Fiind cei care Îl iubesc pe Domnul și doresc să fie un vas potrivit pe care El să-l umple și să-l folosească, trebuie să-L urmărim pe Cristos ca dragoste, pentru că dragostea este însăși natura esenței lui Dumnezeu și putem primi distribuirea Lui pentru a deveni la fel ca El ca dragoste și trebuie să-L urmărim pe Cristos ca pace, permițând Dumnezeului păcii să stăpânească și să domnească în noi ca pace. Amin!
Cuvântul lui Pavel către Timotei în 2 Tim. 2:22 este o însărcinare pentru noi astăzi; trebuie să fugim de poftele tinereții și să căutăm dreptatea, credința, dragostea și pacea, împreună cu cei care Îl urmăresc pe Cristos dintr-o inimă curată și cheamă numele Lui. Pe partea negativă, trebuie să fugim de poftele tinereții, adică de poftele din lume care se adresează cărnii noastre și care sunt în prezent în jurul nostru.
Poftele tinereții nu sunt doar poftele tinerilor; chiar și cei mai în vârstă trebuie să fugă de poftele tinereții. Orice este în lume și ne face să-l dorim, orice se întâmplă astăzi și ne face să poftim, trebuie să fugim de el. Nu ar trebui să încercăm să luptăm cu poftele tinereții; dacă facem asta, dacă credem că suntem suficient de puternici pentru a lupta cu poftele, vom fi învinși. Trebuie pur și simplu să fugim de ele și apoi să-L urmărim pe Cristos.
Amin, pe partea negativă, fugim de poftele tinereții; pe partea pozitivă, Îl urmărim pe Cristos. Fugim să urmărim și urmărim ca să putem fugi. Mai întâi Îl urmărim pe Cristos ca dreptate; dreptatea este temelia tronului lui Dumnezeu și Îl putem savura pe Cristos ca dreptatea noastră, chiar El fiind trăit din noi ca dreptatea noastră.
Trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu a făcut din Cristos dreptatea noastră. În Cristos, suntem drepți, chiar și atunci când nu facem nimic în exterior, pentru că Cristos este dreptatea noastră. Când Îl urmărim pe Cristos ca dreptate, suntem drepți cu Dumnezeu și cu oamenii.
De asemenea, trebuie să urmărim credința; Cristos este credința noastră. Credința nu provine de la noi; credința este a lui Cristos, pentru că cuvântul credinței este acela care ne infuzează cu Cristos ca credință, capacitatea noastră de a crede. Când auzim Evanghelia, când suntem sub auzul credinței, suntem infuzați cu ceva din Cristos. Pur și simplu primim ceva din ceea ce este El și El este infuzat în noi.
Poate că nu ne-am gândit la Cristos și nici nu L-am apreciat înainte, dar când Evanghelia a venit la noi, reacționăm crezând în El și deschizându-ne către El. Credința este o reacție la atracția Domnului. Credința este o capacitate de a crede care este infuzată în noi prin venirea noastră la Domnul în cuvântul Său și deschiderea către El. Noi suntem cei care credem, dar de fapt Cristos în noi este cel care crede pentru noi. Slavă Domnului, Îl putem urmări pe Cristos ca dreptate și ca credință!
Îl urmărim pe Cristos ca dragoste, rămânând sub distribuirea Sa pentru a fi constituit cu El ca dragoste
Trebuie să-L urmărim pe Cristos ca dragoste. Ce este dragostea? Dragostea este natura esenței lui Dumnezeu; Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:19). În însăși esența Sa, Dumnezeu este dragoste. dragostea divină, ca atribut esențial al lui Dumnezeu, este exprimată în principal prin trimiterea pe Fiul Său să ne răscumpere și să ne împartă viața lui Dumnezeu, astfel încât să putem deveni copiii Săi (Ioan 3:16; 1 Ioan 4:9-10).
Dragostea nu este de la noi; dragostea este în Dumnezeu și a lui Dumnezeu, pentru că dragostea este un atribut al lui Dumnezeu. El ne-a iubit atât de mult încât L-a trimis pe singurul Său Fiu în lume pentru ca noi să avem viață și să trăim prin El (1 Tim. 4:9). El iubește omul, omenirea căzută și El a venit la noi plin de dragoste. Acum, oricine îi răspunde și Îl primește devine un copil al lui Dumnezeu.
Versetul 10 continuă să spună că dragostea nu înseamnă că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci că Dumnezeu ne-a iubit și L-a trimis pe Fiul Său ca ispășire pentru păcatele noastre. Dumnezeu este dragoste; iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi. Rămânem în dragoste și Îl urmărim pe Cristos ca dragoste trăind o viață în care îi iubim pe alții în mod obișnuit.
Cum îi putem iubi pe ceilalți în mod obișnuit? Doar prin faptul că Îl avem pe Dumnezeu ca dragoste infuzat în noi și introdus în ființa noastră ca să devină constituția noastră. Când vedem dragostea Domnului față de noi, când vedem ce a făcut El pentru noi și cum S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, îi răspundem cu dragoste și pur și simplu Îl iubim înapoi. Dragostea Sa este dragostea mai înaltă și mai nobilă a lui Dumnezeu.
Dragostea divină a lui Dumnezeu este atributul Său exprimat prin trimiterea pe Fiul Său pentru a ne răscumpăra și a împărți viața lui Dumnezeu în noi, astfel încât să putem deveni copiii Săi. Totuși, eram într-o stare jalnică, așa că Dumnezeu a fost bogat în îndurare, din cauza marii Lui iubiri cu care ne-a iubit (Efeseni 2:4).
Pentru că noi, ca obiect al dragostei lui Dumnezeu, nu eram într-o stare de iubit, ci într-o situație jalnică, îndurarea lui Dumnezeu a ajuns la noi. Îndurarea lui Dumnezeu ajunge mai departe decât dragostea Lui; îndurarea Lui a ajuns la noi și ne-a mântuit. Datorită marii iubiri a lui Dumnezeu, El este bogat în îndurare pentru a ne mântui din poziția noastră nenorocită într-o stare care este potrivită pentru dragostea Lui. Ce dragoste nobilă și înaltă are Dumnezeu pentru noi!
Dragostea Sa a fost manifestată față de noi nu numai în momentul în care a murit pentru noi; zi de zi El își arată dragostea față de noi și ne infuzează cu Sine însuși ca dragoste. În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să rămânem sub distribuirea Sa divină zi de zi, iar El Îșii va distribui viața și natura Sa în noi. Dumnezeu ca dragoste se distribuie pe Sine în noi pentru a ne face la fel ca El, dragostea însăși.
În noi înșine nu-L iubim pe Dumnezeu și nici pe alții; ne iubim doar pe noi înșine și pe cei care ne iubesc înapoi și pe care ne plac. Însă, rămânând sub distribuirea lui Dumnezeu, devenim dragoste, pentru că Dumnezeu ca dragoste Se distribuie pe Sine în noi pentru a ne face la fel ca El. Aleluia!
Dumnezeu Se distribuie în noi ca dragoste, iar noi Îl urmărim pe Cristos ca dragoste; rezultatul este că devenim la fel cu El în dragostea Lui și reacționăm la alții în dragoste. Îl vom iubi pe Dumnezeu și îi vom iubi și pe frați. Uneori spunem că Îl iubim pe Dumnezeu, dar s-ar putea să nu-i iubim pe frați. Mai degrabă, putem avea un sentiment de judecată sau critică față de ei.
În viața de biserică, uneori, putem avea anumite situații în care unii sfinți au un fel de amărăciune, discordie și animozitate față de alții și evită anumiți sfinți. Oh, Doamne. Ei nici măcar nu sunt în stare să-i privească pe ceilalți sfinți în ochi, pentru că nu-i iubesc. Oh, Doamne.
Fie ca noi să venim la Domnul mai ales atunci când avem anumite sentimente care se ridică în noi și să-i permitem Domnului ca dragoste să Se distribuie în noi. Fie ca noi să-L urmărim pe Cristos ca dragoste, rămânând sub distribuirea lui Dumnezeu pe Sine ca dragoste în noi zi de zi. Când Îl iubim pe Dumnezeu și îi iubim pe frați, vom putea să-i iertăm pe alții. Avem nevoie de iertarea Domnului și trebuie să-i iertăm și pe alții.
Dacă avem unele sentimente negative sau amărăciune în ființa noastră, trebuie să învățăm să ne deschidem vasul Domnului pentru ca El să se ocupe de părțile rănite ale ființei noastre și să ne infuzeze cu El Însuși. Fie ca noi să venim la Cuvântul Domnului ca cuvântul suflat al lui Dumnezeu pentru a-I permite Lui să ne lumineze, să ne ajusteze, să ne îndrepte și să ne instruiască în dreptate.
S-ar putea să fim supărați și ne vom supăra, pentru că nu suntem făcuți din marmură, ci suntem oameni în carne. În momentul în care suntem jigniți, trebuie să lăsăm crucea lui Cristos să opereze în noi și să tăiem orice rădăcină de amărăciune.
Trebuie să tratăm cu orice ofensă și să-L urmărim pe Cristos ca dragoste, rămânând sub distribuirea lui Dumnezeu, astfel încât să fim plini de El ca dragoste. A rămâne în dragoste înseamnă a trăi o viață care îi iubește pe alții în mod obișnuit cu dragostea care este Dumnezeu Însuși.
Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Infuzează-ne cu Tine însuți ca dragoste. Ne deschidem ființa interioară Ție. Îți mulțumim că ne iubești mai întâi. Îți mulțumim că ai turnat dragostea Ta în inimile noastre. Doamne, Te iubim! Îți mulțumim că ești bogat în îndurare, ca să ajungi la noi în dragostea Ta și să ne faci copii ai lui Dumnezeu. Îți mulțumim că ne-ai ales în dragostea Ta și că ne-ai ajuns în îndurarea Ta, deși eram morți în păcate și greșeli. Doamne, Te iubim. Te iubim pentru că Tu ne-ai iubit mai întâi. Vrem să rămânem sub distribuirea Ta divină, ca să Te putem primi ca dragoste. Infuzează-ne cu Tine Însuți ca dragoste. Fie ca dragostea Ta să devină dragostea noastră și să devenim la fel ca Tu să Te iubim și să-i iubim pe alții așa cum faci și Tu. Amin, Doamne, ne deschidem ființa interioară Ție. Ne deschidem cu privire la ofensele și sentimentele noastre rănite. Aplică crucea Ta în ființa noastră. Infuzează-ne cu Tine. Crește în noi ca dragoste. Fie ca dragostea Ta să fie desăvârșită în noi. Vrem să-i iubim pe alții cu Tine ca pe dragostea noastră. Amin, Doamne, noi vrem să fim cei care Îl urmărim pe Cristos ca dragoste!
Îl urmărim pe Cristos ca pace savurându-L pe Dumnezeul păcii și fiind în pace
Noul Testament vorbește atât despre pacea lui Dumnezeu, cât și despre Dumnezeul păcii (Ioan 20:19; Ef. 2:14; 2 Pet. 1:2). Pe măsură ce învățăm să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristos ca pace, ne dăm seama că pacea este numai în Dumnezeu și cu Dumnezeu, pentru că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al păcii.
Pe de o parte, există pacea lui Dumnezeu; pe de altă parte, Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al păcii. Referitor la Dumnezeul păcii, vedem în Rom. 16:20 că Dumnezeul păcii îl va zdrobi în curând pe Satan sub picioarele noastre; harul Domnului Isus să fie cu noi. Ce minunat, Dumnezeul păcii îl va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre!
Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al păcii. Pe măsură ce Îl urmărim pe Cristos ca pace, ne dăm seama că, pentru ca noi să avem pace, trebuie să avem mai întâi dreptate, credință și dragoste. Când avem dreptate și suntem drepți cu Dumnezeu, când avem credință și rămânem în unirea organică cu Domnul și când suntem infuzați cu Dumnezeu ca dragoste, rezultatul este că suntem în pace. Pur și simplu suntem într-o stare de pace.
Când îi permitem crucii lui Cristos să trateze orice problemă și ofensă și când Îl urmărim pe Cristos ca dreptate, credință și dragoste, suntem într-o stare de pace. Când Îl savurăm pe Dumnezeul păcii, Satan este zdrobit sub picioarele noastre. Acest fel de atmosferă, pace între sfinți cu credință și dragoste, alții vor fi atrași, pentru că acest lucru este cel mai minunat de privit. În special cei noi și cei tineri pot simți când este pace cu credință și dragoste printre noi și sunt atrași de Domnul și de viața de biserică.
Fil. 4:7 spune că pacea lui Dumnezeu, care depășește înțelegerea oricărui om, ne va păzi inimile și gândurile în Cristos Isus. Avem nevoie de pacea lui Dumnezeu care să ne păzească. Inimile și gândurile noastre trebuie să fie păzite în Domnul ca pace. Pe de o parte, trebuie să-L urmărim pe Cristos ca dragoste, iar pe de altă parte, trebuie să-L urmărim ca pace.
Când Cristos este pacea noastră, când Îl savurăm pe Cristos ca pacea noastră, inimile și gândurile noastre sunt păstrate în pace. Dumnezeul păcii păzește peste inimile noastre și El patrulează peste inimile și gândurile noastre în Cristos Isus (Romani 15:33; Fil. 4:9). Fie ca să-i permitem Domnului ca pace să intre. Fie ca să Îl savurăm pe El ca de pacea noastră. În toate situațiile, să alegem să rămânem în Domnul ca pacea noastră.
El ne-a dat pacea Sa pentru ca inimile noastre să nu fie tulburate, iar în El avem pace. Pacea lui Dumnezeu și Dumnezeul păcii sunt una; El nu este numai Cel care ne sfințește, ci și pacea noastră, pentru că El este atât Dumnezeul păcii, cât și al păcii lui Dumnezeu (1 Tes. 5:23). În experiența noastră pacea este o condiție care rezultă din har; harul este o substanță, iar pacea este o condiție (1 Cor. 1:3). Pacea este condiția care rezultă din savurarea lui Dumnezeu ca harul nostru.
Când Îl savurăm pe Cristos ca har, suntem păstrați în pace, iar pacea este porția noastră. Avem nevoie de pace pentru a continua în viața noastră umană; suntem atât de recunoscători că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al păcii și că această pace poate păzi inimile și gândurile noastre în Cristos Isus. Experiența păcii de către noi rezultă din savurarea harului; când Îl savurăm pe Cristos ca har, vom avea pace.
Substanța harului este Dumnezeu Însuși, iar condiția păcii este aceea care provine din savurarea noastră de Dumnezeu ca har. Vedem acest lucru în Efes. 1:2 ca exemplu; Aici Pavel spune: Har și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Isus Cristos. Pacea rezultă din savurarea Domnului ca har. Fie ca să Îl savurăm pe Domnul ca har și să fim plini de savurarea lui Cristos, astfel încât pacea să fie porția noastră astăzi.
Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dat pacea Ta pentru ca inima noastră să nu fie tulburată. Tu ești pacea noastră. Te luăm ca pace a noastră. O, Doamne, în lume avem multe probleme, dar în Tine avem pace! Îți mulțumim că ești Dumnezeul păcii, care în curând îl va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre. Aleluia, Dumnezeul păcii ne păzește inimile și patrulează înaintea inimilor și gândurilor noastre în Cristos Isus. Ne deschidem Ție, Doamne. Păzește-ne inimile în pacea Ta. Patrulează în fața inimilor noastre cu pacea Ta și fii pacea noastră astăzi! Vrem doar să Te savurăm ca har și să-L urmărim pe Cristos ca pace. O, Doamne, ești atât de drag și dulce pentru noi ca har! Tu ești totul pentru noi pentru ca noi să trăim viața creștină. Vrem doar să Te savurăm ca har. Fie ca pacea lui Cristos să arbitreze în inimile noastre. Amin, Doamne, har și pace să ne fie de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul Isus Cristos!
Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi. 1 Ioan 4:19
Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. 1 Ioan 4:10
Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus. Fil. 4:7
The Conclusion of the New Testament, pag. 75, de Witness Lee