Îl trăim pe Cristos

Lucrarea bisericii este de a aduce împărăția lui Dumnezeu și de a-l trata pe inamicul lui Dumnezeu

24/12/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Lucrarea bisericii este aceea de a aduce împărăția lui Dumnezeu și de a-l trata pe inamicul lui Dumnezeu; biserica poartă responsabilitatea de a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Biserica a fost adusă prin evanghelia împărăției și cu puterea împărăției lui Dumnezeu, iar acum biserica trebuie să perpetueze victoria lui Cristos asupra inamicului și să aducă împărăția lui Dumnezeu.

Când Domnul Isus a fost rugat de discipolii Săi să-i învețe să se roage, El a spus: Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta… – în rugăciunea noastră către Tatăl trebuie să-I cerem ca împărăția Sa să vină.

Dar pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu pe pământ trebuie să existe un război spiritual, căci pământul este încă sub uzurparea lui Satan și el este omul tare din casa lui, având toate ființele umane ca vase pe care folosește în scop rău.

Dacă vrem să stabilim împărăția lui Dumnezeu și să scoatem afară ființele umane decăzute din împărăția lui Satan, trebuie ca mai întâi să-l legăm pe omul tare prin rugăciune; ca biserică, ni s-a dat autoritatea de a-l lega pe omul tare, de a-i jefui casa și de a elibera vasele din casa lui pentru a fi vase pe care Domnul să le folosească și să le umple.

Ca să-l legăm pe omul tare, trebuie să ne rugăm; trebuie să tratăm toate lucrurile inamicului din ființa noastră, trebuie să fim în unitate cu sfinții și trebuie să ne rugăm în unitate cu Domnul și într-un singur acord cu Trupul Său pe pământ, iar Domnul Își va elibera voia Sa pe pământ.

Ori de câte ori predicăm evanghelia, are loc un război spiritual; trebuie ca nu doar să vorbim cuvântul lui Dumnezeu și să predicăm evanghelia împărăției, ci trebuie să-l și legăm pe omul tare, să-i eliberăm pe captivi și să înlăturăm văl după văl în mințile celor care ascultă.

Când îi păstorim pe sfinți, de multe ori credem că nu putem trece prin anumite aspecte și, uneori, chiar credem că sfinții au o problemă sau că ei înșiși sunt o problemă; problema nu sunt sfinții, ci inamicul care încearcă să-i uzurpe.

Sursa problemei este inamicul; când trăim în Trup și suntem în unitate cu Trupul, îl putem lega pe omul tare și putem elibera vasele pe care el le uzurpă, pentru ca acestea să fie umplute cu Cristos și să-L exprime pe Cristos.

Fie ca să ne dăm seama care este lucrarea bisericii din această epocă și fie ca să ne ridicăm în calitate de biserică pentru a ne îndeplini responsabilitatea.

Lucrarea bisericii este aceea de a aduce împărăția lui Dumnezeu și de a-l trata pe inamicul lui Dumnezeu

Lucrarea bisericii ca Trup al lui Cristos pe pământ este să aducă împărăția lui Dumnezeu și să perpetueze victoria lui Cristos. Biserica a fost adusă în ființă prin puterea împărăției și toată lucrarea bisericii este guvernată de principiul împărăției lui Dumnezeu.

Când predicăm evanghelia, nu numai că dorim să câștigăm suflete pentru Domnul, ci să aducem împărăția lui Dumnezeu. Când îi păstorim pe sfinți, profețim în întâlnire, ne vizităm unii pe alții, suntem perfectați pentru a funcționa în măsura noastră și chiar și atunci când slujim în lucruri practice, principiul este să aducem împărăția lui Dumnezeu.

Ori de câte ori lucrăm sau facem ceva în viața de biserică, trebuie să stăm pe poziția împărăției lui Dumnezeu și trebuie să aplicăm împărăția lui Dumnezeu pentru a trata puterea lui Satan.

Domnul Isus ne-a învățat să ne rugăm ca împărăția lui Dumnezeu să vină, voia Sa să se facă, precum în ceruri, așa și pe pământ (Mat. 6:9-10).

Unii credincioși cred că împărăția lui Dumnezeu vine în mod automat, că nu este nevoie să facem nimic, dar Domnul ne-a învățat să ne rugăm ca împărăția să vină. Lucrarea bisericii este, mai presus de orice, să aducă împărăția lui Dumnezeu pe pământ și să îl trateze pe inamic.

Nu ar trebui să ne gândim că, indiferent dacă ne rugăm sau nu, împărăția lui Dumnezeu vine în mod automat; mai degrabă, ar trebui să ne dăm seama că principiul lucrării lui Dumnezeu este că El așteaptă ca noi să ne mișcăm, apoi El Se va mișca, așa că trebuie să ne rugăm pentru venirea împărăției.

Biserica a fost adusă în ființă cu scopul de a aduce împărăția (Matei 16:18-19; 18:17-18; Apocalipsa 1:6, 9; 11:15).

Viața împărăției produce biserica, biserica este împărăția lui Dumnezeu din această epocă, iar biserica este aici pentru a aduce împărăția. Biserica, care este împărăția în realitate și practicitate, aduce împărăția în manifestarea ei.

Responsabilitatea bisericii este de a perpetua victoria lui Cristos și de a aduce împărăția lui Dumnezeu (Apoc. 12:10; 11:15).

Trebuie să avem o viziune asupra victoriei lui Cristos și trebuie să o continuăm din generație în generație până când Domnul va reveni.

Noi perpetuăm victoria lui Cristos slăvindu-L – slăvind pe Isus al nostru cel victorios! Și rămânem în această victorie – nu credem în ce vedem la exterior sau în mediul înconjurător, ci credem în Cristosul victorios, care l-a distrus pe diavolul și acum este pe tron în univers, având toată autoritatea în cer și pe pământ!

Lucrarea bisericii este aceea de a aduce împărăția lui Dumnezeu și toată lucrarea pe care o face biserica este guvernată de principiul împărăției lui Dumnezeu.

Fie ca să ne dăm seama de acest lucru și nu doar să fim de acord cu aceasta, ci noi înșine să ne rugăm, cerând Domnului să vină ca Duhul realității și să ne călăuzească în realitatea acestui lucru.

Biserica este responsabilă de aducerea pe pământ a voii cerești pe pământ și de îndeplinirea ei pe pământ (vezi Mat. 6:10; 7:21; 12:50). Când ne rugăm, nu ținem cu un partid sau cu oamenii politici, ci ne rugăm ca decizia tronului să fie eliberată pe pământ.

Orice ar fi hotărât tronul din ceruri, ne rugăm să fie eliberat pe pământ.

Avem nevoie de genul de rugăciuni care eliberează voia lui Dumnezeu și o duc la îndeplinire acolo unde ne aflăm; de dragul mișcării Domnului pe pământ și pentru rușinea inamicului, trebuie să eliberăm voia lui Dumnezeu pe pământ, să perpetuăm victoria lui Cristos și să aducem împărăția lui Dumnezeu ca biserică!

Doamne, de dragul mișcării Tale pe pământ și pentru rușinarea inamicului tău, eliberează întreaga putere și autoritate a tronului în orașul și țara în care ne aflăm! Amin, Doamne Isuse, noi nu tolerăm răzvrătirea ci stăm într-un singur duh cu Tine în Trup și suntem de acord cu decizia și voia lui Dumnezeu. Fie ca împărăția Ta să vină și voia Ta să se facă pe pământ. Stăm ca biserică, una cu Capul din ceruri, ca să perpetuăm victoria lui Cristos și ca să-l dăm de rușine pe inamic! Amin, Isus Cristos este Domnul!

Biserica se supune guvernării cerești, tratează pe inamicul lui Dumnezeu și aduce împărăția lui Dumnezeu

Biserica, care intră în ființă sub stăpânirea cerească, îl poate trata pe inamicul lui Dumnezeu datorită supunerii ei față de stăpânirea cerească (Mat. 16:19; Efes. 6:10-18).

Domnul câștigă astăzi o armată care este absolut supusă guvernării Sale cerești; aceasta nu are nici o problemă cu deciziile tronului ci este pe deplin în pace, căci Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al păcii care îl va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre. O astfel de biserică îl tratează pe inamic.

Dumnezeu are nevoie de om ca acesta să coopereze cu El în lucrarea Sa; atunci când poporul lui Dumnezeu se mișcă, și Dumnezeu Se va mișca, dar, atunci când poporul lui Dumnezeu nu se roagă, mișcarea lui Dumnezeu și voia Sa sunt întârziate și frustrate.

Chiar și la nașterea Domnului Isus, nașterea Sa a fost rezultatul cooperării unora din poporul lui Dumnezeu cu Dumnezeu. Unii s-au rugat și au căutat continuu mângâierea Israelului, iar Maria și Iosif, amândoi, au cooperat cu cuvântul Domnului.

Dumnezeu vrea să aducă împărăția și El dorește ca biserica să-l trateze pe inamicul Său și să aducă stăpânirea Sa pe pământ, dar numai partea Sa nu este suficientă; El vrea ca biserica să coopereze cu El.

Când noi, ca biserică, ne supunem guvernării cerești și ne rugăm, eliberăm puterea împărăției lui Dumnezeu pe pământ, iar împărăția poate avansa. Când Domnul Isus Se va întoarce, împărăția lumii va deveni împărăția Domnului nostru și a lui Cristos (Apocalipsa 11:15).

O, ce mare responsabilitate poartă biserica și ce sarcină minunată este pe umerii noștri ca biserică!

Ce mod de viață ar trebui să avem astăzi pentru a îndeplini o astfel de sarcină? Trebuie să tratăm toate păcatele și nelegiuirile noastre, trebuie să ne consacrăm amănunțit Domnului, viața noastră sufletească trebuie să fie dată la moarte, iar omul nostru natural trebuie abandonat.

Nu putem lupta războiul spiritual în carnea noastră, cu capacitatea sinelui sau în omul natural; “eu”-ul nostru nu poate rezista lui Satan, de aceea trebuie să ne renegăm sinele, să pierdem viața-suflet, să ne luăm crucea și să stăm de partea Domnului, Cel victorios.

Ori de câte ori vine Domnul Isus, Satan Îl recunoaște și este înfrânt; Satan nu I se poate împotrivi lui Cristos, dar săgețile lui înflăcărate ne pot penetra carnea.

Aleluia, Domnul Isus, în calitate de Cap al Trupului, deja l-a biruit pe inamic, iar noi, ca Trup al Său, trebuie să biruim și noi, stând în victoria Sa și perpetuând victoria lui Cristos pe pământ.

Biserica a fost produsă prin viața de înviere a lui Cristos, iar biserica este aici pentru a se supune sub guvernarea cerească, pentru a-l trata pe inamicul lui Dumnezeu și pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Aleluia, biserica trebuie să continue lucrarea biruitoare pe care Cristos a îndeplinit-o împotriva lui Satan și să aducă voia cerului pe pământ pentru a o îndeplini pe pământ (Evrei 2:14; 1 Ioan 3:8b; Col. 2:15; Psa. 149:5-9)!

Doamne Isuse, luăm conducerea ca biserică să ne supunem guvernării cerești, căci Tu ești Domnul nostru și Dumnezeul nostru. Amin, Doamne, fie ca biserica să se supună pe deplin guvernării cerești și să fie una cu tronul. Fie ca biserica să-l trateze pe inamicul lui Dumnezeu și să aducă împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Suntem pe pământ una cu Tine, Capul nostru înălțat, și continuăm războiul pe care Cristos l-a dus pe pământ. Doamne, stăm în victoria Ta și ducem la îndeplinire lucrarea Ta biruitoare pe care ai îndeplinit-o împotriva lui Satan. Fie ca împărăția lui Dumnezeu să vină pe pământ și fie ca voia lui Dumnezeu să se facă pe pământ, precum în ceruri!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Work of the Church is to Bring in the Kingdom of God and deal with God’s Enemy (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 6 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să exersăm cheile împărăției pentru a închide porțile Hadesului și pentru a zidi biserica

09/12/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

Trebuie să vedem din Matei 16 calea de a zidi biserica și inamicul clădirii; trebuie să cooperăm cu Domnul ca să închidem porțile Hadesului pentru ca biserica să fie zidită.

Săptămâna aceasta am ajuns la un nou subiect din seria “Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică”, și anume “Exersarea împărăției pentru zidirea bisericii.”

În Matei 16 Domnul Isus a menționat pentru prima dată biserica, iar această mențiune a fost în contextul împărăției; biserica este revelată într-un mod care este strâns legat de împărăție. Există o distincție între biserică și împărăție, deoarece fiecare din ele au un accent diferit, dar în acest context, biserica și împărăția sunt aproape sinonime.

Împărăția lui Dumnezeu este pur și simplu Dumnezeu Însuși ca viață; această viață a fost întrupată în Cristos, iar Cristos a venit pe pământ pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Cristos Însuși este împărăția lui Dumnezeu și oriunde era El, împărăția era acolo.

El a trăit viața împărăției și a trăit tot ceea ce a spus despre împărăție în cartea Matei; El era realitatea unică a împărăției pe pământ, stabilind un model, un exemplu, pentru noi toți.

Apoi, El a mers la cruce, a murit și a înviat și a devenit un Duh dătător de viață; ca Duhul, El este acum distribuit în noi. Cristos ca sămânța împărăției a fost semănat în solul omenesc al duhului nostru, iar așteptarea este ca această sămânță să crească în inima noastră.

El a fost semănat în duhul nostru, dar trebuie să crească în toate părțile inimii noastre. Pe măsură ce El crește în noi, se produce un domeniu; acest domeniu este un fel de viață, o viață ca cea a Domnului Isus, o viață care este realitatea împărăției, o viață care Îi este plăcută lui Dumnezeu și Îi îndeplinește scopul.

Povara și dorința Domnului a fost ca să nu fie Singurul care posedă această realitate și exprimă împărăția de sub guvernarea și domnia lui Dumnezeu, ci ca aceasta să fie într-un număr mare de oameni, credincioșii în Cristos, care compun biserica.

Ceea ce Dumnezeu dorește este ca nu doar Cristos să fie împărăția, ci și biserica să fie împărăția lui Dumnezeu. Deci, acum avem Capul și Trupul, Cristos și biserica, pentru a fi împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Astăzi cu toții suntem în acest proces de a deveni realitatea împărăției lui Dumnezeu.

Biserica a fost produsă prin moartea și învierea lui Cristos. Sămânța semănată în noi va crește în noi pentru a avea o expresie, iar aceasta este trăirea împărăției, o viață trăită de Domnul Isus și ea este duplicată și trăită din nou de către noi toți.

Acest domeniu, acest domeniu al împărăției, este domeniul în care biserica există, în care poate supraviețui, în care este menținută și în care este realitatea bisericii într-un anumit aspect. Această trăire – care este simultană cu creșterea seminței prin faptul că avem o viață profundă și interioară cu Domnul – are și o expresie, care este în viața noastră de zi cu zi.

Această trăire este trăirea corporativă de om-Dumnezeu, adică toți trăim viața de om-Dumnezeu și împreună suntem omogenizați pentru a fi o viață corporativă de om-Dumnezeu ca realitate a Trupului lui Cristos.

Dacă trăim cu toții viața împărăției, atunci cu toții împreună va exista o realitate a împărăției în mijlocul nostru, iar această realitate este recâștigarea Domnului; acesta este scopul lui Dumnezeu din punctul de vedere al împărăției și are legătură cu autoritatea Sa, cu stăpânirea Sa și cu guvernarea Sa pe pământ.

Deci, pe de-o parte, trebuie să dezvoltăm sămânța, să fim constituiți cu ea, să o udăm, să o cultivăm cu anumite experimentări ale vieții ascunse și profunde cu Domnul. Pe de altă parte, trebuie să avem o anumită exersare, un mod de viață, să aducem roadele Duhului, pentru a trăi astăzi viața împărăției și pentru a moșteni răsplata împărăției în epoca viitoare.

Să exersăm cheile împărăției pentru a închide porțile Hadesului și pentru a zidi biserica

Împărăția lui Dumnezeu astăzi este o adevărată exersare; când ajungem la problema împărăției lui Dumnezeu, trebuie să existe exersare, deoarece a trăi în împărăția lui Dumnezeu nu este un lucru natural sau spontan.

A ne exersa înseamnă a ne exercita energia, a trece la acțiune și a avea o anumită practică; exersarea nu este automată. Da, legea Duhului de viață este automată, dar împărăția necesită cooperarea noastră, exersarea noastră vigilentă zilnică.

Pentru ca împărăția să vină, trebuie să ne exersăm zilnic pentru împărăție; numai atunci când avem împărăția trăită printre noi, poate exista o adevărată zidire a bisericii. Dacă nu avem împărăția în realitate, putem face multe lucruri, dar biserica nu poate fi zidită.

În Matei 16:18 Tatăl i-a dat o revelație lui Simon Petru cu privire la Cristos – Fiul Dumnezeului cel viu – apoi Domnul a descoperit faptul că El Își va zidi biserica pe o asemenea revelație și cu pietre ca Petru, ființe umane transformate.

Și apoi Domnul a arătat că, pe măsură ce vrea să Își zidească biserica, sunt și porțile Hadesului acolo. De-a lungul veacurilor, a existat un război pentru zidirea bisericii, în timp ce porțile Hadesului încearcă să o distrugă, să o vătămeze și să o anuleze.

Problema lucrării lui Cristos în zidirea bisericii este porțile Hadesului. Trebuie să învățăm cum să exersăm cheile împărăției pentru a închide porțile Hadesului, astfel încât să se producă lucrarea de zidire.

Există multe mii de biserici pe pământ și mulți sfinți au povara zidirii bisericii, dar cât de multă zidire are loc? Totul depinde de cât de mult închidem porțile Hadesului.

Domnul ne-a dat cheile împărăției cerurilor și, orice legăm pe pământ, va fi legat în ceruri și orice dezlegăm pe pământ va fi dezlegat și în ceruri.

Porțile Hadesului au încuietori și există chei pentru aceste porți, astfel că Domnul ne-a dat cheile porților Hadesului. Doctrinar vorbind, aceste chei i-au fost date lui Petru pentru a aduce partea evreiască și cea a neamurilor într-un singur Trup în ziua de Rusalii și în casa lui Corneliu.

Dar nu dorim doar să cunoaștem interpretarea acestui lucru, ci aplicarea acesteia, cum putem aplica acest lucru la experiența noastră.

În această porțiune, Domnul a vorbit despre calea lui Satan, despre arma sa, de a opri, de a stopa și de a descuraja zidirea bisericii Domnului, iar această armă este porțile Hadesului.

Hades este locul unde morții locuiesc și sunt ținuți; este un loc al morții, precum Șeolul Vechiului Testament.

Moartea este foarte puternică, iar porțile Hadesului sunt porțile morții; orice iese din aceste porți (și există mai mult de o poartă) este în cele din urmă o formă de moarte. Ceea ce omoară biserica astăzi este moartea, toate tipurile și formele de moarte.

Ce înseamnă să închidem aceste porți? Înseamnă să închidem porțile morții, porțile Hadesului. Domnul are cheile morții și ale Hadesului; El este Domnul Cel înviat, înălțat și întronat, iar astăzi ni se dau cheile practice (vezi Matei 16:21-28) de a închide porțile Hadesului pentru zidirea bisericii.

Trebuie să cooperăm cu Domnul pentru a închide, a opri și a încuia porțile morții care opresc zidirea bisericii Domnului în bisericile locale.

Doamne Isuse, vrem să exersăm cheile împărăției pentru a închide, a opri și a încuia porțile Hadesului pentru ca biserica să fie zidită! Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine, exersând împărăția pentru a zidi biserica. Fie ca să nu cooperăm cu porțile Hadesului, ci să le identificăm, să le închidem și să eliberăm zidirea bisericii. O, Doamne, fie ca să aibă loc multă zidire actuală a bisericii prin exersarea cheilor împărăției de către biserică pentru a închide porțile Hadesului și pentru a elibera zidirea!

Să vedem calea de a zidi biserica și care sunt inamicii clădirii lui Dumnezeu

Matei 16 ne descoperă calea de a zidi biserica și, de asemenea, ne descoperă inamicul clădirii. Cristos – Fiul Dumnezeului cel viu – Își zidește biserica pe Sine Însuși ca piatră, cu pietre precum Petru, persoane transformate (Matei 16:16-18).

Dar porțile Hadesului, autoritatea lui Satan sau puterea întunericului, atacă biserica pentru a-L frustra pe Domnul de la zidirea bisericii.

Porțile Hadesului, pur și simplu, sunt autoritatea lui Satan, puterea lui de întuneric, care este doar moarte. Moartea este autoritatea satanică și puterea întunericului; acolo unde este moartea, puterea lui Satan este acolo.

Chiar și Domnul Însuși poate fi frustrat dacă nu închidem aceste porți; El a încuiat deja aceste porți, a fost victorios asupra morții, dar este preocupat de noi în viața noastră creștină actuală și în viața de biserică, dacă cooperăm cu El pentru a închide porțile.

Pentru a zidi biserica, Domnul a trebuit să treacă prin moarte și să intre în înviere (v. 21). Biserica există în domeniul morții și învierii; biserica a fost produsă în învierea lui Cristos și singurul mod în care putem fi în realitate în biserică este prin experimentarea și trăirea în învierea lui Cristos.

Cristos este Cristosul crucificat și înviat și El a încuiat porțile Hadesului; El nu Și-a fixat mintea pe lucrurile oamenilor ci pe lucrurile lui Dumnezeu, S-a lepădat de Sine Însuși și Și-a luat crucea și a rămas pe cruce.

Trebuie să-L urmăm – și anume să-L urmăm pe Cristosul crucificat și înviat și să folosim aceleași chei pe care El le-a folosit pentru a încuia porțile Hadesului. Chiar dacă a avut o umanitate perfectă, Domnul totuși S-a lepădat de Sine Însuși ca să facă voia lui Dumnezeu.

Biserica a fost produsă prin moartea și învierea lui Cristos (Ioan 12:24). Calea de a zidi biserica este prin crucificare și înviere (cf. 2 Cor. 4:10-12; Gal. 2:20). Biserica există și este zidită numai în domeniul învierii prin crucificare (Gen. 2:21-22; cf. Efes. 4:15-16).

Chiar înainte de a fi crucificat fizic, Domnul a trăit în domeniul morții și învierii; El a murit față de Sine Însuși, iar când S-a dus la cruce, a fost în cele din urmă dispus să renunțe la viața Sa – nu doar viața Sa sufletească, ci chiar viața Sa fizică.

Făcând acest lucru, El a intrat în domeniul învierii și în acest domeniu s-a produs biserica.

Petru, însă, când a auzit că Domnul urma să meargă să moară și să fie înviat, a avut o inimă bună față de Domnul și L-a mustrat și a încercat să-L împiedice să meargă la Ierusalim pentru a fi crucificat (Mat. 16:22).

El nu era un om posedat de diavol, ci mai degrabă, era o persoană care tocmai primise revelația de la Tatăl și, din inima sa bună față Domnul, L-a mustrat și a încercat să-L împiedice să meargă la cruce.

Dacă Domnul nu S-ar fi dus la Ierusalim să sufere, să moară și să fie înviat, nu ar exista biserica, iar scopul lui Dumnezeu nu s-ar fi împlinit!

Acesta este motivul pentru care Domnul a identificat repede faptul că Petru era o piatră de poticnire pentru El, pentru că vroia să-L descurajeze și să-L oprească, fiind un obstacol ca El să ia calea morții și învierii.

De fapt, nu era Petru, ci Satan, care ieșise prin una dintre porțile Hadesului, poarta sinelui lui Petru, încercând să-L frustreze pe Domnul de la zidirea bisericii (v. 23). Când Petru a vorbit, Satan a deschis o poartă a Hadesului.

Sinele, mintea și viața-suflet sunt principalele porți prin care Satan iese ca să atace și să vătămeze biserica (vv. 23-36).

Fie ca să ne dăm seama de acest lucru și să ne rugăm ca pe tot pământul porțile Hadesului să fie complet închise, altfel lucrarea de zidire va fi amânată și încetinită, iar Satan are ocazia de a ataca și de a vătăma viața de biserică.

Doamne Isuse, arată-ne care sunt porțile Hadesului și fă-ne cei care cooperează cu Tine în exersarea cheilor împărăției și în închiderea porților Hadesului. O, Doamne, arată-ne cum sinele, mintea și viața-suflet sunt porțile principale prin care Satan iese ca să atace și să vătămeze biserica. Fie ca să nu ne exprimăm sinele sau părerea noastră, ci să ne lepădăm sinele pentru zidirea bisericii. Fie ca să nu trăim viața-suflet, ci să o pierdem de dragul bisericii. O, Doamne, fie ca mintea noastră să fie înnoită în Cuvântul Tău până când devine mintea lui Cristos, utilă pentru zidirea bisericii!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Exercising the Keys of the Kingdom to Lock the Gates of Hades and Build up the Church (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 5 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Trăim viața împărăției în viața de biserică trăind și umblând în duhul

26/11/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă; noi, în calitate de credincioși, trebuie să trăim viața împărăției în viața de biserică prin trăirea și umblarea conform duhului contopit.

Biserica intră în existență atunci când autoritatea împărăției este exercitată asupra unui grup de oameni, iar atunci când permitem împărăției lui Dumnezeu să se manifeste și să stăpânească în noi, trăim în împărăția lui Dumnezeu și suntem zidiți în biserică.

Pe de o parte, biserica este produsă ca urmare al predicării evangheliei împărăției și prin autoritatea împărăției. Pe de altă parte, pentru a trăi astăzi în viața împărăției în viața de biserică, trebuie să exersăm cheile împărăției și să Îi permitem lui Dumnezeu să Își exercite autoritatea Sa asupra noastră.

Când Domnul Isus a menționat biserica în Matei 16:18, imediat El a menționat porțile Hadesului care încearcă să o domine. Oriunde este biserica, împărăția întunericului încearcă să domine.

Biserica nu este o adunare socială de oameni care cred în Dumnezeu și care se întâlnesc împreună; biserica este locul în care autoritatea împărăției lui Dumnezeu este exercitată asupra unui grup de oameni.

Când împărăția cerurilor poate să-și afirme autoritatea asupra noastră, putem fi zidiți ca biserică. Când ținem de Cristos ca Cap și Îl întronăm ca Împărat în ființa noastră, putem crește în El în toate lucrurile și putem fi zidiți ca biserică.

Cristos are calitatea de cap unică în biserică și nimeni nu poate înlocui autoritatea Sa în Trup. Pe măsură ce suntem grupați în viața de biserică, trebuie să conștientizăm că scopul grupurilor vitale este trăirea vieții împărăției – viața de om-Dumnezeu.

Aceasta înseamnă că trebuie să învățăm să exersăm autoritatea împărăției prin faptul că suntem una cu Capul și una unul cu altul și trăind împărăția în viața de biserică.

Când întâlnim situații care au nevoie de exercitarea autorității împărăției, noi, în calitate de biserică, putem fi una cu cerurile pentru a elibera pe pământ ce a fost eliberat în ceruri și pentru a lega pe pământ ce a fost deja legat în ceruri.

Viața de biserică este practicată în domeniul grupurilor vitale, în grupuri mici, și fiecare astfel de grup este o miniatură, o reprezentare a bisericii.

Căutăm să fim vitali, vii și activi, iar scopul este acela că trăim viața împărăției în viața de biserică și exersăm autoritatea Împăratului, a Aceluia pe care L-am întronat în ființa noastră și a cărui viață trăim.

Biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă; trăim viața împărăției în viața de biserică

Împărăția lui Dumnezeu și biserica nu pot fi separate, deoarece biserica este în realitate împărăția, iar împărăția este realitatea bisericii din această epocă.

Biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă, iar astăzi, în calitate de credincioși în Cristos, noi trebuie să trăim împărăția în viața de biserică (vezi Mat. 16:18-19; 18:17-18; 13:44-46 ; Rom. 14:17; 1 Cor. 4:20; Efes. 2:19; Col. 4:11; Apoc. 1:4-6).

De fiecare dată când Domnul Isus a vorbit despre biserică, El a menționat-o în legătură cu împărăția; aceasta indică cât de intim sunt relaționate împărăția și biserica (vezi Mat. 16:18-19; 18:17-18).

Pe de o parte, trebuie să trăim viața de biserică împreună cu toți sfinții, iar pe de altă parte, trebuie să conștientizăm că biserica autentică de astăzi este împărăția lui Dumnezeu în această epocă, și deci trebuie să trăim viața împărăției în viața de biserică.

Romani 14:17 dovedește faptul că biserica din această epocă este împărăția lui Dumnezeu. În timp ce Pavel vorbea despre primirea tuturor credincioșilor în viața de biserică, așa cum și Dumnezeu i-a primit, el spune că împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt.

Unii oameni spun că, atunci când Domnul a fost respins de către evrei, El a “suspendat” împărăția lui Dumnezeu și va veni din nou pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu la a doua Sa venire.

Cu toate acestea, în Romani 14:17 Pavel nu spune că împărăția lui Dumnezeu va fi dreptate, pace și bucurie, ci că împărăția lui Dumnezeu ESTE – este astăzi, acum.

Este corect să spunem că epoca prezentă este epoca bisericii, iar epoca următoare va fi epoca împărăției; cu toate acestea, este corect să spunem că împărăția lui Dumnezeu este astăzi aici, căci împărăția este realitatea bisericii și trăirea bisericii.

Când autoritatea împărăției lui Dumnezeu operează în noi, dreptatea, pacea și bucuria ne vor caracteriza viața de zi cu zi.

De fapt, dreptatea, pacea și bucuria sunt expresia lui Cristos; când El este exprimat prin noi, El este dreptate față de noi înșine, pace față de ceilalți și bucurie cu Dumnezeu.

Pentru a trăi împărăția în viața de biserică, trebuie să fim stricți și drepți față de noi înșine, fără să ne căutăm nici o scuză.

A trăi viața împărăției în viața de biserică înseamnă să trăim pașnic față de ceilalți, urmărind pacea și căutând să fim în pace cu ei.

Pentru a trăi viața împărăției în viața de biserică, trebuie să trăim cu bucurie înaintea lui Dumnezeu în Duhul Sfânt; Duhul Sfânt este duh de bucurie, iar atunci când trăim în duhul contopit, suntem plini de bucurie față de Dumnezeu.

În 1 Cor. 4:20 împărăția lui Dumnezeu se referă la viața de biserică (vezi v. 17), ceea ce implică faptul că, în sensul autorității, biserica din această epocă este împărăția lui Dumnezeu.

În Efes. 2:19 ni s-a spus că suntem concetățeni împreună cu sfinții, ceea ce indică că nu suntem doar membri ai casei lui Dumnezeu, ci și concetățeni în împărăția lui Dumnezeu, sfera în care Dumnezeu Își exercită autoritatea.

În Apoc. 1:6 ni se spune că acolo unde este biserica, acolo este împărăția lui Dumnezeu; biserica reprezintă împărăția.

Doamne Isuse, fie ca să trăim viața împărăției în viața de biserică astăzi. Fie ca să ne dăm seama că biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă. Aleluia, suntem concetățeni ai împărăției lui Dumnezeu împreună cu toți sfinții și, pe măsură ce trăim viața de biserică, putem trăi viața împărăției! Amin, Doamne, fie ca să trăim în împărăția lui Dumnezeu astăzi, fiind drepți față de noi înșine, pașnici față de ceilalți și plini de bucurie față de Dumnezeu. Fie ca Cristos să fie exprimat prin noi ca dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt pe măsură ce trăim viața de biserică astăzi!

Trăim viața împărăției în viața de biserică trăind și umblând în duhul

În viața de biserică astăzi suntem în împărăția lui Dumnezeu și, prin urmare, suntem sub stăpânirea, guvernarea, disciplina și exercitarea împărăției lui Dumnezeu (vezi 1 Cor. 6:9-10; Gal. 5:19-21; Efes. 5:5).

Aceasta înseamnă că există multe activități carnale și lucruri negative, cum ar fi comportamentul păcătos, adulterul, diviziunea, etc., care nu ar trebui practicate între noi, pentru că cei implicați în aceste lucruri nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu.

Cei care practică aceste lucruri nu au parte în viața practică de biserică astăzi și nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu în împărăția viitoare.

În recâștigarea Domnului, în același timp, suntem atât în împărăție, cât și în biserică, așa cum este reprezentată de comoara și perla din Matei 13:44-46.

Cu toate acestea, deși biserica astăzi este împărăția lui Dumnezeu, noi suntem în realitatea împărăției doar atunci când trăim, umblăm și ne avem ființa în duhul contopit, nu în omul natural (vezi Rom. 8:4; Gal. 5:16, 25).

Pur și simplu înțelegând că biserica autentică astăzi este împărăția lui Dumnezeu din această epocă, nu înseamnă că trăim automat în realitatea împărăției.

Suntem în realitatea împărăției în viața de biserică astăzi numai atunci când trăim și umblăm prin duhul nostru contopit.

Realitatea bisericii este împărăția lui Dumnezeu, dar realitatea acestei împărății este în duhul; Duhul realității este realitatea și, atunci când trăim în duhul contopit și umblăm conform duhului, suntem în realitatea împărăției.

Dacă trăim conform omului vechi sau trăim în carne sau în sine, suntem în afara împărăției lui Dumnezeu într-un mod practic, chiar dacă putem fi în domeniul vieții de biserică. Ori de câte ori suntem în carne, suntem în domeniul vechi al ființei umane decăzute, care a fost uzurpat de Satan în întregime pentru a-și forma împărăția.

Aceasta înseamnă că, deși am fost regenerați de Dumnezeu pentru a fi cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu, este posibil să trăim în împărăția lui Satan și nu în împărăția lui Dumnezeu, ori de câte ori nu trăim în duh.

Abia când trăim, umblăm, ne comportăm și ne avem ființa cu totul în duhul nostru – nu în omul nostru natural – suntem în împărăția lui Dumnezeu și, în realitate, suntem împărăția lui Dumnezeu.

Prin urmare, astăzi trebuie să trăim viața împărăției în viața de biserică prin trăirea și umblarea în duhul contopit.

Când ne întâlnim, trebuie să trăim și să umblăm în duhul și trebuie să ne exersăm duhul; altfel, întâlnirea noastră este o adunare socială a credincioșilor în Cristos.

Pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi și avem grijă de toate activitățile zilnice, trebuie să trăim și să umblăm în duh; când trăim în carne sau în sinele nostru, nu trăim în împărăția lui Dumnezeu, dar când ne fixăm mintea pe duh, ne întoarcem către duh, umblăm conform duhului și trăim în duh, în mod spontan trăim viața împărăției în viața de biserică.

Un mod foarte simplu de a trăi în duh este de a chema numele Domnului; conform cu 1 Cor. 12:3, nimeni nu poate spune “Isus este Domnul” sau “Doamne Isuse”, dacă nu este în Duhul Sfânt.

Doar atunci când suntem în duhul contopit, atingând duhul, putem declara că Isus este Domnul. Când spunem “Doamne Isuse”, declarăm că El este Domnul nostru și susținem autoritatea lui Isus Cristos.

Doamne Isuse, vrem să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu trăind, umblând și avându-ne ființa în duhul contopit. Mântuiește-ne din trăirea și umblarea în carne sau în sine. Mântuiește-ne din a mai trăi în împărăția lui Satan și sub autoritatea întunericului. Dragă Doamne Isuse, vrem să ne întoarcem către Tine, fixându-ne mintea pe duh și trăind și umblând în duhul, pentru a trăi viața împărăției în viața de biserică astăzi. Fie ca să nu fim doar în domeniul împărăției lui Dumnezeu și totuși să trăim în împărăția lui Satan – fie ca să fim în realitatea împărăției astăzi prin trăirea în duhul contopit!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Live the Kingdom Life in the Church Life by Living and Walking in the Spirit (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 3 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să fim găsiți în Cristos, avându-L pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă trăită la exterior

19/11/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Fiind cei care au excelența cunoașterii lui Cristos, noi dorim să fim găsiți în Cristos, nu având propria noastră dreptate, ci dreptatea lui Dumnezeu, luându-L pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă.

Modelul nostru în Domnul este apostolul Pavel; el obișnuia să fie pentru lege și în lege, dar după ce L-a cunoscut pe Cristos, a fost găsit de ceilalți în Cristos. El a avut excelența cunoașterii lui Cristos și, din această cauză, a socotit toate lucrurile ca pierderi și chiar a suferit pierderea tuturor lucrurilor, ca să-L câștige pe Cristos și să fie găsit în El.

La fel ar trebui să stea lucrurile și cu noi, căci am văzut ceva din Cristos și zi de zi vedem mai multe străluciri ale excelenței lui Cristos, deci suntem motivați să renunțăm la toate celelalte lucruri și să-L socotim doar pe Cristos ca fiind Cel mai excelent.

La fel ca în domeniul fizic, putem considera un anumit lucru – de exemplu, unul dintre noile iPad-uri sau gadget-uri – ca fiind foarte prețios, și plătim un preț foarte mare ca să-l câștigăm și să-l avem, tot așa, în domeniul spiritual, Cristos devine din ce în ce mai prețios pentru noi până acolo că socotim toate lucrurile ca pierderi de dragul Său.

Când socotim toate lucrurile ca pierderi și căutăm să-L câștigăm pe Cristos, vom fi găsiți de alții în Cristos. Dorința noastră este să-L cunoaștem pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos, să fim saturați cu Cristos și să fim găsiți în Cristos, pentru ca toți să ne vadă și să ne descopere în Cristos.

Unde suntem noi astăzi? Putem fi acasă, la serviciu, călătorind sau făcând una au alta, dar oare suntem în Cristos? Oare ne găsesc ceilalți în Cristos sau ne găsesc în moralitatea, etica, religia, cultura sau comportamentul nostru?

Acolo unde alții ne găsesc indică locul unde trăim, domeniul în care trăim.

Dacă vedem excelența lui Cristos, dacă Îl luăm pe Cristos ca viața și Persoana noastră și Îl trăim și Îl experimentăm, Îl vom câștiga pe Cristos și vom fi găsiți de către ceilalți în El.

Dorința noastră ar trebui să fie să fim saturați cu Cristos și umpluți cu El, avându-ne viața de zi cu zi cu toate activitățile ei în domeniul lui Cristos; vrem să fim găsiți de toți în Cristos.

În interiorul lui Pavel exista aspirația să-și aibă întreaga ființă cufundată în Cristos și saturată cu Cristos, pentru ca toți cei care îl vor observa – fie ființe spirituale, fie ființe omenești – să-l găsească pe deplin în Cristos.

Dorința noastră arzătoare ar trebui să fie ca noi să fim găsiți în Cristos.

Astăzi vrem să vedem mai mult în ce privește starea în care ar trebui să ne găsească alții – nu propria noastră dreptate, ci dreptatea lui Dumnezeu!

Să fim găsiți în dreptatea lui Dumnezeu, luându-L pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă

Dorința lui Pavel era să fie găsit în Cristos, nu având propria sa dreptate, ci dreptatea lui Dumnezeu (Fil. 3:9).

El a vrut să fie găsit în Cristos în starea de a nu avea propria sa dreptate care vine din lege, ci având dreptatea care este prin credința în Cristos, dreptatea care este din Dumnezeu și bazată pe credință.

Pavel obișnuia să aibă propria sa dreptate, care i-a fost dată de lege, dar acum dorea dreptatea lui Dumnezeu, adică o viață potrivită și onorabilă, o viață care este dreaptă, luându-L pe Cristos ca dreptatea sa subiectivă.

Există două aspecte ale faptului că Cristos este dreptate pentru credincioși; mai întâi El este dreptatea noastră ca noi să fim justificați de Dumnezeu în mod obiectiv, iar în al doilea rând, El este dreptatea noastră trăită la exterior ca manifestare a lui Dumnezeu.

Primul aspect este că Cristos este dreptatea credincioșilor pentru ca aceștia să fie justificați de Dumnezeu în mod obiectiv (vezi Romani 3:24-26; Fapte 13:39; Galateni 3:24b).

Atunci când credem în Cristos și aplicăm sângele Său, suntem îmbrăcați în veșminte albe; cu toții putem veni înaintea lui Dumnezeu Tatăl în credință și pace, deoarece suntem justificați și Cristos este dreptatea noastră.

Al doilea aspect este Cristos ca fiind dreptatea credincioșilor trăită la exterior ca manifestare a lui Dumnezeu, care este dreptatea în Cristos dată credincioșilor pentru ca aceștia să fie îndreptățiți în mod subiectiv (Rom. 4:25; 1 Pet. 2:24a; Iacov 2:24; Mat. 5:20; Apoc. 19:8).

Aleluia, acum Dumnezeu ne poate aproba ființa interioară și trăirea noastră, deoarece trăirea noastră Îl manifestă pe Cristos, care locuiește în duhul nostru!

Dacă aspirăm să facem parte din mireasă, ar trebui să purtăm în mod activ veșmintele noastre de nuntă, care este dreptățile sfinților; acestea semnifică nenumăratele fapte ale Cristosului viu în multe situații.

Când suntem un singur duh cu Domnul, luându-L pe El ca persoană a noastră, Îi permitem să trăiască în noi și Îl exprimăm prin sufletul nostru; această expresie este dreptatea strălucitoare și radiantă.

Dreptatea subiectivă a lui Dumnezeu în Fil. 3:9 este de fapt Dumnezeu Însuși devenind viața noastră de zi cu zi, o viață care este dreaptă cu Dumnezeu și cu omul.

Dacă suntem drepți cu Dumnezeu și cu omul, nu vom face nici un efort propriu de a păzi legea omenească sau de a trăi conform conștiinței noastre, căci Îl luăm pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă, dreptatea noastră trăită la exterior.

Pavel nu a vrut să trăiască în propria sa dreptate, dreptatea care provine din efortul omului de a păzi legea (Fil. 3:6, 9).

El a încercat atât de mult să păzească legea, dar când L-a văzut pe Cristos, a socotit toate lucrurile ca pierderi și chiar a suferit pierderea tuturor lucrurilor de dragul Lui, dându-și seama că a fost o pierdere de timp să încerce să fie drept.

Cristos este dreptatea noastră; El trăiește în noi, El trăiește din noi în exterior și El vrea să fie dreptatea noastră subiectivă, dreptatea noastră trăită la exterior în orice loc și în orice moment.

Oriunde ne-am afla, orice am face, Îl putem lua pe Cristos ca dreptatea noastră și să-L lăsăm să trăiască în noi multele dreptăți subiective, care devin veșmântul nostru de nuntă!

Doamne Isuse, Tu ești dreptatea noastră; trăiește în noi și fii dreptatea noastră subiectivă pretutindeni și tot timpul! Aleluia, Cristos este atât dreptatea noastră obiectivă înaintea lui Dumnezeu ca să ne facă acceptabili înaintea Sa, cât și dreptatea noastră subiectivă, dreptatea trăită la exterior în viața noastră de zi cu zi. Îți mulțumim, Doamne, ca noi nu suntem doar îndreptățiți de Dumnezeu în mod obiectiv, ci Îl și putem avea pe Cristos trăit din noi la exterior în mod subiectiv ca dreptate subiectivă în viața noastră de zi cu zi! Slavă Domnului!

Să fim găsiți în Cristos, avându-L pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă în credință

Pavel a vrut să trăiască în dreptatea lui Dumnezeu și să fie găsit în starea de a-L exprima pe Dumnezeu prin faptul că-L trăia pe Cristos; dacă vrem să fim găsiți în Cristos, trebuie să ne aflăm într-o asemenea stare (Fil. 1:20-21).

Pe de o parte, Cristos ne este adăugat, iar pe de altă parte, trecem prin multe lucruri aranjate de Dumnezeu pentru ca dreptatea noastră proprie să fie zdrobită și terminată până când suntem reduși la nimic.

Iov a trecut și el prin acest proces; el avea cunoștința despre Dumnezeu, dar nu avea prezența lui Dumnezeu și și-a exprimat dreptatea făcută prin el însuși, nu trăirea din Dumnezeu.

De aceea, când Dumnezeu i s-a arătat, el s-a scârbit de sine însuși, dându-și seama că auzise de Dumnezeu doar cu urechea, având cunoștință despre Dumnezeu, dar acum el L-a văzut pe Dumnezeu.

S-ar putea să fim oameni buni, etici, morali și spirituali, dar trebuie să ne dorim ca disciplina Duhului să fie în asemenea mod încât Domnul să trateze dreptatea noastră și să ne ajute să-L luăm pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă în credință.

Ce mare eliberare este atunci când suntem eliberați de dreptatea noastră din sine, iar pomul cunoștinței binelui și răului nu mai guvernează mintea noastră, ci mai degrabă, își are toporul pus la rădăcină.

Cum putem recunoaște dacă dreptatea cuiva este a lui însuși sau expresia lui Dumnezeu? Nu este ușor de recunoscut acest lucru, dar este ușor să “mirosim” ce aromă e emanată; când simțim un miros plăcut de Cristos, putem spune clar că Cristos trăiește în acea persoană, fiind dreptatea sa și îl ia pe Cristos ca dreptatea sa subiectivă.

Când iubim pe cineva, este ușor să mirosim dacă este vorba de o dragoste naturală sau dragostea Domnului exprimată prin noi; când dragostea Domnului este exprimată, există o dragoste care este în mod ceresc proaspătă, curată, dulce și divină.

Aceasta este dreptatea care este din Dumnezeu și bazată pe credință, pentru că este Dumnezeul iubitor care se manifestă prin copiii Săi. Această dreptate, Cristos ca dreptatea noastră subiectivă, se bazează pe credință și este condiționată de credință.

O astfel de dreptate nu vine prin eforturile noastre, prin osteneala noastră sau prin zbaterile noastre; mai degrabă, este ceva spontan, ceva trăit din noi la exterior.

Cristos este infuzat în noi pentru a fi credința noastră și căutăm să-L câștigăm, să trăim în El și chiar să ne odihnim în El; am fost crucificați cu Cristos, iar viața pe care o trăim acum în trup o trăim în credință, credința Fiului lui Dumnezeu care ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi (Gal. 2:20).

Trăirea noastră de astăzi este în credință, fiind condiționată de credința lui Cristos; se bazează pe credința lui Cristos, nu pe o credință care o putem produce noi înșine. Aleluia, Cristos este viața noastră; El este credința noastră, iar prin credință ne dăm pe noi înșine deoparte și Îl luăm pe Cristos ca viața noastră.

Deci, pentru că nu avem încredere în carnea noastră, o lăsăm deoparte, Îl luăm pe Cristos prin credință și trăim prin El; în mod spontan, Dumnezeu este trăit din noi spre exterior, El Se manifestă prin noi și este exprimat dinăuntrul nostru.

Fie ca Domnul să aibă o cale să ne aducă într-o asemenea stare și situație, în care toți să fim găsiți în Cristos, avându-L pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă, pentru ca toți să putem spune că suntem într-o stare de a-L avea pe Dumnezeu trăit din noi la exterior! Amin!

Doamne Isuse, fie ca Cristos să fie savurat de către noi, trăit în noi, exprimat prin noi și manifestat în noi. Te luăm pe Tine ca viața noastră, Doamne, și ne odihnim în Tine; ne exersăm duhul de credință pentru a nega sinele și pentru a respinge carnea, și Îl luăm pe Cristos prin credință pentru a-L trăi pe El! Amin, Doamne, dorim să trăim în dreptatea lui Dumnezeu și să fim găsiți în starea de a-L exprima pe Dumnezeu trăindu-L pe Cristos! În noi înșine nu putem reuși, nu putem face față și nu ne stă în putință – dar spunem Amin cuvântului Tău, ne oprim din încercarea noastră și Te lăsăm pe Tine să trăiești în noi, să curgi în noi și să fii exprimat prin noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Found in Christ, having Christ as our Subjective Righteousness Lived out in us (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 6 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

La fel ca Pavel, avem aspirația de a-L câștiga pe Cristos și de a fi găsiți în Cristos de către toți oamenii

18/11/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Dorința lui Pavel era să fie găsit în Cristos, în starea de a nu avea propria sa dreptate, ci dreptatea care este prin credința în Cristos, dreptatea care este din Dumnezeu și este bazată pe credință (Fil. 3:9).

În trecut, Pavel era găsit în lege de către toți; el a urmărit dreptatea care venea din lege, a păzit legea, a considerat legea ca fiind cel mai înalt standard și cel mai prețios lucru și, ori de câte ori cineva îl întâlnea, el era găsit în dreptatea dată de lege.

Dar după ce Pavel L-a cunoscut pe Cristos și a obținut excelența cunoașterii lui Cristos, el nu mai dorea să fie găsit în lege, ci în Cristos. El a considerat toate lucrurile ca pe o pierdere de dragul lui Cristos.

Fie ca să vedem ceea ce Pavel a văzut și fie ca să fim alimentați și motivați în interior să urmăm modelul lui Pavel și să fim găsiți în Cristos.

În Fil. 2:19-20 Pavel a spus despre Timotei că era unul dintre puținii – de fapt singurul – care era de același suflet cu el. A fi de același suflet cu Pavel înseamnă că a fost pe deplin una cu el, până acolo încât avea grijă de sfinți și de biserici, așa cum a făcut-o Pavel, și a fost una în duh și în suflet cu Pavel.

Prin dispoziție, Timotei era foarte diferit de Pavel, dar, în calitate de copil spiritual al lui Pavel, a fost disciplinat de el pentru a deveni un singur suflet cu Pavel.

Pavel a devenit un model pentru toți cei care cred (1 Tim. 1:6) și astăzi putem urma modelul său de a fi un om-Dumnezeu care îl urmează pe Cristos și Îl trăiește pe Cristos, se roagă într-un singur gând cu Cristos, trece prin suferințe unit cu Cristos, Îl experimentează și Îl savurează pe Cristos.

Sufletul lui Pavel a fost câștigat pe deplin de Cristosul atotinclusiv, iar Timotei a fost deschis duhului și perfectării lui Pavel, astfel încât mintea, viziunea, opinia, gândul, raționamentele, gândirea, emoțiile și simțământul său, împreună cu intențiile și motivele sale s-au potrivit cu cele ale apostolului Pavel.

Acesta este motivul pentru care Pavel a putut spune atât în 1 Cor. 4:17 cât și în 1 Tim. 3:10-11 că Timotei putea să le amintească celorlalți de căile sale care sunt în Cristos Isus, pentru că el urma îndeaproape învățătura, conduita, scopul, credința, îndelunga-răbdare, dragostea, răbdarea, persecuțiile și suferințele lui Pavel.

Fie ca să învățăm de la Pavel, ca același duh, atitudine, scop și credință să fie și în noi; fie ca alții să ne găsească în Cristos în toate lucrurile!

Fie ca să nu căutăm doar lucrurile noastre, ci lucrurile lui Cristos Isus, care sunt grija pentru sfinți și biserici conform lui Dumnezeu, și fie ca să avem excelența cunoașterii lui Cristos, până acolo încât să considerăm toate celelalte lucruri ca pierderi și să căutăm să fim găsiți în Cristos.

Dorința lui Pavel a fost să fie găsit în Cristos, să fie saturat cu Cristos, pentru ca toți să-l găsească în Cristos

În Fil. 3:8-9 vedem că Pavel a suferit pierderea tuturor lucrurilor și le-a socotit ca pe un gunoi pentru a-L câștiga pe Cristos și pentru a fi găsit în El.

De asemenea, dorința sa era să fie găsit în Cristos în starea de a avea dreptatea care este din Dumnezeu bazată pe credință, fără a avea propria sa dreptate care era din lege.

Când Pavel era în religia iudaică sub lege, dorința sa era să fie găsit de ceilalți în lege; legea era totul pentru el și tot ceea ce făcea era în lege și conform legii.

Dar când Pavel L-a cunoscut pe Cristos, când a fost convertit de la lege la Cristos, el a fost transferat din lege și din fosta sa religie în Cristos, și astfel a devenit “un om în Cristos” (2 Cor. 12:2).

Acum el nu numai că nu mai căuta să fie găsit în lege și să îndeplinească legea în modul exterior, ci și considera toate realizările și scopurile sale anterioare ca pe un gunoi, și a abandonat toate celelalte lucruri – chiar suferind pierderea tuturor lucrurilor, ca să poată fi găsit în Cristos.

Acum Pavel se aștepta să fie găsit în Cristos de către toți cei care îl observau; indiferent dacă era vorba de iudei, credincioși, neamuri, îngeri sau demoni, Pavel dorea să fie găsit în Cristos.

El aspira să-L cunoască pe Cristos, să-L experimenteze pe Cristos, să fie găsit în Cristos și să-și aibă întreaga ființă în Cristos, fiind cufundat în Cristos și saturat cu Cristos, până la măsura în care toți cei care îl observă să îl găsească în Cristos. Ce minunat!

Indiferent dacă era în libertate sau în închisoare, Pavel dorea să fie găsit de alții nu în mediul exterior sau în simțămintele interioare cu privire la ceea ce i se întâmplă, ci în Cristos.

Ce înseamnă să fim găsiți în Cristos? Înseamnă că suntem observați, văzuți sau descoperiți de alții în Cristos; când alții ne privesc, ne găsesc în Cristos.

Pavel a văzut excelența cunoașterii lui Cristos și a socotit toate lucrurile ca pierderi; apoi, a suferit pierderea tuturor lucrurilor, pentru că și-a dat seama că Cristos trebuie să fie totul – dragostea, bunătatea, umilința, înțelepciunea, răbdarea, intenția, atitudinea și chiar cuvintele, rostirile și expresiile sale.

Prin urmare, din cauza acestei excelențe a cunoașterii lui Cristos, Pavel a fost dispus să socotească toate lucrurile ca pierderi.

Mai mult, Pavel a suferit pierderea tuturor lucrurilor și le-a socotit ca pierdere, ca pe un gunoi, ca să-L câștige pe Cristos și să fie găsit în El. Ce model!

Pavel este modelul nostru în Domnul și trebuie să-l imităm văzând mai întâi o viziune a excelenței lui Cristos, și apoi socotind toate lucrurile ca pierderi de dragul lui Cristos; atunci Îl vom câștiga pe Cristos și vom fi găsiți în Cristos.

Doamne Isuse, căutăm să fim găsiți în Tine de către toți oamenii. Fie ca întreaga noastră ființă să fie cufundată în Cristos și saturată cu Cristos, astfel încât toți cei care ne observă să ne descopere în Cristos. Amin, Doamne, fie ca toți cei care ne văd sau ne observă să ne găsească în Cristos în orice moment. Aspirația noastră este să fim găsiți în Cristos, avându-ne ființa și trăirea noastră în nimic altceva decât în Cristos. Doamne, fie ca să vedem revelația lui Cristos și să avem excelența cunoașterii lui Cristos, astfel încât să socotim toate celelalte lucruri ca pierderi și să-L câștigăm pe Cristos, fiind găsiți în El.

Să avem aspirația de a fi cufundați și saturați cu Cristos pentru a fi găsiți în Cristos

Fie ca și noi să avem aspirația de a fi găsiți în Cristos, adică să ne avem întreaga ființă cufundată și saturată cu Cristos, astfel încât toți cei care sunt în jurul nostru și ne observă să ne găsească pe deplin în Cristos.

Cu toții trebuie să avem dorința arzătoare de a fi găsiți în Cristos (Fil. 3:9). Este un lucru ca noi să avem o înțelegere doctrinară și să fim de acord cu faptul a fi găsiți în Cristos, dar este un alt lucru să fim găsiți în Cristos în viața noastră de zi cu zi.

De exemplu, dacă cineva vine să ne viziteze acasă la noi, unde ne va găsi? Oare ne va găsi în comportamentul nostru bun, în temperamentul nostru sau în Cristos? Când alții ne întâlnesc și nu suntem la întâlnire, unde ne găsesc?

Dacă trăim în cultura noastră, în obiceiurile noastre, în religia noastră sau în comportamentul nostru bun, ceilalți ne vor găsi în aceste lucruri. Indiferent de domeniul în care trăim, acesta este locul în care suntem găsiți de alții.

Dacă trăim în Cristos, dacă avem excelența cunoașterii lui Cristos, ceilalți ne vor găsi în Cristos și vom fi descoperiți de către ei în Cristos.

Dacă vedem viziunea că Cristos trebuie să fie totul al nostru, dacă avem excelența cunoașterii lui Cristos, Îl vom lua pe Cristos ca dragostea, bunătatea, umilința, înțelepciunea, răbdarea, intenția și atitudinea noastră.

Dacă ne dăm seama că Cristos este totul al nostru, Îl vom lua pe Cristos ca pe cuvintele noastre, rostirile noastre și expresiile noastre. Când vom avea excelența cunoașterii lui Cristos, vom fi dispuși să socotim toate lucrurile ca pierderi; în plus, vom suferi chiar și pierderea tuturor lucrurilor, considerându-le ca pe un gunoi pentru a-L câștiga pe Cristos și să fim găsiți în El.

O, fie ca să vedem o viziune a scumpătății lui Cristos și fie ca să-L câștigăm pe Cristosul pe care L-am văzut! Odată ce vom vedea o viziune a scumpătății lui Cristos, vom plăti orice preț ca să-L câștigăm pe El, și vom fi găsiți de către ceilalți în Cristos.

A-L cunoaște pe Cristos nu înseamnă doar a avea cunoștințe despre El; doar să știm că Cristos este atât de bun, atât de dulce, atât de măreț și atât de bogat nu este suficient – trebuie să câștigăm chiar persoana Sa.

Pentru a-L câștiga pe Cristos, trebuie să vedem scumpătatea Sa și să socotim toate celelalte lucruri ca pierderi, suferind chiar și pierderea tuturor lucrurilor.

Cristos este realitatea umbrelor tuturor lucrurilor pozitive (Col. 2:16-17) și El este întruparea plinătății Dumnezeirii (Col. 2:9).

Ca să-L câștigăm pe Cristos înseamnă experimentarea, savurarea și luarea în posesie a bogățiilor Sale nepătrunse (Efeseni 3:8). Amin, pe măsură ce Îl câștigăm pe Cristos, vom trăi și noi în El și, în experimentarea noastră, vom deveni cei care sunt în El.

Pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos, Îl experimentăm pe Cristos și Îl câștigăm pe Cristos, vom fi găsiți în Cristos; când alții ne vor observa, ne vor găsi în Cristos.

Nu vom fi găsiți în virtuțile noastre, ci doar în Cristos și numai în El. Iar dacă Îl câștigăm pe Cristos și trăim în El, El ca dreptatea noastră va deveni expresia noastră în fața lui Dumnezeu și a omului; vom fi apoi găsiți în Cristos nu doar într-un mod general, ci într-un mod practic, într-un mod real.

Ființele umane, oamenii și tot felul de ființe spirituale, precum îngerii și demonii, ne urmăresc cu toții; ei știu unde suntem, chiar și atunci când “facem un spectacol” sau încercăm să-i convingem că suntem în altă parte… Fie ca toți oamenii și toate ființele să ne găsească în Cristos!

Fie ca să fim dispuși să ne pierdem propria dreptate și să nu mai încercăm să facem ce este corect, ca să putem avea dreptatea care vine din Cristos, în credință!

Doamne, este dorința și aspirația noastră ca toată ființa noastră să fie cufundată și saturată cu Cristos, pentru ca toți cei care ne observă să ne găsească pe deplin în Cristos. Amin, Doamne Isuse, dorința noastră arzătoare este să fim găsiți în Cristos. Fie ca să nu căutăm să avem propria noastră dreptate făcută de noi sau din vreo lege sau rânduială, ci să căutăm să-L cunoaștem pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos, să-L experimentăm pe Cristos și să-L câștigăm pe Cristos, ca să putem fi găsiți în Cristos. Dragă Doamne, nu vrem să fim dați de rușine în nicio situație, ci mai degrabă să fim găsiți în Cristos!