Watchman Nee

Trebuie să dorim să profețim, să vorbim pentru Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să vorbească prin noi

20/03/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Dumnezeu vrea ca noi toți – cei mântuiți și regenerați – să profețim în calitate de profeți; Dumnezeu vrea ca noi să fim atât de una cu El încât El vorbește dinăuntrul nostru și prin noi, conform principiului încarnării, și ar trebui să dorim și noi să profețim.

În Num. 11:29 vedem dorința lui Moise ca nu doar el sau câțiva anume, ci ca tot poporul lui Dumnezeu să fie profeți, ca Dumnezeu să-Și pună Duhul Său peste toți, ca ei să vorbească cuvântul lui Dumnezeu! Amin!

Dumnezeu dorește ca noi toți să profețim; El vrea ca să vorbim pentru Dumnezeu și să-L vorbim pe Dumnezeu. De asemenea, Moise a dorit ca tot poporul lui Dumnezeu să profețească.

În Noul Testament Pavel a prezentat cea mai excelentă cale ca noi să zidim biserica, și anume ca să profețim (vezi 1 Cor. 14). Când ne întâlnim cu sfinții, cu toții putem profeți – cu toții putem vorbi pentru Dumnezeu și putem să-L vorbim pe Dumnezeu.

Fie ca Domnul să ne impresioneze cu acest lucru și fie ca să ne rugăm înaintea Lui cu privire la aceasta.

S-ar putea să fim unii cărora nu le place să vorbească în fața altora sau putem fi înclinați în mod natural să fim tăcuți când vine vorba de lucrurile lui Dumnezeu și Biblia. Cu toate acestea, atunci când ne întâlnim cu prietenii sau familia noastră, nu avem nicio problemă să vorbim și să ne facem de cunoscut părerile și dorințele.

Trebuie să avem o dorință de a profeți în întâlnirile bisericii și trebuie să avem în orice moment dorința de a profeți, vorbind pentru Dumnezeu și vorbindu-L pe Dumnezeu.

Totul începe cu această dorință; am fost născuți din nou cu capacitatea de a vorbi pentru Dumnezeu și, în duhul nostru regenerat, există o capacitate înnăscută de a vorbi pentru Dumnezeu și a profeți.

Deci, când ne adunăm împreună sau când întâlnim un frate sau o soră, trebuie să învățăm nu doar să ne deschidem Domnului și să-L savurăm, ci și să profețim, adică să-I permitem Domnului din noi să vorbească prin noi.

Domnul duce la îndeplinire toate lucrurile prin vorbirea Sa; El a creat universul prin vorbirea Sa, El a adus viața divină în duhul nostru prin vorbirea Sa și El ne determină să continuăm viața creștină și viața de biserică prin vorbirea Sa.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu vorbitor și El nu este mulțumit atunci când poporul Său nu Îl vorbesc pe El sau nu vorbesc pentru El.

Așa cum părinții sunt foarte fericiți să-și vadă copiii vorbind și, chiar dacă aceștia fac greșeli, ei învață vorbind și vorbind și vorbind, tot așa Domnul este fericit când credincioșii din Cristos învață să profețească și doresc să profețească.

Astăzi suntem în recâștigarea Domnului, în mișcarea Sa pentru închiderea acestei epoci; cu toate acestea, dacă nu vorbim, acest lucru nu se va întâmpla. Cu toții trebuie să dorim și să căutăm cu sinceritate să vorbim pentru Dumnezeu!

Dumnezeu vrea ca credincioșii Săi să profețească – trebuie să dorim să profețim, să vorbim pentru Dumnezeu și să-L vorbim pe Dumnezeu

Eu doresc ca toți [...] mai ales să profețiți [...] pentru ca biserica să primească zidire sufletească. 1 Cor. 14:5 — Eu doresc ca toți […] mai ales să profețiți […] pentru ca biserica să primească zidire sufletească. 1 Cor. 14:5

Darul de vârf care se dezvoltă în creșterea noastră în viață prin savurarea lui Cristos de către noi este profeția; profeția zidește biserica, iar profeția este darul excelent (1 Cor. 14:4-5).

Trebuie să creștem în viață și să-L savurăm pe Domnul, pentru a putea profeți; ar trebui să dorim să profețim, realizând că Dumnezeu vrea și chiar are nevoie ca credincioșii Săi să profețească.

Ar trebui să urmărim dragostea, să dorim cu sinceritate darurile duhuale și mai ales ca să profețim (1 Cor. 14:1). Ar trebui să căutăm să excelăm pentru zidirea bisericii; nu ar trebui să facem doar lucruri care ne zidesc și satisfac, ci trebuie să facem lucruri care zidesc biserica.

Dumnezeu vrea ca credincioșii Săi să profețească, iar calea excelentă de a zidi biserica este să profețim. Trebuie să devenim deplini, să abundăm și să revărsăm în dorința noastră de a profeți.

Trebuie să-L urmărim pe Domnul într-o asemenea măsură încât noi toți să profețim vorbind pentru Domnul, vorbindu-L pe Domnul în afară, și vorbindu-L pe Domnul întru alții. Aceasta ar trebui să fie dorința noastră, iar profeția noastră ar trebui să fie nu doar în întâlnirile bisericii, ci și acolo unde Domnul ne-a pus.

Trebuie să dorim să profețim, dându-ne seama că, vorbind pentru Dumnezeu și vorbindu-L pe Dumnezeu, Îl putem administra altora pe Cristos pentru zidirea bisericii.

Profeția este darul excelent produs în creșterea vieții divine prin savurarea de către noi a lui Cristos pentru zidirea bisericii (Matei 16:18; 1 Cor. 14:4).

În Noul Testament suntem atât împărați cât și preoți și profeți care profețesc pentru Dumnezeu (vezi Apocalipsa 1:5-6; 20:4; 1 Cor. 14:31).

În Vechiul Testament existau aceste trei grupuri de oameni: împărații, preoții și profeții; când împărăția și preoția erau degradate și slăbite, Dumnezeu ridica profeții pentru a le întări.

În Noul Testament, însă, calitatea de preot, împărat și profet este pentru toți credincioșii, căci toți credincioșii sunt împărați, iar noi suntem mântuiți pentru a fi o împărăție de preoți și suntem aici pentru cuvântul lui Dumnezeu și mărturia lui Isus.

Aleluia, noi, ca oameni regenerați și mântuiți, putem să vorbim pentru Dumnezeu, putem să profețim pentru Dumnezeu (Ioan 3:3, 5-6; 1 Cor. 14:31-32)!

Și Dumnezeu dorește ca fiecare dintre noi – fiecare dintre credincioșii Săi – să profețească, adică să vorbească pentru El și să-L vorbească la alții.

Pentru a profeți, însă, trebuie ca mai întâi să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să-L experimentăm pe Cristos; nu putem vorbi pentru Dumnezeu și nu putem vorbi despre Dumnezeu dacă nu-L cunoaștem pe Dumnezeu și nu-L experimentăm pe Cristos.

Faptul de a vorbi pentru Dumnezeu, profeția, nu înseamnă doar a ne deschide gura la întânire și a citi câteva versete sau a da mărturie despre cum ne-a vindecat Dumnezeu sau cum El a făcut ceva pentru noi.

A vorbi pentru Dumnezeu fără a-L vorbi pe Dumnezeu, fără Duhul vieții, este doar o vorbire comună și obișnuită a omului, nu o profeție.

Fie ca noi să fim mântuiți de vorbirea obișnuită pe măsură ce Îl savurăm pe Dumnezeu, citim cuvântul Lui, ne rugăm asupra Cuvântului și Îl experimentăm pe Cristos, pentru ca noi să avem ceva în noi care să poată curge pentru zidirea Trupului lui Cristos!

Doamne Isuse, pune în noi o dorință arzătoare de a profeți pentru Dumnezeu, o dorință de a vorbi pentru Dumnezeu și de a-L vorbi pe Dumnezeu! Fie ca să ne dăm seama că toate persoanele regenerate și mântuite sunt capabile să profețească pentru Dumnezeu, și fie ca să ne străduim să vorbim pentru Dumnezeu în întâlnirile bisericii. Amin, Doamne, crești în noi și păstrează-ne în savurarea și experimentarea Ta, dorind cu stăruință acest dar excelent al profetiei. Fie ca să-L experimentăm pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos și să creștem în viață în fiecare zi și să dorim cu stăruință să profețim!

Dumnezeu vrea să vorbească în noi și prin noi în principiul încarnării

Cum profețim? Există multe păreri duhuale cu privire la profetie, iar atunci când majoritatea credincioșilor aud acest subiect, imediat se îndepărtează. Dar Dumnezeu dorește să profețim, iar dorința noastră este să profețim pentru zidirea bisericii.

Dumnezeu vrea să vorbească în noi și prin noi conform principiului încarnării (1 Cor. 6:17; 7:25, 40).

Acest lucru este văzut în 1 Cor. 7, unde Pavel și-a dat părerea cu privire la căsătorie; el și-a exersat duhul pentru a fi un singur duh cu Domnul și, adresându-se surorilor în privința căsătoriei, la un moment dat a spus că nu are o poruncă de la Domnul, dar el și-a dat propria părere; apoi a concluzionat spunând: Cred că și eu am Duhul lui Dumnezeu.

Pavel și-a dat părerea și, într-un fel, această părere a fost considerată drept cuvântul Bibliei sub inspirația Duhului lui Dumnezeu.

Acest lucru arată că Pavel a fost perfecționat de către Dumnezeu într-o asemenea măsură, încât slujirea lui a devenit chiar rostirea inspirației divine, iar vorbirea lui a fost atât de precisă, încât nici un singur cuvânt nu a ratat țelul.

Cuvântul lui Pavel nu doar că conține cuvântul lui Dumnezeu, dar este atât de precis încât chiar și fiecare propoziție și frază atinge țelul.

Cum a dobândit el această slujbă? El a fost tratat pe deplin de către Dumnezeu; Dumnezeu a lucrat asupra lui până la punctul în care gândurile, cuvintele, deciziile și opiniile sale erau toate aprobate de Dumnezeu; ele erau corecte și exacte în ochii lui Dumnezeu.

Cu Paul nu a existat exactitatea unei mașini, ci precizia unei persoane. Aici vedem cum Dumnezeu își pune Cuvântul în om și apoi îl eliberează prin om; Dumnezeu nu vrea ca poporul Său pur și simplu să repete verbal ce El vorbește, lucru care nu este chiar atât de dificil, ci vrea ca omul să profețească, să vorbească pentru Dumnezeu și să-L vorbească pe Dumnezeu.

Mai întâi Dumnezeu își pune povara în om, iar omul trebuie să exprime această povară prin propriile sale cuvinte; omul trebuie să-și exerseze gândul, căutând înaintea Domnului până când cuvântul este eliberat, și atunci Dumnezeu îl va recunoaște drept cuvântul Său.

Slujba Noului Testament nu este una în care Dumnezeu dictează mesajul cuvânt cu cuvânt și apoi omul repetă în mod robotic; mai degrabă, când un om primește cuvântul în Noul Testament, lumina strălucește mai întâi în duhul omului ca o pâlpâire, creând o povară în duhul omului pentru cuvânt.

Această licărire de lumină poate dispărea repede, dar omul trebuie să-și exerseze propria minte pentru a prinde această strălucire și a fix această lumină cu gândurile sale; el trebuie să-L caute pe Dumnezeu pentru rostire, să primească propoziții pentru a cristaliza această lumină și, pe măsură ce se gândește și se roagă, poate veni o frază…

El poate avea un sentiment, o judecată sau o opinie și poate să o spună. Apoi, în timp ce omul își exprimă sentimentul, judecata și opinia sa interioară, povara din duhul său este eliberată; cu cât vorbește mai mult, cu atât lumina din duhul său este eliberată.

La un moment dat, chiar dacă omul își spune propriile cuvinte și își exprimă propriile sale gânduri, sentimente și opinii, când termină de vorbit, Dumnezeu le recunoaște ca fiind ale Sale.

Dumnezeu pune atât de multă încredere în slujitorii Săi încât El le-ar da o lumină, o povară, o impresie, și apoi El ar lăsa în sarcina lor să înțeleagă și să facă propuneri și sugestii cu privire la aceasta; și deși acestea sunt propriile lor afirmații, Dumnezeu își pune încrederea în ceea ce ei fac.

Dumnezeu vrea să lucreze în om în așa fel încât omul să fie la fel ca El în opiniile, gândurile, sentimentele și opiniile Sale. El vrea ca dorința noastră să fie una cu dorința Lui, dragostea noastră să fie aceeași cu dragostea lui Dumnezeu, și să nu ne abatem în gândirea noastră de la gândul Său. Când acesta lucru are loc, vorbirea noastră va fi întotdeauna însoțită de prezența Duhului.

Aceasta este predicarea profeților din Noul Testament și aceasta este slujba cuvântului din Noul Testament.

Modul în care Dumnezeu vrea ca noi să profețim este în principiul încarnării. Vorbirea pentru Dumnezeu și vorbirea lui Dumnezeu înseamnă să vorbim prin Duhul lui Dumnezeu; Duhul este întotdeauna gata să vorbească cu noi și prin noi (1 Corinteni 12:3; 14:32).

Cu toate acestea, pentru a profeți în sensul de a vorbi pentru Dumnezeu și de a vorbi despre Dumnezeu necesită multă creștere în viață (Efeseni 4:15).

Mai întâi trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să-L experimentăm pe Cristos (Evrei 8:10-11; Fil. 3:7-15), căci dacă nu avem o cunoaștere adecvată despre Dumnezeu și o experimentare potrivită din Cristos, nu avem nimic să vorbim pentru El și nu-L putem vorbi mai departe.

Trebuie să ne exersăm să fim un singur duh cu Domnul, căutând să auzim de la El și să ne exersăm ființa interioară pentru a captura cuvântul Său, a ne gândi la el, a ne ruga cu cuvântul, pentru a-l aplica și a-l vorbi mai departe.

Dumnezeu vrea ca poporul Său să profețească în principiul încarnării, care este acela că Dumnezeu vorbește în om – omul este cel care vorbește, totuși Dumnezeu este cel care își spune cuvântul prin om; omul este cel care își spune părerile – dar acestea sunt opiniile lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vorbește-ne și vorbește prin noi pentru zidirea bisericii. Fie ca profetia noastră să fie vorbirea Duhulului lui Dumnezeu care trăiește în noi și ne vorbește. Vrem să fim un singur duh cu Tine, Doamne, și vorbim cuvântul Tău care ne este descoperit și este capturat de noi prin căutarea ființei noastre interioare înaintea Ta. Fie ca să creștem în viață zi de zi, prin cunoașterea de către noi a lui Cristos, prin savurarea lui Cristos și experimentarea de către noi a lui Cristos, pentru ca să profețim pentru zidirea, încurajarea și mângâierea altora în biserică!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We must Desire to Prophesy, to Speak for God, so that God may Speak through us, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 9 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Autoritatea și răzvrătirea: trebuie să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să respingem răzvrătirea

11/03/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Controversa unică dintre Dumnezeu și Satan privește autoritatea și răzvrătirea; răzvrătirea este negarea autorității lui Dumnezeu și respingerea guvernării lui Dumnezeu, așa că noi, credincioși, trebuie să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să o susținem, și ar trebui să afirmăm că autoritatea este cu Dumnezeu.

Există două mari principii în univers – autoritatea lui Dumnezeu și răzvrătirea lui Satan; controversa unică din univers (controversa dintre Dumnezeu și Satan) privește autoritatea și răzvrătirea (vezi Fapte 26:18; Col. 1:13).

Nici o ființă din acest univers nu poate fi neutră – fie suntem de partea lui Dumnezeu, fie suntem în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, stând de partea lui Satan.

S-ar putea să credem că suntem de partea lui Dumnezeu și ne supunem lui Dumnezeu, dar când vine vorba de supunerea față de autoritatea delegată pe care El a rânduit-o peste noi, este posibil să nu ascultăm de ea; prin faptul că nu ne supunem autorităților pe care Dumnezeu le-a pus peste noi, ne răzvrătim împotriva autorității lui Dumnezeu.

În Rom. 13:1-7 Pavel ne spune că ar trebui să fim supuși autorităților de peste noi, căci nu există autoritate decât de la Dumnezeu, iar cele care există sunt rânduite de Dumnezeu.

Este posibil să nu fim de acord cu caracterul moral al persoanei aflate în autoritate, dar dacă ne împotrivim autorității, ne opunem rânduirii lui Dumnezeu, iar cei care se opun vor fi judecați.

Conducătorii nu ne sperie sau îngrozesc dacă avem o lucrare bună ci doar dacă facem ceva rău; deci, dacă vrem să nu avem frică de autoritate, ar trebui să facem binele și vom fi lăudați.

Dar dacă facem răul, ar trebui să ne temem de autorități, căci ei sunt slujitori ai lui Dumnezeu.

În calitate de credincioși în Cristos, putem fi fie cei care se supun lui Dumnezeu și, prin urmare, ne supunem autorităților pe care El le-a pus peste noi, fie suntem în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și ne supunem și nu ascultăm de autoritățile pe care El le-a pus peste noi.

Când Domnul Isus a fost pe pământ, El S-a supus autorităților pe care Dumnezeu le-a pus peste El; chiar și când a fost înaintea lui Pilat, El a recunoscut că Dumnezeu i-a dat acestuia o astfel de autoritate și i s-a supus.

În mod similar, Pavel și ceilalți apostoli s-au supus autorităților asupra lor și niciodată nu au incitat pe alții la revoluție sau insurecție împotriva guvernului din cauza corupției și a imoralității lor.

În calitate de credincioși în Cristos, am fost mântuiți de El din grămada prăbușirii universale și suntem în proces de a fi aduși sub același cap în Cristos; pur și simplu chemând numele Său, Doamne Isuse! noi Îl întronăm, ne supunem Lui și respingem principiul răzvrătirii.

Controversa unică dintre Dumnezeu și Satan privește autoritatea și răzvrătirea

Arhanghelul Lucifer s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și a condus multe ființe îngerești în răzvrătirea sa; el și-a stabilit regatul și și-a injectat natura răzvrătită în om, făcându-l pe om să fie răzvrătit până la măduva sa și astfel aducându-l pe om în domeniul său satanic.

Evanghelia împărăției abordează această situație: ea cheamă oamenii să iasă din împărăția satanică și îi iluminează ca să se pocăiască, să aibă o schimbare de gândire și de direcție și să fie transferați în împărăția lui Dumnezeu.

Întregul pământ are nevoie de această evanghelie a împărăției pentru ca toți oamenii să se pocăiască de răzvrătirea lor și să se supună lui Dumnezeu, fiind sub autoritatea lui Dumnezeu.

Răzvrătirea este negarea autorității lui Dumnezeu și respingerea guvernării lui Dumnezeu.

Arhanghelul a spus că își va înălța tronul și nu va fi condus de Dumnezeu – aceasta este răzvrătirea lui Satan. Satan a fost inițial un arhanghel creat de Dumnezeu, dar datorită mândriei sale s-a ridicat, a încălcat suveranitatea lui Dumnezeu, s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și a devenit vrăjmașul lui Dumnezeu; apoi el a stabilit propria sa împărăție – împărăția satanică (vezi Isaia 14:12-14; Ezechiel 28:2-19; Mat. 12:26).

Împărăția satanică include întreaga rasă umană căzută, plus demonii, domniile și puterile din văzduh, și duhurile rele ale lui Satan și îngerii căzuți.

Dar slavă Domnului, Dumnezeu a devenit un om pentru a împlini Gen. 1:26 pentru a-L exprima pe Dumnezeu și a-L reprezenta pe El cu autoritatea Sa; El a venit să-l învingă pe Satan cel rebel, să-l distrugă și să instaureze împărăția lui Dumnezeu, care este astăzi biserica.

Când omul a păcătuit, s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, a negat autoritatea lui Dumnezeu și a respins stăpânirea lui Dumnezeu; mai mult, la Babel omul s-a răzvrătit în mod colectiv împotriva lui Dumnezeu pentru a desființa autoritatea lui Dumnezeu de pe pământ (vezi Gen. 3:1-6; 11:1-9).

Acesta a fost un mic pas al căderii omului; mai apoi, sub conducerea puternică a lui Nimrod, omenirea a zidit un turn pentru a ajunge până la ceruri și pentru a-și face un nume pentru ei înșiși, așa că Domnul a venit și le-a încurcat limba și astfel i-a împrăștiat.

De atunci înainte, Domnul a încetat să trateze în mod direct cu rasa umană căzută – El l-a chemat pe Avraam, tatăl rasei chemate.

O, slavă Domnului, deși Satan s-a răzvrătit împotriva autorității lui Dumnezeu și, deși omul încalcă autoritatea Sa prin răzvrătirea împotriva Sa, Dumnezeu NU va lăsa această răzvrătire să continue! Amin!

Chiar și acum, Dumnezeu nu va lăsa această răzvrătire să continue – El își va stabili împărăția pe pământ (Apocalipsa 11:15). Cei care cunosc autoritatea lui Dumnezeu și care sunt autoritatea Lui delegată nu tratează în mod direct direct cu răzvrătirea; mai degrabă, ei aduc totul înaintea lui Dumnezeu și El tratează toate lucrurile.

Noi credem că nu numai la sfârșitul acestei epoci sau în epoca milenară, ci chiar și astăzi, în viitorul apropiat, vom vedea și vom învăța că Dumnezeu nu va lăsa ca această răzvrătire să continue!

Noi recurgem la Domnul, ne întoarcem către El și Îi dăm lui Dumnezeu terenul în noi pentru a face orice vrea El.

În Numeri am văzut că Dumnezeu a deschis pământul și Șeolul i-a înghițit pe cei răzvrătiți de vii – El are dreptul și autoritatea perfectă să facă acest lucru!

Iar atunci când o femeie luat conducerea să se răzvrătească și a devenit leproasă (Miriam) ca tratarea guvernamentală a lui Dumnezeu, nimeni nu poate spune ceva sau face ceva în acest sens, căci acesta este răspunsul direct al lui Dumnezeu la răzvrătire.

Dumnezeu nu va lăsa această răzvrătire să continue – El își va stabili împărăția pe pământ! Iar noi nu încercăm să scăpăm din situația actuală și să fim duși în cer, ci mai degrabă ne rugăm,

Doamne, vie Împărăția Ta și facă-se voia Ta pe pământ! Arată-ne controversa unică din univers cu privire la autoritate și răzvrătire, și scoate-ne pe deplin din răzvrătire și adu-ne sub autoritatea Ta! Amin, Doamne, stăm una cu Tine pe pământ astăzi! Aducem înaintea Ta toată răzvrătirea de astăzi și Îți permitem să intervini și să tratezi cu orice răzvrătire din noi și din jurul nostru pentru a aduce împărăția Ta pe pământ! O, Doamne, suntem de acord cu Tine: vie împărăția Ta și facă-se voia Ta pe pământ precum și în ceruri!

Trebuie să stabilim să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să respingem orice răzvrătire

Centrul disputelor din univers se referă la cine are autoritatea (Apocalipsa 4:2-3).

Satan este în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și respinge autoritatea lui Dumnezeu, iar omenirea căzută s-a alăturat lui Satan în răzvrătirea sa; totuși, noi trebuie să ne luptăm cu Satan afirmând că autoritatea este cu Dumnezeu.

Noi credincioșii în Cristos trebuie să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să susținem autoritatea lui Dumnezeu.

Trebuie să luptăm cu Satan afirmând că autoritatea este cu Dumnezeu (Fapte 17:24, 30); ne smerim înaintea lui Dumnezeu și ne supunem autorității Sale și îi spunem inamicului: Afirmăm autoritatea lui Dumnezeu în această țară, chiar aici și chiar acum! Amin!

Trebuie să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să susținem autoritatea lui Dumnezeu (Mat. 11:25).

Pavel a fost o asemenea persoană; înainte de a-și da seama ce este autoritatea, el a vrut să stârpească biserica de pe pământ, dar l-a întâlnit pe Domnul pe drumul spre Damasc și și-a dat seama că este dificil să se împotrivească autorității lui Dumnezeu.

El a căzut la pământ, L-a recunoscut pe Isus ca Domn și s-a supus instrucțiunilor lui Anania în Damasc; în acest fel, Pavel a fost adus nu numai în realizarea mântuirii lui Dumnezeu, ci și în realizarea autorității lui Dumnezeu.

Când atingem autoritatea lui Dumnezeu, să nu ne uităm la omul reprezintă această autoritate; în cazul lui Pavel, Pavel era un om inteligent și capabil, în timp ce Anania era un frate mic și neînsemnat menționat în Biblie doar o singură dată, dar autoritatea lui Dumnezeu curgea prin el.

Oricine a cunoscut autoritatea va trata doar cu autoritatea – nu se va uita la persoana implicată. Supunerea noastră nu este față de o persoană, ci față de Domnul, și anume față de autoritatea lui Dumnezeu în acea persoană.

Scopul lui Dumnezeu în biserică este să-și manifeste autoritatea în univers prin biserică; în coordonarea din biserică putem vedea autoritatea lui Dumnezeu.

Dumnezeu exercită toată puterea Sa pentru a-și menține autoritatea, care este mai puternică decât orice altceva.

Dar de multe ori suntem atât de încrezători în sine – deși în realitate suntem foarte orbi – așa că trebuie să venim cel puțin o dată față în față cu autoritatea lui Dumnezeu, iar apoi ne vom supune autorității delegate a lui Dumnezeu, autoritatea rânduită de El.

Fie ca Domnul să ne mântuiască de un duh de răzvrătire; fie ca să ne dăm seama de principiul autorității și al răzvrătirii și putem fi salvați de principiul răzvrătirii din ființa noastră.

În Num. 16 există două răzvrătiri: în versetele 1-40 are loc răzvrătirea liderilor și în versetele 41-50 are loc răzvrătirea întregii adunări.

După ce liderii s-au răzvrătit și Dumnezeu i-a tratat prin deschiderea pământului pentru a-i înghiți pe unii de ei de vii, în timp ce alții au murit, poporul încă s-au răzvrătit împotriva lui Moise și Aaron, acuzându-i că ei i-au omorât pe poporul lui Dumnezeu.

Uneori, oamenii sunt foarte îndrăzneți – nu le este frică nici atunci când văd că judecata vine asupra celor răzvrătiți, pentru că ei înșiși nu cunosc autoritatea.

Păcatul răzvrătirii este mai grav decât orice alt tip de păcat (1 Sam. 15:23); păcatul răzvrătirii este principiul lui Satan în acțiune, căci ea sfidează autoritatea, refuză stăpânirea și se răzvrătește împotriva autorității lui Dumnezeu în diferite moduri.

Există multe păcate grosolane, foarte grave, dar în ochii lui Dumnezeu răzvrătirea este PĂCATUL, originea păcatului, deoarece acest păcat este de fapt Satan lucrând din nou într-o ființă umană, indiferent dacă ea își dă seama de acest lucru sau nu.

Dumnezeu poate suporta cârtirile și păcatele noastre și chiar le poate ierta, dar îndată ce apare răzvrătirea, Dumnezeu nu o poate tolera, deoarece ea este conform principiului morții, principiul lui Satan.

Fie ca să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să respingem orice răzvrătire în ființa noastră, pentru a putea sta pe pământ ca Dumnezeu să-și aducă stăpânirea și împărăția Sa!

Doamne Isuse, afirmăm că autoritatea este a lui Dumnezeu și ne supunem lui Dumnezeu și autorității Sale! Satan, tu ai fost învins: ești în răzvrătire, iar noi respingem orice răzvrătire în ființa noastră și ne supunem lui Dumnezeu și autorității Sale. Fie ca Împărăția lui Dumnezeu să vină și voia Lui să se facă pe pământ precum și în ceruri. Amin, Doamne, suntem de acord cu Tine: deși omul încalcă autoritatea lui Dumnezeu și se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu, această răzvrătire NU va continua – Dumnezeu va veni să-și stabilească Împărăția pe pământ! Amin, Doamne Isuse, vino să tratezi toată răzvrătirea și adu-ți Împărăția!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Authority and Rebellion: we need to Submit to God’s Authority and Reject Rebellion, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 8 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ne supunem autorității lui Dumnezeu atunci când ne supunem autorității delegate numită de El peste noi

10/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În acest univers, numai Dumnezeu este autoritatea supremă, iar toate celelalte autorități sunt autorități delegate, autorități împuternicite, autorități numite de Dumnezeu; când ne supunem și ascultăm de autoritatea delegată, ne supunem și Îl ascultăm pe Dumnezeu.

Dumnezeu este autoritatea supremă; El are toată autoritatea și El dă autoritate anumitor persoane într-un mod delegat – la timpul Său și în felul Său.

Putem spune că ne supunem numai lui Dumnezeu și că numai Dumnezeu este Capul și Regele nostru, dar dacă nu ascultăm de autoritatea delegată pe care El a pus-o peste noi, nu ne supunem lui Dumnezeu.

Peste tot pe pământ există un duh și o atitudine de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și împotriva autorității împuternicite pe care El a rânduit-o.

La fel ca în cazul lui Moise, când Miriam l-a vorbit de rău pentru că s-a căsătorit cu o femeie Cușită, ea nu a greșit, dar Dumnezeu nu a avut nicio problemă, iar răzvrătirea ei a fost împotriva lui Dumnezeu, nu doar împotriva lui Moise.

În mod similar, s-ar putea să nu fim de acord cu actualul nostru președinte sau prim-ministru și putem crede că personalitatea sa nu corespunde standardului moral și etic pe care credem că ar trebui să îl aibă, așa că ne revoltăm împotriva lui sau a ei; totuși, când facem acest lucru, ne revoltăm împotriva lui Dumnezeu.

Este destul de surprinzător să realizăm că, atunci când Domnul Isus a fost pe pământ, chiar dacă El a venit să aducă împărăția lui Dumnezeu trăind o viață om-Dumnezeu, murind o moarte atotinclusivă, și să-Și împartă viața Sa întru credincioșii Săi în învierea Sa, El nu a condus niciodată o insurecție împotriva romanilor care stăpâneau peste evrei.

Domnul nu le-a spus niciodată adepților Săi să stea împotriva nedreptății din societate sau să-și respingă liderii dacă sunt oameni răi.

În mod similar, când Pavel a scris epistolele sale, actualul Cezar era Nero; cu toate acestea, Pavel nu a condus niciodată la o insurecție împotriva unei astfel de persoane demente și deranjate, ci mai degrabă, el a recunoscut autoritatea – oricât de temporară ar fi – și a realizat că aceasta a fost aranjată de Dumnezeu.

Credincioșii nu au fost de acord cu sau nu s-au supus împăratului în privința arderii de tămâie idolilor sau regelui, dar atitudinea lor interioară a fost aceea de ascultare față de autorități, pentru că au recunoscut autoritatea delegată pe care Dumnezeu a pus-o asupra lor.

Într-un sens foarte real, noi ascultăm de Dumnezeu și ne supunem lui Dumnezeu ori de câte ori ascultăm și ne supunem autorității delegate, autoritatea delegată a lui Dumnezeu, pe care El ne-a rânduit-o asupra noastră; este posibil să nu fim de acord cu ei sau să nu ne placă caracterul sau standardul lor moral, dar trebuie să ascultăm de ei în Domnul și să ne supunem lor.

Să ne dăm seama că suntem membri în Trup și să ne supunem autorității delegate

Niciun credincios nu îndrăznește să spună că nu s-ar supune autorității Domnului, dar este posibil ca mulți credincioși să nu dorească să se supună autorității semenilor lor în Trup atunci când aceștia reprezintă autoritatea delegată a lui Dumnezeu.

Trebuie să ne dăm seama că numai Dumnezeu este autoritatea directă – toate celelalte autorități sunt autorități indirecte, autorități delegate, autorități împuternicite numite de Dumnezeu (Dan. 4:32, 34-37).

Când sfidăm autoritatea umană pe care Dumnezeu a pus-o peste noi, Îl sfidăm pe Dumnezeu ca sursă. Numai atunci când întâlnim autoritatea lui Dumnezeu, ne putem supune autorității delegate pe care Dumnezeu a numit-o (vezi Mat. 28:18; Evrei 13:17; 1 Pet. 5:5).

Mulți au dificultăți în biserică sau în alte tipuri de situații cu autoritatea delegată, deoarece nu Îl cunosc pe Dumnezeu cu autoritatea Sa.

Mai devreme sau mai târziu, în toți oamenii și în fiecare dintre noi, duhul de răzvrătire, inima de răzvrătire și principiul răzvrătirii care este în natura decăzută a fiecărei ființe umane de pe pământ vor fi manifestate și vor fi expuse.

Trebuie să fim ajutați în viața și experiența noastră creștină, pentru a putea fi păstrați și feriți de a permite principiului răzvrătirii stăpânească peste noi și să ne distrugă.

În trupul nostru uman, de exemplu, întregul trup ia privirea ochilor ca propria vedere pentru că atunci când ochii văd, întregul trup vede; aceasta este autoritatea delegată a ochilor, care este autoritatea capului în trup.

Dacă orice alt membru al trupului nostru crede că poate vedea de la sine, este în răzvrătire împotriva capului. În Trupul lui Cristos Domnul uneori poate folosi un membru în mod direct, dar de cele mai multe ori, El folosește un membru pentru a-i aproviziona pe un alt membru.

Este nechibzuit să credem că suntem atotputernici și atotinclusivi, gândind că putem supraviețui și trăi de unul singur și astfel să spunem că ne supunem doar Capului și nu primim funcția membrelor din Trup.

Trebuie să ne dăm seama că suntem mădulare în Trup, deci ar trebui să primim funcția celorlalte mădulare; când ne supunem altora și acceptăm funcția lor, ne supunem efectiv Capului și primim alimentarea de la Cap prin intermediul membrelor.

Fiecare dintre noi are o funcție și o porțiune particulară în Trupul lui Cristos și fiecare trebuie să asculte și să se supună unei autorități delegate, pentru ca ei să savureze alimentarea care vine de la Cap.

Este ușor să spunem că primim autoritatea directă a lui Dumnezeu, dar nu este atât de ușor să ne supunem unul altuia și să acceptăm autoritatea delegată, astfel încât să putem primi aprovizionarea spiritualy.

În afară de Însuși Dumnezeu, toți oamenii – inclusiv Domnul Isus – trebuie să se supună autorității pe pământ.

Cu toate acestea, unii nu își dau seama care este autoritatea de deasupra lor și cred că se supun doar lui Dumnezeu Însuși, dar de fapt ei nu se supun lui Dumnezeu, deoarece nu se supun autorității delegate pe care Dumnezeu a rânduit-o.

Dacă știm cui trebuie să ne supunem în societate, acasă și în viața de biserică, vom ști în mod spontan care este poziția noastră și vom rămâne într-o poziție adecvată; acest lucru ne va face în stare să primim alimentarea corespunzătoare pentru a trăi viața creștină și viața de biserică.

Dacă știm cui trebuie să ne supunem în Trup, vom rămâne în poziția noastră în Trup, ne vom supune autorității delegate a lui Dumnezeu și ne vom da seama că, în calitate de membri, ne supunem lui Cristos Capul supunându-ne autorității delegate pe care Dumnezeu a pus-o peste noi.

Doamne Isuse, fie ca să ne dăm seama că suntem membri în Trupul lui Cristos și depindem atât de Cap, cât și de celelalte membre pentru alimentarea și funcția noastră. Amin, Doamne, vrem să ne cunoaștem poziția în Trup și să putem sta în poziția noastră, fiind sub autoritatea delegată pe care Tu ai numit-o deasupra noastră pentru a primi aprovizionarea de la Cap. Mântuiește-ne, Doamne, de principiul răzvrătirii. Salvează-ne de la a fi ruinați prin răzvrătirea împotriva autorității împuternicite a lui Dumnezeu. Fie ca să întâlnim autoritatea lui Dumnezeu, astfel încât să ne putem supune autorității delegate pe care Dumnezeu a rânduit-o!

Ne supunem autorității lui Dumnezeu atunci când ne supunem autorității delegate numită de El peste noi

În afara lui Dumnezeu Însuși, nu există nicio altă autoritate supremă în univers; Dumnezeu este singura autoritate directă către om, iar Dumnezeu a numit o autoritate delegată peste om.

Părinții îl reprezintă pe Dumnezeu ca fiind autoritatea pentru copii, soții îl reprezintă pe Dumnezeu ca fiind autoritatea pentru soții, ofițerii civili îl reprezintă pe Dumnezeu ca autoritatea pentru cetățeni, iar profesorii din școli, managerii din birouri și polițiștii de pe stradă la fel sunt rânduiți să fie autorități.

În biserică, Dumnezeu i-a pus pe prezbiteri să fie autoritatea Sa delegată; cei fruntași veghează asupra sufletelor noastre ca fiind cei care vor da socoteală, așa că trebuie să ne supunem lor și să ascultăm de ei (Evrei 13:17).

În mod similar, cei mai tineri trebuie să fie supuși celor în vârstă și cu toții trebuie să ne încingem cu smerenie unul față de celălalt, pentru că Dumnezeu se împotrivește celor mândri, dar le dă har celor smeriti (1 Petru 5:5).

Aproape toate autoritățile la care ne supunem sunt autorități delegate; nu există multe cazuri în care Dumnezeu acționează direct ca autoritate – de cele mai multe ori și în aproape toate circumstanțele, autoritatea lui Dumnezeu este una delegată.

Poate este ușor pentru noi astăzi să spunem că ne supunem autorității lui Dumnezeu, dar poate nu este ușor să ne supunem autorității delegate pe care El a rânduit-o.

S-ar putea să ne gândim că cei ce au autoritatea delegată nu sunt la fel de buni sau de puternici ca noi, și poate ei chiar sunt mai tineri decât noi.

În biserica locală am putea fi în viața de biserică mai mult timp decât au fost prezbiterii, am putea fi mai educați decât ei și putem fi mai capabili decât ei (cel puțin în ochiii noștri); cu toate acestea, Domnul i-a pus să vegheze asupra noastră și, atunci când ne supunem lor, ne supunem autorității lui Dumnezeu.

Oriunde ne-am afla, trebuie să acceptăm autoritatea delegată pe care El a rânduit-o asupra noastră și trebuie să ne supunem acesteia. Dumnezeu cere să ne supunem nu numai Lui, ci tuturor autorităților delegate (Rom. 13:1-7; 2 Cor. 10:8; 13:10; Evrei 13:17).

Cei care nu se supun autorității indirecte a lui Dumnezeu nu se pot supune autorității directe a lui Dumnezeu.

Acesta este motivul pentru care părinții îi pregătesc pe copii și îi disciplinează într-un mod pozitiv pentru a se supune autorităților și pentru a învăța să-și onoreze tatăl și mama, căci onorarea părinților este onorarea lui Dumnezeu, iar a ne răzvrăti împotriva lor înseamnă să ne răzvrăti împotriva lui Dumnezeu.

Dumnezeu vrea să ne supunem autorității indirecte – autoritățile Sale delegate – pentru ca să putem primi aprovizionare spirituală. Prin urmare, toți trebuie să întâlnim autoritatea, să fim restricționați de Dumnezeu și să fim conduși de autoritatea Lui delegată (Isaia 37:16; Fil. 2:12).

Când întâlnim autoritatea lui Dumnezeu și ne dăm seama că El este autoritatea supremă și El i-a numit pe mulți să fie autorități delegate pe pământ, ne vom supune autorității lui Dumnezeu prin supunându-ne autorității delegate pe care El a rânduit-o peste noi.

Este adevărat că există principiul răzvrătirii în noi, iar ființa noastră naturală este, în mod implicit, răzvrătită, așa că trebuie venim din nou și din nou înaintea Domnului ca El să trateze orice răzvrătire din noi.

Putem chiar spune Domnului cu toată sinceritatea,

Doamne, oare eu sunt sub autoritatea Ta? Te cunosc eu ca fiind Cel care are toată autoritatea? Dacă nu, Te rog să mă alimenteză, să mă lumineză și să mă echipi pentru a mă supune Ție și autorității delegate pe care ai rânduit-o peste mine. Doamne, Te aleg pe Tine și nu pe Satan! Eu stau cu Tine și nu cu dușmanul Tău. Sunt împotriva oricărei răzvrătiri din ființa mea și aleg să mă supun Ție și autorității împuternicite pe care ai pus-o asupra mea. Amin, Doamne, adu-ne pe toți într-o astfel de experiență de întâlnire a autorității lui Dumnezeu, fiind restricționați de Dumnezeu și conduși de autoritatea Lui delegată!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Submit to God’s Authority when we Submit to the Delegated Authority He set over us, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 8 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să ne dăm seama că Dumnezeu este autoritatea supremă și să atingem autoritatea lui Dumnezeu

09/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În acest univers, Dumnezeu este autoritatea supremă; El are toată autoritatea, iar noi trebuie să cunoaștem autoritatea, să ne supunem autorității lui Dumnezeu și, de asemenea, să ne supunem autorității delegate a lui Dumnezeu.

În studiul nostru mai aprofundat al cărții Numeri, în această săptămână ajungem la subiectul, Autoritate, răzvrătire, apărarea autorităţii delegate şi un reprezentant potrivit al lui Dumnezeu.

Când privim cartea Numeri, unul dintre cele mai izbitoare lucruri pe care le conștientizăm este că, în formarea de către Dumnezeu a armatei Sale pentru a lupta pentru interesul Său pe pământ și pentru a călători cu Dumnezeu, există o mulțime de răzvrătiri.

În capitol după capitol, există răzvrătire după răzvrătire; poporul s-a răzvrătit, preoții s-au răzvrătit, liderii s-au răzvrătit, Miriam (sora lui Moise) și Aaron s-au răzvrătit și toți s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și a autorității Sale, inclusiv Moise însuși.

În atingerea acestei subiect al autorității, răzvrătirii, revendicarea autorității delegate și un reprezentant corespunzător al lui Dumnezeu, noi atingem problema de bază din acest univers, care este răzvrătirea lui Satan.

Satan și urmașii săi s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și întreaga rasă umană este, de asemenea, în răzvrătire împotriva autorității unice și absolute a lui Dumnezeu.

Din cauza răzvrătirii lui Satan și a căderii omului, întregul univers este o stare de răzvrătire împotriva autorității lui Dumnezeu; cu toate acestea, noi, ca popor al lui Dumnezeu, venim sub autoritatea lui Dumnezeu și alegem să fim sub stăpânirea Lui, pentru ca El să obțină ceea ce El urmărește și ca El să-și îndeplinească scopul.

Satan va continua să se răzvrătească și va continua să incite la răzvrătire până când va fi în cele din urmă aruncat în lacul de foc.

Fie ca să ne deschidem Domnului cu privire la această chestiune a autorității și fie ca Domnul să Se îndure de noi ca noi nu doar să-L cunoaștem și să-L savurăm pe Cristos ca viața și persoana noastră, ci și să atingem autoritatea lui Dumnezeu, să cunoaștem autoritatea lui Dumnezeu, să ascultăm de Dumnezeu și să fim sub autoritatea delegată pe care El a plasat-o deasupra noastră.

Fie ca să ne exersăm duhul și să fim liniștiți, limpezi în mintea noastră și să-I permitem Domnului să ne atingă ființa și să ne lumineze pentru a ne alimenta și pentru a ne trata, chiar așa cum dorește El, pentru ca El să expună răzvrătirea în noi și să ne aducă sub autoritatea Lui în fiecare parte a ființei noastre.

Dumnezeu este autoritatea supremă; El are toată autoritatea și toată autoritatea derivă din Dumnezeu

Dumnezeu este autoritatea supremă; Dumnezeu are toată autoritatea (vezi Rom. 9:21-22), iar a-L cunoaște pe Dumnezeu înseamnă a cunoaște autoritatea. Dacă nu am întâlnit autoritatea, încă nu L-am întâlnit cu adevărat pe Dumnezeu.

Este posibil să avem o relație cu Domnul Isus, să-L iubim, să-L savurăm și să apreciem că avem un Tată ceresc, dar pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, trebuie să ne dăm seama că El are toată autoritatea.

Autoritatea lui Dumnezeu Îl reprezintă pe Dumnezeu Însuși; puterea lui Dumnezeu reprezintă numai lucrările lui Dumnezeu (Fapte 17:24). Este posibil să cunoaștem lucrările lui Dumnezeu și ne putem da seama că El poate face lucruri puternice, dar a-L cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu înseamnă a cunoaște autoritatea, căci autoritatea lui Dumnezeu Îl reprezintă pe Dumnezeu Însuși.

Cuvântul grecesc pentru autoritate “exousia” înseamnă a ieși din ființa Sa; ousia este „a fi” și ex / ec este „din / afară din”. Autoritatea iese din ființa lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu Însuși este autoritatea supremă.

Niciun înger, nici o ființă umană nu are o astfel de autoritate; autoritatea curge din propria ființă a lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care nimeni care a fost iluminat nu ar îndrăzni să creadă că el sau ea are vreo autoritate, căci autoritatea este Însuși Dumnezeu.

Orice autoritate – autoritate spirituală, autoritate pozițională și autoritate guvernamentală – derivă din Însuși Dumnezeu (vezi 2 Cor. 10:8; 13:10; Ioan 19:10-11; Gen. 9:6).

Toată autoritatea delegată care este pe pământ este comandată de Dumnezeu; dacă urmărim orice autoritate în sus, vom ajunge în cele din urmă la Dumnezeu, deoarece El este mai presus de toate autoritățile și toate autoritățile sunt sub El. Odată ce atingem autoritatea lui Dumnezeu, Îl atingem pe Dumnezeu Însuși.

Nu știm cum funcționează autoritatea lui Dumnezeu, dar știm că Dumnezeu realizează totul prin autoritatea Lui.

De exemplu, centurionul al cărui servitor era bolnav știa că există o autoritate deasupra lui la care ar trebui să se supună și că există unii sub el care se vor supune; el a recunoscut, de asemenea, că Domnul este autoritatea supremă, așa că nu avea nevoie decât ca Domnul să spună un cuvânt și situația va fi rezolvată.

Când Domnul Isus a văzut acest lucru, El a spus că nu a găsit credință mai mare decât aceasta; credința este legată de a crede în autoritatea lui Dumnezeu și de a cunoaște autoritatea lui Dumnezeu.

Trebuie să ne dăm seama că toată autoritatea este în mâna lui Dumnezeu; trebuie să cunoaștem autoritatea lui Dumnezeu și să ne dăm seama că Dumnezeu este autoritatea supremă și toate autoritățile derivă de la Dumnezeu.

A întâlni autoritatea lui Dumnezeu este același lucru cu a-L întâlni pe Dumnezeu.

Astăzi, Dumnezeu numește autorități pretutindeni în univers și, chiar dacă este posibil să nu ne placă autoritățile plasate peste noi sau s-ar putea să nu fim de acord cu ele, trebuie să ne supunem autorității, pentru că, supunându-ne autorității delegate pe care Dumnezeu a pus-o peste noi, ne supunem autorității lui Dumnezeu.

De exemplu, președintele Statelor Unite ale Americii din biroul său are autoritate; cu toate acestea, răzvrătirea afișată în Senat și în Cameră arată o nesocotire totală nu doar pentru președintele actual, ci și pentru Dumnezeu, deoarece El este sursa.

Fie să aducem această problemă înaintea Domnului și să-I spunem:

Doamne, vrem ca să-L cunoaștem pe Dumnezeu și autoritatea Sa. Fie ca să ne dăm seama că Dumnezeu este autoritatea supremă și că El are toată autoritatea. Salvează-ne de la a fi în răzvrătire împotriva autorității lui Dumnezeu și împotriva autorității delegate a lui Dumnezeu. O, Doamne, fie ca să atingem autoritatea lui Dumnezeu și să ne dăm seama că Însuși Dumnezeu este reprezentat de autoritatea Lui. Fie ca să avem o credință atât de mare încât să cunoaștem autoritatea lui Dumnezeu, realizând că toată autoritatea derivă din Dumnezeu. Fă-ne creștini adevărați, oameni adevărați care iau conducerea pentru a ne supune autorității lui Dumnezeu.

Trebuie să atingem autoritatea lui Dumnezeu, să fim restrânși de Dumnezeu și să fim conduși de autoritatea Sa delegată

Este posibil să credem că cunoaștem autoritatea până când atingem cu adevărat autoritatea lui Dumnezeu. Este posibil să credem că știm puterea energiei electrice până când atingem cu adevărat electricitatea, curentul electric și atunci vom fi conștienți de autoritatea acesteia.

Toți credincioșii din Cristos trebuie să atingă autoritatea lui Dumnezeu; atingerea autorității este la fel de reală ca și atingerea mântuirii și este o lecție mai profundă în viața noastră creștină.

Doar atunci când atingem autoritatea lui Dumnezeu, putem lucra lucrarea lui Dumnezeu și putem fi încredințați de către Dumnezeu cu lucrarea Sa. Doar atunci când atingem autoritatea, putem vedea autoritatea lui Dumnezeu și ne vom supune, suntem restricționați de autoritatea lui Dumnezeu și să începem să fie folosiți de Dumnezeu.

Ne vom da seama că există două principii în univers – autoritatea lui Dumnezeu și răzvrătirea lui Satan; chiar dacă o persoană răzvrătită poate predica Evanghelia, Satan va râde de el, căci principiul lui Satan este chiar acolo, când el face o lucrare pentru Dumnezeu.

Odată ce atingem autoritatea lui Dumnezeu, nu vom fi niciodată nepăsători în privința acesteia.

În Numeri vedem că cei răzvrătiți au vorbit împotriva lui Moise pentru că nu i-au condus în țara care curge cu lapte și miere și pentru că nu le-au dat moștenirea câmpurilor și viilor. Dacă ar fi să privim situația exterioară, acești răzvrătiți aveau dreptate – ei nu au ajuns încă în țara bună.

Principiul răzvrătirii include ceva ce este corect și bun, dar are și elementul de a răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu.

Doar cei care se supun autorității pot intra în Canaan prin credință; calea duhului nu poate fi luată niciodată de cei care argumentează și raționează. Dar dacă urmăm conducerea Domnului în cuvântul Său, în slujire și în Trupul Său, supunându-ne autorității delegate pe care El a pus-o peste noi, vom intra în savurarea Cristosului atotinclusiv ca țară bună.

Calea răzvrătirii duce la moarte – la fel cum pământul s-a deschis și i-a înghițit pe cei care s-au răzvrătit.

Cei care nu se supun autorității par să aibă o viziune clară, ochi limpezi, dar ei văd doar dezolarea în pustie.

Când ne supunem autorității lui Dumnezeu și ascultăm viziunea pe care El ne-a dat-o, putem fi aparent orbi, sondând înainte prin credință și ignorând pustiirea prezentă, dar aceasta ne va aduce la savurarea lui Cristos.

Când atingem autoritatea lui Dumnezeu, vom cunoaște cu adevărat autoritatea, ne vom supune lui Dumnezeu și răzvrătirea noastră este expusă; vom fi restricționați de Dumnezeu, vom fi conduși de autoritatea Lui delegată și vom intra în savurarea lui Cristos ca fiind Cel atotinclusiv.

Dar dacă vedem doar oameni care exercită autoritatea fără să ne dăm seama că Dumnezeu este autoritatea supremă, încă nu L-am întâlnit pe Dumnezeu și nici nu am atins autoritatea Sa.

Problema autorității nu este o învățătură exterioară, ci mai degrabă o revelație lăuntrică. Când suntem atinși și tratați de Dumnezeu în timp ce întâlnim autoritatea Lui, ne vom da seama că nu putem să ne opunem Lui sau să ne împotrivim Lui, căci jignirea autorității lui Dumnezeu este aceeași cu a-L jigni pe Dumnezeu Însuși.

În relația noastră cu Dumnezeu, nimic nu este mai important decât atingerea autorității (Fapte 9:5; Mat. 11:25).

Când Saul din Tars L-a întâlnit pe Domnul, el a cunoscut autoritatea și apoi a întrebat: Ce să fac, Doamne? Domnul i-a spus să meargă în oraș și acolo i se va spune ce să facă; Domnul a trimis un reprezentant al autorității Sale la Saul din Tars ca să-i spună ce să facă; așa a început călătoria sa.

Ori de câte ori acționăm și judecăm conform unei doctrine sau în funcție de ceea ce vedem cu ochii noștri fizici, luăm calea rațiunii; dar când ne vom supune autorității, vom intra în țara bună prin credință.

Doamne, vrem să Te cunoaștem și să-Ți atingem autoritatea, pentru ca noi să știm că Dumnezeu este autoritatea supremă și toată autoritatea delegată a fost rânduită de El. Strălucește asupra noastră și expune-ne natura răzvrătită. Fie ca nu încercăm să raționalizăm sau să trăim în funcție de corect sau de greșit. Fie ca să fim plini de credință, să credem în Dumnezeu și să cunoaștem autoritatea Lui, ca să putem intra în țara bună, nu ne uităm la situația noastră actuală, ci să credem în Dumnezeu. Vrem să luăm calea duhului, fiind supuși lui Dumnezeu și conducerii Lui, și acceptând conducerea autorității delegate a lui Dumnezeu pentru a ne savurăm pe plinătatea Duhului.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We must Realise that God is the Supreme Authority and we must Touch God’s Authority, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 8 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Dumnezeu Își va întemeia împărăția tratând răzvrătirea lui Satan prin biserică

20/12/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Aleluia, Dumnezeu nu va tolera răzvrătirea lui Satan pentru totdeauna – El Își va stabili împărăția pe pământ, tratând răzvrătirea lui Satan prin biserică!

Domnul Isus a venit să stabilească împărăția lui Dumnezeu printre oamenii de pe pământ, așa că există un război spiritual între împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan, deoarece Satan se răzvrătește împotriva autorității lui Dumnezeu.

Domnul Isus a venit ca împărăția lui Dumnezeu și ca Împărat al împărăției lui Dumnezeu și, ca Om, El a fost absolut sub autoritatea lui Dumnezeu Tatăl. În El, Satan nu a avut nimic, ci mai degrabă, prin El, Satan a fost învins, distrus și judecat.

Când Cristos a venit cu intenția pozitivă de a stabili împărăția lui Dumnezeu, acest lucru l-a stârnit pe inamic. Ori de câte ori predicăm evanghelia împărăției acolo unde trăim, în Europa și până la marginile pământului, inamicul este stârnit.

Atunci când predicăm evanghelia și ne mutăm într-un anumit loc pentru interesul Domnului, invadăm acel loc pentru împărăția lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne-a chemat să-i eliberăm pe alții din autoritatea întunericului și să-i aducem în împărăția lui Dumnezeu; noi anunțăm evanghelia împărăției pentru ca oamenii să fie eliberați din autoritatea lui Satan și să fie aduși în împărăția lui Dumnezeu – iar acest lucru îl îngrozește pe inamic.

În acest univers există două împărății – împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan; aceste două împărății sunt în război una cu cealaltă, căci Satan se răzvrătește împotriva împărăției lui Dumnezeu, iar Dumnezeu intenționează să-Și aducă împărăția pe pământ.

Datorită vicleniei lui Satan, el a venit mai întâi pentru a-l înșela pe om și pentru a se injecta în sufletul și trupul omului, transformându-l pentru a fi sinele și carnea, în care Satan însuși este întrupat. Toată umanitatea este decăzută, căci avem viața satanică în trupul nostru.

Întreaga rasă omenească este o împărăție nu doar a vieții omenești, ci chiar mai mult a vieții satanice.

Acest lucru ne poate da o viziune și o preocupare proaspătă pentru prietenii evangheliei și oamenii pe care îi cunoaștem și nu sunt mântuiți, dându-ne seama că ei sunt sub autoritatea întunericului și trebuie să fie mântuiți și transferați în împărăția lui Dumnezeu.

Umanitatea în ansamblu a devenit totalitatea vieții satanice cu toate activitățile sale; întreaga lume se află în cel rău, în sfera sa de influență și sub uzurparea sa.

Împărăția întunericului îl are pe Satan ca stăpânitor; Satan este stăpânitorul acestei lumi și stăpânitorul autorității aerului, iar eli își are autoritatea sa și îngerii săi – care sunt subordonații și conducătorii săi, autoritățile și conducătorii lumii întunericului acestei lumi. O, Doamne Isuse!

Fie ca să ne dăm seama că există aceste două împărății pe pământ – împărăția întunericului cu Satan ca stăpânitor și împărăția lui Dumnezeu în lumină.

Războiul spiritual este războiul dintre împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan

Satan a avut o cale să facă tot ce a vrut mulți ani, dar într-o zi Dumnezeu Însuși a devenit un Om; întrucât Domnul Isus – Împăratul ceresc – a venit să stabilească împărăția lui Dumnezeu printre oamenii de pe pământ, cele două împărății sunt în conflict.

În momentul de față, există o luptă violentă și este nevoie ca noi, oamenii cerești ai împărăției cerești, să ducem lupta (Efeseni 6:12).

Bătălia nu este dusă de credincioșii cei tineri, ci de cei maturi și transformați în viața divină, cei care au trecut prin experiența vieții până când l-au tratat pe Satan în ființa lor și sunt una cu Trupul pentru a lupta împotriva lui Satan.

Războiul spiritual este războiul dintre împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan (Mat. 12:26, 28).

Scopul războiului spiritual este acela de a aduce împărăția lui Dumnezeu (Apoc. 12:10). Satan a corupt și a uzurpat pământul și umanitatea, dar Domnul Isus vrea să aducă împărăția lui Dumnezeu pe pământ; pentru aceasta este nevoie de război spiritual.

Pe măsură ce trăim viața creștină și viața de biserică astăzi în această epocă, avem simțământul că suntem aproape de sfârșitul acestei epoci și există o dorință din ce în ce mai mare ca Domnul să vină să-și stabilească împărăția și să scape pământul de tot acest haos și degradare.

Va veni vremea când întreaga noastră ființă nu va mai suporta răul din ce în ce mai mare din această epocă, și vom striga către Domnul ca El să vină și să-Și revendice dreptatea și numele Său.

Până atunci, ne deschidem Domnului pentru a fi instruiți și pentru a face parte din armata Sa, care va deveni în mod experimental împlinirea lui Romani 16:20, “Dumnezeul păcii îl va zdrobi în curând pe Satan sub picioarele voastre.”

Acesta este scopul războiului – de a aduce împărăția lui Dumnezeu, și pentru a face acest lucru, trebuie să fim instruiți în ce privește tratarea împărăției lui Satan.

Cristos a câștigat deja victoria – El a luptat pentru victorie și a obținut victoria, iar acum noi luptăm din victorie și în victorie, și vom lupta din ce în ce mai mult lăudându-L pe Domnul nostru Isus cel victorios!

Împărăția lui Dumnezeu este exercitarea voiei divine și răsturnarea puterii lui Satan prin puterea lui Dumnezeu (vezi Mat. 6:10; 12:28). Când Domnul Isus a fost pe pământ, El a răsturnat puterea lui Satan prin puterea lui Dumnezeu și Și-a exercitat voia divină pe pământ.

Prin vorbirea Sa, prin minunile pe care le-a făcut și prin însăși ființa Sa, El a exercitat voia divină și a răsturnat puterea lui Satan prin puterea lui Dumnezeu.

Noi, ca biserică, Trupul Său, continuarea Sa, de asemenea, putem face acest lucru; biserica zidită poate face acest lucru. De aceea porțile Hadesului nu pot izbândi împotriva bisericii zidite pe această stâncă!

Doamne Isuse, dorim și tânjim ca împărăția lui Dumnezeu să vină și autoritatea Sa să fie exercitată pe pământ. Îți dăm terenul pentru a crește în noi, pentru a ne transforma, pentru a ne maturiza și a ne instrui ca să fim armata Ta, care va duce lupta împreună cu Tine, și în victoria Ta să aducem împărăția lui Dumnezeu. Doamne, trebuie să vii și să-Ți revendici dreptatea și numele Tău. Strigăm către Tine, dragă Doamne: formează armata care va lupta pentru a răsturna puterea lui Satan prin puterea lui Dumnezeu și adu împărăția lui Dumnezeu pe pământ!

Dumnezeu Își va întemeia împărăția tratând răzvrătirea lui Satan prin biserică

În acest univers există două mari principii: autoritatea lui Dumnezeu și răzvrătirea lui Satan; controversa unică dintre Dumnezeu și Satan privește autoritatea și răzvrătirea (Fapte 26:18; Col. 1:13).

Satan s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu; răzvrătirea este negarea autorității lui Dumnezeu și respingerea guvernării lui Dumnezeu (Isaia 14:12-14; Ezechiel 28:2-19).

Mulți l-au urmat pe Satan pentru a proclama că ei sunt Mesia și Îl neagă pe Domnul Isus, și mulți, în principiu, încearcă să-L înlocuiască pe Cristos și să se pună ca și cap al bisericii.

Există o renegare absolută – chiar o renegare deschisă, explicită, sfidătoare a autorității lui Dumnezeu; aceasta este lumea în care trăim și răzvrătirea este prezentă în toate aspectele ei. Răzvrătirea este respingerea guvernării lui Dumnezeu.

În calitate de credincioși în Cristos, noi suntem o mică minoritate care mulțumesc Domnului pentru îndurarea Sa pentru că ne-a eliberat de principiul răzvrătirii și ne-a plasat sub autoritatea împărăției Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Cu toate că Satan s-a răzvrătit împotriva autorității lui Dumnezeu și, deși omul încalcă autoritatea Sa prin răzvrătirea împotriva Sa, Dumnezeu nu va lăsa ca această răzvrătire să continue; El Își va stabili împărăția pe pământ (Apoc. 11:15), tratând răzvrătirea lui Satan prin biserică.

În fiecare țară există răzvrătire – de la cetățenii acelei țări până la conducătorii lor, dar noi trebuie să stăm de partea Domnului și să ne rugăm ca El să intervină și să-Și stabilească împărăția pe pământ, tratând răzvrătirea!

Împărăția lui Dumnezeu este puterea de a supune răzvrătirea (vezi Marcu 4:35-41).

Ca o ilustrație a tratării răzvrătirii și a cât de neputincioși suntem să facem acest lucru, să ne uităm la un părinte adult care încearcă să se ocupe de un copil care are 3-4 ani și are o voință puternică; deși părintele este adult și are o voință puternică, voința copilului este de multe ori mai puternică.

Dacă nu putem supune o voință puternică la o persoană, cu atât mai neputincioși suntem când încercăm să supunem voința răzvrătită a inamicului!

Dar împărăția lui Dumnezeu este puterea de a supune răzvrătirea – nu doar de a o învinge, ci de a o supune! A înfrânge înseamnă a înlătura pe moment, dar a supune înseamnă a fi învins și supus în interior, și nu există niciun fel de rezistență.

Trebuie să existe un punct în viața noastră cu Domnul în care suntem supuși în ce privește voia lui Dumnezeu, pentru că ceea ce El vrea și ceea ce El permite să se întâmple pot fi lucruri inexplicabile. Suntem aici nu numai pentru a-l vedea pe inamic să fie înfrânt, ci și să fie supus.

Domnul Isus, ca Dumnezeu încarnat, a venit să stabilească împărăția lui Dumnezeu; El a trăit în împărăția lui Dumnezeu prin faptul că în interior a fost supus și ascultător față de Dumnezeu Tatăl și a adus împărăția lui Dumnezeu.

Cristos a venit să stabilească un domeniu în care Dumnezeu Își poate îndeplini scopul prin exercitarea autorității Sale (Ioan 1:1, 14; 3:3, 5; 18:36).

Dumnezeu nu va tolera răzvrătirea; El îngăduie răzvrătirea lui Satan și răzvrătirea omului astăzi, dar El va veni să-Și aducă împărăția și să-Și stabilească autoritatea pe pământ.

Domnul Isus a luat conducerea să Se supună autorității lui Dumnezeu în mod absolut, ca El să poată aduce împărăția lui Dumnezeu; acum, ca credincioși în Cristos, cooperăm și noi cu Domnul pentru a aduce împărăția prin faptul că în interior suntem supuși autorității Sale și avem toată răzvrătirea tratată.

Doamne Isuse, suntem una cu Tine pe pământ pentru ca orice răzvrătire din ființa noastră și din mediul nostru să fie supusă și tratată. Ne supunem autorității Tale, Doamne, și Te luăm pe Tine ca Domnul și Împăratul nostru. Tânjim ca împărăția lui Dumnezeu să vină pentru ca răzvrătirea lui Satan și răzvrătirea omului să fie tratate și supuse. Amin, Doamne, de dragul mișcării Tale pe pământ, stabilește-Ți împărăția în țara noastră! Ne rugăm și luptăm ca împărăția Ta să vină și ca voia Ta să se facă acolo unde ne-ai așezat. Amin, Doamne Isuse, de dragul mișcării Tale și al împărăției Tale, noi, în calitate de biserică, suntem de acord ca Tu să intervii și să nu permiți ca răzvrătirea să continue!