Trebuie să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristos împreună cu cei care cheamă numele Domnului dintr-o inimă pură; toți ar trebui să fim cei care chemăm astăzi numele Domnului dintr-o inimă pură. Amin!
În calitate de credincioși în Cristos, vrem să fim un vas al onoarei, un vas util Domnului pentru scopul Său de astăzi. Pentru aceasta, trebuie să căutăm dreptatea, credința, dragostea și pacea; trebuie să-L urmărim pe Cristos ca realitate a dreptății, credinței, dragostei și păcii.
În viața noastră creștină, trebuie să urmărim experimentarea lui Cristos și savurarea lui Cristos. În primul rând, Îl urmărim pe Cristos ca dreptate, realizând că Experimentarea lui Cristos de către noi se bazează pe temelia dreptății lui Dumnezeu. Experimentarea lui Cristos de către noi nu se bazează pe meritul nostru sau pe propria noastră dreptate; se sprijină complet pe Cristos ca dreptate a noastră.
Trebuie să-L urmărim pe Cristos ca credință; credința își are originea în El și El generează credința în noi. Zi de zi trebuie să venim la Domnul în Cuvântul Său pentru a fi împreună cu El, a-L primi, a fi infuzați cu El și a avea o capacitate de credință. Prin credință ne naștem din Dumnezeu pentru a fi fii Săi și prin credință ne putem împărtăși din viața și natura lui Cristos pentru a-L exprima.
Trebuie să-L urmărim pe Cristos ca dragoste; El este Dumnezeu Însuși exprimat, iar Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu a fost manifestată prin venirea Domnului să moară pentru noi. Când vedem dragostea Lui când a murit pentru noi, pur și simplu Îi răspundem cu dragoste. Suntem atinși de dragostea Lui, ne deschidem către El și Dumnezeu revarsă dragostea Sa în inimile noastre pentru ca noi să-L iubim și, de asemenea, să-i iubim pe alții.
Pe măsură ce rămânem sub distribuirea divină a lui Dumnezeu ca dragoste în noi, vom deveni la fel ca Dumnezeu în dragostea Sa și îi vom iubi nu numai pe cei care sunt demn de iubit, ci pe toți oamenii, așa cum Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii. Fie ca noi să rămânem în Domnul ca dragoste, astfel încât să putem trăi o viață în care să-i iubim pe alții în mod obișnuit cu dragostea care este Dumnezeu Însuși! Amin!
Trebuie să-L urmărim pe Cristos ca pace; El este pacea noastră, El ne dă pace și El a devenit pace în noi și în jurul nostru. În lumea de astăzi avem probleme, încercări și necazuri, dar în Domnul avem pace. El ne-a lăsat pacea Sa, care este El Însuși ca pacea noastră. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al păcii și în curând va zdrobi pe Satana sub picioarele noastre. Ce Dumnezeu avem!
Pacea Sa păzește inimile noastre, chiar patrulând înaintea inimilor și gândurilor noastre în Cristos Isus. Mai mult, El a făcut pace între noi și Dumnezeu și între noi și ceilalți! Acum este pace în Trupul lui Cristos și există pace între noi și Dumnezeu. Aleluia!
Toți căutătorii adevărați ai Domnului cheamă numele Domnului atât în Vechiul, cât și în Noul Testament
Îi mulțumim Domnului că ne-a dezvăluit să vedem că putem chema numele Domnului astăzi pentru a savura toate bogățiile Sale. Această practică de a-L chema pe Domnul nu este o practică nouă în Noul Testament; mai degrabă, a început cu a doua generație a omenirii, cu Enos în Geneza 4:26. Enosh înseamnă fragil și muritor; trebuie să fi realizat că este slab și muritor, așa că a chemat numele lui Iehova.
Iov a chemat de asemenea pe Domnul (Iov 12:4; 27:10), la fel și Avraam (Geneza 12:8; 13:4; 21:33), Isaac (26:25), Moise și copiii lui Israel (Deut. 4:7), Samson (Judec. 15:18; 16:28), Samuel (1 Sam. 12:18; Psa. 99:6), David (2 Sam. 22:4, 7), psalmistul Asaf (Psalmistul 80:18), psalmistul Heman (88:9), Ilie (1 Împ. 18:24), Isaia (Isaia 12:4), Ieremia (Lam. 3:55, 57) și alții (Psalmul 99:6).
Toți acești căutători autentici ai Domnului au chemat numele Domnului, fiecare în timpul vieții lor, și au savurat prezența Domnului cu ei. Unii erau în suferință, în timp ce alții aveau multe greutăți, așa că au chemat numele Domnului.
În cartea sa, Isaia le spune celor care-L caută Domnul să-L cheme (Isaia 55:6). Chiar și neamurile știau că profeții lui Israel aveau obiceiul de a chema numele Domnului (Iona 1:6; 2 Împ. 5:11). A chema numele Domnului este porunca lui Dumnezeu (Psal. 50:15; Ieremia 29:12) și este, de asemenea, dorința Sa (Psal. 91:15; Sof. 3:9; Zah. 13:9).
Când chemăm numele Domnului, ne desfătăm în Dumnezeu (Iov 27:10) și bem cu bucurie din izvorul mântuirii lui Dumnezeu (Isaia 12:3-4). Trebuie să chemăm numele Domnului în fiecare zi (Psalmul 88:9). Profetul Ioel a vorbit despre această practică jubilatoare în Ioel 2:32, iar noi intrăm în jubileul Noului Testament chemând numele Domnului. Amin!
În Noul Testament, vedem chemarea Numelui Domnului, începând cu Fapte 2:21, unde Petru a menționat profeția lui Ioel și a spus că aceasta s-a împlinit în acele zile. Aleluia! Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit! În ziua Cincizecimii, a avut loc împlinirea profeției lui Ioel, căci oricine a chemat Numele Domnului a fost mântuit.
Domnul Isus a venit ca Dumnezeu întrupat și a devenit Duhul dătător de viață și, ca Duh, El a fost suflat și turnat asupra poporului Său; tot ce trebuie să facă ei este doar să cheme numele Domnului. Astăzi noi, credincioșii în Cristos, putem chema numele Domnului pentru a savura toate bogățiile Sale. Suntem cei care chemăm Numele Domnului în orice loc (1 Cor. 1:2) pentru a savura Dumnezeul Triunic procesat și a savura mântuirea Sa deplină (Romani 10:10-13).
Primii credincioși, primii ucenici ai lui Isus, au exersat să cheme numele Domnului Isus atât de mult încât a devenit un lucru distinct legat de ei. Necredincioșii, cei din jurul creștinilor, mai ales persecutorii, știau că urmașii lui Isus chemau numele Domnului. Înainte să se convertească și să devină Pavel, Saul a știut să-i distingă și să-i închidă pe ucenicii lui Isus: ei chemau numele lui Isus (Fapte 9:14, 21).
Când Ștefan a fost persecutat și chiar ucis cu pietre, el a chemat numele Domnului Isus (7:59) și acest lucru l-a impresionat cu adevărat pe Saul, unul dintre cei care l-au persecutat (v. 58-60; 22:20). Mai târziu, necredinciosul Saul i-a persecutat pe cei care chemau numele lui Isus (9:14, 21), pentru că știa că ei Îl urmau pe Isus.
Dar slavă Domnului, Saul a fost prins de Domnul și s-a convertit la Cristos și a fost botezat, chemând numele Domnului – el însuși a devenit un astfel de chemător! El a continuat să cheme numele Domnului și, de asemenea, l-a însărcinat pe Timotei să cheme numele Domnului și să-L urmărească pe Cristos împreună cu cei care cheamă numele Lui (2 Tim. 2:22).
Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament vedem că cei care căutau pe Dumnezeu, cei care L-au iubit pe Dumnezeu și L-au căutat în dragoste, chemau numele Domnului. Fie ca și noi să fim asemenea persoane azi.
Doamne Isuse, Te iubim. Ne place să chemăm numele Tău. Doamne Isuse! Vrem să chem numele Tău pentru a savura toate bogățiile Tale! Vrem să fim mântuiți continuu, chemând numele Tău! Doamne, amin, mântuiește-ne! Vrem să bem din izvoarele mântuirii cu bucurie, chemând numele Domnului! Amin, Doamne, vrem să chemăm numele Tău în orice loc și în orice moment! Recâștigă practica minunată de a chema numele Domnului printre noi. Fie ca noi să fim cei care Te iubim, să Te urmărim și să Te căutăm chemând astăzi numele Domnului! Aleluia, Domnul este aproape de noi ori de câte ori Îl chemăm! Slavă Domnului, suntem mântuiți când chemăm numele Domnului! Amin, Doamne, trebuie să fim mântuiți! Mântuiește-ne mult mai mult în viața Ta pe măsură ce chemăm numele Tău. Salvează-ne de la a nu chema Numele Tău în orice loc și în orice moment! O, Doamne Isuse, fă-ne cei care cheamă Numele Tău în toate detaliile vieții noastre zilnice! Te iubim, Doamne, și ne place să chemăm numele Tău!
Să fim cei care cheamă Numele Domnului pentru a fi mântuiți și a savura zilnic bogățiile Sale
Atât Vechiul, cât și Noul Testament dezvăluie că aceia care L-au căutat în mod iubitor pe Dumnezeu au chemat numele Său. În Vechiul Testament, căutătorii iubitori ai lui Dumnezeu chemau numele lui Iehova și au savurat prezența Sa. În Noul Testament, primii credincioși chemau numele Domnului și L-au urmărit pe Cristos împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură.
Această practică jubilantă și plăcută, însă, a fost pierdută și e chiar criticată astăzi. Toți credincioșii în Cristos ar trebui să fie cei care cheamă numele Domnului. Când predicăm Evanghelia, trebuie să-i ajutăm pe alții să cheme numele Domnului. Trebuie să-i încurajăm pe cei care ascultă să spună: Doamne Isuse!
De fapt, cu cât cineva cheamă numele Domnului mai puternic și mai profund, cu atât mai mult va fi mântuit. Cu cât chemăm mai mult numele Domnului, cu atât mai mult experimentăm mântuirea Sa. Fie ca Domnul să recâștige între noi aspectul chemării Numelui Domnului.
Deși unii credincioși ar putea să neglijeze acest lucru sau să-l critice și să i se opună, trebuie să chemăm numele Domnului Isus în orice moment. Unii credincioși cred că este un fel de mantră, cum ar fi incantarea în alte religii; totuși, dacă cineva cheamă numele Domnului Isus, el primește persoana cu acel nume!
Acest nume este cel mai înalt nume. Numele Lui merită chemat, pentru că numele Lui este un nume dătător de viață. Este privilegiul și responsabilitatea noastră astăzi să Îl savurăm pe Domnul chemând numele Lui. Nu doar la început, atunci când am crezut în Domnul, ci chiar și pe tot parcursul zilei, pe măsură ce facem asta și asta, trebuie să continuăm să chem numele Domnului.
Când suntem în jos, trebuie să chemăm numele Lui, pentru că El este bogat pentru toți cei care cheamă numele Lui (Romani 10:13). Când suntem în regulă și lucrurile merg bine, mai trebuie să chemăm numele Lui pentru a savura bogățiile Sale. Putem scoate apă vie din izvoarele mântuirii chemând numele Domnului.
Noi untem cei care cheamă numele Domnului în orice loc și Îl urmărim pe Cristos împreună cu cei care cheamă numele Domnului dintr-o inimă pură. A chema numele Domnului nu este doar ceva ce facem ca o rutină sau practică; acesta este modul nostru de a-L savura pe Domnul și de a absorbi mai mult din bogățiile Sale.
Când Biblia spune că trebuie să ne rugăm neîncetat, trebuie să ne dăm seama că cel mai bun mod de a face acest lucru este să chemăm numele Domnului. Când suntem la lucru, putem chema numele Lui în interior; chiar dacă ne ocupăm de multe lucruri la locul nostru de muncă, tot putem chema numele Domnului. Când călătorim undeva sau suntem pe drum, putem invoca numele Domnului.
S-ar putea să fim destul de stresați din cauza unui proiect la care lucrăm; putem chema numele Domnului pentru a avea prezența Sa cu noi. Când chemăm numele lui Isus, obținem persoana cu acest nume. Când chemăm numele Domnului, El, ca persoană vie, este cu noi și ne asigură tot ce avem nevoie.
Niciun alt nume nu este la fel de dătător de viață și de puternic ca numele Domnului. Când suntem în jos, când ne simțim învinși, putem invoca numele Domnului, iar El va fi cu noi, ne va înălța și ne va aduce la biruința Sa. Când suntem asupriți și deprimați, putem invoca numele Domnului și El va fi cu noi acolo unde suntem, El ne va alimenta și în El, vom obține biruința.
Chiar și atunci când suntem în cea mai de jos groapă, într-un loc în care credem că nimeni nu ne poate ajuta și suntem pe cale să pierim, trebuie să chemăm numele Domnului, iar Domnul ne va asculta respirația și strigătul nostru (Lam. 3:55, 57).
Când suntem pe cale să împărtășim ceva într-o întâlnire și nu știm sigur cum să începem când suntem pe cale să împărtășim ceva despre Domnul altora și nu știm ce să spunem, putem invoca numele Domnului iar El va avea o cale să ne umple și să curgă prin noi.
Fie ca noi toți să savurăm beneficiile minunate ale chemării Numelui Domnului. Putem chema numele Lui când suntem la duș și când ne spălăm pe dinți. Putem chema numele Domnului atunci când folosim toaleta pentru a lua o mică pauză din ziua stresantă de la birou.
Oriunde ne-am afla, orice am face și oricare ar fi starea noastră, putem și trebuie să invocăm numele Domnului. Și trebuie să facem asta nu doar personal, ci și corporativ, împreună cu sfinții. Sfinții din viața de biserică sunt cei care cheamă numele Domnului în orice loc. Să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristos împreună cu sfinții care cheamă numele Domnului din inimă pură!
Doamne Isuse, vrem să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristos împreună cu sfinții care cheamă numele Domnului dintr-o inimă pură! Amin, Doamne, fugim de orice poftă și Te urmărim împreună cu cei ce cheamă numele Tău! Vrem să chemăm numele Tău pe tot parcursul zilei. Amintește-ne să Te chemăm oriunde ne aflăm și orice facem. Doamne Isuse, vrem să fim cei care cheamă numele Tău minunat în orice loc. Vrem să chemăm numele Tău și să Te urmărim alături de cei care cheamă numele Tău! Aleluia, numele Domnului este bogat, minunat și dătător de viață! Slavă Domnului, putem chema numele Domnului și putem fi mântuiți! O, ce nume – numele lui Isus! Numele dătător de viață – numele lui Isus! Amin, Doamne, vrem să chemăm numele Tău astăzi. Vrem să chemăm numele Tău atunci când suntem singuri și când suntem cu alții. Vrem să Te inspirăm și să ne expirăm pe noi înșine în timp ce chemăm numele Tău din nou și din nou! O, Doamne Isuse, ne place să chemăm numele Tău!
Amin! … să bem cu bucurie din izvoarele mântuirii, astăzi!
Chemarea numelui Domnului nu este o practică nouă care a început cu Noul Testament. Mai degrabă, a început odată cu Enos, a treia generație a omenirii, în Geneza 4:26. A fost continuată de Iov (Iov 12:4; 27:10), Avraam (Gen. 12:8; 13:4; 21:33), Isaac (Gen. 26:25), Moise şi copiii lui Israel (Deut. 4:7), Samson (Jud. 15:18; 16:28), Samuel (1 Sam. 12:18; Ps. 99:6), David (2 Sam. 22:4, 7; […]), psalmistul Asaf (Ps. 80:18), psalmistul Heman (Ps. 88:9), Ilie (1 Împ. 18:24), Isaia (Isaia 12:4), Ieremia (Plâng. 3:55, 57) şi alții (Ps. 99:6). Toți aceștia au practicat chemarea numelui Domnului în epoca Vechiului Testament. Isaia de asemenea le-a poruncit căutătorilor lui Dumnezeu să-L cheme pe El (Isaia 55:6). Chiar şi neamurile știau că profeții lui Israel obișnuiau să cheme numele lui Dumnezeu (Iona 1:6; 2 Împ. 5:11). […] Este porunca lui Dumnezeu (Ps. 50:15; Ier. 29:12) şi dorința Sa (Ps. 91:15; Țef. 3:9; Zah. 13:9) ca poporul Său să-L cheme pe El. Este calea plină de bucurie de a bea din fântâna mântuirii lui Dumnezeu (Isa. 12:3-4) şi calea plină de savurare de a te desfăta în Dumnezeu (Iov 27:10), adică de a-L savura pe El. Astfel, cei din poporul lui Dumnezeu trebuie să-L cheme zilnic (Ps. 88:9). O asemenea practică jubilantă este ceea ce a profețit Ioel (Ioel 2:32) pentru jubileul noutestamentar.
Life-study of Acts, pp. 67-68, de Witness Lee
Atunci, oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. Fapte 2:21
Lui Set i s-a născut și lui un fiu și i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului. Gen. 4:26
În adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu și grec, căci toți au același Domn, care este bogat în îndurare pentru toți cei ce-L cheamă. Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. Rom. 10:12-13