, trebuie să exersăm a doua cheie pentru a încuia porțile Hadesului – luându-ne crucea. Preferințele și gusturile noastre fluctuează constant; astăzi s-ar putea să ne simțim pozitivi față de cineva și să ne placă, iar mâine putem simți într-un mod negativ față de ei și nu ne place de ei.

În viața de biserică și în viața de familie sentimentele noastre fluctuează, dar ar trebui să exersăm să ne luăm crucea și să o purtăm, și vom fi păziți stabili și fermi, prin purtarea crucii.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul cu voința noastră de a alege să ne luăm crucea și să o purtăm. Este voia Ta ca să avem soția, copiii, biserica și sfinții pe care îi avem, așa că spunem Amin și ne luăm crucea și o purtăm. Ne lepădăm de noi înșine, Doamne, cu simțămintele fluctuante și cu mintea noastră rătăcitoare, și luăm voia Ta. Doamne, fie ca crucea să opereze în noi pentru a-l termina pe omul vechi zi de zi, astfel ca omul nostru interior să fie înnoit și biserica să fie zidită. Aleluia pentru biserică, voia lui Dumnezeu!