Dorința lui Dumnezeu

Să apucăm viața eternă la care suntem chemați să luptăm lupta bună a credinței

08/10/2024 by Credincios în Cristos 1 Comment

În calitate de credincioși în Cristos, care Îl iubesc și Îl urmăresc atât în mod personal, cât și corporativ, luptăm lupta bună a credinței apucând viața eternă; apucăm viața eternă trăind prin această viață, pentru a putea lupta în lupta bună a credinței.

Pe măsură ce ne pregătim pentru venirea Domnului, trebuie să luptăm mai întâi lupta bună, în al doilea rând, să alergăm și să terminăm alergarea și, al treilea, să păstrăm credința. Când trăim o astfel de viață, ne pregătim pentru venirea Domnului și El ne va răsplăti la întoarcerea Sa.

Când vorbim despre păstrarea credinței, trebuie să ne dăm seama că credința are un aspect obiectiv și unul subiectiv. Când Biblia vorbește despre „credință”, se referă la aspectul obiectiv, lucrurile în care credem pentru ca noi să fim mântuiți; aceasta este credința pe care o păstrăm și pe care o păstrăm, pentru că aceasta este economia lui Dumnezeu.

Credința este întregul conținut al economiei lui Dumnezeu și toți credincioșii adevărați în Cristos țin de această credință pentru a fi mântuiți. S-ar putea să diferim în practicile noastre și s-ar putea să avem anumite doctrine care diferă de alții, dar atâta timp cât ne păstrăm credința, credința obiectivă legată de persoana și lucrarea lui Cristos, suntem mântuiți și suntem frați și surori în Domnul.

Credința are și un aspect subiectiv; în Noul Testament, este tradus în principal prin a crede sau credință. Cum putem avea această credință subiectivă? Cum putem crede? Credința subiectivă este produsă de credința obiectivă. Când auzim, vedem și primim credința obiectivă, această credință obiectivă produce o reacție în noi, o abilitate pe care o numim credință, credința noastră.

Când spunem că trebuie să păstrăm credința, nu vrem să spunem că trebuie să păstrăm doar credința obiectivă, ci și mai mult, lăsăm ca credința obiectivă să devină credința subiectivă în noi ca fiind capacitatea noastră de a crede.

Un fel de a ilustra acest lucru este când ne uităm la televizor; când ne uităm la ceva la televizor, acel lucru este infuzat în noi, iar peisajul pe care îl urmărim este imprimat în ființa noastră.

Când venim la Cuvântul lui Dumnezeu și participăm la adunările bisericii, privim televizorul ceresc. Avem economia eternă jucată în fața noastră și suntem infuzați cu peisajul divin. Ceea ce urmărim în Cuvântul lui Dumnezeu și în adunările bisericii este opera divină, divertismentul divin și televiziunea divină cerească, având în fața noastră economia lui Dumnezeu.

Privim la televiziunea divină a mântuirii complete a lui Dumnezeu care se rulează înaintea noastră, iar aceasta ne infuzează cu realitatea divină a tot ceea ce este Cristos. Ca rezultat, pur și simplu credem în Domnul, pentru că Domnul Isus cu prețiozitatea Sa este televizat în ființa noastră. Credința obiectivă pe care o vedem produce credință în noi, pentru că Cristos ne infuzează cu El Însuși ca credință noastră.

Cu toții putem mărturisi că de multe ori, atâta timp cât ne „aducem oasele” la adunările bisericii, suntem infuzați cu televiziunea divină și cerească și, când părăsim adunările, suntem vitali, înviorați și plini de credință, căci Cristos a fost infuzat în noi pentru a deveni capacitatea noastră de a crede. Aleluia!

Luptăm lupta bună a credinței apucând viața eternă la care am fost chemați

Noi, credincioșii în Cristos, ne prețuim foarte mult credința; este specialitatea noastră în viața de biserică și nu o tăgăduim, ci mai degrabă o ținem, o prețuim, o exersăm și luptăm pentru ea. Pavel i-a spus lui Timotei să lupte lupta bună a credinței (1 Tim. 6:12); trebuie să luptăm lupta bună a credinței apucând viața eternă, la care am fost chemați și am mărturisit mărturisirea cea bună înaintea multor martori.

Ce înseamnă să luptăm pentru credință? Care este această luptă bună a credinței? A lupta pentru credință înseamnă a lupta pentru economia noutestamentară a lui Dumnezeu, care este conținutul credinței. Nu luptăm pentru doctrine, practici și învățături; luptăm pentru credință.

S-ar putea să ținem foarte mult la practica de a chema numele Domnului în mod audibil și obținem atât de multă viață și rezervă exersându-ne să citim cu rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu. Dar nu ne luptăm pentru chemarea Domnului împreună cu alți credincioși și nici pentru citirea cuvântului cu rugăciune.

Mai degrabă, luptăm pentru credință, care este conținutul economiei noutestamentare a lui Dumnezeu. Luptăm pentru Cristos ca întrupare a lui Dumnezeu și pentru biserică în calitate de Trup al lui Cristos.

Unii s-ar putea să nu fie de acord cu noi în ceea ce privește aspectului de a avea o singură biserică locală într-un oraș, dar atâta timp cât păstrează credința, ei sunt frații și surorile noastre dragi în Domnul. Poate că am descoperit atât de multe adevăruri mai profunde în Biblie, dar nu ne luptăm cu alții pentru ele; luptăm lupta bună a credinței – luptăm pentru credință.

Ne-am dat seama cât de multă viață și provizii de viață primim atunci când avem practici ale vieții, cum ar fi chemarea Domnului, citirea cu rugăciune a Cuvântului lui Dumnezeu, profeția, cugetarea rugativă asupra Cuvântului lui Dumnezeu, declararea imnurilor și exersarea duhului nostru pentru a vorbi pentru Domnul.

Prețuim aceste practici, dar nu luptăm pentru nicio practică de viață, ci luptăm pentru credință. Atâta timp cât un creștin crede în persoana și lucrarea lui Cristos și atâta timp cât crede că Trupul este unul atât universal, cât și local, luptăm pentru credință împreună, căci ei sunt frați și surori în Domnul.

S-ar putea să simțim că mulți credincioși duc lipsă astăzi, pentru că ei nu au o cale de a-L savura și experimenta pe Cristos ca viață precum avem noi; totuși, atâta timp cât se țin de credință, ei sunt dragii noștri frați și surori în Domnul. Credința este ceva specific în viața de biserică și nu luptăm pentru nimic altceva decât pentru credință.

Luptăm lupta bună a credinței apucând viața eternă. Aceasta înseamnă că nu luptăm pentru credință stând pe un piedestal și certându-ne cu toată lumea despre credință; mai degrabă, luptăm pentru credință savurând, împărtășindu-ne și trăind prin viața divină.

Luptăm lupta bună a credinței apucând viața eternă, la care am fost chemați. Am fost chemați la viața eternă; am fost chemați să savurăm și să ne împărtășim din viața eternă. Aceasta nu este doar o luptă obiectivă prin a fi de partea adevărului în economia eternă a lui Dumnezeu; aceasta este și o luptă subiectivă, o luptă prin apucarea vieții eterne.

Noi, credincioșii în Cristos, am primit o altă viață pe lângă viața noastră umană; avem viața divină a lui Dumnezeu și trebuie să trăim prin această viață, să savurăm de această viață și să exprimăm această viață. Mai ales astăzi, în epoca degradării bisericii, viața eternă este foarte importantă, chiar vitală, pentru viața noastră creștină și de biserică.

Pentru ca noi să ducem la îndeplinire economia lui Dumnezeu cu privire la biserică, să ne confruntăm cu procesul de declin al bisericii și să menținem o bună ordine în viața de biserică, viața eternă este o condiție prealabilă (1 Tim. 1:16; 6:19; 2 Tim. 1:1, 10; Tit 1:2; 3:7)

Doamne Isuse, vrem să luptăm astăzi lupta bună a credinței, apucând viața eternă. Aleluia, am primit viața lui Dumnezeu, viața eternă, necreată, divină a lui Dumnezeu în noi și putem trăi prin această viață! O, Doamne, vrem să fim una cu Tine și una cu semenii noștri credincioși în Cristos pentru a lupta lupta bună a credinței. Nu luptăm pentru doctrine, învățături sau practici, oricât de bune și spirituale ar fi acestea; luptam pentru credință. Amin, Doamne, vrem să luptăm pentru credință apucând viața eternă și fără a avea încredere în viața noastră umană. Ne exersăm duhul pentru a fi un duh cu Tine. Vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi. Ne lăsăm pe noi înșine deoparte și vrem să trăim prin viața eternă din duhul nostru. Amin, Doamne, fie ca viața Ta să curgă în noi, să crească în noi și să fie exprimată prin noi. Fie ca viața Ta din noi să ne întărească și să ne întărească să luptăm lupta bună a credinței împreună cu toți credincioșii adevărați în Cristos.

Apucăm viața eternă savurând și trăind această viață, neavând încredere în viața noastră umană

Noi, credincioșii în Cristos, am fost chemați la viața eternă a lui Dumnezeu (1 Tim. 6:12). Această viață este cea care este cu adevărat viață (1 Tim. 6:19). Există multe feluri de viață, inclusiv viața vegetală, viața animală și viața umană, dar viața divină este viața care este cu adevărat viață.

Ne-am născut din părinții noștri umani pentru a avea viața umană și am fost renăscuți pentru a avea viața divină a lui Dumnezeu; ceea ce este născut din trup este carne, dar ceea ce este născut din Duh este duh (Ioan 3:6; 1:12).

Acum suntem cei care trăim prin această viață eternă pe care am primit-o. Învățăm să căutăm dreptatea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea și blândețea și luptăm pentru economia noutestamentară a lui Dumnezeu și apucăm viața eternă (1 Tim. 6:11-12).

Îl urmărim pe Cristos împreună cu cei care Îl iubesc și Îl cheamă dintr-o inimă curată (2 Tim. 2:22). Ca Timotei de astăzi, noi suntem cei care apucăm viața eternă, adică nu avem încredere în viața noastră umană naturală, ci trăim prin viața divină.

Când am primit viața lui Dumnezeu în noi, am devenit un om-Dumnezeu, iar acum învățăm să trăim prin această viață. În mod implicit, suntem în viața naturală și trăim conform ei, dar învățăm să trăim după viața divină și să o exprimăm.

A apuca viața eternă la care am fost chemați înseamnă a ne exersa duhul pentru a trăi prin această viață, a exprima această viață și a permite ca această viață să se manifeste în noi. Faptul că suntem chemați la viața eternă nu înseamnă că am fost chemați la binecuvântări în cer; mai degrabă înseamnă că am fost chemați să savurăm și să trăim prin viața divină.

Viața eternă nu se referă în principal la binecuvântările pe care le vom primi în viitor; se referă la viața noastră de zi cu zi de astăzi. Suntem chemați la viața eternă pentru ca noi să trăim prin viața eternă, adică să trăim în viața noastră zilnică o viață nu prin viața noastră naturală, ci prin viața divină.

Luptăm lupta bună a credinței apucând viața eternă la care suntem chemați. Pe de o parte, luptăm pentru credință declarând adevărul și rostind adevărul economiei eterne a lui Dumnezeu. Pe de altă parte, luptăm pentru credință trăind prin viața eternă din duhul nostru.

Chiar și atunci când vorbim cu soțul nostru, soția noastră sau cu copiii noștri sau când facem niște cumpărături, luptăm lupta bună a credinței atunci când apucăm viața eternă pentru a trăi prin această viață.

Trebuie să ne exersăm duhul tot timpul, pe tot parcursul zilei, pentru a trăi conform cu viața divină și nu conform cu viața noastră umană. Pentru a lupta lupta bună a credinței în viața creștină, trebuie să apucăm viața eternă și să nu ne încredem în viața umană. Acest lucru pare a fi imposibil, pentru că suntem naturali, umani și căzuți și, implicit, avem încredere în noi înșine și în viața noastră umană.

Întreaga lume ne învață și ne încurajează să trăim în noi înșine, prin noi înșine, pentru noi înșine și să ne exprimăm pe noi înșine. Cu cât ești mai „tu însuți”, cu atât ei te apreciază mai mult și te înalță. Oh, Doamne. Noi, credincioșii în Cristos, suntem aici pentru a trăi printr-o altă viață. Suntem aici pentru a apuca viața eternă și pentru a trăi prin această viață.

Într-adevăr, trebuie să fim oameni, dar noi suntem oameni în mod Isus, nu oameni într-un mod natural. Trăim prin viața lui Isus în duhul nostru. Trăim o viață umană prin viața eternă; am fost chemați la această viață și acum trăim prin această viață.

Chiar dacă există atât de multe distrageri astăzi și există multe lucruri, persoane și situații care ne pot preocupa, trebuie să continuăm să ne întoarcem la duhul nostru și să trăim după viața divină din duhul nostru. Am fost chemați în mod unic la viața eternă, care este Însuși Dumnezeul Triunic fiind viața noastră.

Fiind cei chemați la viața eternă, ar trebui să apucăm acum această viață, să trăim această viață și chiar să ne avem întreaga noastră ființă conform acestei vieți. Și acesta nu este ceva teoretic sau doctrinar; acesta este ceva ce practicăm și trăim în viața noastră de zi cu zi.

Îl contactăm zilnic pe Domnul, verificăm zilnic cu El despre toate lucrurile. Și chemăm în mod constant numele Lui, învățând să trăim prin El, împreună cu El și să-L trăim pe El. El este viața în noi. Cristos este viața noastră (Col. 3:4) și El este, de asemenea, speranța gloriei în noi (1:27).

Îl luăm și trăim prin El, chiar și trăim datorită Lui și una cu El (Ioan 6:57; 1 Cor. 6:17). Este bine să verificăm cu Domnul în această privință și să fim înaintea Sa cu privire la aceasta, spunându-I:

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai chemat la viața eternă. Aleluia, avem viața eternă a lui Dumnezeu în duhul nostru și am fost chemați în mod unic la această viață. Amin, Doamne, vrem să trăim conform cu viața Ta, nu ne încredem în viața noastră naturală, ci lăsăm ca viața Ta să trăiască în noi și să se exprime prin noi. Venim la Tine din nou și din nou, Doamne. Tu vezi câte lucruri încearcă să ne distragă atenția și să ne preocupe. Fă-ne să vedem chemarea noastră: am fost chemați la viața eternă, să trăim prin această viață și să exprimăm această viață. Amin, Doamne, noi vrem să trăim astăzi prin viața eternă ca să luptăm lupta bună a credinței. Te luăm ca viața noastră. Vrem să verificăm cu Tine în toate lucrurile, astfel încât să-Ți putem permite să trăiești în noi. Fie ca noi să fim nu doar umani în viața noastră, ci umani în mod Isus, umani într-un mod divin, permițând ca viața divină să fie exprimată în noi. Vrem să ne întoarcem la Tine, Doamne drag, cu privire la toate lucrurile, pentru ca Tu să fii exprimat prin noi.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Lay Hold on Eternal Life to Which we are Called to Fight the Good Fight of the Faith, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 3 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să plătim prețul pentru a merge din toată inima pe călătoria rânduită de Dumnezeu pentru noi până la sfârșit

04/10/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Ultima parte a călătoriei rânduită de Dumnezeu pentru fiecare dintre noi este cea mai dificilă parte a călătoriei, căci ceea ce contează nu este doar cum alergăm, ci și cum terminăm cursa; nu ar trebui să ne obosim, ci să alergăm cursa până la capăt. Amin!

În 1 Cor. 10:1-13 vedem că copiii lui Israel sunt un tip reprezentativ al bisericii; istoria și experiența lor sunt un avertisment și o încurajare pentru noi în viața noastră creștină.

Trebuie să fim încurajați și avertizați de tipul reprezentativ copiilor lui Israel, a căror călătorie către țara bună simbolizează cursa creștină către scopul nostru, Cristosul atotinclusiv.

Această porțiune din 1 Cor. 10 este o continuare a capitolului 9:24-25, unde Pavel spune că el aleargă cursa pentru a câștiga nu o coroană pieritoare, ci una nepieritoare.

Prin urmare, chiar s-a purtat aspru cu trupul ca să-l facă sclavul să ca nu cumva, după ce le-a predicat altora, să fie dezaprobat.

Trebuie să ne purtăm aspru cu trupul nostru și să-l facem sclavul nostru, supunându-l, astfel încât să putem alerga cursa cu răbdare și să terminăm cursa în mod glorios.

Când cineva aleargă o cursă, trebuie să nu acorde atenție lucrurilor din jurul său și nici dorințelor tripului său, ci cursei și cum să alerge mai repede.

Poate vrea să mănânce ceva sau poate vrea să doarmă mai mult, dar își limitează somnul și mâncatul, pentru că este un alergător în cursă.

Oamenii din această lume se poartă aspru cu trupul lor și sunt stricți cu ei înșiși pentru a obține o coroană coruptibilă, dar noi suntem aici pentru a obține o coroană necoruptibilă.

Copiii lui Israel călătoreau prin pustie și aceasta era călătoria lor stabilită de Domnul.

Cu toate acestea, ei nu au trăit pentru Domnul, nu L-au urmat absolut pe Domnul și au neglijat țelul lui Dumnezeu, așa că au fost disciplinați de Domnul. O, Doamne Isuse!

Noi, credincioșii în Cristos, am fost răscumpărați prin Cristos, eliberați din robia lui Satan și aduși să vedem revelația economiei lui Dumnezeu.

Totuși, s-ar putea să nu reușim să atingem țelul chemării lui Dumnezeu, adică să nu reușim să intrăm în stăpânirea țării noastre bune, Cristos, și să savurăm bogățiile Sale pentru împărăția lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi expresia Sa în acest epoca prezentă și participa la cea mai deplină savurare a lui Cristos în epoca împărăției (Filipeni 3:12-14; Mat. 25:21, 23). O, Doamne!

Dumnezeu are un scop și un țel; El vrea să ne conducă spre savurarea deplină a Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune.

Așa că trebuie să acordăm atenție acestui țel pentru a alerga în cursă.

Nu trebuie să ne complacem în ceea ce ne dorim și nici să zăbovim în experiențele trecute și în lucrile pozitive din trecut; ar trebui să uităm lucrurile care sunt în urmă și să ne întindem înainte spre ceea ce este înainte, pentru a-l câștiga pe Cristosul lui Dumnezeu!

Să plătim prețul pentru a merge din toată inima în călătoria rânduită de Dumnezeu pentru noi până la sfârșit

În Marcu 6:45-51 vedem cum Domnul i-a silit pe ucenicii Săi să urce în corabie și să meargă înainte pe partea cealaltă, spre Betsaida, în timp ce El a trimis mulțimile departe și El a rămas înapoi să se roage.

În timp ce vâsleau pe mare, a fost o furtună, iar vântul le era împotriva lor.

Domnul era singur pe țărm, în timp ce ei vâslau pe mare.

Apoi, la a patra strajă a nopții, Domnul Isus a venit la ei și a vrut să treacă pe lângă ei, dar ei L-au văzut și au strigat către El.

Când El a intrat cu ei în corabie, vântul a încetat și ei au ajuns pe malul celălalt.

Când Domnul nu era cu ei pe corabie, vânturile erau împotriva lor, iar ei erau aproape de sfârșitul călătoriei lor, dar nu știau asta, până când a venit Domnul.

Ultima parte a călătoriei rânduită de Dumnezeu pentru noi este cea mai dificilă parte. Fiecare dintre noi are o călătorie rânduită de Dumnezeu.

Domnul chiar ne obligă să mergem pe călătoria rânduită de Dumnezeu, așa cum Domnul Isus i-a silit pe ucenicii Săi să urce în barcă și să meargă pe partea cealaltă.

Suntem constrânși din toate părțile să mergem pe călătoria rânduită de Dumnezeu, pentru că dragostea lui Dumnezeu ne constrânge (2 Cor. 5:14).

Ceea ce este cel mai important în viața noastră creștină este să căutăm călătoria pe care Domnul ne-a rânduit-o și să o parcurgem cu credincioșie.

S-ar putea să știm care este această călătorie, dar s-ar putea să nu mergem pe ea; prin urmare, viața noastră poate fi plină de multă moarte duhuală, întuneric și restricție. O, Doamne!

Acesta este motivul pentru care de multe ori există dispute și conflicte în lucrarea lui Dumnezeu, pentru că nu mergem pe drumul rânduit de Dumnezeu pentru noi.

Trebuie să ne punem în mâna lui Dumnezeu într-un mod liniștit, răbdător, rugător, consacrat și ascultător și să căutăm din toată inima călăuzirea Sa.

Trebuie să fim dispuși să-L ascultăm și să acționăm numai în conformitate cu voia Sa.

Ar trebui să ne rugăm ca Domnul să ne descopere care este călătoria pe care El a desemnat-o pentru noi; apoi, ar trebui să plătim orice preț pentru a merge din toată inima pe ea. Amin!

Astăzi suntem în ultima parte a călătoriei rânduită de Dumnezeu pentru noi; suntem în cea de-a patra veghe a nopții, chiar înainte de venirea Domnului.

Vântul ne este contrar, marea este învolburată și se pare că avem furtună după furtună.

Nu trebuie să fim necăjiți sau dezamăgiți, pentru că Domnul Isus Se roagă pentru noi și în curând ni Se va arăta.

Nu ar trebui să ne oprim din vâslit și să lăsăm barca în derivă în funcție de vânt și valuri, pentru că acest lucru ne va duce din ce în ce mai departe de Dumnezeu și de țelul Lui.

Domnul va veni la noi în ceasul cel mai întunecat, în ultima veghe a nopții, în ultima parte a călătoriei pe care Dumnezeu ne-a rânduit-o.

Chiar dacă este dificil, trebuie să plătim prețul pentru a merge din toată inima pe cale.

Trebuie să fim dispuși să mergem pe călătoria pe care El ne-a desemnat-o până la sfârșit, consacrându-ne Domnului.

Când furtuna este grea și marea este împotriva noastră, putem să privim la Domnul și să-I permitem să vină în barca noastră. El este cu noi chiar acolo, în mijlocul furtunii.

El este pe munte, Se roagă și mijlocește pentru ca noi să ne terminăm cu succes cursa și El este și împreună cu noi, în mijlocul furtunilor, așteaptând să-L invităm în barca noastră.

Odată ce Domnul vine în barca noastră în mijlocul furtunii, furtuna s-a terminat și ajungem la destinație.

Un lucru important în viața creștină este să căutăm călătoria pe care Domnul a rânduit-o și să o parcurgem cu credincioșie.

Trebuie să găsim calea și să o umblăm cu credincioșie, chiar și din toată inima să-L urmăm pe Domnul pe această cale.

Fie ca noi să venim la Domnul din nou și din nou cu privire la acest lucru, deschizându-ne față de El și întrebându-L,

Doamne Isuse, vrem să căutăm călătoria pe care Dumnezeu ne-a rânduit-o și să mergem pe ea cu credincioșie. Dezvăluie-ne, Doamne, să vedem care este călătoria pe care ne-ai rânduit-o. Ne punem în mâinile lui Dumnezeu într-un mod liniștit, răbdător, rugător, consacrat și ascultător. Nu vrem să facem propria nostru cale sau să facem ceea ce credem că ar trebui să facem; pur și simplu vrem să căutăm din toată inima conducerea Ta și să urmăm calea pe care Tu ai rânduit-o pentru noi. Amin, Doamne, dezvăluie-ne călătoria pe care ne-ai desemnat-o și întărește-ne să plătim orice preț pentru a merge pe ea din toată inima! Slavă Domnului, Îl avem pe Cristos în ceruri mijlocind pentru noi, chiar și atunci când suntem în furtună! Îți mulțumim, Doamne, că mijlocești ca noi să ne terminăm cursa și să obținem premiul. Vrem să continuăm să vâslim prin furtună și Îți permitem să intri în barca noastră. Intră, Doamne, și fii împreună cu noi în furtună. Adu-ne până la capăt. Vrem să ne terminăm cursa și să obținem premiul!

Să nu devenim obosiți, ci să alergăm cursa până la capăt pentru a obține premiul

E îndurarea și harul Domnului că El ne-a arătat care este calea pe care Dumnezeu a rânduit ca noi să umblăm, cursa pe care El ne-a desemant-o.

Suntem încântați că suntem pe drumul corect, dar cum vom alerga la final rămâne de văzut.

Nu trebuie să presupunem că, dacă alergăm astăzi, vom alerga și atunci când Domnul Se va întoarce.

Prin îndurarea și harul Său, alergăm astăzi cursa și trebuie să continuăm să ne smerim în fața Domnului și să căutăm călătoria pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru ca noi să o parcurgem din toată inima.

În cazul ucenicilor din Marcu 6, se pare că Domnul a vrut să treacă pe lângă ei (v. 48), iar ei L-au rugat să intre în barca lor.

Se pare că Domnul n-ar fi avut nicio intenție să meargă la ucenici.

El le-a poruncit să meargă pe cealaltă parte, la Betsaida, și era pe cale să-i întâlnească acolo. Dacă nu ar urma călătoria rânduită de Dumnezeu, ei nu L-ar fi întâlnit.

Dacă au luat o întorsătură greșită și au mers pe o cale greșită, Domnul nu i-ar fi întâlnit când a venit.

Acest lucru este foarte serios. Dacă Domnul ne cheamă să facem ceva și alegem să facem altceva, s-ar putea ca Domnul să nu ne mai întâlnească înainte de vremea răpirii; s-ar putea să nu facă un ocol doar pentru a ne întâlni în călătoria greșită pe care noi alegem să o luăm.

Răpirea are loc de-a lungul căii pe care Domnul a rânduit-o. Dacă nu suntem acolo, vom rata răpirea.

Fiecare dintre noi trebuie să-și asume responsabilitatea în ce direcție ar trebui să mergem.

Pe măsură ce alergăm cursa, trebuie să nu obosim, leșinând în sufletul nostru din orice motiv (Evrei 12:3); mai degrabă, ar trebui să fim cei care alergăm cursa până la capăt.

Este ușor să oboseim, căci vântul ne este contrar, suntem în mijlocul furtunii și este ultima veghe al nopții; este întuneric, periculos și furtunos.

A fi obosit înseamnă a fi fără putere în suflet; totul pare a fi în zadar. Unii frați și surori au alergat cinci sau zece ani, apoi au simțit că nu pot continua.

Se pare că totul a fost în zadar, pentru că ei își văd foștii colegi de facultate devenind prosperi în lume, părând că se bucură de viața lor, în timp ce sfintii Îl urmăresc pe Domnul în viața de biserică.

Poate că am fost la instruirea cu timp integral, apoi ne uităm la foștii noștri colegi și vedem cum par să se bucure de viața în lume în timp ce noi suntem ca un predicator sărac; la un moment dat, s-ar putea să devenim obosiți și s-ar putea să nu avem putere, chiar gândindu-ne că totul este în zadar.

În astfel de situații trebuie să citim și să ne rugăm Mica 7:8, “Nu te bucura de mine, vrăjmașă, căci, chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăși; chiar dacă stau în întuneric, totuși Domnul este Lumina mea!”

Amin, deși cădem – și e adevărat, noi cădem, ne vom ridica și, deși suntem în întuneric – și ne găsim în întuneric, Dumnezeu este o lumină pentru noi.

Trebuie să avem un astfel de duh. Trebuie să ne îndreptăm privirea către Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre și trebuie să mergem pe călătoria rânduită de Dumnezeu pentru noi.

Chiar dacă suntem în ultima parte a călătoriei rânduită de Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, pe măsură ce ajungem la cea mai dificilă parte a călătoriei, trebuie să alergăm cursa cu perseverență până la capăt.

Cu toții avem nevoie de îndurarea Domnului în această privință și trebuie să ne încurajăm unii pe alții să alergăm la cursă.

Pe de o parte, ne adunăm împreună cu sfinții și ne încurajăm unii pe alții.

Pe de altă parte, fiecare dintre noi trebuie să caute călătoria pe care Domnul a rânduit-o și să o parcurgă cu credincioșie.

Și să nu obosim, leșinând în sufletele noastre; mai degrabă, ar trebui să fim cei care alergăm cursa până la capăt.

Nu trebuie să renunțăm sau să obosim.

Nu ar trebui să leșinăm în sufletul nostru, ci să ne întoarcem privirea către Isus și să alergăm cursa pusă înaintea noastră, astfel încât să putem termina cursa și să primim premiul!

Doamne Isuse, vrem să alergăm cursa cu răbdare, privind în țintă la Isus. Te căutăm, dragă Doamne, și căutăm să cunoaștem călătoria pe care Dumnezeu ne-a rânduit-o, ca să putem merge cu credincioșie în ea. Amin, Doamne, suntem atât de fericiți să fim aici în această călătorie către premiu, alergând cursa cu răbdare. Ne deschidem Ție. Salvează-ne de la a fi obosiți în timp ce alergăm cursa. Salvează-ne de a leșina în sufletul nostru din orice motiv. Să fim noi cei care alergăm cursa până la capăt! O, Doamne, vrem să privim țintă la Isus, așa cum ne aflăm în ultima parte a călătoriei. Amin, Doamne, chiar dacă epoca se întunecă și furtuna este mai puternică, vrem să ne întoarcem privirea către Isus și să alergăm cursa pusă înaintea noastră! Ne încredem în Tine, Doamne, și privim la Tine. Infuzează-ne cu Tine însuți ca să devuu credinta noastra. n, Doamne, chiar și atunci când falimentăm, vrem să ne ridicăm și să continuăm cursa! Chiar și atunci când suntem în întuneric, venim la Tine ca să Te avem ca lumină și să continuăm cursa cu credincioșie până la sfârșit! Da, Doamne, du-ne până la capăt în cursă, ca să putem declara ca și Pavel, mi-am terminat cursa!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Pay the Price to Wholeheartedly Walk on the Journey Ordained by God for us to the End, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta cea bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 2 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Credința este o capacitate de substanțiere ca noi să-L savurăm Dumnezeu și să-L infuzăm pe El în alții

03/10/2024 by Credincios in Cristos 4 Comments

Credința este o capacitate de substanțiere infuzată în noi de Domnul atunci când credem în El; trăim prin credință, nu după înfățișare și privim lucrurile care nu se văd, care sunt eterne, nu lucrurile care se văd, care sunt temporare. Amin!

Credința este ca un al șaselea simț care ne-a fost împărțit în momentul regenerării noastre.

Credința nu este ceva pe care unii oameni îl obțin pentru că lucrează cu adevărat din greu pentru a crede ceea ce spune Biblia și nici nu este ceva ce putem produce noi.

Suntem infuzați cu credință prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu.

De exemplu, Avraam era un păgân care trăia într-o țară păgână, dar Dumnezeul gloriei i s-a arătat și nu i-a putut rezista lui Dumnezeu; el i-a răspuns lui Dumnezeu având credinţă.

Această credință, pe care Dumnezeu a infuzat-o în el pentru a deveni credința lui, i-a fost socotită ca fiind dreptate.

În mod asemănător atât de mulți alții din Vechiul Testament, când au avut apariția lui Dumnezeu și vorbirea Lui, când Duhul Sfânt s-a mișcat asupra lor și le-a descoperit lucruri despre Dumnezeu, ei nu I s-au putut împotrivi lui Dumnezeu: pur și simplu au avut credință.

În Noul Testament, îl vedem pe Pavel care a fost un persecutor înverșunat al credincioșilor în Cristos, urmașii lui Isus.

Deși respira moarte față de ei, Dumnezeu S-a îndurat de el și Domnul Isus i s-a arătat.

El a fost convertit la Cristos pur și simplu prin faptul că Domnul i-a apărut.

Când Dumnezeu ni se arată prin cuvântul Său, când vedem frumusețea lui Isus Cristos, pur și simplu Îi răspundem crezând în El.

Acest lucru nu este de la noi – este Domnul Însuși care vine la noi pentru a ne infuza cu Sine, iar aceasta devine capacitatea noastră de a crede.

Cu toții putem depune mărturie despre asta.

Ori de câte ori venim la Domnul în cuvântul Său și avem strălucirea Lui, apariția Lui, suntem infuzați cu credință.

Această infuzie nu este doar o dată pentru totdeauna; trebuie să petrecem zilnic timp cu Domnul în Cuvântul Său pentru a fi infuzați cu El ca credință.

Viața noastră creștină este o viață de credință, o umblare prin credință și o cursă care este în credință.

Suntem acum pe cursa creștină, pe calea credinței și nu umblăm prin vedere, nici după înfățișare, ci prin credință.

Deoarece credința este ceva cu care Dumnezeu ne infuzează prin apariția Lui față de noi, nu-i putem judeca pe alții pentru că nu au credință.

Trebuie doar să ne rugăm pentru ei și să învățăm să le slujim ceva din Cristos, astfel încât și ei să-l poată vedea pe minunatul Isus care este întronat în ceruri, încununat cu slavă și cinste.

Când Îl vedem, când Îl privim pe Domnul Isus, suntem infuzați cu credință pentru a merge mai departe cu Domnul pe calea creștină și putem alerga cursa cu răbdare, pentru că Cristos Însuși în noi este capabil să alerge cursa. Aleluia!

Credința este în duhul nostru ca o abilitate de substanțiere ca să-L cunoaște pe Dumnezeu și să trăim în domeniul lucrurilor nevăzute

Ce este credința? Cum de unii oameni au credință în timp ce alții nu o au? Cum se face că uneori avem credință și alteori nu avem credință?

Credința este o capacitate de substanțiere; credinţa este capacitatea prin care substanțiem lucrurile nevăzute şi lucrurile în care nădăjduim (Evrei 11:1).

Credința nu este de la noi înșine; nu avem credință în noi când ne naștem din părinții noștri. Credința vine prin auzirea cuvântului lui Dumnezeu, a evangheliei (Romani 10:17).

Noi, credincioșii în Cristos, avem acest al șaselea simț, credința noastră, care este o capacitate de substanțiere pentru noi de a substanția tot ceea ce este de la Dumnezeu și din economia lui Dumnezeu.

Credința este substanțierea lucrurilor sperate, convingerea lucrurilor nevăzute. Și credința este în duhul nostru, nu în mintea noastră, în emoțiile noastre sau în voința noastră. Avem un duh de credință.

2 Cor. 4:13 spune că credem, de aceea vorbim, pentru că avem același duh de credință.

Trebuie să ne exersăm duhul de credință, duhul nostru contopit, pentru a crede și a vorbi lucrurile pe care le-am experimentat din Domnul.

Așa cum ne exersăm gura pentru a mânca mâncare și ochii noștri pentru a vedea lucrurile, tot așa trebuie să ne exersăm duhul de credință, capacitatea noastră de substanțiere, pentru a substanția ce este Dumnezeu, ce dorește El și caree este economia Sa.

Dar credința nu este în noi; trebuie să ne exersăm duhul de credință pentru a avea credință.

Credința vine de la Domnul; ori de câte ori ne întoarcem la Domnul chemând numele Lui, rugându-ne și având părtășie cu El, suntem infuzați cu Cristos ca credință.

Apoi, prin acest duh de credință, suntem capabili să credem și să vorbim și să declarăm.

Viața creștină este o viață de credință, o viață de a-L savura pe Domnul în duhul contopit și de a ne exercita capacitatea de substanțiere pentru a substanția tot ceea ce este Dumnezeu în Cristos ca Duh pentru noi și pentru noi.

Credința este în duhul nostru, care este contopit cu Duhul Sfânt (1 Cor. 6:17).

Trebuie să avem grijă de Dumnezeul viu ca Duhul din duhul nostru, umblând conform duhului nostru contopit (Romani 8:4); acestea sunt lucruri nevăzute, lucruri din duh.

Prin credință, substanțiem lucrurile nevăzute, lucrurile din domeniul divin.

A substanția lucrurile din domeniul fizic nu este dificil: pur și simplu ne exersăm cele cinci simțuri fizice.

Pentru a substanția lucrurile din domeniul psihologic, avem mintea, emoția și voința noastră, iar aceste lucruri sunt făcute reale pentru noi prin intermediul simțurilor sufletului nostru.

Dar pentru ca noi să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să-L savurăm pe Dumnezeu, să-L contactăm pe Dumnezeu, să-L experimentam pe Dumnezeu și să fim una cu Dumnezeu pentru împlinirea scopului Său, trebuie să ne exersăm duhul de credință.

Trebuie să ne exersăm din ce în ce mai mult capacitatea de substanțiere în duhul nostru – credința noastră, venind la Domnul din nou și din nou.

Viața noastră de zi cu zi ar trebui să fie prin credință, nu prin vedere.

Noi nu luăm în considerare lucrurile care se văd, ci cele care nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt temporare, dar cele care nu se văd sunt eterne (2 Cor. 4:18).

Banii, prosperitatea și posesiunile sunt lucruri văzute și sunt temporare; sunt azi aici și mâine au dispărut.

Dacă ne concentrăm pe lucrurile văzute, suntem cei mai mizerabili persoane.

Dar dacă ne exersăm duhul de credință pentru a avea capacitatea de substanțiere de a substanția ceea ce este din Dumnezeu în domeniul lucrurilor nevăzute, suntem cei mai fericiți oameni, pentru că savurăm și atingem ceva din eternitate.

Ceea ce ochii noștri pot vedea este foarte limitat. Ceea ce urechile noastre pot auzi este destul de limitat. Chiar și lucrurile la care ne putem gândi sunt limitate.

Dar ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru noi este nelimitat și totul este în domeniul credinței noastre; prin urmare, trebuie să ne exersăm duhul de credință, capacitatea noastră de substanțiere.

Când ne exersăm duhul de credință, Duhul din duhul nostru ne conduce să cercetăm lucrurile lui Dumnezeu, lucrurile eterne ale lui Dumnezeu, astfel încât să savurăm și să ne împărtășim din ceea ce este Dumnezeu.

Adâncurile lui Dumnezeu ne sunt descoperite pe măsură ce ne exersăm duhul de credință.

Toate promisiunile lui Dumnezeu, țelul Său glorios, împărăția Sa și răsplata Lui sunt făcute reale pentru noi prin intermediul capacității de substanțiere pe care o avem în duhul nostru de credință.

Viața noastră creștină ar trebui să fie o astfel de viață, o viață a lucrurilor nevăzute, nu a lucrurilor care se văd (Rom. 8:24-25; Evrei 11:27; 1 Pet. 1:8; Gal. 6:10).

Cristos este o persoană pe care nu L-am văzut cu ochii, nici pe care nu L-am atins cu mâinile sau pe care nu l-am simțit cu emoțiile noastre, dar Îl iubim și exultăm de bucurie nespusă și plină de glorie! Amin!

Ori de câte ori lăsăm lucrurile nevăzute și ne concentrăm asupra lucrurilor care sunt văzute, suntem în degradare.

Degradarea bisericii este degradarea de la lucrurile nevăzute la cele văzute; recâștigarea Domnului este să-și recâștige biserica de la lucrurile văzute până la cele nevăzute (Ioan 20:25; 2 Cor. 5:7; Rom. 8:24-25; 1 Pet. 1:8).

Ne putem concentra pe multe lucruri care sunt atât de necesare în domeniul văzut, dar dacă pierdem din vedere domeniul nevăzut și nu ne exersăm duhul de credință, capacitatea noastră de substanțiere, suntem în degradare.

Fie ca noi să învățăm să ne exersăm duhul de credință și să umblăm prin credință, nu prin ceea ce vedem (2 Cor. 5:7).

Am fost mântuiți prin credință (Efeseni 2:8), iar această credință ne-a făcut să experimentăm nașterea divină cu viața divină.

Acum învățăm să ne exersăm duhul de credință pentru a substanția lucrurile lui Dumnezeu și ale economiei Sale și trăim o viață prin credință prin exersarea duhului nostru de credință, a capacității noastre de substanțiere.

Prin intermediul acestei capacități de substanțiere, suntem capabili să simțim viața divină invizibilă din noi.

Doamne Isuse, mulțumim că ne-ai regenerat cu viața Ta și ne-ai infuzat cu credință, ca să putem ști cine ești Tu și care este scopul Tău pentru noi. Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, avem un duh de credință, o capacitate de substanțiere prin care substanțiem ceea ce este de la Dumnezeu! Amin, Doamne, ne exersăm duhul de credință pentru a crede și a vorbi ceea ce vedem de la Tine și Te savurăm. Vrem să trăim o viață a lucrurilor nevăzute, o viață de substanțiere a ceea ce este de la Dumnezeu, savurând ceea ce este Dumnezeu pentru noi și trăind ceea ce Dumnezeu în Cristos ca Duh în duhul nostru este în noi. Doamne Isuse, Te iubim! Deși nu Te-am văzut niciodată cu ochii noștri fizici și nici nu Te-am simțit cu emoțiile noastre sau Te-am atins cu mâinile noastre, Te iubim! Îl iubim pe Cel nevăzut, căci El ni s-a arătat și ne-a infuzat cu credință! Slavă Domnului, avem în noi o capacitate de substanțiere pentru a substanția lucrurile nevăzute, lucrurile vieții divine și ale lui Dumnezeu și să fim convinși de lucrurile în care sperăm! Slavă Domnului pentru duhul nostru de credință!

Să ne exersăm duhului nostru de credință pentru a predica evanghelia și pentru a-i infuza pe alții cu Dumnezeu ca credință

Cum am dobândit noi creștinii credință? Cum pot creștinii să aibă credință, în timp ce cei din jurul lor nu o au?

Este prin privirea țintă la Isus. Când privim la Isus, El ne infuzeasă cu Sine însuși ca credință, ca element de credință.

Cristos devine credința noastră.

Când privim de la toate lucrurile către Isus, suntem infuzați cu El ca credință și avem capacitatea de substanțiere care ne face real ceea ce este despre Dumnezeu și viața Sa divină (Evrei 12:2).

Am câștigat acest simț de substanțiere, această capacitate de substanțiere, prin auzirea evangheliei.

Când ne-a fost predicată Evanghelia, credința a fost infuzată în noi. A crede în Domnul este o reacție la atracția Lui cerească prin evanghelie.

Evanghelia nu este doar o declarație a scopului lui Dumnezeu și o chemare la pocăință; evanghelia este o infuzie a ceea ce este Dumnezeu în ascultători.

După ce am crezut în Domnul Isus, noi, creștinii, învățăm să fim una cu El prin exersarea duhului nostru de credință pentru a predica evanghelia pentru a-i infuza pe alții cu Dumnezeu ca credință. Amin!

Predicarea corectă a evangheliei nu este ceva ce ține de a-i învăța pe alții despre Dumnezeu sau de a-i convinge de păcatul lor sau de judecata viitoare.

Predicarea corectă a evangheliei este ceva ce ține de a infuza ceea ce este de la Dumnezeu în cei care aud.

Prin urmare, înainte de a putea predica evanghelia, trebuie să venim la Domnul, să-L savurăm pe El și să fim plini de El.

Trebuie să ne exersăm capacitatea de substanțiere de a ne împărtăși din ceea ce este de la Dumnezeu și de a fi saturați cu El.

Apoi, vom avea ceva din El de împărțit altora.

Este ca și cum suntem încărcați cu electricitatea cerească și când predicăm evanghelia prin exersarea duhului nostru de credință, îi conectăm pe alții la această electricitate cerească.

Ascultătorii pot clătina din cap și nu reacționează într-un mod pozitiv, dar atâta timp cât ne exersăm duhul de credință pentru a vorbi ceva despre Cristos, Dumnezeu este infuzat în ei.

Ei pot chiar să respingă ceea ce vorbim și s-ar putea să lupte cu el, dar în adâncul lor sunt convinși și atinși.

Cei care aud pot crede că este o prostie să creadă, pentru că sunt atât de multe lucruri care nu au sens pentru mintea lor, dar ceva din Dumnezeu este infuzat în ei prin predicarea evangheliei.

În cele din urmă, ei vor reacționa și vor spune: Doamne Isuse, mulțumesc. Ești atât de bun. Cred în Tine ca Mântuitor al meu.

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să ne exersăm duhul de credință pentru a fi mai întâi umpluți de Domnul și de tot ceea ce este El, și apoi să vorbim altora ceva despre Cristos, astfel încât Dumnezeu să poată fi infuzat în ei ca credință.

Nu ar trebui să fim intimidați de răspunsul lor sau de lipsa lor de răspuns; ar trebui pur și simplu să vorbim cuvântul lui Dumnezeu pentru ca Cristos să fie infuzat în ei. Și ar trebui să ne rugăm pentru ei.

Biserica trebuie să dedice mult timp rugăciunii pentru predicarea evangheliei.

Trebuie să ne rugăm pentru atât de mulți din jurul nostru pentru a primi capacitatea de substanțiere pentru ca ei să savureze lucrurile nevăzute și să fie convinși de lucrurile la care au sperat.

Cu cât ne rugăm mai mult pentru evanghelie, cu atât ne cufundăm mai mult în Dumnezeu prin rugăciune, cu atât vom fi mai fermecați când vorbim altora despre Domnul.

Domnul Isus nu a fost un om atrăgător în exterior, dar era un farmec de nedescris în privința Lui, pentru că El L-a exprimat pe Dumnezeul bogat în atributele Sale îmbelșugate prin virtuțile Sale umane aromate (Matei 14:14; Marcu 6:34; Mat. 15:32).

Când ne exersăm duhul de credință și Îl savurăm pe Dumnezeu, suntem plini de farmecul ceresc și, când vorbim altora, ei vor fi atrași de Cristosul care este în noi.

Alții vor fi fermecați când ne vor asculta; nu noi îi vom fermeca, ci Domnul îi va atrage la Sine. Va exista o infuzie a elementului lui Dumnezeu în ei (Efeseni 2:8; Gal. 3:2, 5).

Acest principiu se aplică tuturor slujirii aduse lui Dumnezeu și înaintea omului.

Dacă slujim într-un mod adecvat, vom fi fermecătoro pentru alții, pentru că Cristos Se va exprima prin noi și toată slujirea noastră îl va infuza pe Dumnezeu în alții.

Aceasta este în totalitate ceva ce ține de harul lui Dumnezeu, de savurarea a tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi, pentru a avea totul din El infuzat în noi și exprimat prin noi.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul de credință pentru a fi plini de Tine și pentru a Te vorbi celor din jurul nostru, pentru ca ei să fie infuzați cu Dumnezeu ca abilitate de a crede! Amin, Doamne, ne exersăm să Te contactăm astăzi. Ne exersăm capacitatea de a veni la Tine, de a ne împărtăși din bogățiile Tale, de a fi plini de Tine și de a fi una cu Tine! Amin, Doamne, umple-ne cu Tine Însuți. Saturează-ne ceea ce Tu ești. Umple-ne până la revărsare. Revarsă prin noi către alții. Vrem ca Tu să ai o cale de a-i infuza pe cei din jur cu ceva din Dumnezeu pentru ca ei să aibă credință! Doamne, ne rugăm pentru viața noastră de zi cu zi și pentru predicarea evangheliei. Fie ca vorbirea noastră cu alții să-l infuzeze pe Dumnezeu în ei, astfel încât Dumnezeu să devină capacitatea lor de substanțiere pentru ca ei să-L savureze pe Dumnezeu și să se împărtășească din tot ceea ce este Dumnezeu! Amin, Doamne Isuse, fie ca chiar și vorbirea noastră către colegii noștri să fie o infuzare a lui Dumnezeu în ei, pentru ca credința să se ridice în ei să creadă și să savureze tot ceea ce este Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Faith is a Substantiating Ability for us to Enjoy God and Infuse God into Others, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta cea bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 2 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Alergăm cu răbdare cursa pusă înaintea noastră până când terminăm cursa, așa cum a făcut Pavel

29/09/2024 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să alergăm cu răbdare cursa care ne este pusă înainte, căutând călătoria pe care Domnul ne-a rânduit-o și să mergem cu credincioșie pe ea și să alergăm cu răbdare cursa până când vom primi premiul! Amin!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, venim la subiectul: Să terminăm cursa; în 2 Tim. 4:7 Pavel a spus că a terminat cursa (a isprăvit alergarea).

Pe de o parte, luptăm lupta bună, iar pe de altă parte, terminăm cursa, adică alergăm cursa cu răbdare până când terminăm cursa și primim premiul.

Suntem cei care luptă lupta cea bună, terminăm cursa și iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca cunună a dreptății.

Trebuie să ne pregătim pentru venirea Domnului; pe măsură ce așteptăm cu nerăbdare venirea Lui, trebuie să avem senzația că revenirea iminentă a Domnului este legată de viața noastră de astăzi.

Venirea Domnului nu ar trebui să fie doar o doctrină în credința noastră creștină; ea ar trebui să ne facă să avem o mare schimbare în viața noastră de zi cu zi.

Săptămâna trecută am văzut că, pentru a ne pregăti pentru venirea Domnului, trebuie să luptăm lupta bună a credinței, mai ales că trăim în ultimele zile și biserica s-a degradat.

Săptămâna aceasta savurăm și aprofundăm subiectul finalizării cursei, care implică alergarea cursei cu răbdare.

În lumina venirii Domnului, trebuie să realizăm că fiecare dintre noi are de alergat o cursă, un curs anume stabilit de Domnul, pe care trebuie să-l parcurgem.

Alergarea noastră, însă, nu este să fim numărul unu la final și să fim cel mai bun alergător; nu este un sprint, ci un maraton care are loc toată viața noastră creștină.

Nu putem fi prezumți să spunem că ne-am terminat cursa; Pavel a putut spune acest lucru doar în ultima epistolă pe care a scris-o, când a simțit că timpul plecării lui era aproape.

În Fapte 20:24 el menţionează că vrea să-şi termine alergarea; această alergare este o cursă. Suntem cu toții într-o cursă astăzi.

În lume există o cursă spre vârf, o cursă de șobolani pentru a fi cel mai bun și pentru a câștiga mai mulți bani, faimă și posesiuni; în cele din urmă, cei care conduc această cursă sunt cei mai nenorociți oameni de pe pământ.

Dacă ai cunoștințe din interior despre frământările interioare ale celor care câștigă o asemenea faimă fie în divertisment, muzică sau afaceri, vei fi șocat să afli cât de chinuiți sunt și cât de mizerabili sunt în interior.

Dar noi, în calirate de credincioși în Cristos, ne uităm la Isus și suntem plini de credință și alergăm cu perseverență pentru a obține premiul! Amin!

Pavel a alergat cursa cerească și a proclamat triumfător: Am terminat cursa!

Apostolul Pavel este modelul nostru; a fost un persecutor al bisericii, dar Domnul l-a întâlnit personal și el s-a convertit la Cristos.

După ce Domnul l-a luat în stăpânire, Pavel a început să alerge cursa cerească și a alergat continuu (1 Cor. 9:24-26; Fil. 3:12-14) ca să o poată termina (Fapte 20:24).

El alerga în 1 Cor. 9, iar el alerga în Fil. 3; a continuat să alerge cu răbdare cursa pusă în fața lui.

Cuvântul lui către Timotei din 2 Tim. 4:7 indică faptul că el a terminat triumfător cursa, pentru că a declarat, mi-am terminat cursa!

La fel ca Pavel, am fost câștigați de Domnul și El ne-a luat în stăpânire; acum alergăm cursa cerească și alergăm continuu cursa pentru a o termina.

Viața creștină este o cursă și toți suntem alergători în cursă.

În Gal. 2 Pavel Îl urmărea pe Domnul de mulți ani, dar a spus că se temea că ar fi fugit în zadar, așa că a continuat să urmărească.

Întotdeauna a avut grijă să alerge corect în cursa creștină.

Nu vrem să alergăm în zadar și să nu fim răsplătiți de Domnul; vrem să alergăm cursa creștină cu răbdare și să primim premiul.

În 1 Cor. 9 Pavel i-a îndemnat pe credincioșii corinteni să alerge cursa. În Fil. 3 a spus că a urmărit și a alergat cursa către țintă.

Iar în Faptele Apostolilor 20:24 el a spus că voia să-și termine cursa și nu se temea pentru viața lui.

În cele din urmă, în 2 Tim. 4:7 Pavel a declarat triumfător: Am terminat cursa.

El nu numai că a început să alerge, ci a alergat continuu și a alergat cursa cerească cu răbdare până când a fost asigurat că va primi coroana dreptății.

La sfârșitul vieții sale, el a putut proclama triumfător că a terminat cursa și că va primi de la Domnul o răsplată – cununa dreptății (v. 8).

Mulți creștini cred că a alerga în cursa creștină este pentru mântuire. De fapt, doar cei mântuiți pot alerga la această cursă.

Cei care nu au fost mântuiți nu sunt calificați să alerge cursa.

Frați și surori, noi, credincioșii în Cristos, suntem calificați să alergăm cursa cerească până când noi, la fel ca Pavel, putem declara că am terminat cursa.

Nu trebuie să ne uităm la eșecurile și slăbiciunile noastre: trebuie pur și simplu să ne întoarcem privirea către Isus, Cel care ne-a chemat și care ne va duce până la capăt și să alergăm cursa cerească cu răbdare.

Am primit viața lui Cristos și această viață divină ne dă posibilitatea să alergăm cursa.

În cazul lui Pavel, înainte de a începe să alerge în cursa creștină, el s-a străduit să-I placă lui Dumnezeu, dar de fapt L-a frustrat pe Dumnezeu prin eforturile lui și i-a frustrat pe cei care erau în cursă.

Dar Domnul S-a îndurat de el și l-a întâlnit, l-a convertit și l-a adus în cursa creștină să alerge cu răbdare până când va primi premiul.

El a fost întors de la întuneric la lumină și, după ce s-a convertit la Cristos și după ce a început să alerge, el predica evanghelia pentru a-i transfera pe mulți de la întuneric la lumină.

Domnul a câștigat această persoană care obișnuia să alerge pe cursa greșită și cursa incorectă, iar această persoană, Pavel, a alergat cursa cerească și a terminat cursa.

Putem să-l luăm ca model și să alergăm astăzi cursa creștină cu răbdare până când primim și premiul. Îi putem spune Domnului,

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai mântuit cu viața Ta divină și ne-ai adus în cursa creștină. Aleluia, noi credincioșii în Cristos suntem alergători în cursa cerească! Amin, Doamne, vrem să alergăm cursa cu răbdare până vom primi premiul. Vrem să ne întoarcem privirea de la orice ne distrage atenția și pur și simplu să alergăm cursa cerească privind țintă la Isus! Te iubim, Doamne Isuse! Vrem să alergăm și să continuăm cursa până ajungem la destinație și primim premiul. Salvează-ne de la alergarea cursei greșite. Ține-ne în cursa vieții noastre creștine către premiul la care ne-a chemat Dumnezeu în Cristos. Vrem să alergăm, Doamne, ca să terminăm cursa și să primim premiul: cununa dreptății! Aleluia, apostolul Pavel a alergat cursa și a terminat cursa și a fost asigurat că Dumnezeu îi va da cununa dreptății. Doamne, ține-ne în cursa creștină alergând cu răbdare până când vom primi premiul!

Să căutăm călătoria pe care Domnul a rânduit-o pentru noi și să alergăm cu răbdare cursa pusă în fața noastră

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să ne dăm seama că o viață creștină potrivită presupune parcurgerea cursei, alergarea cursei vieții creștine, pentru realizarea economiei lui Dumnezeu conform scopului Său.

Această cursă nu este invenția noastră; mai degrabă, din veșnicie în veșnicie, Dumnezeu are o singură cale.

Dumnezeu nu are scopuri și economii diferite; are un singur scop etern și o singură economie.

Pentru ca El să-și împlinească scopul, toți cei pe care i-a ales și pe care i-a câștigat ar trebui să alerge cu răbdare cursa pusă înaintea lord.

Nu trebuie să ne inventăm propria cursă sau să ne stabilim propria cursă; trebuie doar să căutăm călătoria pe care Dumnezeu ne-a rânduit-o și să mergem cu credincioșie pe ea.

Trebuie să vedem că viața noastră creștină este o cursă și să căutăm călătoria pe care Domnul ne-a rânduit-o și să o parcurgem cu credincioșie.

Trebuie să plătim orice preț pentru a ne continua călătoria cu toată inima până ajungem la capăt.

Nu ne grăbim, încercând să fim primul sau al doilea în cursa pusă înaintea noastră; mai degrabă, plătim prețul pentru a alerga cu răbdare cursa pusă înaintea noastră.

Pavel nu a spus că a primit premiul întâi; mai degrabă, a spus că și-a terminat cursa; el a terminat cursa.

Călătoria pe care Domnul ne-a rânduit-o este cursa pe care o alergăm cu toții (Evr. 12:1).

Avem un nor atât de mare de martori în jurul nostru; de aceea, ar trebui să lăsăm deoparte orice piedică și păcatul care ne înfășoară atât de ușor și să alergăm cu răbdare cursa care ne este pusă înainte.

Această cursă nu este altceva decât Cristos Însuși, pentru că El a spus: Eu sunt calea și realitatea și viața (Ioan 14:6).

Cristos este calea, iar noi mergem pe calee și alergăm cursa.

Deși Cristos este cursa noastră, nu ar trebui să luăm această cale pur și simplu ca pe o cale, ci mai degrabă, să o luăm ca pe o cursă de alergare!

Nu ar trebui să luăm timp să ne gândim, să privim în jur, să stăm pe loc sau să mergem încet, ci să alergăm cursa până când terminăm cursa! Amin!

Alergăm cursa pentru a câștiga o coroană nestricată (1 Cor. 9:25), care este o recompensă ca stimulent.

Această răsplată ne va fi dată conform faptelor noastre la întoarcerea Domnului (Mat. 16:27; Apoc. 22:12; 1 Cor. 4:5).

Acesta va fi hotărât la scaunul de judecată al lui Cristos (2 Cor. 5:10) și va fi savurat de noi în împărăția viitoare (Mat. 25:21, 23).

Acest premiu nu este mântuirea într-un sens comun (Efes. 2:8; 1 Cor. 3:15), ci o răsplată într-un sens special (Evr. 10:35; 1 Cor. 3:14).

Am primit mântuirea eternă prin credință, nu prin faptele noastre, pentru că suntem mântuiți prin har prin credință (Efes. 2:8-9).

Cu toate acestea, vom primi o răsplată pentru lucrarea noastră după ce vom fi mântuiți (1 Cor. 3:8, 14).

Toți credincioșii în Cristos au primit mântuirea lui Dumnezeu prin credință; cu toate acestea, dacă un credincios primește recompensa depinde de modul în care aleargă cursa.

A alerga este diferit de a umbla; nu doar mergem încet sau umblăm, privind în jur la peisajul din jurul nostru.

Mai degrabă, a alerga într-o cursă presupune să lăsăm deoparte orice ne împiedică și pur și simplu să alergăm.

Pentru ca noi să alergăm cu răbdare cursa pusă în fața noastră, trebuie să dăm laoparte orice greutate inutile, orice povară care ne îngreunează.

De asemenea, trebuie să dăm laoparte păcatul care ne împiedică atât de ușor.

Fiecare dintre noi are un păcat sau un lucru care ne împiedică și ne frustrează să alergăm cursa.

Trebuie să lăsăm deoparte orice ne îngreunează și pur și simplu să alergăm cu răbdare cursa pusă în fața noastră.

Există obstacole exterioare și păcate interioare care ne frustrează de la alergarea cursei.

Alergăm spre țintă și vrem să alergăm cu răbdare cursa pusă în fața noastră pentru a primi premiul.

Trebuie să luăm în considerare înaintea Domnului care sunt lucrurile din noi sau din jurul nostru care ne îngreunează și ne frustrează să alergăm cursa și să le dăm laoparte.

Vrăjmașul ne-a orbit atât pe noi cât și pe mulți creștini să credem că, acum că suntem mântuiți, cu toții vom fi răsplătiți de Dumnezeu cu tot ce avem nevoie, așa că nu trebuie să facem multe lucruri.

Biblia ne vorbește în mod repetat despre subiectul răsplății.

Dar cine acordă atenție chemării Domnului de a câștiga acest premiu?

Trebuie să venim la Domnul în cuvântul Său, să fim purificați în gândirea și vorbirea noastră și să alergăm cursa cu răbdare, chiar să suferim opoziția cu răbdare (Evrei 12:2-3).

Vântul ne este contrar. Există un curent în lume astăzi și există o degradare în creștinism care ne este contrară.

Trebuie să alergăm cu răbdare cursa pusă în fața noastră, suferind opoziția.

Nu ar trebui să credem că este ciudat că există opoziție și că există lucruri care se ridică împotriva noastră pentru a ne frustra alergarea.

Mai degrabă, ar trebui să ne întoarcem privirea către Isus și să alergăm cu răbdare cursa pusă înaintea noastră.

Doamne Isuse, vrem să alergăm cu perseverență cursa pusă înaintea noastră până când vom termina cursa și vom primi răsplata. Vrem să dăm laoparte orice ne îngreunează. Arată-ne, Doamne, ce ne frustrează în alergarea cursei creștine. Vrem să dăm laoparte păcatul care ne împiedică atât de ușor și să alergăm cu răbdare cursa pusă înaintea noastră! Amin, Doamne, vrem să câștigăm cursa și să primim o coroană nepieritoare la venirea Ta! Nu ne mulțumim doar să fim mântuiți prin har prin credință; vrem să câștigăm răsplata la întoarcerea Ta! Amin, Doamne, dăm laoparte orice greutate inutilă și orice lucru care ne îngreunează. Suntem dispuși să suferim opoziția cu răbdare, astfel încât să putem alerga cursa cu răbdare până când vom primi recompensa! O, Doamne Isuse, nu ne uităm la noi înșine și nici nu avem încredere în puterea și rezistența noastră de a alerga; ne îndreptăm privirea către Isus pentru a fi proaspăt și continuu infuzați cu El ca credință în timp ce alergăm cu răbdare cursa creștină!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Run with Endurance the Race set Before Us until we Finish the Course, as Paul Did, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta cea bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 2 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să luptăm lupta bună împotriva lui Satan și a împărăției sale a întunericului și să umblăm în lumină

26/09/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, luptăm lupta bună împotriva lui Satan și a împărăției sale a întunericului prin răsturnarea raționamentelor și a oricărui lucru înalt care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu și aducem gândul omului captiv la ascultarea lui Cristos.

Pe partea pozitivă, luptăm lupta bună a credinței punând stăpânire pe viața eternă.

Pe partea negativă, avem un dușman și suntem una cu Domnul și în Trup pentru a lupta împotriva dușmanului și a împărăției sale a întunericului.

În această epocă a degradării bisericii, cu toții trebuie să ne dăm seama că vrăjmașul are o mulțime de lucrări subtile nu numai pentru a-i uza pe sfinții Celui Prea Înalt, ci și pentru a-i îndepărta de credință.

Există atât de multe învățături în creștinism astăzi și există atât de multe așa-numite „slujiri”, denominațiuni, grupuri libere, secte, „biserici” și așa mai departe.

Este ca și cum cineva primește puțină lumină de la Domnul în cuvântul Său, iar acum își începe propriul lucru, propriul său grup, propria sa lucrare și propria sa lucrare. O, Doamne Isuse!

Vrăjmașul vine la poporul lui Dumnezeu într-un mod subtil, ca un lup îmbrăcat în piele de oaie, și caută să-i ademenească departe de credință.

Trebuie să ne întoarcem la revelația pură din Cuvântul lui Dumnezeu și să apucăm viața eternă. Ceea ce toți credincioșii în Cristos au în comun este viața eternă; în această viață, cu toții suntem una.

Dacă ne întoarcem cu toții la pur și simplu să-L luăm pe Cristos ca viață și să trăim pe Cristos, toți vom fi una.

Dacă cu toții apucăm viața eternă și nu ne încredem în viața noastră naturală și nici nu ne bazăm pe propria noastră înțelegere, vom fi una în viața Domnului.

Domnul Isus ne-a dat viața Sa, numele Său, cuvântul Său și chiar gloria Sa pentru ca noi să fim una (vezi Ioan 17).

Fie ca să ne exersăm duhul și să venim la Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu pentru a-L savura ca viață și să trăim zi de zi prin viața divină.

Fără viața eternă, fără să savurăm și să trăim prin această viață eternă a lui Dumnezeu, nu suntem nimic.

Suntem la fel ca restul oamenilor din lume, umblând fără țintă și făcând lucrurile după propriile preferințe. Oh, Doamne.

Să ne întoarcem iar și iar la revelația divină din Cuvântul lui Dumnezeu, să rămânem în adevărul divin din Cuvântul lui Dumnezeu și să apucăm viața eternă la care am fost chemați.

Aleluia, am fost chemați la viața eternă, ni s-a dat viața eternă și tocmai această viață eternă din noi este cea care poate contracara și învinge orice degradare și abatere în biserică!

Ca soldați ai lui Dumnezeu, luptăm lupta cea bună împotriva lui Satan și a împărăției întunericului său

Pe partea pozitivă, luptăm lupta bună a credinței punând stăpânire pe viața eternă și fiind constituiți cu adevărul divin, astfel încât să vorbim economia lui Dumnezeu și să expunem și să lăsăm deoparte orice învățătură diferită.

Pe partea negativă, luptăm lupta bună împotriva lui Satan și a împărăției întunericului.

Când Dumnezeu l-a creat pe om la început, l-a creat conform chipului Său și după asemănarea Sa; de asemenea, Dumnezeu a dat omului stăpânire peste toate lucrurile (Geneza 1:26).

Pentru că Dumnezeu are un dușman în acest univers, El vrea să învingă acest dușman nu prin Sine, ci prin om.

Primul om, Adam, a fost învins de dușman, dar al doilea om, Cristos, l-a învins pe Satan și l-a judecat pe cruce.

Chiar dacă în urmă cu două mii de ani, vrăjmașul a fost judecat pe cruce, el încă se mișcă, umblând în jurul pământului pentru a face o lucrare viguroasă, chiar o lucrare mai viguroasă decât acum două mii de ani.

Lucrările diavolului și împărăția lui a întunericului sunt atât de predominante și el face lucruri care depășesc imaginația noastră.

Ne confruntăm cu o situație foarte dificilă, pentru că multe lucruri din situația mondială și din mediul nostru sunt legate de activitățile inamicului.

Autoritatea întunericului este și mai aprigă astăzi, căci dușmanul știe că sfârșitul lui este aproape, așa că se zbate și se luptă cu toată puterea lui.

Ca soldați ai lui Dumnezeu, luptăm lupta cea bună a credinței împotriva lui Satan și a împărăției sale a întunericului (Fapte 26:18; Col. 1:13).

Pe de o parte, luptăm pentru credință, pentru economia lui Dumnezeu; pe de altă parte, știm că Dumnezeu are un dușman și luptăm împotriva lui Satan și a împărăției sale a întunericului.

Nu ar trebui să fim capabili doar să ne păstrăm întregi, ci ar trebui să-l provocăm și pe diavol (Matei 12:26, 28).

Când copiii lui Israel care au intrat în țara bună și au văzut dușmanii și uriașii de acolo, nefilimi, au crezut că vor fi mâncați de ei.

Iosua şi Caleb aveau însă un alt duh; știau că li s-a promis țara și că Dumnezeu era cu ei, așa că au vrut să continue cu îndrăzneală.

Nu ar trebui să fim intimidați de munca acerbă a inamicului.

Nu ar trebui să fim amenințați de faptele sale rele și de atacurile lui.

Mai degrabă, trebuie să știm că Domnul este cu noi și mai mare este Cel ce este cu noi decât cel care este în lume (1 Ioan 4:4).

Nu suntem aici doar pentru a ne păstra întregi, ci și mai mult, pentru a lupta împotriva lui Satan și a autorității întunericului pentru a-l face să sufere pierderi.

În creștinism în ansamblu, scopul major este bunăstarea omului, interesele omului.

Dar Domnul și-a ridicat recâștigarea pentru interesele Sale și pentru împărăția Sa.

Nu suntem aici doar pentru beneficiul sau spiritualitatea noastră, nici nu suntem aici doar pentru faptul de a birui; suntem aici pentru finalizarea economiei lui Dumnezeu, pentru zidirea rapidă a Trupului Său.

Suntem soldații lui Dumnezeu, luptăm lupta bună împotriva lui Satan și a împărăției sale a întunericului.

Sunt mulți creștini zeloși în creștinism astăzi, atât de zeloși pentru Evanghelie și pentru fapte bune; ei vor să facă lucrări mari pentru Dumnezeu. dar cui îi pasă astăzi de interesul lui Dumnezeu pe pământ (1 Tim. 1:18; Efeseni 6:12)?

Cine va fi una cu Dumnezeu și una cu Trupul pentru a-l învinge pe vrăjmașul lui Dumnezeu?

Nu numai că ar trebui să facem lucrarea Evangheliei și lucrarea de edificare a copiilor lui Dumnezeu, ci și mai mult, povara lucrării noastre ar trebui să fie să-l facem de rușine pe vrăjmaș și să-l facem să sufere pierderi.

Împărăția lui Satan va fi învinsă de omul nou, Trupul zidit și perfecționat al lui Cristos.

Ar trebui să fim soldați ai lui Dumnezeu, să luptăm în lupta cea bună, să răsturnăm fortărețele diavolului și să luăm captiv gândurile omului spre ascultarea lui Cristos (2 Cor. 10:3-5).

Cea mai mare armă a inamicului, strategia și subtilitatea sa, este să influențeze și să strice mințile oamenilor, astfel încât să le poată folosi în scopurile sale nefaste.

El injectează lucruri în mintea omului și le manipulează mintea. Ca credincioși în Cristos, deși umblăm în carne, nu ne luptăm după carne.

Mai degrabă, armele războiului nostru nu sunt trupești, ci puternice înaintea lui Dumnezeu pentru răsturnarea fortăților.

Ne exersăm duhul, stând una cu Domnul și în Trup, și răsturnăm întărituri și răsturnăm raționamentele și orice înălțime care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu (Isaia 2:11-12).

Ne exersăm duhul și luăm captiv fiecare gând la ascultarea lui Cristos.

Când predicăm Evanghelia, nu încercăm să-i convingem pe alții de adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu; luptăm pentru a elibera pe ascultători de uzurparea inamicului în mintea lor.

Mintea umană este complet deteriorată de diavol, așa că totul este cu susul în jos, plin de răzvrătire și plin de întuneric.

Lupta noastră este cu autoritatea întunericului (Isaia 5:20).

Trebuie să luptăm împotriva lui Satan și a împărăției sale a întunericului, luând gândurile omului captiv către ascultarea lui Cristos, astfel încât mintea omului să poată fi înnoită spre ascultarea lui Cristos.

Fie ca noi să fim puternici războinici în rugăciune, pentru ca miile de duhuri rele să nu poată avea o cale în ființa noastră și în ființa sfinților.

Fie ca noi să putem să umblăm și să lucrăm cu Cristos, biruind în epoca acesta și domnind în epoca viitoare.

Doamne Isuse, suntem una cu Tine și în Trup pentru a lupta împotriva lui Satan și a împărăției sale a întunericului. Amin, Doamne, vrem să fim ostașii lui Dumnezeu, luptând lupta cea bună în Trup și una cu Domnul. Nu ne războim în carne; mai degrabă, armele războiului nostru sunt puternice înaintea lui Dumnezeu pentru răsturnarea fortărețelor inamicului. Doamne, ne exersăm duhul pentru a fi una cu Tine și una cu Trupul. Suntem una cu Tine prin credință și stăm în Trup pentru a lupta împotriva lui Satan și a împărăției sale a întunericului. Folosim armele războiului nostru pentru a răsturna fortărețele, raționamentele și orice lucru înalt care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu. Amin, Doamne, nu vrem doar să ne păstrăm, ci și să-l provocăm pe diavol. Vrem să fim războinici puternici în rugăciuni, pentru ca miile de duhuri rele să nu aibă o cale în noi! Aleluia, Biruitorul, este in noi si cu noi! Cristos a câștigat biruința și noi suntem în victoria Sa pentru a proclama victoria Sa asupra vrăjmașului! Amin, Doamne, luăm captiv orice gând la ascultarea lui Cristos. Vrem să umblăm și să lucrăm cu Tine, biruind în această epocă și domnind în epoca viitoare!

Umblăm în lumină și respingem orice întuneric pentru a vedea și a savura realitatea divină

Războiul spiritual împotriva lui Satan și a autorității sale asupra întunericului este foarte real și practic; trebuie doar să aruncați o privire asupra situației lumii și a lucrurilor care se petrec în jurul nostru astăzi și veți vedea cât de ocupat este inamicul să dăuneze omului și să lupte împotriva interesului lui Dumnezeu.

Totuși, de atâtea ori în viața noastră creștină ne aflăm în întuneric; nu numai că nu luptăm împotriva lui Satan și a autorității sale de întuneric, dar și noi înșine umblăm în întuneric.

1 Ioan 1:6 vorbește despre a umbla în întuneric.

Aceasta înseamnă să umblăm în mod obișnuit în întuneric, să trăim, să ne comportăm și să fim în natura faptelor rele ale lui Satan. Trebuie să fim cei care umblă în lumină (v. 7) și nu în întuneric.

Dumnezeu este în lumină și toate lucrurile divine sunt reale pentru noi în lumină.

A umbla în lumină înseamnă a trăi, a ne mișca, a face lucruri și a fi în lumina divină, lumina care este de fapt Dumnezeu Însuși (v. 5).

Când trăim în lumină și umblăm în lumină, realitatea divină a lui Dumnezeu și toate lucrurile divine sunt reale pentru noi și savurăm tot ceea ce este Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi.

Dar când suntem în întuneric, se pare că toate lucrurile legate de Dumnezeu, economia lui Dumnezeu, biserica și viața de biserică nu sunt reale pentru noi.

Totul depinde de locul în care ne aflăm, în întuneric sau în lumină. Când suntem în întuneric, simțim că totul este vanitate și gol. O, Doamne!

Ori de câte ori avem un astfel de sentiment sau simț, ar trebui să ne întoarcem la Domnul, să ne pocăim, să mărturisim și să ne întoarcem la lumină.

Dacă ne mărturisim păcatele, Domnul este credincios în cuvântul Său și drept în sângele lui Isus pentru a ne spăla de păcatele noastre și a ne curăța de orice nelegiuire (v. 9).

Apoi, putem umbla în lumină, așa cum Domnul este în lumină, și avem părtășie unii cu alții.

Când umblăm în lumină, Îl vedem pe Domnul Isus și tot ceea ce El este pentru noi și savurăm o realitate după alta.

Tot ceea ce este legat de Dumnezeul Triunic, de economia lui Dumnezeu, de mântuirea Lui și de biserica cu viața de biserică, este real pentru noi când suntem în lumină.

Dar când există ceva care împiedică lumina, când avem un păcat pe care nu l-am mărturisit sau o ofensă pe care nu am tratat-o, suntem în întuneric, iar Dumnezeu, Cristos, biserica și Trupul nu par a fi reale.

De exemplu, putem fi jigniți de un anumit frate sau soră; nu au spus ceva neregulat sau intenționat să ne jignească, dar s-ar putea să fim destul de sensibili și au spus ceva, iar acum suntem jigniți.

Nu suntem „sculpturi de marmură” în viața de biserică; suntem oameni din carne și oase, iar greșelile sunt inevitabile.

Dar dacă rămânem în această ofensă și nu o tratăm înaintea Domnului, comutatorul este oprit și suntem în întuneric.

S-ar putea să nu avem poftă de a citi Biblia și s-ar putea să fim nemulțumiți de sfinți.

Poate că nici nu vrem să ne întâlnim cu sfinții, gândindu-ne că viața de biserică nu este atât de plăcută.

S-ar putea să credem că terenul bisericii nu este real și s-ar putea să nu ne pasă atât de mult de biserică.

Pe de o parte, este posibil să tratăm ofensa pentru că dorim ca persoana respectivă să vină să ne ceară scuze.

Pe de altă parte, Satan și autoritatea lui a întunericului folosesc acea ofensă pentru a ne ține în întuneric, iar noi suntem prada dușmanului. O, Doamne!

Dar dacă pur și simplu pornim comutatorul, ne întoarcem doar la Domnul și chemăm numele Lui, comutatorul vieții și al luminii este pornit și ne pocăim înaintea Domnului de trăirea și umblarea în întuneric.

Pur și simplu savurăm lumina divină, experimentăm curățarea sângelui prețios al Domnului și lucrurile divine vor deveni reale pentru noi încă o dată.

Fie ca noi să luptăm în lupta bună împotriva lui Satan și a autorității sale de întuneric, umblând în lumină zi de zi, chiar și clipă de clipă.

Doamne Isuse, vrem să rămânem în lumină și să umblăm în lumină. Amin, Doamne, ne place să fim în lumină, să umblăm în lumină cu sfinții și să avem părtășie cu Domnul și cu Trupul! Aleluia, când umblăm în lumină toate lucrurile legate de Dumnezeu, economia lui Dumnezeu, biserica și Biblia sunt reale pentru noi! Slavă Domnului, putem savura realitatea divină a tot ceea ce este Dumnezeu, a tot ceea ce El a făcut și a tot ceea ce El face în noi și printre noi umblând în lumină astăzi! Amin, Doamne, dă-ne harul de a umbla în lumină zi de zi. Vrem să luptăm în lupta bună împotriva lui Satan și a autorității sale a întunericului, umblând în lumină și tratând orice expune lumina Ta. Vrem să tratăm orice ofensă, păcat și nelegiuire, astfel încât să putem savura toate realitățile divine și să facem rușine pe vrăjmaș! Slavă Domnului, Cristosul atotinclusiv este partea noastră alocată tuturor sfinților în lumină!