Dorința lui Dumnezeu

Ne întâlnim cu Dumnezeu în Cristosul răscumpărător și strălucitor prin aplicarea sângelui lui Cristos

18/07/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

Este atât de edificator să ne dăm seama că locul în care ne întâlnim cu Dumnezeu, așa cum este reprezentat de locul de ispășire, este Cristos Însuși; ori de câte ori Dumnezeu Se întâlnește și vorbește cu noi, Cristos este prezent, și El este Cristosul răscumpărător și strălucitor.

Nu este un lucru mărunt să știm cum să venim înaintea lui Dumnezeu și să fim în prezența Sa. Dumnezeu ne-a creat după chipul și după asemănarea Sa, dar din pricina căderii ne-am îndepărtat de Dumnezeu și nu aveam nici o cale să Îl contactăm, să fim cu El sau să Îl primim.

Dar, slavă Domnului, Cristos a devenit un om – Domnul Isus Cristos, iar acest om-Dumnezeu a fost Dumnezeu contopit cu omul, a trăit o viață omenească perfectă și prin moartea și învierea Sa a deschis o cale nouă și vie ca să venim înaintea lui Dumnezeu.

În studiul nostru cu rugăciune a faptului că Dumnezeu îi vorbește lui Moise de deasupra acoperământului expierii și dintre heruvimi, ne dăm seama că Dumnezeu ne vorbește în Cristosul răscumpărător și în gloria exprimată în acest Cristos răscumpărător ca mărturie a Sa.

Dumnezeu vrea ca noi să ne întoarcem la El, să avem părtășie cu El, să Îl savurăm, să fim în prezența Sa și să primim vorbirea Sa; prin urmare, El a venit și a deschis o cale ca noi să venim la El.

Calea rânduită de Dumnezeu este Cristos Însuși; Cristos a venit și a îndeplinit toate cerințele dreptății, sfințeniei și gloriei lui Dumnezeu și, prin sângele Său vărsat pe cruce, putem să ne întoarcem la Dumnezeu, fiind curățiți de păcatele noastre și având dreptul să stăm în prezența Sa.

Când ne exersăm duhul și aplicăm sângele lui Cristos prin credință, Dumnezeu este credincios și drept să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate, și astfel avem dreptul să stăm în prezența lui Dumnezeu și să primim vorbirea Sa.

Cristos S-a oferit ca sacrificiu de ispășire și, în calitate de Marele Preot, a îndeplinit acțiunea de ispășire; acum, în înălțarea Sa, El este însuși locul unde se aplică ispășirea și ori de câte ori ne exersăm duhul și Îl contactăm, sângele Său este aplicat și putem sta în Cristos și pe baza lui Cristos să ne întâlnim cu Dumnezeu. Aleluia!

Dumnezeu vrea ca noi să venim la El și să fim împreună cu El, și El Însuși poate veni acum la noi, să fie cu noi și să ne vorbească fără a-Și încălca guvernarea sau dreptatea, sfințenia și gloria Sa, pentru El că vede sângele stropit și este satisfăcut, și toate cerințele Sale sunt acoperite și îndeplinite de Cristos, care este poziția noastră unică înaintea lui Dumnezeu. Aleluia!

Putem aplica sângele lui Cristos și să avem părtășie cu Dumnezeu ca să avem vorbirea Sa

Locul de ispășire, acoperământul expierii, cu heruvimii, nu este altceva decât iubitul nostru Domn Isus, pe care Dumnezeu L-a făcut loc de ispășire pentru noi ca să ne întâlnim cu Dumnezeu (Rom. 3:23). Locul unde ne întâlnim cu Dumnezeu este o persoană – Isus Cristos Însuși!

Ori de câte ori Dumnezeu se întâlnește cu noi și vorbește cu noi, acest Cristos prețios este prezent, și pe baza sângelui Său avem acces la Dumnezeu.

Când aplicăm sângele lui Cristos, intrăm în prezența lui Dumnezeu; aici nu avem conștiința păcatului sau conștiința de sine, ci suntem plini de conștientizarea lui Cristos, de conștientizarea lui Dumnezeu și, în cele din urmă, de conștientizarea Trupului și de conștientizarea armatei.

Când suntem una cu Domnul ca să aplicăm sângele lui Cristos și să avem părtășie cu Dumnezeu, nu mai suntem conștienți de păcatele, falimentele sau greșelile noastre, ci de Dumnezeu, Cristos, Trupul lui Cristos și armata pe care El dorește să o formeze pe pământ.

Aici, în Sfânta Sfintelor, suntem una cu Domnul, una cu inima Sa, intenția Sa și mișcarea Sa; toate lucrurile negative au dispărut și primim îndurare și har nu în falimentele sau slăbiciunile noastre, ci în sângele lui Cristos, care ne dă o poziție înaintea lui Dumnezeu.

Fie ca Dumnezeu să se îndure de noi, să nu credem în păcatele, falimentele, slăbiciunile sau greșelile noastre mai mult decât în sângele lui Isus Cristos!

Sângele Său satisface toate cerințele dreptății, sfințeniei și gloriei lui Dumnezeu; prin sângele Său putem veni la Dumnezeu să avem părtășie cu El. Prin sângele lui Cristos am biruit acuzația inamicului; l-am biruit pe acuzator prin sângele Mielului (Apoc. 12:11).

De asemenea, când aplicăm sângele lui Cristos, suntem curățiți în conștiința noastră. 1 Ioan 1:7 spune cu claritate că, dacă umblăm în lumină – așa cum și El este în lumină – sângele lui Isus, Fiul Său ne curăță de orice păcat.

Când ne exersăm duhul ca să aplicăm sângele lui Cristos prin credință, acest sânge ne curățește continuu de orice păcat – întotdeauna și în orice situație!

Sângele pe care Cristos l-a vărsat pe cruce a fost adus de Cristos, Marele Preot, în Sfânta Sfintelor din ceruri și a fost aplicat înaintea lui Dumnezeu pentru a deschide calea ca noi să venim la Dumnezeu.

În Vechiul Testament numai Marele Preot putea intra în Sfânta Sfintelor și putea face acest lucru doar o dată pe an; acum noi toți putem intra în Sfânta Sfintelor tot timpul!

Intrarea în Sfânta Sfintelor este mai rapidă decât aprinderea becului ca lumina să strălucească, pentru că nu există nici o distanță între duhul nostru și Sfânta Sfintelor!

Când credem în sânge, suntem aici, în duhul nostru, ca realitatea Sfintei Sfintelor! Aici, în Sfânta Sfintelor, putem mărturisi că, indiferent cât de multe falimente am avut și câte greșeli am făcut, sângele lui Isus ne dă dreptul ca să fim aici.

Când suntem conștienți de păcatele noastre, le mărturisim și Dumnezeu este credincios și drept pentru a ne ierta păcatele, iar sângele lui Isus ne curăță de orice păcat!

Aleluia, când ne mărturisim păcatele, aplicăm sângele lui Cristos și suntem curățiți de orice păcat – fie că acest păcat este unul pe care îl reținem sau îl uităm, unul mare sau mic, fiecare păcat!

Și în Sfânta Sfintelor nu suntem conștienți de noi înșine sau de falimentele noastre – trăim pur și simplu într-un alt domeniu, domeniul părtășiei cu Dumnezeu ca să avem vorbirea Sa!

Doamne, venim înaintea lui Dumnezeu prin sângele lui Isus Cristos ca să intrăm în Sfânta Sfintelor, să fim în prezența lui Dumnezeu și să primim vorbirea Sa! Amin, Doamne, nu ne încredem în falimentele, greșelile sau păcatele noastre – indiferent cât de reale sunt acestea – ci în sângele lui Cristos care a fost vărsat pentru păcatele noastre. Ne mărturisim păcatele, aplicăm sângele lui Cristos și venim să avem părtășie cu Dumnezeu, să fim în prezența Sa și să avem vorbirea Sa! Aleluia, sângele lui Isus ne curăță de orice păcat și, pe baza acestui sânge, avem acces la Dumnezeu, putem fi în prezența Sa și putem primi vorbirea Sa!

Ne întâlnim cu Dumnezeu în răscumpărarea lui Cristos în umanitatea Sa și în Cristosul strălucitor în divinitatea Sa

Locul în care Dumnezeu S-a întâlnit cu poporul Său în Exod și Numeri a fost acoperământul expierii stropit cu sânge și între heruvimi.

Nu ni se spune cât de înalți sau de mari erau heruvimii, ceea ce arată că gloria lui Cristos este inexplicabilă și incomensurabilă, dar ni se spune că aveau fețe și aripi și că erau niște creaturi vii.

Locul în care Îl întâlnim pe Dumnezeu este Cristosul răscumpărător și strălucitor – în umanitatea Sa, El ne mântuiește (după cum arată sângele stropit pe acoperământ), iar în divinitatea Sa, El strălucește asupra noastră (așa cum este simbolizat de heruvimii de pe capacul chivotului).

Când ne întâlnim cu Dumnezeu, avem simțământul, pe de o parte, că suntem spălați și curățiți de sângele lui Cristos și, pe de altă parte, că suntem sub gloria lui Dumnezeu, iar această glorie este vie.

Gloria în care ne întâlnim este Însuși Cristos; gloria în care ne întâlnim cu Dumnezeu și avem vorbirea Sa este strălucirea lui Cristos, și această strălucire este vie.

Trebuie să avem lumina Domnului pentru a înțelege această porțiune din Cuvânt și pentru a o aplica experienței noastre într-un mod potrivit; fără ca să fim luminați de Domnul, putem citi aceste versete din nou și din nou fără să vedem nimic din semnificația lor.

Dar când Domnul strălucește asupra noastră și ne dăm seama că Îl întâlnim pe Dumnezeu în Cristos și pe baza lui Cristos, iar acest Cristos este un Cristos răscumpărător și strălucitor, atunci Îl vom lăuda pe Domnul!

Ori de câte ori Dumnezeu se întâlnește cu noi și vorbește cu noi, acest Cristos prețios este prezent; prin răscumpărarea lui Cristos și în Cristosul strălucitor Dumnezeu se întâlnește cu noi și vorbește cu noi.

Dacă vedem acest lucru, Îi vom mulțumi Domnului, Îl vom lăuda și Îl vom aplica pentru a ne întâlni cu Dumnezeu în gloria Sa.

Capacul chivotului era din aur pur, fără lemn de salcâm, dar sângele stropit pe acest capac provenea din umanitatea Sa; acest lucru ne arată pe Cristosul răscumpărător și strălucitor, Cristos omul-Dumnezeu, care este calea și locul nostru unic ca noi să ne întâlnim cu Dumnezeu și să avem vorbirea Sa.

În calitate de Dumnezeu, Cristos strălucește în divinitatea Sa, iar în calitate de om, El a îndeplinit răscumpărarea în umanitatea Sa. În calitate de Dumnezeu, El este plin de glorie care emană din natura Sa divină; în calitate de om, El are sânge pentru răscumpărarea noastră.

Acoperământul expierii cu sângele sacrificiilor stropite pe el Îl arată pe Cristosul răscumpărător în umanitatea Sa (cu răscumpărarea Sa juridică) și pe Cristosul strălucitor în divinitatea Sa (cu mântuirea Sa organică) ca locul în care păcătoșii decăzuți se pot întâlni cu Dumnezeul drept, sfânt și glorios și să audă cuvântul Său (Lev. 16:14-15, 29-30).

Heruvimii de pe acoperământul expierii semnifică strălucirea lui Cristos cu divinitatea Sa, iar sângele stropit pe acoperământ semnifică umanitatea Sa pentru răscumpărare.

Aleluia, acum noi și Dumnezeu ne putem întâlni și vorbi împreună în Cristosul răscumpărător și strălucitor!

Slavă Domnului, răscumpărarea lui Cristos în umanitatea Sa a deschis o cale nouă și vie ca noi să venim înaintea lui Dumnezeu și să ne întâlnim cu El, iar Cristosul strălucitor în divinitatea Sa este locul în care ne putem întâlni cu Dumnezeu! Îți mulțumim, Doamne Isuse, pentru răscumpărarea Ta juridică prin sânge în umanitatea Ta, pentru și mântuirea Ta organică prin strălucirea Ta în divinitatea Ta. Aleluia, acum Dumnezeul sfânt, drept și glorios Se poate întâlni cu noi, păcătoșii, și ne poate vorbi în Cristosul răscumpărător și strălucitor! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Meeting with God in the Redeeming and Shining Christ by Applying the Blood of Christ (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 8 ziua 4 (bazat pe sluba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să avansăm în părtășia noastră cu Domnul ca să fim un tovarăș al lui Dumnezeu care cunoaște inima Sa

15/07/2019 by Credincios în Cristos 2 Comments

Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbește un om cu prietenul (tovarășul) lui... Exodul 33:11 — Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbește un om cu prietenul (tovarășul) lui… Exodul 33:11

Moise a fost un tovarăș al lui Dumnezeu, căci Domnul vorbea cu Moise față în față; el a fost intim cu Dumnezeu, fiind o persoană care cunoștea inima lui Dumnezeu și avea prezența lui Dumnezeu într-o măsură deplină.

Trebuie să avansăm în viața noastră spirituală venind la Domnul așa cum suntem și de oriunde suntem, ca să putem merge mai departe cu El, să ne apropiem de El, până când vom fi tovarășul Său, partenerul Său în întreprinderea divină, cei care cunosc inima lui Dumnezeu și au prezența Sa într-o măsură deplină.

Titlul din Cuvântul Sfânt pentru Înviorarea de Dimineață și studiul aprofundat de săptămâna aceasta asupra cărții Numeri este “Vorbirea lui Dumnezeu dintre heruvimii gloriei.”

Finalizarea ultimă și completă a unui asemenea fapt este văzut în Apocalipsa 22 cu Noul Ierusalim, orașul sfânt, care are dimensiunile unui cub (aceeași lungime, lățime și înălțime), arătând faptul că Noul Ierusalim este lărgirea completă a Sfintei Sfintelor.

Destinul nostru este să facem parte din locuința eternă a lui Dumnezeu, Sfânta Sfintelor eternă, ca să fim pe deplin în prezența lui Dumnezeu.

Sfânta Sfintelor avea o anumită dimensiune în cartea Exodul, o dimensiune mai mare în 1 Împărați și o dimensiune finalizată în Apocalipsa 21-22.

Principiul Sfintei Sfintelor este că noi, credincioșii în Cristos, putem trăi și umbla direct în prezența lui Dumnezeu; nu există nici un văl sau o separare, și nu doar că trăim în prezența Sa în timp ce petrecem timp cu El dimineața, dar toată ziua trăim și umblăm direct în prezența lui Dumnezeu.

În Apocalipsa 21:4-5 vedem că cei din Noul Ierusalim vor vedea fața Sa și numele Său va fi pe frunțile lor; destinul nostru ca și credincioși în Cristos este să vedem neîncetat fața lui Dumnezeu și numele Său va fi pe fruntea noastră! Aleluia!

Astăzi noi toți suntem la diferite nivele în părtășia noastră cu Domnul; unii pot fi mai departe de Domnul, alții sunt un pic mai aproape, în timp ce și alții sunt foarte intimi cu Domnul. Ce trebuie să facem nu este să ne auto-analizăm sau să ne facem o autoevaluare, ci pur și simplu să venim la Domnul așa cum suntem și acolo unde suntem, ca să putem merge mai departe cu El.

Când aprofundăm acest subiect, mințile noastre trebuie să fie protejate de gândurile subtile ale inamicului care sunt că a fi una cu Dumnezeu și a trăi direct în prezența lui Dumnezeu este ceva dincolo de noi înșine, ceva care este numai pentru oamenii mai în vârstă care sunt profund spirituali…

Cartea Apocalipsei ne include pe noi toți; noi toți vom fi parte a Sfintei Sfintelor finalizată, noi toți vom trăi pentru totdeauna și vom funcționa și vom servi pentru totdeauna în prezența directă a Domnului în glorie!

Aleluia, Îi vom vedea fața, El va străluci peste noi și, sub această strălucire, vom împărăți în împărăția eternă!

Pur și simplu trebuie să ne exersăm duhul de credință și să nu devenim subiectivi, analizând unde suntem; mai degrabă, trebuie să venim la Domnul oricând, oriunde, așa cum suntem, să Îl experimentăm și să avem părtășie cu El, fiind conștienți de faptul că toți suntem într-un proces de a merge mai departe cu El dintr-un stadiu al gloriei într-un alt stadiu al gloriei!

Noi toți suntem în procesul de a avansa cu Domnul până când vom fi în Sfânta Sfintelor, stând pe Cristos ca locul împăcării, locul unde păcătoșii răscumpărați se întâlnesc cu Dumnezeu.

Vom fi sub strălucirea Domnului gloriei, vom intra în contact cu tronul Său și vom primi o infuzie continuă, ascultând vocea Sa! Acesta este destinul nostru. Aleluia!

Moise era un tovarăș al lui Dumnezeu intim cu Dumnezeu, cunoscând inima lui Dumnezeu și având prezența Sa

Nu tot așa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea. Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri greu de înţeles, ci el vede chipul Domnului... Numeri 12:7-8 — Nu tot așa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea. Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri greu de înţeles, ci el vede chipul Domnului… Numeri 12:7-8

În Exodul 33:11 vedem că Iehova vorbește lui Moise față în față, la fel cum un om ar vorbi cu tovarășul său.

Biblia recunoaște faptul că Moise a fost tovarășul lui Dumnezeu; acest cuvânt pentru “tovarăș” (companion) este diferit de cuvântul pentru “prieten” folosit în legătură cu Avraam în 2 Cronici 20:7 și Isaia 41:8.

Avraam a fost prietenul lui Dumnezeu – el a fost separat de poporul idolatru înspre Dumnezeu (Iosua 24:2-3) și a intervenit pentru Lot (Geneza 18:16-33). Chiar și apostolul Iacov ne-a spus că Avraam a fost prietenul lui Dumnezeu (Iacov 2:23).

El nu a fost doar îndreptățit de către Dumnezeu, ci a și devenit un prieten al lui Dumnezeu; Dumnezeu l-a privit pe Avraam ca pe un preaiubit, o persoană față de care manifesta afecțiune.

Dar Moise nu era doar un prieten al lui Dumnezeu, ci și un tovarăș al lui Dumnezeu. Cuvântul tovarăș include prietenia, dar merge mult mai departe; include și gândul unei asocieri intime (un înțeles al acestui cuvânt în ebraică este “asociat”).

Moise a fost tovarășul lui Dumnezeu, un asociat al lui Dumnezeu; el și Dumnezeu aveau un interes comun, o întreprindere comună, o carieră comună.

Aceasta nu înseamnă că nu a existat vreun interes comun între Avraam și Dumnezeu, căci ei au împărtășit un interes comun, dar nu în aceeași măsură în care Moise a împărtășit un interes comun cu Dumnezeu.

Moise și Dumnezeu erau parteneri într-o mare întreprindere; ei au fost implicați în “aceeași carieră” și au fost parteneri până la capăt. Moise nu a fost doar un prieten intim cu Dumnezeu; el și Dumnezeu erau asociați, parteneri, tovarăși.

Domnul i-a vorbit cu Moise față în față, la fel cum un om vorbește cu tovarășul său (Exodul 33:11), iar Moise a fost credincios în toată casa Sa și a văzut forma lui Iehova (Num. 12:7-8).

Deoarece Moise era intim cu Dumnezeu, el era o persoană care cunoștea inima lui Dumnezeu și care era potrivit cu inima Sa. Moise a atins inima lui Dumnezeu, căci el știa ce era în inima Sa și avea prezența lui Dumnezeu într-o măsură deplină.

Trebuie să fim astfel de persoane, cei care sunt după inima lui Dumnezeu; constituția noastră organică trebuie să fie casa Sa și trebuie să fim un duplicat al inimii lui Dumnezeu.

Trebuie să fim un tovarăș al lui Dumnezeu, cei care nu doar cunosc Cuvântul lui Dumnezeu și caracterul lui Dumnezeu, ci și inima lui Dumnezeu, fiind după inima lui Dumnezeu, fiind intimi cu Dumnezeu și având prezența Sa într-o măsură deplină.

Chiar și în aspirația noastră de a fi formați și pregătiți pentru a fi armata de care Domnul are nevoie să lupte împreună cu El pentru interesul Său, trebuie să ne dăm seama că această armată este preoțească, adică, această armată este compusă din cei care Îl contactează pe Dumnezeu și sunt intimi cu Dumnezeu, cei care sunt tovarășii lui Dumnezeu pentru întreprinderea Sa măreață pe pământ.

Ca preoți avem dreptul prin sângele lui Isus ca să intrăm în Sfânta Sfintelor și să ne împărtășim cu Dumnezeul gloriei pe Cristos ca locul întâlnirii.

Aici avem conducerea Sa, îndrumarea Sa și vorbirea Sa; în timpul nostru față în față cu Domnul, în timpul nostru intim, personal, spiritual, afectuos cu El, Îi cunoaștem inima și avem prezența Sa într-o măsură deplină.

Doamne Isuse, vrem să fim un tovarăș al lui Dumnezeu așa cum și Moise a fost, cei care sunt intimi cu Dumnezeu și care cunosc inima lui Dumnezeu. Fă-ne cei care sunt după inima lui Dumnezeu, cei care pot atinge inima lui Dumnezeu și care au prezența lui Dumnezeu într-o măsură deplină. Amin, Doamne Isuse, Te iubim. Ne deschidem Ție. Înaintăm prin sângele lui Isus Cristos, ca să putem intra în Sfânta Sfintelor și să ne împărtășim cu Domnul gloriei pe Cristos ca locul întâlnirii. Fă-ne tovarășul Tău, Doamne, cei care cunosc inima Ta, au prezența Ta și ating inima Ta.

Să avansăm în părtășia noastră cu Domnul pentru a fi în prezența Sa, față în față cu Dumnezeu

Moise s-a suit pe munte, și norul a acoperit muntele. Slava Domnului s-a așezat pe muntele Sinai și norul l-a acoperit timp de șase zile. În ziua a șaptea, Domnul a chemat pe Moise din mijlocul norului. Înfăţișarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui, înaintea copiilor lui Israel. Moise a intrat în mijlocul norului și s-a suit pe munte. Moise a rămas pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopţi. Exodul 24:15-18

În Exodul 24:15-18 vedem că Moise era în Sfânta Sfintelor pe munte, unde era gloria shekina a lui Dumnezeu; acolo Dumnezeu Și-a deschis inima și i-a vorbit despre dorința inimii Sale de a avea o locuință pe pământ printre poporul Său.

Existau acolo cel puțin trei clase de oameni la distanțe diferite față de Muntele Horeb, în ce privește apropierea lor față de Dumnezeu.

Prima clasă, majoritatea copiilor lui Israel, erau la baza muntelui, care stăteau la distanță și tremurau (Exodul 20:18); acesta este locul unde începem cu toții.

A doua clasă, Aaron, Nadab, Abihu și cei șaptezeci de bătrâni, erau pe munte și se închinau la distanță și priveau (24:1, 9). Ei erau sub un cer senin; au mâncat, L-au văzut pe Dumnezeu și au avut o anumită viziune a lui Dumnezeu și a intenției Sa, dar erau la jumătatea drumului spre vârf.

A treia clasă, Moise, se afla pe vârful muntelui, fiind infuzat cu Dumnezeu sub gloria Sa și primea viziunea tabernaculului în calitate de locuința lui Dumnezeu pe pământ (vezi v. 13, 16; 25:1, 8-9).

Aceste trei locații corespund și celor trei părți ale tabernaculului: curtea de afară, Locul Sfânt și Sfânta Sfintelor; am putea spune că poporul Israel era în curtea de afară, Aaron, fiii săi și bătrânii erau în Locul Sfânt, iar Moise era în Sfânta Sfintelor.

Aceste trei locații ilustrează faptul că printre poporul lui Dumnezeu există diferite stadii de părtășie cu El și, indiferent unde suntem acum, trebuie să avansăm în părtășia noastră cu Domnul pentru a fi în prezența Sa față în față cu Dumnezeu.

Este normal ca în viața de biserică și în viața Trupului universal ca sfinții să fie la diferite nivele în creșterea lor în viață, în diferite stadii de dezvoltare.

Trebuie ca pur și simplu să Îl experimentăm pe Domnul acolo unde suntem, și El ne va aduce la un alt nivel și la alt nivel până când vom fi pe vârful muntelui în gloria shekina!

Acestea fiind spuse, este dăunător și chiar ridicol să ne măsurăm cu altcineva sau să comparăm creșterea noastră în viață și dezvoltarea în Domnul cu altcineva; noi suntem acolo unde suntem în viața noastră cu Domnul și trebuie ca să avansăm încetul cu încetul în părtășia noastră cu Domnul.

Trebuie ca doar să venim la Domnul așa cum suntem, pe baza sângelui Său; nu ar trebui să așteptăm până când devenim mai buni (în ochii noștri), până când dispoziția noastră se va schimba, până când va trece ceva timp după ultimul nostru faliment… De îndată ce suntem conștienți de acest lucru, ar trebui să venim înaintea Domnului pe baza sângelui lui Isus!

Există un alt nivel în afara celor trei – Moise, Aaron și bătrânii, și restul poporului; acesta este Iosua, care îl slujea pe Moise într-un mod credincios de mult timp, care a fost constituit și pregătit ca să fie un războinic.

Iosua trebuie să fi fost pe vârful muntelui, dar nu știm unde; din punct de vedere spiritual, probabil că era în tranziție de la mijloc spre vârf – ar fi putut atinge Sfânta Sfintelor, dar nu era pe deplin acolo.

De multe ori și noi suntem astfel: atingem Sfânta Sfintelor, ne întoarcem în Locul Sfânt și apoi atingem din nou Sfânta Sfintelor – suntem în tranziție.

Nu ne este de folos să ne analizăm cu privire la locul unde suntem, dar este o binecuvântare și o alimentare să ne rugăm Domnului în timpul nostru cu El:

Doamne Isuse, luminează-ne pentru a vedea unde suntem în stadiul nostru de creștere în viață, în dezvoltarea noastră în viața divină. Nu vrem să fim înșelați și nu vrem să acceptăm minciunile lui Satan. Doamne, vrem să mergem mai departe cu Tine, ca să putem avea o părtășie autentică cu Tine sub un cer senin. Fă-ne să avansăm în părtășia noastră cu Tine până când vom fi în Sfânta Sfintelor, pe vârful muntelui, văzându-Te față în față și având vorbirea Ta! Adu-ne mai departe cu Tine, Doamne, puțin câte puțin și zi de zi, până când vom trăi în prezența Ta tot timpul, fiind infuzați cu Tine și primind viziunea Ta ca să fim reședința Ta pe pământ!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Advancing in our Fellowship with the Lord to be a Companion of God knowing His Heart (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 8 ziua 1.

Să Îl savurăm pe Dumnezeul Triunic ca binecuvântarea noastră unică și să Îl distribuim ca binecuvântare altora

13/07/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

Trinitatea Divină, așa cum este revelată în Cuvântul sfânt, este pentru distribuirea Dumnezeului Triunic în om; ce binecuvântare este să avem chipul Său zâmbind asupra noastră, să avem pacea Sa și să Îl savurăm pe Dumnezeul Triunic. Dumnezeul Triunic este binecuvântarea noastră unică!

Binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic este mult mai mult decât lucrurile materiale, cariera noastră sau o lucrare minunată pe care o facem pentru Dumnezeu; această binecuvântare este ca Dumnezeul Triunic să Se distribuie în Trinitatea Sa Divină ca să ne umple și să ne satureze, până când vom deveni una cu El și chiar vom deveni El Însuși în viață, în natură, expresie și funcție, pentru a fi poporul Său, expresia Sa corporativă.

Când vorbim despre acest cuvânt, binecuvântare, nu ne referim la ceea ce este bine cunoscut ca binecuvântare, ceva care este necuvenit sau nemeritat, ceva bun, fiindu-ne dat de către cineva; mai degrabă, binecuvântarea este ca Dumnezeu Însuși să fie distribuit întru noi pentru a fi totul al nostru.

Binecuvântarea este o vorbire, o declarație a lui Dumnezeu, a favoarei, a bunăvoinței și fericirii pentru noi și situația care îndeplinește această binecuvântare, condiția care arată această binecuvântare, care sunt toate cuvintele minunate, bune, generoase și binecuvântate.

Nu este un lucru mărunt să fim sub binecuvântarea lui Dumnezeu; nu este un lucru mărunt să fim plasați în poziția corectă pentru ca Dumnezeu să ne dea binecuvântarea Sa.

Problema este că, în înțelegerea noastră naturală și tradițională, de cele mai multe ori considerăm binecuvântarea lui Dumnezeu ca fiind ceva exterior, material și chiar fizic; trebuie să ne schimbăm părerea pentru a ne da seama că binecuvântările lui Dumnezeu sunt divine, eterne și interioare.

Avem nevoie ca Dumnezeul Triunic să ne vorbească și să ne dezvăluie ca să vedem ce este binecuvântarea lui Dumnezeu, pentru ca noi să fim înfășurați, învăluiți și cuprinși de binecuvântarea vorbirii Dumnezeului Triunic, astfel încât realitatea acestor binecuvântări să ne umple, să ne satureze și să ne pătrundă.

În întregul univers, binecuvântarea noastră unică este Dumnezeul Triunic; Dumnezeul Triunic este binecuvântarea unică și această binecuvântare vine la noi prin distribuirea Ființei Divine întru noi în Trinitatea Sa Divină.

A fi binecuvântați nu înseamnă că primim o mașină mai bună, o soție minunată, copii buni, o casă bună sau o slujbă mai bună; a fi binecuvântați înseamnă că savurăm distribuirea divină a Trinității Divine în ființa noastră.

Astăzi vrem să vedem mai mult privitor la acest lucru, și anume ce ne spune Biblia despre acest lucru și cum putem intra în savurarea distribuirii divine astfel încât să putem savura binecuvântarea lui Dumnezeu!

Trinitatea Divină este modul în care Dumnezeu se distribuie întru noi pentru ca noi să Îl savurăm pe Dumnezeul Triunic

2 Corinteni 13:14 este un verset fascinant, fiind o binecuvântare nou-testamentară din partea apostolului Pavel pentru ca credincioșii în Cristos să savureze distribuirea divină a Dumnezeului Triunic.

Harul Domnului, dragostea lui Dumnezeu și părtășia Duhului nu sunt trei aspecte separate, ci trei aspecte ale aceluiași lucru, așa cum Domnul, Dumnezeu și Duhul Sfânt nu sunt trei dumnezei distincți, ci trei “ipostaze” ale aceluiași Dumnezeu nedivizibil și indivizibil.

Deoarece cartea 2 Corinteni vorbește despre harul lui Cristos (vezi 2 Corinteni 1:12; 4:15; 6:1; 8:1; 9; 9:8; 14; 12:9), harul lui Cristos este menționat primul; sursa harului este dragostea lui Dumnezeu, iar curgerea harului este părtășia Duhului.

Dumnezeul Triunic în trei ipostaze divine (trei substanțe sau elemente susținătoare) – Tatăl, Fiul și Duhul – era necesar credincioșilor distrași și confuzi din Corint, care erau mângâiați și restaurați.

Când citim acest verset, ne dăm seama că Trinitatea Dumnezeirii nu este pentru înțelegerea noastră doctrinară a teologiei sistematice, ci pentru distribuirea lui Dumnezeu în Trinitatea Sa Divină întru noi, poporul Său ales și răscumpărat.

Când Trinitatea Divină este menționată în Noul Testament, aceasta are întotdeauna legătură cu relația lui Dumnezeu cu creaturile Sale, mai ales cu omul și mai ales cu noi, poporul Său ales și răscumpărat.

De exemplu, după ce Cristos a înviat din morți, El le-a poruncit discipolilor Săi să meargă și să discipolizeze națiunile, botezându-i întru numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt (vezi Mat. 28:19).

El i-a însărcinat pe discipoli să îi aducă pe credincioși întru Dumnezeul Triunic, adică într-o unire organică cu Dumnezeul procesat, care a trecut printr-un proces îndelungat ca să intre în înviere.

Datorită unei astfel de uniri organice și pe baza unei astfel de uniri, apostolul a binecuvântat pe credincioși cu Trinitatea Divină binecuvântată în participarea în harul Fiului cu dragostea Tatălui prin părtășia Duhului.

În porțiune după porțiune în Noul Testament vedem că revelația divină a Trinității Dumnezeirii în Biblie, de la Geneza până la Apocalipsa, este pentru ca să înțelegem modul în care Dumnezeu se distribuie pe Sine Însuși întru poporul Său ales ca să savureze și să participe în ceea ce este El.

Dumnezeu în Trinitatea Sa misterioasă și minunată se distribuie pe Sine întru noi, poporul Său ales, pentru ca noi să putem participa, savura și intra în cunoașterea Dumnezeului Triunic procesat acum și pentru eternitate! Aleluia!

Pe măsură ce suntem binecuvântați de Iehova, fiind sub distribuirea divină a Trinității Divine, Îl savurăm pe Tatăl, Fiul și Duhul și există un rezultat spontan – devenim o binecuvântare pentru alții.

Rezultatul spontan și lipsit de efort al savurării și participării noastre în Dumnezeul Triunic procesat ca urmare a distribuirii lui Dumnezeu este că devenim canalul distribuirii lui Dumnezeu înspre alții.

Pur și simplu devenim lărgirea distribuirii Dumnezeului Triunic, care merge mai departe pentru a extinde, a conferi și a elibera binecuvântarea divină a Dumnezeului Triunic către alții. Această binecuvântare este pentru zidirea bisericii, astfel încât Domnul să poată câștiga o expresie corporativă.

Doamne Isuse, ne deschidem distribuirii Tale divine astăzi! Vrem să savurăm și să fim binecuvântați cu Dumnezeul Triunic procesat și care circulă în interior zi de zi, astfel încât să putem să Îl distribuim ca binecuvântare unică în univers altora! Doamne, păstrează-ne în savurarea și primirea distribuirii divine și menține-ne în starea de a te distribui pe Tine în alții pentru împlinirea dorinței inimii lui Dumnezeu de a avea mărturia lui Isus, expresia corporativă a lui Isus! Doamne, distribuie-Te întru noi și prin noi în alții pentru zidirea bisericii, Trupul lui Cristos, expresia Ta corporativă pe pământ!

Savurarea Dumnezeului Triunic ca binecuvântarea noastră unică și distribuirea Sa ca binecuvântare către alții

Adevărul despre Trinitatea Divină este atât de profund și atât de înalt, iar înțelegerea faptului că binecuvântarea unică în univers este Dumnezeul Triunic care este distribuit în noi, este atât de măreață.

Dar, uneori, când ne gândim la situația noastră din viața noastră creștină, am putea fi dezamăgiți și am putea simți că tot ce este sub soare și tot ceea ce se află în domeniul spiritual este o vanitate a vanității… am putea simți că nimic nu este real – nici măcar viața de biserică.

Ce trebuie să facem atunci când ne simțim în acest fel?

Am putea dori chiar să renunțăm, gândindu-ne că acest adevăr înalt nu corespunde experienței noastre; putem crede că, din moment ce experiența noastră nu se potrivește cu ceea ce cunoaștem și cu ceea ce vedem, care este atunci scopul ei? Ce ar trebui să facem cu adevărat într-un astfel de moment?

Ar trebui să ne întoarcem pur și simplu către Dumnezeul Triunic. Binecuvântarea și porția noastră reală nu este altceva decât Dumnezeul Triunic.

Binecuvântarea reală nu este o slujbă excelentă, o casă frumoasă, o viață liniștită, o educație superioară, o viață de familie bună sau un mare succes în viață. A fi binecuvântat nu înseamnă că avem o poziție înaltă în biserică.

Mai degrabă, a fi binecuvântat înseamnă să Îl avem pe Dumnezeul Triunic, fiind sub distribuirea Dumnezeului Triunic în Trinitatea Sa Divină. Ce binecuvântare este ca Dumnezeul Triunic să fie binecuvântarea noastră!

Ce binecuvântare este să avem fața Sa, prezența Sa și să Îl savurăm zilnic ca har! Ce binecuvântare este să fim păstrați de El și binecuvântați de către El, și să avem chipul Său înălțat asupra noastră, oferindu-ne pacea!

Cu cât suferim mai mult, cu atât mai mult Îl savurăm pe El ca har. Cu cât ne întoarcem mai mult către El, cu atât mai mult avem fața Sa zâmbitoare în duhul nostru; chipul Său zâmbește asupra noastră, ne asigură și ne confirmă. O, ce binecuvântare este să avem pace în El, prin El și cu El!

Singura cale prin care putem fi păstrați în umblarea noastră creștină și în viața de biserică este prin distribuirea Tatălui care, de asemenea, ne binecuvintează.

Singura cale ca să avem strălucirea Sa și ca să Îl savurăm ca har este prin distribuirea Fiului, care strălucește asupra noastră și este îndurător față de noi.

Singura cale prin care putem fi fericiți este faptul de a avea zâmbetul Domnului asupra noastră și faptul de a avea pacea Sa, iar acest lucru are loc prin distribuirea Duhului cu duhul nostru.

Rezultatul savurării lui Dumnezeu de către noi este că avem pace; când Îl savurăm pe Cristos ca har și suntem păziți de Tatăl, avem pace, iar Dumnezeu este fericit cu noi.

Când Îl savurăm pe Dumnezeul Triunic ca totul al nostru ca să fim alimentați și El să fie totul pentru noi, avem siguranță, savurare și pace adevărată.

Astăzi această lume devine tot mai mult un loc nesigur și periculos; adevărata siguranță poate fi găsită cu adevărat în Dumnezeul Triunic, care ajunge la noi prin savurarea harului.

Prin moartea și învierea Sa, Cristos a devenit un Duh dătător de viață și El Se insuflă pe Sine în noi pentru a ne infuza cu tot ceea ce este și a realizat.

Binecuvântarea adevărată este aceasta, să avem distribuirea Dumnezeului Triunic în Trinitatea Sa Divină și să fim o binecuvântare pentru alții, de asemenea, prin distribuirea lui Dumnezeu în ei. Fie ca noi să fim astfel de oameni!

Dumnezeule Triunic, venim la Tine – Tu ești adevărata noastră binecuvântare și adevărata noastră porție! Ce binecuvântare este ca Dumnezeul Triunic să fie siguranța noastră, savurarea noastră și pacea noastră! Ce binecuvântare este să fim păstrați de către Tatăl, să savurăm pe Fiul ca har și să fim umpluți cu pace de Duhul! Ce binecuvântare este ca fața lui Dumnezeu să fie înălțată peste noi, să ne asigure, să ne confirme și să ne promită! Amin, Doamne, păstrează-ne sub binecuvântarea Ta savurând distribuirea Ta divină, și fă-ne un canal de binecuvântare pentru ceilalți!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy the Triune God as our Unique Blessing and Dispense Him as Blessing to Others (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 7 ziua 6.

Binecuvântarea înseamnă să-i aducem pe oameni în prezența lui Dumnezeu și să-L aducem pe Dumnezeu întru alții

12/07/2019 by Credincios în Cristos 5 Comments

Conform cu Numeri 6:23-26 și 2 Cor. 13:14, binecuvântarea nu este altceva decât savurarea Dumnezeului Triunic, pentru că a binecuvânta înseamnă să Îl aducem pe Dumnezeu întru om și să îl aducem pe om întru prezența lui Dumnezeu pentru ca omul să savureze tot ceea ce Dumnezeul Triunic are și este.

În Numeri 6 vedem binecuvântarea cu care preoții trebuiau să binecuvinteze pe copiii lui Israel; această binecuvântare este binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic care Se oferă pe Sine Însuși omului și vrea ca omul să vină la El să Îl savureze.

În primul rând, Tatăl ne binecuvântează și ne păstrează; El ne păzește de cel rău și ne aduce într-o poziție în care putem primi binecuvântarea Sa.

În al doilea rând, Fiul strălucește asupra noastră și este îndurător față de noi; Cristos a venit în calitate de strălucirea lui Dumnezeu ca să Îl exprime pe Dumnezeu și El este harul dat nouă pentru savurarea noastră.

În al treilea rând, Duhul Își înalță fața peste noi și ne dă pacea; Duhul este chipul înălțat al lui Dumnezeu asupra noastră și El Se oferă pe Sine Însuși nouă ca pace.

Aceste trei binecuvântări nu sunt separate, ci una singură, pentru că Dumnezeul Triunic vrea să ne binecuvinteze prin faptul că se distribuie pe Sine în Trinitatea Sa Divină întru noi pentru savurarea noastră.

Viața noastră creștină este o viață sub binecuvântarea Dumnezeului Triunic; Dumnezeul nostru este triunic astfel încât El să poată distribui tot ceea ce El este întru noi, iar adevărata binecuvântare în univers este savurarea Dumnezeului Triunic.

Am fost deosebit de impresionat de faptul că Duhul este chipul înălțat al lui Dumnezeu și El ne dă pacea.

Duhul împreună cu duhul nostru este emoticonul zâmbitor a lui Dumnezeu, fața zâmbitoare a lui Dumnezeu față de noi; când ne exersăm duhul și mărturisim tot ce stă între noi și Dumnezeu, avem zâmbetul lui Dumnezeu și Îl putem vedea față în față, uitându-ne la indicele ochilor Săi.

Dumnezeu nu vrea ca noi să Îl cunoaștem doar la exterior ca fiind Cel care ne păzește de cel rău sau Cel care a venit ca strălucirea lui Dumnezeu ca să fie îndurător față de noi; El vrea ca noi să avem strălucirea chipului Său, să fim umpluți cu El și să savurăm pacea Lui.

Nu există pace în lume astăzi; singura cale de a savura pacea este să fim sub distribuirea Dumnezeului Triunic și să savurăm chipul înălțat al lui Dumnezeu în Duhul. Aleluia!

Să ne ridicăm ochii de la situația și starea noastră, să ne exersăm duhul contopit și să Îl contactăm pe Domnul în duh astfel încât El, în calitate de Duhul cu duhul nostru, să ne împartă pace, să fie odihna și savurarea noastră și să ne umple cu prezența Dumnezeului Triunic.

Când Îl savurăm pe Dumnezeul Triunic în mod obișnuit, noi înșine devenim canale ale binecuvântării divine pentru alții, administrând pe Dumnezeul Triunic întru oameni pentru savurarea lor.

Binecuvântarea înseamnă să-i aducem pe oameni în prezența lui Dumnezeu și să-L aducem pe Dumnezeu întru alții

În 2 Cor. 13:14 Pavel a rostit o binecuvântare nou-testamentară tuturor credincioșilor în Cristos: “Harul Domnului Isus Cristos și dragostea lui Dumnezeu și părtășia Duhului Sfânt cu voi toți.”

Această binecuvântare este de fapt la fel ca și cea din Numeri 6:23-27, pentru că este binecuvântarea Dumnezeului Triunic pentru ca poporul Său să Îl savureze.

Harul Domnului este de fapt Domnul Însuși ca viață și totul pentru noi pentru savurarea noastră. Dragostea lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși ca sursă a harului Domnului și această dragoste este față de noi. Părtășia Duhului este Duhul Însuși ca transmiterea și curgerea harului Domnului cu dragostea lui Dumnezeu pentru savurarea și participarea noastră.

Ceea ce vedem în Vechiul Testament în Numeri 6 sunt preoții care aduc oameni la Dumnezeu; prin binecuvântarea din acest capitol, omul este adus în prezența lui Dumnezeu.

Dumnezeu Tatăl ne păstrează, Dumnezeu Fiul este îndurător față de noi, iar Dumnezeu Duhul este fericit cu noi și ne dă pace; aceasta ne aduce pe noi, păcătoșii mântuiți prin har, în prezența lui Dumnezeu pentru a savura tot ceea ce este El pentru noi.

Ceea ce vedem în Noul Testament cu binecuvântarea din 2 Corinteni 13:14, este vizita plină de îndurare a Dumnezeului Triunic; în această binecuvântare, Dumnezeu este adus în om pentru savurarea și participarea omului.

Preoții îl aduc pe om la Dumnezeu pentru a fi în prezența lui Dumnezeu, iar apostolii Îl aduc pe Dumnezeu la om pentru savurarea Sa de către om. Prin binecuvântarea apostolului Pavel, suntem aduși în savurarea lui Dumnezeu ca dragoste, har și părtășie! Amin!

În Vechiul Testament, gândirea de bază privind binecuvântarea este că binecuvântarea lui Dumnezeu aduce omul în prezența lui Dumnezeu, dar în Noul Testament vedem că binecuvântarea este pentru a-L aduce pe Dumnezeu la om pentru savurarea Sa de către om.

Prin urmare, binecuvântarea este să aducă omul în prezența lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Dumnezeu și să aducă pe Dumnezeu în om pentru ca omul să Îl savureze pe Dumnezeul Triunic.

Prin urmare, într-un sens, binecuvântările din Numeri 6 și din 2 Corinteni 13:14 sunt foarte diferite, întrucât una îl aduce pe om la Dumnezeu, iar cealaltă Îl aduce pe Dumnezeu la om.

Aleluia, noi, ca popor al lui Dumnezeu, suntem sub binecuvântarea lui Dumnezeu, și astfel suntem aduși în prezența lui Dumnezeu și Dumnezeu este adus în noi pentru savurarea noastră!

Conceptul nostru legat de binecuvântare trebuie schimbat; trebuie să ne dăm seama că, pe de o parte, a-i binecuvânta pe alții înseamnă să-i aducem în prezența lui Dumnezeu și, pe de altă parte, a-i binecuvânta pe alții înseamnă a-L aduce pe Dumnezeu în ei ca dragoste, har și părtășie pentru ca ei să Îl savureze pe Dumnezeul Triunic.

Cu toate acestea, în creștinism, acest cuvânt “binecuvântare” a fost foarte alterat și înțeles greșit până acolo că, în cuvintele cântecului, “Numărați-vă binecuvântările, numiți-le una câte una”, ceea ce însemnă că oamenii numără câte lucruri exterioare a făcut Dumnezeu pentru ei, și acestea sunt considerate ca fiind binecuvântări.

De multe ori, la sfârșitul anului, credincioșii se adună împreună și iau în considerare înaintea Domnului ceea ce El a făcut pentru ei și listează “binecuvântările” una câte una.

Nu dezapreciem o astfel de practică, nici nu spunem că este nescripturală; totuși, conceptul nostru privind binecuvântarea trebuie să fie înălțat și adus în actualitate conform Cuvântului lui Dumnezeu.

Binecuvântarea potrivită este aceea de a-i aduce pe oameni în prezența lui Dumnezeu și de a-L aduce pe Dumnezeu în ei ca dragoste, har și părtășie, ca ei să Îl poată savura pe Dumnezeul Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul – ca totul al lor! Binecuvântarea este o chestiune de savurare a Dumnezeului Triunic!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai binecuvântat cu Tine Însuți pentru savurarea noastră. Înalță înțelegerea noastră cu privire la ceea ce este binecuvântarea Ta, Doamne, ca să avem același concept ca Tine în această privință. Fă-ne să ne dăm seama, Doamne, că binecuvântarea înseamnă ca omul să fie adus în prezența lui Dumnezeu ca să Îl savureze pe Dumnezeu și ca Dumnezeu să fie adus în om ca dragoste, har și părtășie pentru ca omul să Îl savureze pe Dumnezeul Triunic! Menține-ne în savurarea Ta, Doamne, ca dragoste, har și părtășie! Păstrează-ne în savurarea binecuvântării Tale și fă-ne canale de binecuvântare divină pentru alții, astfel încât să-i putem aduce la Dumnezeu și să Îl aducem pe Dumnezeu la ei pentru savurarea și participarea lor!

Savurarea transmisiei Dumnezeului Triunic ca și dragoste, har și părtășie întru noi

În 2 Corinteni 13:14 vedem vizita plină de îndurare a Dumnezeului Triunic pentru savurarea și participarea noastră; aceasta este o binecuvântare nou-testamentară pentru ca toți credincioșii în Cristos să Îl savureze pe Dumnezeul Triunic.

Dragostea, harul și părtășia nu sunt trei lucruri separate, așa cum Tatăl, Fiul și Duhul nu sunt trei “dumnezei” separați; mai degrabă, dragostea este sursa, harul este cursul și expresia, iar părtășia este curgerea și transmisia.

Dumnezeu Tatăl este sursa; El este sursa tuturor lucrurilor pozitive, inclusiv sursa dragostei, a vieții și a luminii, astfel că dragostea lui Dumnezeu este sursa.

Harul lui Cristos este cursul, expresia, venirea lui Dumnezeu; Cristos Fiul a venit să Îl exprime pe Dumnezeu plin de har și realitate și în El am văzut, am savurat și am primit harul lui Dumnezeu.

Părtășia Duhului este transmisia, curgerea, dragostei lui Dumnezeu ca sursă și a harului lui Cristos ca și curs.

Nu putem să Îl atingem pe Dumnezeu – El este sfânt și drept, El locuiește într-o lumină neaccesibilă, dar Dumnezeu, ca dragoste, a fost întrupat și exprimat în Cristos ca har.

Putem să venim la Cristos și să savurăm dragostea lui Dumnezeu prin harul lui Cristos.

Cum putem să Îl savurăm pe Cristos într-un mod practic? Acest lucru are loc prin părtășia Duhului Sfânt; ceea ce vine la noi și ajunge la noi este curgerea Dumnezeului Triunic, transmisia lui Dumnezeu, care este Duhul cu duhul nostru.

Atunci când am fost regenerați, am fost făcuți una cu Domnul ca un singur duh, pentru că Duhul se contopește cu duhul nostru și ne face un singur duh cu Domnul.

Acum tot ceea ce Dumnezeu este ca sursă și tot ceea ce Cristos este, are și a făcut în calitate de curs și expresie, este cu totul în Duhul, care a fost făcut una cu duhul nostru pentru a transmite și a comunica tot ceea ce este și are Dumnezeul Triunic pentru noi.

Dragostea este interioară, harul este expresia dragostei, iar dragostea și harul sunt transmise prin părtășie.

Ceea ce Dumnezeu ne dă nu sunt “lucruri”, cum ar fi dragoste, har și părtășie; mai degrabă Dumnezeu este dragoste, har și părtășie, și când Îl atingem de Domnul în duh, savurăm o curgere, o transmisie, o distribuire a dragostei lui Dumnezeu și a harului lui Cristos prin părtășia Duhului Sfânt.

Cât Îi mulțumim și Îl lăudăm pe Domnul că El este totul, El a făcut totul și El este transmis întru noi ca părtășia Duhului, pentru a împărți tot ceea ce are și este Dumnezeu întru noi!

Astăzi Duhul este transmisia harului lui Cristos cu dragostea lui Dumnezeu pentru experimentarea și savurarea de către noi a Dumnezeului Triunic împreună cu virtuțile Sale divine. Slavă Domnului!

Doamne, ne deschidem Ție ca să savurăm transmisia dragostei lui Dumnezeu cu harul lui Cristos prin părtășia Duhului în toată ființa noastră! Aleluia, Dumnezeu Tatăl este sursa, Dumnezeu Fiul este cursul și expresia lui Dumnezeu Tatăl, iar Duhul este transmisia Domnului cu Dumnezeu ca noi să experimentăm și să Îl savurăm pe Dumnezeul Triunic! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a savura binecuvântarea Dumnezeului Triunic prin savurarea transmisia dragostei lui Dumnezeu cu harul lui Cristos prin Duhul împreună cu duhul nostru!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Blessing is to bring people into the Presence of God and to bring God into others (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 7 ziua 5.

Duhul ca și chip înălțat al lui Dumnezeu ne confirmă, ne promite și ne dă pacea

11/07/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Slavă Domnului, Duhul în calitate de chip înălțat al lui Dumnezeu ne confirmă, ne promite, ne garantează totul și ne dă pacea!

Al treilea aspect al binecuvântării eterne a Dumnezeului Triunic asupra poporului Său așa cum este consemnat în Numeri 6 este legat de Duhul, pentru că Duhul Își înalță fața Sa peste noi și ne dă pacea (Num. 6:26).

Tatăl ne binecuvintează și ne păstrează, Fiul face ca fața Sa să strălucească asupra noastră și este îndurător față de noi, iar Duhul Își înalță fața peste noi și ne dă pacea.

Într-o astfel de binecuvântare eternă a Dumnezeului Triunic nu vedem nimic fizic, material sau exterior; ceea ce vedem aici este faptul că Dumnezeul Triunic se distribuie pe Sine în Trinitatea Sa Divină ca Tatăl, Fiul și Duhul, pentru a ajunge la noi și pentru a ne păzi, a fi îndurător față de noi și pentru a ne dea pace.

Tatăl ne păstrează ca poporul Său – ne păstrează în poziția potrivită ca noi să primim binecuvântarea Sa.

Fiul vine la noi în calitate de fața strălucitoare a lui Dumnezeu; El Îl face pe Dumnezeu real, exprimat și strălucitor asupra noastră și El este îndurător față de noi. Harul Domnului Isus Cristos să fie cu voi toți – ce binecuvântare este asta!

Mai întâi, Cristos a venit ca Dumnezeu întrupat ca să fie om, și El, în calitate de Cuvântul lui Dumnezeu, a devenit carne și a locuit printre noi, plin de har și realitate. Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu, ci Cristos a venit și L-a declarat, L-a exprimat și L-a strălucit, și am văzut cu toții gloria Sa, gloria singurului Fiu născut al Tatălui.

Dumnezeu S-a încarnat pentru ca El să ni se arate într-un mod strălucitor, iar când citim cele patru Evanghelii, vedem trăirea minunată, strălucitoare, divin-umană a Celui care L-a strălucit pe Dumnezeu și a fost îndurător față de noi.

În calitate de Cel al cărui chip strălucește asupra noastră, Cristos Fiul lui Dumnezeu este prezența vizibilă a Dumnezeului invizibil. Dumnezeu este invizibil, într-o lumină inaccesibilă și El nu poate fi atins sau văzut de om. Cu toate acestea, Cristos a venit în calitate de fața lui Dumnezeu, prezența vizibilă a lui Dumnezeu, și L-a întrupat pe Dumnezeu și L-a făcut pe Dumnezeu real nouă.

El a venit să Îl strălucească pe Dumnezeu și să-L exprime, și, de asemenea, a venit să ne dea har. Când Îl atingem de Domnul, când venim la Cuvântul lui Dumnezeu și avem o inimă întoarsă către El, vălul de pe fața noastră este luat și Îl vedem, Îl savurăm și primim har.

Când vedem fața Domnului în duh, avem strălucirea Sa și Îl savurăm ca har. Vrem să vedem fața Sa, să trăim înaintea feței Sale și să fim sub strălucirea chipului Său în toate zilele vieții noastre, pentru că acolo unde este fața Sa strălucitoare, acolo are loc distribuirea harului Său.

Duhul în calitate de chip înălțat al lui Dumnezeu ne confirmă, ne promite și ne dă pacea

În Numeri 6:26 vedem că Domnul Își înalță fața asupra noastră și ne dă pacea; acest lucru poate fi atribuit Duhului. Fața denotă prezența unei persoane; atunci când vezi fața cuiva, ai prezența sa.

Chipul denotă expresia persoanei, expresia simțămintelor sale interioare. Când vă înălțați fața peste o persoană, confirmați, asigurați, promiteți și dăruiți totul acelei persoane.

Mai întâi, Cristos a venit în calitate de fața strălucitoare a lui Dumnezeu pentru a fi îndurător față de noi, iar acum vedem că Duhul este chipul înălțat al lui Dumnezeu care ne asigură, ne garantează, ne promite și ne dă totul.

Chipul se referă la “emoticonul lui Dumnezeu”, fața zâmbitoare a lui Dumnezeu, chipul Său înălțat asupra noastră.

Dumnezeu nu are doar o față strălucitoare, ci și un chip înălțat; strălucirea chipului lui Dumnezeu este Cristos, iar chipul Său este Duhul Sfânt. Strălucirea radiantă a lui Dumnezeu este pur și simplu Cristos Fiul care este cu noi și prin faptul că avem fața strălucitoare a lui Dumnezeu, noi avem pe Cristos, Fiul lui Dumnezeu, prezent cu noi.

Slavă Domnului, chiar dacă nu am trăit pe pământ în timpul Domnului Isus ca să avem strălucirea Sa asupra noastră, putem să ne exersăm duhul ca să savurăm fața Sa strălucitoare astăzi.

Mai mult, avem chipul lui Dumnezeu, care într-un fel este mult mai drag, pentru că este expresia chipului Său. Chipul lui Dumnezeu exprimă starea și simțământul Său interior.

Binecuvântarea lui Dumnezeu constă nu doar în faptul că El strălucește asupra noastră, ci și că vedem expresia părților sale interioare, chipul Său.

Apostolul Pavel a avut indicele ochilor Domnului; el nu doar privea fața strălucitoare a Domnului, dar avea și chipul Său, și putea discerne ceea ce era în inima Domnului cu privire la ceilalți, dacă Domnul era sau nu fericit.

Binecuvântarea Dumnezeului Triunic este un chip înălțat, faptul că Dumnezeu este fericit cu noi; când Dumnezeu vine la noi cu un chip înălțat, ce urmează e ceva bun.

Când Dumnezeu are un chip înălțat, El ne confirmă, ne asigură de ceea ce a spus, ne promite lucruri și ne dă tot ce a promis; ce chip este acesta!

Dacă punem acest lucru împreună cu Efeseni 4:30 unde ni se spune să nu întristăm pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, în care suntem sigilați înspre ziua răscumpărării, ne dăm seama de faptul că Duhul este chipul înălțat al lui Dumnezeu asupra noastră.

Binecuvântarea Duhului din Efeseni 1 este sub forma unei chezășii, o garanție; am fost sigilați de către Duhul, iar Dumnezeu ne-a dat Duhul ca și garanția moștenirii noastre.

Duhul care locuiește în noi, Duhul Sfânt cu duhul nostru, este chipul înălțat al lui Dumnezeu din interior care neîncetat ne asigură, ne confirmă, ne promite și ne garantează toate beneficiile provenite din distribuirea Dumnezeului Triunic, toate bogățiile nepătrunse ale lui Cristos și tot ceea ce este Dumnezeu ca posesia și porția noastră.

Duhul ne garantează, oferindu-ne un gust anticipat, o mostră a gustului deplin a ceea ce urmează, sigilându-ne astfel pentru acea zi – ziua răscumpărării noastre.

Aleluia, Duhul ne binecuvintează înspre ziua în care vom savura cu toții pe deplin pe Dumnezeul Triunic! De aceea, nu trebuie să întristăm pe Duhul Sfânt, nu trebuie să facem ca chipul înălțat al lui Dumnezeu să fie oprimat sau să Îl facem să fie nefericit cu noi înșine, pierzând astfel binecuvântarea Sa.

Dacă Îl întristăm pe Duhul Sfânt, chipul Său se va îndepărta; dar dacă Îl ascultăm, El va fi fericit cu noi și El Își va ridica chipul Său pentru a ne confirma, a ne asigura, a ne garanta, a ne promite și a ne da totul.

Pot exista momente în viața noastră creștină, în viața de biserică sau chiar în serviciul Domnului, când devenim obosiți, descurajați sau dezamăgiți; am putea simți că nu avem asigurarea și că ne-am pierdut toată speranța.

Dar atunci când Îl contactăm pe Domnul, vom safura binecuvântarea chipului înălțat al lui Dumnezeu, care este Duhul, și aceasta ne va înălța. Fără o astfel de binecuvântare, nu putem continua cu Domnul.

Înălțarea chipului Domnului asupra noastră și darul păcii Sale este lucrarea de îndurare a Duhului.

Duhul ne dă pace în mod constant; El ne dă pace nu numai în mediul nostru, ci și în ființa noastră – în inima, în duhul și mintea noastră. În Duhul, prin Duhul și cu Duhul avem pace.

Atunci când cei din jurul nostru sunt tulburați în inimă sau minte, când mediul nu este prea plăcut, noi nu suntem tulburați deoarece savurăm pacea din Duhul, căci chipul Său este înălțat peste noi.

Doamne Isuse, fie ca noi să avem chipul înălțat al lui Dumnezeu asupra noastră dându-ne pacea. Nu vrem să întristăm pe Duhul Sfânt în care am fost sigilați înspre ziua răscumpărării noastre. Amin, Doamne Isuse, ne deschidem Ție și vrem să Te savurăm ca Duhul cu duhul nostru care ne promite, ne asigură, ne confirmă și ne dă totul! Ce binecuvântare este ca chipul lui Dumnezeu să fie înălțat peste noi și să ne dea pacea! Vrem să rămânem aici, în distribuirea păcii de către Duhul care Își înalță chipul peste noi.

Binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic este pentru a de aduce în savurarea lui Dumnezeu

Dacă citim și ne rugăm cu versetele din Numeri 5 privitor la binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic, ne vom da seama, mai întâi de toate, că binecuvântarea lui Dumnezeu nu are nimic de a face cu ceva fizic sau exterior și, în al doilea rând, acestea ne aduc în savurarea lui Dumnezeu.

Nu există nici o mențiune cu privire la binecuvântarea materială, eliberarea de necazuri, alocarea țării bune, păzirea de foamete, protejarea de inamici sau prosperitate în Numeri 6:23-26.

Ceea ce vedem în această porțiune este pur și simplu faptul că Dumnezeu vine la noi în calitate de Dumnezeul Triunic în Trinitatea Sa Divină – Tatăl care ne binecuvintează și ne păzește, Fiul care strălucește asupra noastră și este îndurător și Duhul care Își înalță fața peste noi și ne dă pacea – pentru ca noi să-L savurăm pe Dumnezeul Triunic.

Păzirea și binecuvântarea Tatălui, faptul că Fiul strălucește și este îndurător față de noi, și înălțarea chipului Duhului pentru a ne da pacea, toate acestea sunt pentru savurarea și experimentarea de către noi a Dumnezeului Triunic în Trinitatea Sa Divină.

Binecuvântarea întreită din Numeri 6 este modelul binecuvântării preoților din Vechiul Testament, care este binecuvântarea potrivită; această binecuvântare este să aducă pe alții în prezența lui Dumnezeu, în lumina feței Sale și în strălucirea chipului Său, pentru ca ei să poată fi păziți de El, să participe în harul Său și să aibă pacea.

Dumnezeul Triunic vrea să ne binecuvinteze; Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care binecuvintează și binecuvântarea Sa este pur și simplu El Însuși distribuit întru noi, mai întâi ca să ne păstreze, apoi să strălucească asupra noastră și să ne dea har și, în final, să fie fericit cu noi și să ne dea pacea.

Binecuvântarea Trinității Divine nu este legată în principal de lucruri materiale, ci de faptul că Dumnezeul Triunic este îndurător față de noi, Își face apariția și se face văzut de către noi ca noi să Îl savurăm. Trebuie să savurăm binecuvântarea Dumnezeului Triunic și să-i binecuvântăm pe alții cu Dumnezeul Triunic în acest fel.

Când vorbim cu alții, trebuie pur și simplu să îi aducem în savurarea lui Dumnezeu, binecuvântându-i cu distribuirea Trinității Divine.

Trebuie ca nu doar să înțelegem binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic și să fim recunoscători pentru aceasta, ci să savurăm binecuvântarea lui Dumnezeu rugându-ne să fim păziți de către Tatăl, să savurăm faptul că Fiul strălucește ca har și să primim pacea Duhului!

Pe măsură ce savurăm binecuvântarea Dumnezeului Triunic, binecuvântarea eternă, vom fi oamenii binecuvântați ai binecuvântării Dumnezeului Triunic și vom binecuvânta și pe alții cu Dumnezeul Triunic!

Îți mulțumim Doamne pentru că ne-ai binecuvântat cu păzirea Tatălui, fața strălucitoare a Fiului și harul Său, și chipul înălțat al Duhului și pacea Sa. Păstrează-ne în savurarea binecuvântării Tale, Doamne, în toate aspectele ei minunate! Fie ca noi să fim păstrați sub binecuvântarea lui Dumnezeu, să Îl savurăm pe Cristos ca har în strălucirea Sa și să fim umpluți de pace, în timp ce Duhul este fericit cu noi. Fie ca noi să fim oamenii binecuvântați ai Dumnezeului Triunic binecuvântat, și fie ca noi să binecuvântăm pe alții cu distribuirea divină a Trinității Divine în ei pentru participarea lor în harul și pacea Sa!