Experimentăm pe Cristos

Trebuie să dorim să profețim, să vorbim pentru Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să vorbească prin noi

20/03/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Dumnezeu vrea ca noi toți – cei mântuiți și regenerați – să profețim în calitate de profeți; Dumnezeu vrea ca noi să fim atât de una cu El încât El vorbește dinăuntrul nostru și prin noi, conform principiului încarnării, și ar trebui să dorim și noi să profețim.

În Num. 11:29 vedem dorința lui Moise ca nu doar el sau câțiva anume, ci ca tot poporul lui Dumnezeu să fie profeți, ca Dumnezeu să-Și pună Duhul Său peste toți, ca ei să vorbească cuvântul lui Dumnezeu! Amin!

Dumnezeu dorește ca noi toți să profețim; El vrea ca să vorbim pentru Dumnezeu și să-L vorbim pe Dumnezeu. De asemenea, Moise a dorit ca tot poporul lui Dumnezeu să profețească.

În Noul Testament Pavel a prezentat cea mai excelentă cale ca noi să zidim biserica, și anume ca să profețim (vezi 1 Cor. 14). Când ne întâlnim cu sfinții, cu toții putem profeți – cu toții putem vorbi pentru Dumnezeu și putem să-L vorbim pe Dumnezeu.

Fie ca Domnul să ne impresioneze cu acest lucru și fie ca să ne rugăm înaintea Lui cu privire la aceasta.

S-ar putea să fim unii cărora nu le place să vorbească în fața altora sau putem fi înclinați în mod natural să fim tăcuți când vine vorba de lucrurile lui Dumnezeu și Biblia. Cu toate acestea, atunci când ne întâlnim cu prietenii sau familia noastră, nu avem nicio problemă să vorbim și să ne facem de cunoscut părerile și dorințele.

Trebuie să avem o dorință de a profeți în întâlnirile bisericii și trebuie să avem în orice moment dorința de a profeți, vorbind pentru Dumnezeu și vorbindu-L pe Dumnezeu.

Totul începe cu această dorință; am fost născuți din nou cu capacitatea de a vorbi pentru Dumnezeu și, în duhul nostru regenerat, există o capacitate înnăscută de a vorbi pentru Dumnezeu și a profeți.

Deci, când ne adunăm împreună sau când întâlnim un frate sau o soră, trebuie să învățăm nu doar să ne deschidem Domnului și să-L savurăm, ci și să profețim, adică să-I permitem Domnului din noi să vorbească prin noi.

Domnul duce la îndeplinire toate lucrurile prin vorbirea Sa; El a creat universul prin vorbirea Sa, El a adus viața divină în duhul nostru prin vorbirea Sa și El ne determină să continuăm viața creștină și viața de biserică prin vorbirea Sa.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu vorbitor și El nu este mulțumit atunci când poporul Său nu Îl vorbesc pe El sau nu vorbesc pentru El.

Așa cum părinții sunt foarte fericiți să-și vadă copiii vorbind și, chiar dacă aceștia fac greșeli, ei învață vorbind și vorbind și vorbind, tot așa Domnul este fericit când credincioșii din Cristos învață să profețească și doresc să profețească.

Astăzi suntem în recâștigarea Domnului, în mișcarea Sa pentru închiderea acestei epoci; cu toate acestea, dacă nu vorbim, acest lucru nu se va întâmpla. Cu toții trebuie să dorim și să căutăm cu sinceritate să vorbim pentru Dumnezeu!

Dumnezeu vrea ca credincioșii Săi să profețească – trebuie să dorim să profețim, să vorbim pentru Dumnezeu și să-L vorbim pe Dumnezeu

Eu doresc ca toți [...] mai ales să profețiți [...] pentru ca biserica să primească zidire sufletească. 1 Cor. 14:5 — Eu doresc ca toți […] mai ales să profețiți […] pentru ca biserica să primească zidire sufletească. 1 Cor. 14:5

Darul de vârf care se dezvoltă în creșterea noastră în viață prin savurarea lui Cristos de către noi este profeția; profeția zidește biserica, iar profeția este darul excelent (1 Cor. 14:4-5).

Trebuie să creștem în viață și să-L savurăm pe Domnul, pentru a putea profeți; ar trebui să dorim să profețim, realizând că Dumnezeu vrea și chiar are nevoie ca credincioșii Săi să profețească.

Ar trebui să urmărim dragostea, să dorim cu sinceritate darurile duhuale și mai ales ca să profețim (1 Cor. 14:1). Ar trebui să căutăm să excelăm pentru zidirea bisericii; nu ar trebui să facem doar lucruri care ne zidesc și satisfac, ci trebuie să facem lucruri care zidesc biserica.

Dumnezeu vrea ca credincioșii Săi să profețească, iar calea excelentă de a zidi biserica este să profețim. Trebuie să devenim deplini, să abundăm și să revărsăm în dorința noastră de a profeți.

Trebuie să-L urmărim pe Domnul într-o asemenea măsură încât noi toți să profețim vorbind pentru Domnul, vorbindu-L pe Domnul în afară, și vorbindu-L pe Domnul întru alții. Aceasta ar trebui să fie dorința noastră, iar profeția noastră ar trebui să fie nu doar în întâlnirile bisericii, ci și acolo unde Domnul ne-a pus.

Trebuie să dorim să profețim, dându-ne seama că, vorbind pentru Dumnezeu și vorbindu-L pe Dumnezeu, Îl putem administra altora pe Cristos pentru zidirea bisericii.

Profeția este darul excelent produs în creșterea vieții divine prin savurarea de către noi a lui Cristos pentru zidirea bisericii (Matei 16:18; 1 Cor. 14:4).

În Noul Testament suntem atât împărați cât și preoți și profeți care profețesc pentru Dumnezeu (vezi Apocalipsa 1:5-6; 20:4; 1 Cor. 14:31).

În Vechiul Testament existau aceste trei grupuri de oameni: împărații, preoții și profeții; când împărăția și preoția erau degradate și slăbite, Dumnezeu ridica profeții pentru a le întări.

În Noul Testament, însă, calitatea de preot, împărat și profet este pentru toți credincioșii, căci toți credincioșii sunt împărați, iar noi suntem mântuiți pentru a fi o împărăție de preoți și suntem aici pentru cuvântul lui Dumnezeu și mărturia lui Isus.

Aleluia, noi, ca oameni regenerați și mântuiți, putem să vorbim pentru Dumnezeu, putem să profețim pentru Dumnezeu (Ioan 3:3, 5-6; 1 Cor. 14:31-32)!

Și Dumnezeu dorește ca fiecare dintre noi – fiecare dintre credincioșii Săi – să profețească, adică să vorbească pentru El și să-L vorbească la alții.

Pentru a profeți, însă, trebuie ca mai întâi să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să-L experimentăm pe Cristos; nu putem vorbi pentru Dumnezeu și nu putem vorbi despre Dumnezeu dacă nu-L cunoaștem pe Dumnezeu și nu-L experimentăm pe Cristos.

Faptul de a vorbi pentru Dumnezeu, profeția, nu înseamnă doar a ne deschide gura la întânire și a citi câteva versete sau a da mărturie despre cum ne-a vindecat Dumnezeu sau cum El a făcut ceva pentru noi.

A vorbi pentru Dumnezeu fără a-L vorbi pe Dumnezeu, fără Duhul vieții, este doar o vorbire comună și obișnuită a omului, nu o profeție.

Fie ca noi să fim mântuiți de vorbirea obișnuită pe măsură ce Îl savurăm pe Dumnezeu, citim cuvântul Lui, ne rugăm asupra Cuvântului și Îl experimentăm pe Cristos, pentru ca noi să avem ceva în noi care să poată curge pentru zidirea Trupului lui Cristos!

Doamne Isuse, pune în noi o dorință arzătoare de a profeți pentru Dumnezeu, o dorință de a vorbi pentru Dumnezeu și de a-L vorbi pe Dumnezeu! Fie ca să ne dăm seama că toate persoanele regenerate și mântuite sunt capabile să profețească pentru Dumnezeu, și fie ca să ne străduim să vorbim pentru Dumnezeu în întâlnirile bisericii. Amin, Doamne, crești în noi și păstrează-ne în savurarea și experimentarea Ta, dorind cu stăruință acest dar excelent al profetiei. Fie ca să-L experimentăm pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos și să creștem în viață în fiecare zi și să dorim cu stăruință să profețim!

Dumnezeu vrea să vorbească în noi și prin noi în principiul încarnării

Cum profețim? Există multe păreri duhuale cu privire la profetie, iar atunci când majoritatea credincioșilor aud acest subiect, imediat se îndepărtează. Dar Dumnezeu dorește să profețim, iar dorința noastră este să profețim pentru zidirea bisericii.

Dumnezeu vrea să vorbească în noi și prin noi conform principiului încarnării (1 Cor. 6:17; 7:25, 40).

Acest lucru este văzut în 1 Cor. 7, unde Pavel și-a dat părerea cu privire la căsătorie; el și-a exersat duhul pentru a fi un singur duh cu Domnul și, adresându-se surorilor în privința căsătoriei, la un moment dat a spus că nu are o poruncă de la Domnul, dar el și-a dat propria părere; apoi a concluzionat spunând: Cred că și eu am Duhul lui Dumnezeu.

Pavel și-a dat părerea și, într-un fel, această părere a fost considerată drept cuvântul Bibliei sub inspirația Duhului lui Dumnezeu.

Acest lucru arată că Pavel a fost perfecționat de către Dumnezeu într-o asemenea măsură, încât slujirea lui a devenit chiar rostirea inspirației divine, iar vorbirea lui a fost atât de precisă, încât nici un singur cuvânt nu a ratat țelul.

Cuvântul lui Pavel nu doar că conține cuvântul lui Dumnezeu, dar este atât de precis încât chiar și fiecare propoziție și frază atinge țelul.

Cum a dobândit el această slujbă? El a fost tratat pe deplin de către Dumnezeu; Dumnezeu a lucrat asupra lui până la punctul în care gândurile, cuvintele, deciziile și opiniile sale erau toate aprobate de Dumnezeu; ele erau corecte și exacte în ochii lui Dumnezeu.

Cu Paul nu a existat exactitatea unei mașini, ci precizia unei persoane. Aici vedem cum Dumnezeu își pune Cuvântul în om și apoi îl eliberează prin om; Dumnezeu nu vrea ca poporul Său pur și simplu să repete verbal ce El vorbește, lucru care nu este chiar atât de dificil, ci vrea ca omul să profețească, să vorbească pentru Dumnezeu și să-L vorbească pe Dumnezeu.

Mai întâi Dumnezeu își pune povara în om, iar omul trebuie să exprime această povară prin propriile sale cuvinte; omul trebuie să-și exerseze gândul, căutând înaintea Domnului până când cuvântul este eliberat, și atunci Dumnezeu îl va recunoaște drept cuvântul Său.

Slujba Noului Testament nu este una în care Dumnezeu dictează mesajul cuvânt cu cuvânt și apoi omul repetă în mod robotic; mai degrabă, când un om primește cuvântul în Noul Testament, lumina strălucește mai întâi în duhul omului ca o pâlpâire, creând o povară în duhul omului pentru cuvânt.

Această licărire de lumină poate dispărea repede, dar omul trebuie să-și exerseze propria minte pentru a prinde această strălucire și a fix această lumină cu gândurile sale; el trebuie să-L caute pe Dumnezeu pentru rostire, să primească propoziții pentru a cristaliza această lumină și, pe măsură ce se gândește și se roagă, poate veni o frază…

El poate avea un sentiment, o judecată sau o opinie și poate să o spună. Apoi, în timp ce omul își exprimă sentimentul, judecata și opinia sa interioară, povara din duhul său este eliberată; cu cât vorbește mai mult, cu atât lumina din duhul său este eliberată.

La un moment dat, chiar dacă omul își spune propriile cuvinte și își exprimă propriile sale gânduri, sentimente și opinii, când termină de vorbit, Dumnezeu le recunoaște ca fiind ale Sale.

Dumnezeu pune atât de multă încredere în slujitorii Săi încât El le-ar da o lumină, o povară, o impresie, și apoi El ar lăsa în sarcina lor să înțeleagă și să facă propuneri și sugestii cu privire la aceasta; și deși acestea sunt propriile lor afirmații, Dumnezeu își pune încrederea în ceea ce ei fac.

Dumnezeu vrea să lucreze în om în așa fel încât omul să fie la fel ca El în opiniile, gândurile, sentimentele și opiniile Sale. El vrea ca dorința noastră să fie una cu dorința Lui, dragostea noastră să fie aceeași cu dragostea lui Dumnezeu, și să nu ne abatem în gândirea noastră de la gândul Său. Când acesta lucru are loc, vorbirea noastră va fi întotdeauna însoțită de prezența Duhului.

Aceasta este predicarea profeților din Noul Testament și aceasta este slujba cuvântului din Noul Testament.

Modul în care Dumnezeu vrea ca noi să profețim este în principiul încarnării. Vorbirea pentru Dumnezeu și vorbirea lui Dumnezeu înseamnă să vorbim prin Duhul lui Dumnezeu; Duhul este întotdeauna gata să vorbească cu noi și prin noi (1 Corinteni 12:3; 14:32).

Cu toate acestea, pentru a profeți în sensul de a vorbi pentru Dumnezeu și de a vorbi despre Dumnezeu necesită multă creștere în viață (Efeseni 4:15).

Mai întâi trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să-L experimentăm pe Cristos (Evrei 8:10-11; Fil. 3:7-15), căci dacă nu avem o cunoaștere adecvată despre Dumnezeu și o experimentare potrivită din Cristos, nu avem nimic să vorbim pentru El și nu-L putem vorbi mai departe.

Trebuie să ne exersăm să fim un singur duh cu Domnul, căutând să auzim de la El și să ne exersăm ființa interioară pentru a captura cuvântul Său, a ne gândi la el, a ne ruga cu cuvântul, pentru a-l aplica și a-l vorbi mai departe.

Dumnezeu vrea ca poporul Său să profețească în principiul încarnării, care este acela că Dumnezeu vorbește în om – omul este cel care vorbește, totuși Dumnezeu este cel care își spune cuvântul prin om; omul este cel care își spune părerile – dar acestea sunt opiniile lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vorbește-ne și vorbește prin noi pentru zidirea bisericii. Fie ca profetia noastră să fie vorbirea Duhulului lui Dumnezeu care trăiește în noi și ne vorbește. Vrem să fim un singur duh cu Tine, Doamne, și vorbim cuvântul Tău care ne este descoperit și este capturat de noi prin căutarea ființei noastre interioare înaintea Ta. Fie ca să creștem în viață zi de zi, prin cunoașterea de către noi a lui Cristos, prin savurarea lui Cristos și experimentarea de către noi a lui Cristos, pentru ca să profețim pentru zidirea, încurajarea și mângâierea altora în biserică!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We must Desire to Prophesy, to Speak for God, so that God may Speak through us, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 9 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Așa cum Cristos este Profetul ridicat de Dumnezeu, la fel și noi suntem profeți care vorbesc Cuvântul lui Dumnezeu

18/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Așa cum Cristos este Profetul ridicat de Dumnezeu, tot așa și noi astăzi ca frații Săi și fii ai lui Dumnezeu suntem profeți care vorbesc Cuvântul lui Dumnezeu.

În Deut. 18:15 Moise a profețit că Dumnezeu va ridica un profet din poporul lui Israel care va fi ca el, rostind Cuvântul lui Dumnezeu așa cum i-a poruncit Dumnezeu; pe El toți Îl vor asculta.

Contextul de aici este acela că copiii lui Israel s-au temut de Dumnezeu și de vorbirea Lui când au văzut tunetele și fulgerele și norii și fumul care înconjurau Muntele Horeb, așa că i-au spus lui Moise să urce pe munte pentru ei.

Dorința lui Dumnezeu a fost, este și pentru totdeauna va fi aceea ca poporul Său să fie profeți, cei care Îl cunosc pe Dumnezeu, cunosc Cuvântul Lui și cunosc dorința și povara inimii Lui ca să vorbească pentru Dumnezeu, să-L vorbească pe Dumnezeu și să-L vorbească pe Dumnezeu în alții.

Cu toate acestea, în cazul copiilor lui Israel, le era frică să fie în prezența lui Dumnezeu și i-au spus lui Moise să urce pe munte în locul lor.

Acest lucru este același fel de învățătură care a fost perpetuată în biserica romano-catolică, în protestantism și, de asemenea, în multe denominațiuni evanghelice: nu toți pot veni la Dumnezeu ca să cunoască cuvântul Său pentru a vorbi pentru Dumnezeu, așa că e nevoie de cineva special pentru a face acest lucru în locul lor.

Acest lucru este greșit și nu e în conformitate cu cuvântul lui Dumnezeu sau dorința Lui. Dumnezeu ne-a creat după chipul Său și conform asemănării Sale, pentru a putea fi infuzați cu El și umpluți cu cuvântul Său în părtășia noastră cu El, iar rezultatul este că vorbim pentru Dumnezeu și Îl vorbim pe Dumnezeu ca purtători de cuvânt ai lui Dumnezeu, profeții lui Dumnezeu.

Dacă citim Vechiul Testament, Avraam nu a făcut prea multe preziceri de viitor, dar a fost un profet al lui Dumnezeu; el a petrecut timp cu Dumnezeu, a fost în prezența lui Dumnezeu, a vorbit cu Dumnezeu și apoi a vorbit cuvântul lui Dumnezeu.

În mod similar, Moise a petrecut mult timp cu Dumnezeu și în cuvântul Său și a fost foarte mult infuzat cu Dumnezeu; prin urmare, el a fost un profet, unul care a vorbit pentru Dumnezeu și L-a vorbit pe Dumnezeu în oameni.

În Noul Testament Cristos a venit ca să fie Profetul profețit de Dumnezeu prin Moise în Deut. 18:15; El a venit ca Dumnezeu și om, om și Dumnezeu, Dumnezeu contopit cu omul, omul contopit cu Dumnezeu, iar El a vorbit cuvântul lui Dumnezeu fiind învățat și condus de Dumnezeu.

Apoi, după El au urmat mulți alții, pentru că credincioșii din Cristos, ucenicii lui Cristos, au primit viața divină după învierea Sa, iar ei au vorbit cuvântul lui Dumnezeu celor din jurul lor.

Aleluia, este dorința lui Dumnezeu ca toți credincioșii Săi – toți cei din poporul Său – să fie profeți, să aibă Duhul lui Dumnezeu și să vorbească pentru Dumnezeu, așa cum le dă Dumnezeu să vorbească!

Dumnezeu a ridicat un Profet prin întruparea lui Cristos pentru a vorbi Cuvântul lui Dumnezeu

În Deut. 18:15-19 vedem că Moise a fost una cu Dumnezeu pentru a rosti un cuvânt profetic despre Cristos, spunând că Dumnezeu va ridica un Profet din mijlocul poporului, unul ca Moise, care va vorbi așa cum îi poruncește Dumnezeu și toți oamenii ar trebui să-L asculte.

Când copiii lui Israel au intrat în țara bună, ei știau că Moise nu va fi cu ei; așa că el i-a mângâiat spunând că, chiar dacă nu va fi acolo cu ei, Dumnezeu va ridica dintre frații Unul la fel ca el, iar copiii lui Israel ar trebui să-L asculte.

În versetele 15 până la 19, Moise a vorbit privitor la faptul că Iehova Dumnezeu va ridica un profet (care este Cristos ce va veni) la fel ca Moise pentru copiii lui Israel.

Acest cuvânt profetic Îl indică pe Cristosul care vine, care este adevăratul Profet; Cristos este adevăratul profet ridicat de Dumnezeu din rândul fraților Săi, Cel care îi va conduce pe poporul Său și care va vorbi pentru Dumnezeu poporului Său.

În Fapte 3:22, Petru aplică cuvântul din Deut. 18:15-19 la Cristos, care este Dumnezeu întrupat pentru a fi om; el indică faptul că Cristos este Profetul promis de Dumnezeu poporului Său, copiilor lui Israel.

Faptul că Profetul trebuia să fie din rândul fraților Săi indică faptul că Cristos ca Profetul care va veni va fi atât uman cât și divin (Ioan 1:1, 14).

Cristos a fost ridicat din rândul fraților Săi, dar El a fost și uman și divin, pentru că El a fost Dumnezeu întrupat pentru a fi om.

În calitate de Dumnezeu, Cristos nu a putut fi dintre evrei ca frate, dar în calitate de Cel întrupat, Cel care a pus natura umană și care a fost evreu, Cristos era dintre frații Săi.

Acest Profet pe care Dumnezeu Îl va ridica prin întruparea lui Cristos va vorbi Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 1:14; 3:34; 7:16-17; Evrei 1:2).

Cristos a venit și a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu; ceea ce El a vorbit nu a fost de la Sine – El nu a făcut propria sa lucrare, nici nu a vorbit propriile Sale cuvinte și nici nu și-a exprimat propria opinie, ci El a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu.

Așa cum Cristos a auzit de la Tatăl, așa a și vorbit oamenilor; El a fost într-un contact și comunicare continuă cu Tatăl și, în timp ce asculta cuvântul și dorința inimii Tatălui, le vorbea celor din jurul Lui.

A vorbi Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă de fapt a-L distribui pe Dumnezeu altora și a-L vorbi pe Dumnezeu altora.

Motivul pentru care ceilalți au fost atrași de Domnul și motivul pentru care ucenicii au rămas cu El chiar și după ce mulți L-au părăsit a fost că a avut cuvintele vieții, căci El nu a vorbit de la El însuși, ci a vorbit ceea ce a auzit de la Dumnezeu.

Împlinirea profeției din Deut. 18:15 a fost Cristos, Profetul pe care Dumnezeu L-a ridicat din mijlocul oamenilor, Cel care a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu.

Cristos a spus multe lucruri și toate au fost de la Dumnezeu; El a profețit multe lucruri despre economia lui Dumnezeu, în special despre realizarea economiei lui Dumnezeu.

După cum El a auzit de la Dumnezeu Tatăl, așa a și vorbit; El a fost adevăratul profet, Dumnezeul care a devenit om pentru a fi om-Dumnezeu și a vorbi Cuvântul lui Dumnezeu pentru a-L infuza pe Dumnezeu în om.

Chiar și acum, după multe secole, cuvintele acestui Profet ne inspiră, ne afectează viața și ne schimbă din interior înspre bine, astfel încât să putem trăi o viață în scopul lui Dumnezeu pe pământ prin viața divină transmisă în cuvântul Său.

Aleluia pentru Cristos profetul ridicat de Dumnezeu pentru a vorbi Cuvântul lui Dumnezeu și pentru a-L distribui pe Dumnezeu prin vorbirea Lui!

Te lăudăm, Doamne Isuse, că ai venit ca Dumnezeu devenind om pentru a vorbi Cuvântul lui Dumnezeu și pentru a-L infuza pe Dumnezeu în noi. Aleluia, Cristos este profetul ridicat de Dumnezeu dintre oameni, Cel care nu a vorbit de la Sine, ci a vorbit orice a auzit de la Tatăl, orice i-a spus Tatăl să vorbească. Venim la Tine Doamne în cuvântul Tău pentru a fi infuzați cu Dumnezeu și pentru a primi viața lui Dumnezeu. Amin, Doamne, Te savurăm în cuvântul Tău și, prin cuvântul Tău, știm multe lucruri despre economia lui Dumnezeu. Aleluia pentru Cristosul nostru ca Profetul ridicat de Dumnezeu!

Așa cum Cristos este Profetul ridicat de Dumnezeu, la fel și noi suntem profeți care vorbesc Cuvântul lui Dumnezeu

Cristos este Fiul întâi născut al lui Dumnezeu – El ca Cuvânt al lui Dumnezeu a devenit trup (Ioan 1:1, 14) pentru a-L distribui pe Dumnezeu în om. Acum, în calitate de mulții frați ai lui Cristos și de mulții fii ai lui Dumnezeu, noi suntem una cu Domnul și chiar suntem membri ai Cuvântului lui Dumnezeu pentru a rosti cuvântul lui Dumnezeu.

Așa cum Cristos ca Fiul întâi al lui Dumnezeu este oracolul lui Dumnezeu pentru vorbirea și distribuirea lui Dumnezeu pentru a îndeplini economia Sa, tot așa și noi, ca mulți fii ai lui Dumnezeu, suntem membri ai Cuvântului lui Dumnezeu pentru a fi oracol al lui Dumnezeu astăzi, cei care vorbesc și-L distribuie pe Dumnezeu pentru răspândirea lui Dumnezeu și pentru creșterea lui Cristos! Aleluia!

Trebuie să ne dăm seama că, la fel cum Cristos este Profetul înviat de Dumnezeu, tot așa și noi suntem profeți care vorbesc Cuvântul lui Dumnezeu, ascultându-L mai întâi pe El în cuvântul Său, în timp ce avem părtășie cu El, iar apoi vorbind cuvântul lui Dumnezeu celor din jurul nostru.

Îl lăudăm pe Domnul pentru recâștigarea Sa, căci în viața de biserică din recâștigarea Domnului, El recâștigă profețirea tuturor sfinților.

A existat un timp în recâștigarea Domnului când și noi am făcut la fel ca și celelalte grupuri creștine, venind în ziua Domnului dimineața și având un frate sau un prezbiter care să vorbească, în timp ce sfinții ascultau, iar la sfârșit erau ceva mărturii.

Dar slavă Domnului, El ne aduce să ne întâlnim în ziua Domnului și să ne exercităm funcția organică de a vorbi Cuvântul lui Dumnezeu!

Pe măsură ce intrăm în Cuvântul lui Dumnezeu, citim studiile viață, savurăm Cuvântul sfânt pentru înviorarea de dimineață, noi suntem hrăniți și alimentați și suntem echipați cu ceva de vorbit.

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie ca nu doar să citim Biblia conform unui program, ci să petrecem timp cu Domnul în cuvântul Său, pentru a putea primi hrana și aprovizionarea spirituală. Când vom face acest lucru într-un mod zilnic, Îl vom savura și experimenta pe Cristos în viața noastră de zi cu zi, iar la sfârșitul săptămânii vom avea ceva din Cristosul pe care L-am savurat și experimentat pentru a le împărtăși și altora.

Participarea noastră la întâlnirea de profeție nu ar trebui să fie opțională sau formală, ci ar trebui să așteptăm cu nerăbdare să fim una cu Cristos, care este Profetul ridicat de Dumnezeu pentru a vorbi Cuvântul lui Dumnezeu pentru zidirea bisericii.

Cu toate acestea, trebuie să ne dăm seama că, chiar dacă avut o mare schimbare de la „un om care vorbește și restul ascultă” la „mai mulți sfinți care vorbesc”, de multe ori în întâlnirea noastră de profeție avem aproape aceiași sfinți care vorbesc săptămână după săptămână.

Deci, ceea ce avem noi nu este un singur om care vorbește, ci același grup de sfinți vorbește ziua Domnului după ziua Domnului.

Încă nu am ajuns la punctul în care tot poporul lui Dumnezeu este profeți, unde cu toții putem profeți unul câte unul.

De asemenea, uneori profeția noastră nu este la standardul dezvăluit în Biblie; pur și simplu deschizându-ne gura și spunându-i sfinților că Dumnezeu ne este atât de bun și că a făcut să răsară soarele și deci ne simțim mult mai bine, aceasta nu este o adevărată profeție.

Trebuie să vedem cât de crucială este problema profeției și trebuie să primim povara Domnului ca să ne ajutăm unii pe alții ca să învățăm să vorbim, pentru că profeția necesită învățare!

Fie ca Domnul să ne inspire, să ne motiveze și să ne ducă mai departe cu El în așa fel încât să așteptăm cu nerăbdare ziua Domnului ca să Îl savurăm pe Domnul împreună cu sfinții la întâlnirea de Masa Domnului și să ne exersăm și să vorbim cuvântul lui Dumnezeu fiind una cu Cristos ca Profetul ridicat de Dumnezeu.

Mulțumim Doamne pentru Cristos, Profetul ridicat de Dumnezeu pentru a vorbi Cuvântul lui Dumnezeu. Aleluia, Cristos este oracolul lui Dumnezeu pentru vorbirea și distribuirea lui Dumnezeu pentru a îndeplini economia Sa eternă! Mulțumim Doamne că ne-ai făcut la fel ca și Cristos în viață și natură, astfel încât să fim și noi profeți, membri ai Cuvântului lui Dumnezeu pentru a fi oracolul lui Dumnezeu, pentru a-L vorbi pe Dumnezeu și pentru a-L distribui pe Dumnezeu pentru răspândirea lui Dumnezeu și pentru creșterea lui Cristos! Amin, Doamne, vrem să ne exercităm funcția organică de a vorbi Cuvântul lui Dumnezeu pentru zidirea bisericii! Vrem să Te savurăm zilnic în Cuvântul Tău, să Te experimentăm în viața noastră de zi cu zi, și să pregătim ceva din savurarea și experimentarea lui Cristos de către noi pentru zidirea bisericii!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As Christ is the Prophet Raised by God, so we are Prophets Speaking the Word of God, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 9 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Îl experimentăm pe Cristos în învierea Sa ca autoritatea noastră în slujba dată de Dumnezeu

13/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În Num. 17 vedem apărarea de către Dumnezeu a autorității împuternicite de El, care este toiagul înmugurit al lui Aaron; acest lucru arată că trebuie să-L experimentăm pe Cristos în învierea Sa în slujba dată de Dumnezeu.

În Num. 16 vedem răzvrătirea generală a conducătorilor și a poporului Israel împotriva lui Moise și Aaron, și vedem cum Dumnezeu a intervenit pentru a-i judeca; dar Dumnezeu nu s-a oprit doar la acest lucru – El a venit pentru a-și apăra autoritatea desemnată, iar felul în care El a făcut a fost prin viață nu prin putere.

În Num. 16 a existat o luptă pentru putere; conducătorii copiilor lui Israel aveau ambiția pentru poziție și voiau să aibă poziția lui Moise.

De-a lungul secolelor, mulți credincioși au fost ambițioși pentru a avea o poziție în biserică și multe probleme au fost cauzate de ambiție.

Reacția lui Moise la răzvrătire nu a fost aceea de a o trata în mod direct, ci a căzut cu fața la pământ, nu a renunțat la poziția sa dată de Dumnezeu ca autoritate delegată a lui Dumnezeu și a adus toate acestea înaintea lui Dumnezeu, autoritatea supremă din univers.

Când are loc o răzvrătire și oamenii sunt ambițioși pentru poziție, numai Dumnezeu poate face trata acest lucru; trebuie să aducem această situație înaintea lui Dumnezeu.

Confruntarea directă nu este niciodată soluția; mai degrabă, trebuie să ne smerim în fața lui Dumnezeu și să aducem situația înaintea lui Dumnezeu pentr ca Dumnezeu să intervină, să judece și să-Și apere autoritatea desemnată.

Satan este în spatele oricărei răzvrătiri; el este sursa răzvrătirii și îi instigă pe oameni să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu și a autorității Sale împuternicite. Chiar și în biserică, inamicul Satan este în spatele oricărei răzvrătiri și a tuturor luptelor pentru poziție.

Dumnezeu este Cel care poate manifesta cine are autoritate, iar autoritatea provine din experiența vieții de înviere, dar există unii care doresc să obțină o poziție și să fie în autoritate.

Adevărul este că, dacă trebuie să îți aperi autoritatea în biserică, nu ai nicio autoritate; toată autoritatea Îi aparține lui Dumnezeu și El este Cel care dă autoritate celor care trec prin moarte și experimentează învierea.

Natura noastră răzvrătită trebuie expusă și supusă; fie ca Domnul să aibă milă de noi și să expună răzvrătirea în noi, și fie ca să rămânem sub acoperirea părtășiei în Trup, ca să fim păziți.

Trebuie să fim iluminați și să vedem o viziune a autorității lui Dumnezeu și, odată ce o vedem, ne vom da seama că autoritatea lui Dumnezeu curge în om și prin om; apoi, ne vom supune autorității împuternicite de Dumnezeu, fie în biserică, la serviciu, acasă, la școală sau în societate.

Baza apărării de către Dumnezeu a autorității Sale împuternicite este învierea, și anume Cristosul înviat

Cum a apărat Dumnezeu autoritatea Sa împuternicită? În primul rând, Dumnezeu nu trebuie să facă nimic neapărat; El are toată autoritatea, El îi împuternicește pe cei pe care El vrea să-i împuternicească și El nu trebuie să se justifice în ceea ce face.

Totuși, în Num. 17 vedem apărarea autorității împuternicite de Dumnezeu, și anume toiagul lui Aaron care a înmugurit, a înflorit și adus rod migdale coapte.

Dumnezeu le-a poruncit celor doisprezece conducători ai semințiilor lui Israel să ia un toiag pentru fiecare seminție și să le pună în cortul întâlnirii în fața Chivotului, iar toiagul omului pe care Dumnezeu îl alege va înmuguri (Num. 17:5).

Un toiag nu este doar o creangă – este o creangă care a fost deja uscată, fără frunze și rădăcini; este ceva mort.

Toate aceste douăsprezece toiege erau deci fără frunze, fără rădăcini, uscate și moarte; așadar, oricare dintre ei ar fi înflori, acela ar fi cel ales de Dumnezeu și ar fi în înviere.

Învierea este baza alegerii lui Dumnezeu și baza autorității.

Dumnezeu nu a venit pentru a-Și apăra autoritatea Lui împuternicită aplicând puterea și măreția Sa; mai degrabă, El a făcut acest lucru în calea vieții, arătând că viața de înviere este baza autorității pe care El a rânduit-o.

Desigur, omul nu are dreptul să-l interogheze pe Dumnezeu de ce El alege pe cine El alege să-i dea autoritate, dar atunci când Dumnezeu vrea să-i spună omului motivul și baza pentru numirea Sa de autoritate, El arată înspre înviere.

Când toiagul lui Aaron a înmugurit, a înflorit și a adus rod migdale coapte, toți israeliții au putut vedea cine era autoritatea desemnată de Dumnezeu; gura le-a fost închisă și nu au mai avut întrebări referitor la cine e adevărata autoritate.

Nu a existat nicio diferență între Aaron și ceilalți conducători ai semințiilor lui Israel; toți erau făcuți din carne, fii ai mâniei; cele 12 toiege erau toate fără frunze, fără rădăcini, moarte și uscate.

Baza serviciului și baza autorității nu este ceea ce avem în viața noastră naturală; ea are legătură cu viața de înviere pe care o primim de la Dumnezeu.

Autoritatea nu are nicio legătură cu omul, ci cu învierea care se manifestă prin om.

Felul în care Aaron era deosebit de ceilalți stă în faptul că Dumnezeu l-a ales și El i-a dat viața de înviere.

Întrucât răzvrătirea lui Core și a companiei sale a fost legată de preoție (Num. 16:3, 8-10), înmugurirea toiagului lui Aaron a fost o apărare care indică faptul că Aaron era cel acceptat de Dumnezeu ca având autoritate în slujba preoției date de Dumnezeu (17:2-10).

Acesta este modul în care Dumnezeu Își manifestă autoritatea și clarifică cine anume Îl reprezintă cu autoritatea Sa.

Toiagul înmugurit a lui Aaron Îl simbolizează pe Cristosul înviat – Cristos ce înmugurește, înflorește și aduce rod; Acesta împarte viată altora.

Cristos este cea mai mare „toiag înmugurit” din univers; El dă viață celorlalți și El curge întotdeauna cu viață pentru a-i înviora pe ceilalți (Ioan 12:24; 1 Pet. 1:3). Chiar și astăzi, Cristos încă înmugurește, iar noi suntem rodul, migdalele, înmuguririi Sale.

De asemenea, un toiag simbolizează autoritate (vezi 1 Corinteni 4:21); prin înmugurirea toiagului lui Aaron, Dumnezeu le-a vorbit israeliților și, de asemenea, lui Aaron, pentru că doar Dumnezeu poate aduce viață într-un toiag mort.

Acum Aaron era sigur, și la fel era și Moise, că Dumnezeu l-a împuternicit; aceasta nu se datorează faptului că Aaron a fost puțin mai bun decât alții, ci se datorează alegerii lui Dumnezeu și a vieții Sale de înviere.

Doamne Isuse, vrem să Te experimentăm ca viață de înviere, astfel încât să putem înmuguri, înflori și să aducem roade în înviere pentru ca alții să fie hrăniți. Fie ca să fim salvați de la a căuta să avem o poziție de autoritate; mântuiește-ne de ambiția pentru putere și poziție în biserică. Fie să experimentăm învierea, să fim în înviere și să-L savurăm pe Cristos ca înviere până când viața curge din noi pentru ca alții să o savureze și să fie hrăniți. Fie ca să lăsăm apărarea autorității împuternicite de partea lui Dumnezeu, și fie ca să fim oameni în înviere!

Autoritatea se bazează pe înviere; trebuie să Îl experimentăm pe Cristos în învierea Sa ca autoritatea noastră în slujba dată de Dumnezeu

Toiagul înmugurit simbolizează experimentarea de către noi a lui Cristos în învierea Sa ca autoritate a noastră în slujba dată de Dumnezeu (vezi Evrei 9:4; Num. 17:1-10).

Fără înviere – fără a experimenta învierea trecând mai întâi prin moarte – nu există slujba și, prin urmare, nu există autoritate.

Aaron nu-L putea sluji pe Dumnezeu doar bazându-se pe poziția sa, pentru că în poziția sa el era la fel ca toți ceilalți – și de aceea celelalte triburi s-au opus conducerii sale.

Autoritatea se bazează pe înviere; când cineva experimentează învierea, autoritatea va fi prezentă, pentru că Dumnezeu recunoaște ca slujitori ai Săi doar pe cei care au trecut prin moarte și înviere.

Semnul slujirii, baza slujirii și autoritatea în lucrare este învierea.

În primul rând, Dumnezeu ne selectează pentru a-L sluji, iar apoi, noi experimentăm moartea și învierea; când intrăm în înviere, autoritatea curge prin noi. Doar ceea ce rezultă din înviere are ca rezultat autoritatea, căci autoritatea se bazează pe înviere și nu pe noi înșine.

Iar această experiență de înviere nu ar trebui să fie limitată sau mică; așa cum se vede în toiagul înmugurit, experimentarea învierii de către noi trebuie să fie la maturitate, pentru că toiagul a înmugurit, a înflorit și a dat roade.

Aceasta arată viața de înviere la maturitate; cei care pot acționa ca autoritatea delegată a lui Dumnezeu sunt cei maturi în viața de înviere. Cu cât viața de înviere este exprimată mai mult prin noi, cu atât vom avea mai multă autoritate.

Nu a fost nevoie ca nimeni să zică nimic când au văzut toiagul înmugurit – cu toții știau unde este autoritatea și cine e împuternicit de Dumnezeu să aibă autoritate.

În viața de biserică este la fel; nu este nevoie de o numire sau un anunț exterior, deoarece experimentarea de către noi a vieții de înviere va aduce autoritatea și o va arăta.

Înmugurirea, înflorirea și aducerea de rod vorbesc; dacă viața de înviere există, există o apărare a autorității împuternicite a lui Dumnezeu și există un indicator al celor care au autoritate.

Învierea este apărarea; trebuie să fim dispuși să trecem prin noaptea întunecată a morții acolo unde Domnul ne-a așezat și să intrăm în înviere, să trăim în înviere, să înflorim în înviere și să aducem roadă în înviere.

Acolo unde există viață de înviere, există autoritate, iar autoritatea vorbește de la sine.

Fie ca Domnul să atingă pe fiecare frate oricât de tânăr sau în vârstă e el în viața de biserică, atât tineri cât și bătrâni, și fie ca El să le atingă și pe soțiile lor, ca ei să nu căute autoritate, ci mai degrabă să-L urmărească pe Cristosul înviat și să caute să fie aduși la înviere pentru Trup.

Căutarea noastră ar trebui să fie să-L experimentăm pe Cristos în învierea Sa și, dacă Domnul vrea ca să-L reprezentăm, El știe ce să facă și când să facă.

Când Domnul Isus era pe pământ, cei religioși I-au cerut un semn, iar El le-a spus că nu le va fi dat niciun semn decât semnul lui Iona, pentru că așa cum Iona a fost în burta peștelui timp de trei zile și trei nopți, așa și Fiul Omului va fi în inima pământului.

Cu toate acestea, Domnul nu s-a apărat niciodată; chiar și atunci când El a fost pe cruce și ceilalți L-au batjocorit spunând: Mântuiește-Te pe Tine Însuși și coboară-Te de pe cruce și vom crede că ești Fiul lui Dumnezeu … – El nu S-a mântuit pe El însuși, ci a ales să moară și ne-a mântuit pe noi!

Domnul știa că vine învierea – El era pe cruce și El a îndurat rușinea, și El a făcut toate acestea pentru bucuria pusă înaintea Sa. Învierea este baza autorității (2 Cor. 1:8-9; 10:8; 13:4, 10).

Baza apărării de către Dumnezeu a autorității Sale împuternicite este învierea. Fie ca noi toți să ne dăm pe noi înșine să-L experimentăm pe Cristos în învierea Sa ca autoritate în slujba dată de Dumnezeu!

Doamne Isuse, ne dăm pe noi înșine să-L experimentăm pe Cristos în învierea Sa zi de zi, în situație după situație. Fie să ne dăm seama că autoritatea provine de la Dumnezeu și să luăm calea morții și a învierii, astfel încât să fim plini de viața de înviere până vom da roade în înviere. Amin, Doamne Isuse, vrem să fim maturi în viața de înviere și să putem curge această viață din noi întru alții pentru hrănirea și zidirea lor. Vrem să experimentăm viața de înviere pentru Trup.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Experience Christ in His Resurrection as our Authority in the God-given Ministry, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 8 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să fim mântuiți de ambiție și de răzvrătirea împotriva autorității delegate a lui Dumnezeu

12/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În Num. 12 și 16 vedem răzvrătirea împotriva autorității delegate a lui Dumnezeu, cum a reacționat Moise și cum Dumnezeu tratează răzvrătirea.

În cartea Numeri se pare că a existat răzvrătire după răzvrătire, de la murmurarea poporului Israel împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu cu privire la nevoile lor de bază sau la poftele lor, la răzvrătirea lor împotriva autorității delegate a lui Dumnezeu și la provocarea autorității lui Dumnezeu.

Oamenii de rând s-au răzvrătit, liderii s-au răzvrătit și chiar Miriam și Moise s-au răzvrătit; era răzvrătire peste tot între poporul lui Dumnezeu, iar poporul lui Dumnezeu era răzvrătit până la miezul ființei lor.

La fel este și cu noi; suntem născuți răzvrătiți și chiar dacă suntem mântuiți și intrăm în viața de biserică, există în noi duhul răzvrătirii; putem fi mântuiți de răzvrătire, dar trebuie să cooperăm cu Domnul pentru ca asta să se întămple.

Trebuie să fim eliberați de principiul răzvrătirii și de duhul răzvrătirii care este în noi toți. Chiar dacă suntem sfinți în Domnul, totuși suntem încă căzuți, avem în noi elementul răzvrătirii; cu toate acestea, acest element nu trebuie să explodeze sau să erupă, ci mai degrabă, putem fi protejați, iar acest element poate fi tratat astfel încât să putem fi mântuiți de el.

Avem nevoie de o revelație interioară a autorității lui Dumnezeu, o revelație fundamentală a autorității Sale.

Citirea și obținerea de cunoștințe și doctrine este un lucru bun, dar nu este o revelație. S-ar putea să creștem într-o societate autoritară și am putea crede că știm ce este autoritatea, dar acest tip de supunere este un reflex natural, conform eticii; avem nevoie de o revelație a autorității lui Dumnezeu.

Trebuie să-L întâlnim pe Dumnezeu cu autoritatea Sa și să fim confruntați cu autoritatea Sa într-un mod cert. Nu trebuie neapărat ca să ne răzvrătim și apoi Domnul să ne judece; acest lucru nu trebuie să ni se întâmple – putem pur și simplu să venim la El ca Dumnezeu și să ne deschidem Lui, iar El ne va arăta și ne va atinge cu autoritatea Sa.

Acest lucru poate fi asemănat cu atingerea electricității, care ne poate răni și electrocuta într-un mod pozitiv; întâlnirea autorității lui Dumnezeu în acest fel este o mare îndurare din partea Domnului.

Ne închinăm Domnului pentru ziua în care acest lucru are loc în viața noastră, căci aceasta ne va proteja pentru întreaga noastră viață. Așadar, trebuie să fim iluminați și trebuie să fim protejați de Domnul până când acest lucru se întâmplă rămânând sub acoperirea autorităților delegate sub care Domnul ne-a pus.

Pur și simplu trebuie să rămânem sub autoritatea delegată sub care ne-a pus Domnul – să rămânem sub acoperire și să învățăm să avem un duh de supunere.

Să fim salvați din a ne răzvrăti împotriva autorității delegate a lui Dumnezeu prin insultare sau ocărâri

În Num. 12 vedem că Miriam și Aaron au vorbit împotriva lui Moise, care era autoritatea delegată a lui Dumnezeu (vezi Num. 12:1-15). Ei l-au ocărât pe Moise pentru că s-a căsătorit cu o femeie Cușită; Dumnezeu nu părea să aibă o problemă cu acest lucru, dar duhul de răzvrătire din ei avea o problemă.

Duhul de răzvrătire se delectează în a expune eșecurile reale sau percepute ale unei persoane care reprezintă autoritatea. Putem privi la cazul lui Ham care a văzut starea lui Noe, tatăl său, și le-a spus fraților săi despre asta; acest lucru este rău și e o răzvrătire, dar ceilalți doi frați au mers cu spatele înainte și și-au acoperit tatăl.

Ce vom face când există o greșeală reală sau percepută la cineva care este autoritatea delegată a lui Dumnezeu? Vom merge online și vom vorbi despre asta? Vom face un tweet despre asta sau îl vom posta pe facebook?

Sau vom fi precum ceilalți doi fii ai lui Noe care au acoperit situația și nu au privit sau nu au vorbit despre asta; ei au primit binecuvântarea, dar Ham a primit blestemul.

Iehova aude cuvintele răzvrătirii; El citește mesajele text, tweet-urile, e-mailurile, postările pe forum, indiferent dacă sunt anonime sau pe numele nostru…

Dumnezeu l-a ales pe Moise, fratele mai mic al lui Aaron și Miriam, dar aceștia doi nu s-au temut să vorbească împotriva lui; vorbind împotriva lui, ei au vorbit împotriva lui Dumnezeu. Dumnezeu îl numise pe Moise să fie autoritatea Sa delegată, autoritatea Sa reprezentativă pe pământ; autoritatea pe care o reprezenta Moise era autoritatea lui Dumnezeu (Ex. 3:10-18; 7:1).

Conform administrației guvernamentale a lui Dumnezeu, Miriam și Aaron ar fi trebuit să se supună lui Moise, dar ei s-au răzvrătit (Num. 12:1-2).

Nici Aaron, nici Miriam nu au cunoscut autoritatea; în schimb, ei au încurajat, au hrănit și au întărit o inimă răzvrătită, iar cuvintele răzvrătirii lor s-au înălțat în sus și au fost auzite de Dumnezeu.

Acest tip de vorbire este o ocărăre sau insultare; una dintre cele mai puternice manifestări ale răzvrătirii sunt cuvintele, căci din abundența inimii vorbește gura.

În Matt. 12:34-37 Domnul a spus că omul bun din comoara lui bună scoate lucruri bune, dar omul rău din comoara sa cea rea scoate lucruri rele. Fiecare cuvânt nefolositor pe care îl vorbește omul, el va face o socoteală cu privire la aceasta în ziua judecății.

Cuvintele noastre nefolositore, cuvintele noastre irosite și goale, vor fi judecate de Dumnezeu; cât cât mai mult vor fi judecate cuvintele noastre răutăcioase!

Mai ales în aceste zile cu ajutorul social media și cu tot felul de modalități de a ne exprima, fie în întuneric, fie în lumină, indiferent dacă ne identificăm sau ne ascundem; toate cuvintele de insultă și ocară sunt înregistrate și ascultate de Dumnezeu.

Poate că nimeni nu cunoaște identitatea celui care insultă, dar Dumnezeu știe, și într-o zi vom apărea în fața Fiului Omului și, dacă nu am răspuns la îndurării lui Dumnezeu care ne-a dat timp să ne pocăim de fiecare cuvânt, tot ceea ce am spus, toate lucrurile cu care am agreat și la care am participat, El va trebui să ne disciplineze.

Până ce încă avem suflare, trebuie să ne pocăim de orice cuvinte de ocară și insultă și să fim vindecați de duhul răzvrătirii.

Când Miriam și Aaron l-au jignit pe Moise, ei l-au jignit de fapt pe Dumnezeu în Moise; de aceea, Dumnezeu s-a supărat. Odată ce o persoană atinge autoritatea delegată, el Îl atinge pe Dumnezeu în acea autoritate delegată.

A jigni autoritatea delegată înseamnă a-L jigni pe Dumnezeu (Num. 12:4-10); prin urmare, faptul că Miriam a devenit leproasă a fost tratarea guvernamentală a lui Dumnezeu. Se pare că, în această răzvrătire, Miriam a preluat conducerea și de aceea a fost pedepsită de Dumnezeu; cel mai probabil ea a instigat acest răzvrătirea.

Mai mult, deoarece răzvrătirea este ceva foarte indecent pentru o femeie, Dumnezeu a pedepsit-o pe Miriam ca să le avertizeze pe toate femeile dintre copiii lui Israel să nu-i urmeze exemplul.

Doamne Isuse, salvează-ne de la a ne răzvrăti împotriva autorității delegate a lui Dumnezeu, vorbind cuvinte răutăcioase sau printr-o atitudine de răzvrătire. Curățește-ne și purifică-ne inima, Doamne, și fie ca cuvintele care ies din gura noastră să fie cuvinte bune care ies din comoara bună a inimii noastre. O, Doamne, ne pocăim pentru fiecare cuvânt de insultă sau ocară pe care l-am rostit împotriva autorității Tale delegate. Îndură-te de noi, Doamne, ca să fim mântuiți și eliberați de orice răzvrătire. Doamne, curăță-ne de orice întinăciune și aplică apa pentru impuritate la ființa noastre!

Fiind salvat din ambiția pentru poziție, lucru care duce la răzvrătire, și să recurgem la Dumnezeu ca fiind cea mai înaltă autoritate

În Num. 16 vedem o răzvrătire corporativă a poporului Israel împotriva lui Dumnezeu și a autorității Sale delegate; răzvrătirea din acest capitol a fost o răzvrătire pe scară largă, universală, în rândul poporului lui Dumnezeu.

Num. 16:3, 8 și 10 arată faptul că rădăcina acestei răzvrătiri a fost ambiția, lupta pentru putere și pentru o poziție mai înaltă.

Ambiția și lupta pentru putere și o poziție superioară au deteriorat poporul lui Dumnezeu de-a lungul secolelor; a fost ca o „cârtiță” ce subminează planul lui Dumnezeu și dăunează poporului Său.

Ambiția pentru putere și lupta pentru putere sunt în sângele nostru – nu numai la frați, ci și la surori.

Chiar și atunci când Domnul era pe pământ, în timp ce mergea spre crucea în Ierusalim și le spunea ucenicilor Săi ce avea să se întâmple cu El (Mat. 20:17-19), aceștia se luptau pentru putere și erau ambițioși pentru o poziție.

Mama lui Iacov și a lui Ioan dorea ca fiii ei să fie unul la stânga și altul la dreapta Domnului în împărăție, iar ceilalți ucenici s-au indignat – a existat o luptă pentru putere printre ucenici.

Mai târziu vedem pe Anania și Safura care L-au mințit pe Dumnezeu, fiind ambițioși să fie văzuți mai spirituali decât erau (Fapte 5:1-4), iar Ioan îl menționează pe Diotref care se lupta pentru putere (3 Ioan 9-11).

Este posibil să nu ne dăm seama de acest lucru, dar ambiția pentru poziție este ascunsă în noi, așteptând o ocazie să-și arate capul urât. Viața de biserică va fi în cele din urmă un test a situației noastre reale; mai devreme sau mai târziu vom fi testați și expuși.

Când această răzvrătire colectivă a avut loc împotriva lui Moise, el a fost umil căzând cu fața la pământ (Num. 16: 4), dar el nu a renunțat la poziția dată de Dumnezeu ca autoritate delegată a lui Dumnezeu (vv. 5-11, 16-18).

Moise nu a tratat direct cu răzvrătirea, impunându-și autoritatea, nici nu i-a sfidat pe cei de seamă care s-au răzvrătit, ci a căzut cu fața la pământ înaintea lui Dumnezeu. Un reprezentant potrivit al lui Dumnezeu, atunci când se confruntă cu răzvrătirea, se smerește în fața lui Dumnezeu și Îl reprezintă pe Dumnezeu în mod corespunzător, aducând toate aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu.

Când cineva are ambiția pentru poziție și se răzvrăteste, el deschide porțile Hadesului și ale morții și intră în domeniul morții (la fel cum liderii răzvrătiți au fost înghițiți de vii de Hades).

Moise nu s-a luptat cu ei; mai degrabă, el i-a adus pe răzvrătiți și pe cei împotriva cărora s-au răzvrătit la Dumnezeu.

În mod asemănător, Domnul Isus nu i-a insultat pe cei ce L-au insultat (1 Pet. 2:23); El nu i-a amenințat pe cei care L-au persecutat, ci mai degrabă, El a continuat să dea toate acestea lui Dumnezeu, care judecă în mod drept.

Ca autoritate delegată al lui Dumnezeu, Moise a referit acest caz lui Dumnezeu ca fiind cea mai înaltă autoritate, pentru ca El să vorbească, să expună și să judece (Num. 16:6-35).

În spatele oricărei răzvrătiri este Satan, dușmanul; războiul este cu el, deci nu trebuie să-l lăsăm pe vrășmaș să se joace cu afecțiunea noastră naturală pentru alții.

Trebuie să stăm una cu autoritatea lui Dumnezeu și cu cei care reprezintă autoritatea lui Dumnezeu, cu biserica, și să-L lăsăm pe Dumnezeu să vorbească, să expună și să judece așa cum vrea El.

Ceea ce trebuie să facem este să ne proșternăm în fața Domnului și să-I aducem toate lucrurile, pentru ca El să aibă grijă de această situație.

Cei conducători nu ar trebui să creadă că cei care se răzvrătesc din cauza ambiției pentru poziție fac acest lucru împotriva lor în mod personal – ei se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu, dând la o parte stăpânirea lui Dumnezeu, așa că Dumnezeu va trebui să vină să-și exercite judecata Sa dreaptă în calea Sa și în timpul Său pentru numele Lui.

Într-o luptă pentru putere, Singurul care poate judeca și expune situația reală este Dumnezeu Însuși. Murmurarea oamenilor împotriva lui Moise și Aaron dovedește că natura lor răzvrătită nu a fost supusă.

Doamne Isuse, îndură-Te de noi și expune ambiția noastră pentru poziție și lupta noastră pentru putere și pentru o poziție mai înaltă. Fie ca acest lucru să fie expus în noi și fie ca lumina Ta să îl elimine din ființa noastră. O, Doamne, mântuiește-ne și vindecă-ne de răzvrătirea din ființa noastră. Fie ca noi să avem o viziune clară a autorității lui Dumnezeu și să stăm una cu autoritatea delegată pe care El a rânduit-o în viața de biserică. Vino în situația noastră, Doamne, pentru a judeca și expune situația noastră reală, pentru ca natura noastră răzvrătită să fie tratată!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We need to be Saved from Ambition and from Rebelling against God’s Deputy Authority, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 8 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Autoritatea și răzvrătirea: trebuie să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să respingem răzvrătirea

11/03/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Controversa unică dintre Dumnezeu și Satan privește autoritatea și răzvrătirea; răzvrătirea este negarea autorității lui Dumnezeu și respingerea guvernării lui Dumnezeu, așa că noi, credincioși, trebuie să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să o susținem, și ar trebui să afirmăm că autoritatea este cu Dumnezeu.

Există două mari principii în univers – autoritatea lui Dumnezeu și răzvrătirea lui Satan; controversa unică din univers (controversa dintre Dumnezeu și Satan) privește autoritatea și răzvrătirea (vezi Fapte 26:18; Col. 1:13).

Nici o ființă din acest univers nu poate fi neutră – fie suntem de partea lui Dumnezeu, fie suntem în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, stând de partea lui Satan.

S-ar putea să credem că suntem de partea lui Dumnezeu și ne supunem lui Dumnezeu, dar când vine vorba de supunerea față de autoritatea delegată pe care El a rânduit-o peste noi, este posibil să nu ascultăm de ea; prin faptul că nu ne supunem autorităților pe care Dumnezeu le-a pus peste noi, ne răzvrătim împotriva autorității lui Dumnezeu.

În Rom. 13:1-7 Pavel ne spune că ar trebui să fim supuși autorităților de peste noi, căci nu există autoritate decât de la Dumnezeu, iar cele care există sunt rânduite de Dumnezeu.

Este posibil să nu fim de acord cu caracterul moral al persoanei aflate în autoritate, dar dacă ne împotrivim autorității, ne opunem rânduirii lui Dumnezeu, iar cei care se opun vor fi judecați.

Conducătorii nu ne sperie sau îngrozesc dacă avem o lucrare bună ci doar dacă facem ceva rău; deci, dacă vrem să nu avem frică de autoritate, ar trebui să facem binele și vom fi lăudați.

Dar dacă facem răul, ar trebui să ne temem de autorități, căci ei sunt slujitori ai lui Dumnezeu.

În calitate de credincioși în Cristos, putem fi fie cei care se supun lui Dumnezeu și, prin urmare, ne supunem autorităților pe care El le-a pus peste noi, fie suntem în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și ne supunem și nu ascultăm de autoritățile pe care El le-a pus peste noi.

Când Domnul Isus a fost pe pământ, El S-a supus autorităților pe care Dumnezeu le-a pus peste El; chiar și când a fost înaintea lui Pilat, El a recunoscut că Dumnezeu i-a dat acestuia o astfel de autoritate și i s-a supus.

În mod similar, Pavel și ceilalți apostoli s-au supus autorităților asupra lor și niciodată nu au incitat pe alții la revoluție sau insurecție împotriva guvernului din cauza corupției și a imoralității lor.

În calitate de credincioși în Cristos, am fost mântuiți de El din grămada prăbușirii universale și suntem în proces de a fi aduși sub același cap în Cristos; pur și simplu chemând numele Său, Doamne Isuse! noi Îl întronăm, ne supunem Lui și respingem principiul răzvrătirii.

Controversa unică dintre Dumnezeu și Satan privește autoritatea și răzvrătirea

Arhanghelul Lucifer s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și a condus multe ființe îngerești în răzvrătirea sa; el și-a stabilit regatul și și-a injectat natura răzvrătită în om, făcându-l pe om să fie răzvrătit până la măduva sa și astfel aducându-l pe om în domeniul său satanic.

Evanghelia împărăției abordează această situație: ea cheamă oamenii să iasă din împărăția satanică și îi iluminează ca să se pocăiască, să aibă o schimbare de gândire și de direcție și să fie transferați în împărăția lui Dumnezeu.

Întregul pământ are nevoie de această evanghelie a împărăției pentru ca toți oamenii să se pocăiască de răzvrătirea lor și să se supună lui Dumnezeu, fiind sub autoritatea lui Dumnezeu.

Răzvrătirea este negarea autorității lui Dumnezeu și respingerea guvernării lui Dumnezeu.

Arhanghelul a spus că își va înălța tronul și nu va fi condus de Dumnezeu – aceasta este răzvrătirea lui Satan. Satan a fost inițial un arhanghel creat de Dumnezeu, dar datorită mândriei sale s-a ridicat, a încălcat suveranitatea lui Dumnezeu, s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și a devenit vrăjmașul lui Dumnezeu; apoi el a stabilit propria sa împărăție – împărăția satanică (vezi Isaia 14:12-14; Ezechiel 28:2-19; Mat. 12:26).

Împărăția satanică include întreaga rasă umană căzută, plus demonii, domniile și puterile din văzduh, și duhurile rele ale lui Satan și îngerii căzuți.

Dar slavă Domnului, Dumnezeu a devenit un om pentru a împlini Gen. 1:26 pentru a-L exprima pe Dumnezeu și a-L reprezenta pe El cu autoritatea Sa; El a venit să-l învingă pe Satan cel rebel, să-l distrugă și să instaureze împărăția lui Dumnezeu, care este astăzi biserica.

Când omul a păcătuit, s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, a negat autoritatea lui Dumnezeu și a respins stăpânirea lui Dumnezeu; mai mult, la Babel omul s-a răzvrătit în mod colectiv împotriva lui Dumnezeu pentru a desființa autoritatea lui Dumnezeu de pe pământ (vezi Gen. 3:1-6; 11:1-9).

Acesta a fost un mic pas al căderii omului; mai apoi, sub conducerea puternică a lui Nimrod, omenirea a zidit un turn pentru a ajunge până la ceruri și pentru a-și face un nume pentru ei înșiși, așa că Domnul a venit și le-a încurcat limba și astfel i-a împrăștiat.

De atunci înainte, Domnul a încetat să trateze în mod direct cu rasa umană căzută – El l-a chemat pe Avraam, tatăl rasei chemate.

O, slavă Domnului, deși Satan s-a răzvrătit împotriva autorității lui Dumnezeu și, deși omul încalcă autoritatea Sa prin răzvrătirea împotriva Sa, Dumnezeu NU va lăsa această răzvrătire să continue! Amin!

Chiar și acum, Dumnezeu nu va lăsa această răzvrătire să continue – El își va stabili împărăția pe pământ (Apocalipsa 11:15). Cei care cunosc autoritatea lui Dumnezeu și care sunt autoritatea Lui delegată nu tratează în mod direct direct cu răzvrătirea; mai degrabă, ei aduc totul înaintea lui Dumnezeu și El tratează toate lucrurile.

Noi credem că nu numai la sfârșitul acestei epoci sau în epoca milenară, ci chiar și astăzi, în viitorul apropiat, vom vedea și vom învăța că Dumnezeu nu va lăsa ca această răzvrătire să continue!

Noi recurgem la Domnul, ne întoarcem către El și Îi dăm lui Dumnezeu terenul în noi pentru a face orice vrea El.

În Numeri am văzut că Dumnezeu a deschis pământul și Șeolul i-a înghițit pe cei răzvrătiți de vii – El are dreptul și autoritatea perfectă să facă acest lucru!

Iar atunci când o femeie luat conducerea să se răzvrătească și a devenit leproasă (Miriam) ca tratarea guvernamentală a lui Dumnezeu, nimeni nu poate spune ceva sau face ceva în acest sens, căci acesta este răspunsul direct al lui Dumnezeu la răzvrătire.

Dumnezeu nu va lăsa această răzvrătire să continue – El își va stabili împărăția pe pământ! Iar noi nu încercăm să scăpăm din situația actuală și să fim duși în cer, ci mai degrabă ne rugăm,

Doamne, vie Împărăția Ta și facă-se voia Ta pe pământ! Arată-ne controversa unică din univers cu privire la autoritate și răzvrătire, și scoate-ne pe deplin din răzvrătire și adu-ne sub autoritatea Ta! Amin, Doamne, stăm una cu Tine pe pământ astăzi! Aducem înaintea Ta toată răzvrătirea de astăzi și Îți permitem să intervini și să tratezi cu orice răzvrătire din noi și din jurul nostru pentru a aduce împărăția Ta pe pământ! O, Doamne, suntem de acord cu Tine: vie împărăția Ta și facă-se voia Ta pe pământ precum și în ceruri!

Trebuie să stabilim să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să respingem orice răzvrătire

Centrul disputelor din univers se referă la cine are autoritatea (Apocalipsa 4:2-3).

Satan este în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și respinge autoritatea lui Dumnezeu, iar omenirea căzută s-a alăturat lui Satan în răzvrătirea sa; totuși, noi trebuie să ne luptăm cu Satan afirmând că autoritatea este cu Dumnezeu.

Noi credincioșii în Cristos trebuie să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să susținem autoritatea lui Dumnezeu.

Trebuie să luptăm cu Satan afirmând că autoritatea este cu Dumnezeu (Fapte 17:24, 30); ne smerim înaintea lui Dumnezeu și ne supunem autorității Sale și îi spunem inamicului: Afirmăm autoritatea lui Dumnezeu în această țară, chiar aici și chiar acum! Amin!

Trebuie să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să susținem autoritatea lui Dumnezeu (Mat. 11:25).

Pavel a fost o asemenea persoană; înainte de a-și da seama ce este autoritatea, el a vrut să stârpească biserica de pe pământ, dar l-a întâlnit pe Domnul pe drumul spre Damasc și și-a dat seama că este dificil să se împotrivească autorității lui Dumnezeu.

El a căzut la pământ, L-a recunoscut pe Isus ca Domn și s-a supus instrucțiunilor lui Anania în Damasc; în acest fel, Pavel a fost adus nu numai în realizarea mântuirii lui Dumnezeu, ci și în realizarea autorității lui Dumnezeu.

Când atingem autoritatea lui Dumnezeu, să nu ne uităm la omul reprezintă această autoritate; în cazul lui Pavel, Pavel era un om inteligent și capabil, în timp ce Anania era un frate mic și neînsemnat menționat în Biblie doar o singură dată, dar autoritatea lui Dumnezeu curgea prin el.

Oricine a cunoscut autoritatea va trata doar cu autoritatea – nu se va uita la persoana implicată. Supunerea noastră nu este față de o persoană, ci față de Domnul, și anume față de autoritatea lui Dumnezeu în acea persoană.

Scopul lui Dumnezeu în biserică este să-și manifeste autoritatea în univers prin biserică; în coordonarea din biserică putem vedea autoritatea lui Dumnezeu.

Dumnezeu exercită toată puterea Sa pentru a-și menține autoritatea, care este mai puternică decât orice altceva.

Dar de multe ori suntem atât de încrezători în sine – deși în realitate suntem foarte orbi – așa că trebuie să venim cel puțin o dată față în față cu autoritatea lui Dumnezeu, iar apoi ne vom supune autorității delegate a lui Dumnezeu, autoritatea rânduită de El.

Fie ca Domnul să ne mântuiască de un duh de răzvrătire; fie ca să ne dăm seama de principiul autorității și al răzvrătirii și putem fi salvați de principiul răzvrătirii din ființa noastră.

În Num. 16 există două răzvrătiri: în versetele 1-40 are loc răzvrătirea liderilor și în versetele 41-50 are loc răzvrătirea întregii adunări.

După ce liderii s-au răzvrătit și Dumnezeu i-a tratat prin deschiderea pământului pentru a-i înghiți pe unii de ei de vii, în timp ce alții au murit, poporul încă s-au răzvrătit împotriva lui Moise și Aaron, acuzându-i că ei i-au omorât pe poporul lui Dumnezeu.

Uneori, oamenii sunt foarte îndrăzneți – nu le este frică nici atunci când văd că judecata vine asupra celor răzvrătiți, pentru că ei înșiși nu cunosc autoritatea.

Păcatul răzvrătirii este mai grav decât orice alt tip de păcat (1 Sam. 15:23); păcatul răzvrătirii este principiul lui Satan în acțiune, căci ea sfidează autoritatea, refuză stăpânirea și se răzvrătește împotriva autorității lui Dumnezeu în diferite moduri.

Există multe păcate grosolane, foarte grave, dar în ochii lui Dumnezeu răzvrătirea este PĂCATUL, originea păcatului, deoarece acest păcat este de fapt Satan lucrând din nou într-o ființă umană, indiferent dacă ea își dă seama de acest lucru sau nu.

Dumnezeu poate suporta cârtirile și păcatele noastre și chiar le poate ierta, dar îndată ce apare răzvrătirea, Dumnezeu nu o poate tolera, deoarece ea este conform principiului morții, principiul lui Satan.

Fie ca să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să respingem orice răzvrătire în ființa noastră, pentru a putea sta pe pământ ca Dumnezeu să-și aducă stăpânirea și împărăția Sa!

Doamne Isuse, afirmăm că autoritatea este a lui Dumnezeu și ne supunem lui Dumnezeu și autorității Sale! Satan, tu ai fost învins: ești în răzvrătire, iar noi respingem orice răzvrătire în ființa noastră și ne supunem lui Dumnezeu și autorității Sale. Fie ca Împărăția lui Dumnezeu să vină și voia Lui să se facă pe pământ precum și în ceruri. Amin, Doamne, suntem de acord cu Tine: deși omul încalcă autoritatea lui Dumnezeu și se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu, această răzvrătire NU va continua – Dumnezeu va veni să-și stabilească Împărăția pe pământ! Amin, Doamne Isuse, vino să tratezi toată răzvrătirea și adu-ți Împărăția!