Cristos ca stânca spirituală care ne urmează în toate zilele vieții noastre creștine a fost lovit și pur și simplu trebuie să bem Duhul, căci băutul Duhului rezolvă majoritatea problemelor noastre, ne face Trupul lui Cristos și ne pregătește să fim mireasa lui Cristos.
Este atât de minunat să vedem și să realizăm faptul că Dumnezeu a devenit om și chiar a devenit o stâncă, stânca mântuirii noastre, stânca ocrotirii noastre și a ascunzării noastre, iar El a fost lovit pe cruce de autoritatea legii lui Dumnezeu.
Când a fost crucificat, Cristos a devenit păcătosul unic în ochii lui Dumnezeu și El a fost judecat de Dumnezeu pe cruce în numele nostru.
Pe de o parte, El a murit pentru răscumpărarea noastră, și astfel din El a curs sânge și apă, iar pe de altă parte El a fost lovit de Dumnezeu, astfel încât din El ca stâncă să curgă apa vie. Aleluia!
Trebuie ca nu doar să credem în Domnul și să fim curățați, spălați și purificați de păcatele noastre, ci să și bem apa vie ce curge din stânca lovită.
Această apă este o apă vie în înviere, căci în înviere Cristos a curs ca Duhul pentru ca noi să bem.
Când El a fost pe pământ, la sfârșitul sărbătorii, Domnul Isus S-a ridicat în picioare și a strigat tuturor celor însetați să vină la El și să bea, iar când ei vor bea, din ființa lor cea mai interioară vor curge râuri de apă vie (Ioan 7:37-37).
Aleluia, putem veni la El așa cum suntem – căci ne este sete – și putem bea apa vie care iese din El în înviere!
Pe măsură ce bem această apă vie în înviere – care este El însuși ca Duh – vom fi alimentați în interior, setea noastră este stinsă și există o fântână care țâșnește din ființa noastră interioară pentru a curge înspre viața eternă! Aleluia!
Învierea nu este doar un fapt – este o Persoană, persoana lui Cristos, iar învierea este de fapt apa pe care o bem.
Când ne exersăm duhul și venim la Domnul în cuvântul Său, noi bem învierea – bem Duhul, care este învierea lui Cristos; pe măsură ce bem Duhul, toată moartea noastră este înghițită, iar noi biruim moartea și orice problemă.
Sursa apei vieții pe care o bem este tronul lui Dumnezeu și al Mielului; Dumnezeu Mântuitorul curge apa vieții în înviere, pentru ca noi să bem și să fim aduși la înviere. Aleluia!
Noi bem din Duhul în înviere pentru a zidi Trupul și pentru a pregăti mireasa
În Ioan 4:14 Îl vedem pe Dumnezeul Triunic care curge – Tatăl este fântâna, Fiul este izvorul, iar Duhul este râul care curge; ceea ce curge este un râu de viață, care se finalizează în viața eternă, a cărei totalitate este Noul Ierusalim.
Când bem din Duhul, va exista o curgere; destinația acestei curgeri este plinătatea vieții divine, Noul Ierusalim.
Dacă bem din această curgere și curgem în acest râu, vom ajunge cu toții în același loc – Noul Ierusalim.
În Vechiul Testament vedem în Exo. 17:6 faptul că întregul Dumnezeu Triunic este implicat în apa care curgea din stânca lovită pentru ca oamenii să bea: Dumnezeu Tatăl stătea pe stâncă (“voi sta pe stâncă”), Cristos Fiul era stânca (1 Corinteni 10:4), iar apa vie care iese din stâncă semnifică Duhul.
Tatăl, Fiul și Duhul curg, iar apa vie pe care o bem este Duhul “băubil” și care curge ca fiind rezultatul final al Dumnezeului Triunic (Ioan 7:37-39).
Băutul nostru din singurul Duh în înviere ne face mădulare ale Trupului, ne zidește ca Trup și ne pregătește să fim mireasa lui Cristos (1 Corinteni 12:13; Apocalipsa 22:17).
Aceasta nu este doar o doctrină sau un adevăr în cuvântul lui Dumnezeu; trebuie ca să bem Duhul și să fim membre ale Trupului, să fim zidiți ca Trup și să fim pregătiți ca mireasă.
Trupul nostru fizic este 60% apă; putem rezista 2-3 săptămâni fără mâncare și vom supraviețui, dar după 2-3 zile fără apă putem muri.
De la cap până la picioare, avem nevoie de apă; apa ne menține în viață și îndeplinește multe lucruri în corpul nostru, inclusiv echilibrarea temperaturii corpului nostru, digerarea alimentelor, eliminarea lucrurilor negative, ungerea articulațiilor, funcționarea corespunzătoare a celulelor creierului, etc. Fiecare parte a ființei noastre are nevoie de apă.
Spiritual vorbind, avem o mulțime de probleme atunci când nu bem Duhul; din punct de vedere fizic, atunci când nu bem apă în cantitate corespunzătoare, avem probleme cu creierul, probleme de articulații, avem constipație, indigestie și multe alte probleme.
Majoritatea problemelor din viața de biserică și din viața noastră de familie se datorează faptului că nu am băut apa vie. Trebuie să bem!
Trebuie să căutăm umplerea pe dinăuntru și pe dinafară cu Duhul, cele două aspecte ale umplerii Duhului – atât esențial, cât și economic.
În viața de biserică, în general, poate exista o situație generală a lipsei de umplere a Duhului; avem Duhul, dar nu există plinătatea Duhului deoarece ne lipsește umplerea Duhului lui Isus Cristos – noi nu suntem plini până la refuz cu El.
Din acest motiv, există o „depresie de grad scăzut”, o simplă supraviețuire, o viață creștină minimă, o viață de biserică de supraviețuire, și nu avem o viață de biserică plină până la erupție, explodare, țâșnire cu viață!
Dacă bem Duhul, vom țâșni cu viața divină, cu învierea și cu Dumnezeul Triunic, iar acest lucru va înghiți orice fel de moarte și probleme, făcându-ne plini, transcendenți, curgători și puternici! O, Doamne Isuse!
Este timpul să vedem acest tip de viață de biserică în recâștigarea Domnului. Nu este vorba de a avea o mișcare penticostală de a face minuni, ci de a avea plinătatea Duhului!
Aleluia, am fost botezați într-un singur Trup într-un singur Duh și ni s-a dat să bem – chiar suntem făcuți să bem – din singurul Duh în mod continuu!
Atunci când bem din Duhul, noi funcționăm ca membre ale Trupului; atunci când bem din Duhul suntem zidiți în Trup; și prin faptul că bem din Duhul noi suntem pregătiți ca mireasa lui Cristos. Băutul nostru din Duhul îndeplinește scopul lui Dumnezeu.
Nu suntem într-un loc uscat și nu ar trebui să avem perioade îndelungate de secetă; Domnul poate să permită câteva secete mai lungi, dar nu ar trebui să rămânem acolo up timp îndelungat, ci mai degrabă, trebuie să fim creștini care beau și curg în afară, cei care vorbesc și cântă! Amin, fie ca să existe mult băut și curs în toate bisericile locale!
Doamne Isuse, izbăvește-ne de a rămâne însetați în viața noastră creștină; vrem să fim cei care beau Duhul curg cu apa vie! Aleluia, Duhul a fost dat, noi am fost botezați într-un singur Duh într-un singur Trup și, atunci când bem din Duhul, devenim mădulare ale Trupului, suntem zidiți ca Trup și suntem pregătiți să fim mireasa Cristos! O, Doamne, venim la Tine să căutăm umplerea pe dinăuntru și pe dinafară cu Duhul în viața noastră creștină și în viața de biserică! Vrem ca să fim plini de Duh, ca să trăim o viață de biserică plină, care erupe și chiar explodează cu viațî, țâșnind apă vie care să înghită orice fel de moarte, probleme și dificultăți!
Să primim apa vie din Cristosul crucificat aplicând moartea Sa și vorbindu-I
În Num. 20:8, după ce poporul lui Dumnezeu s-a plâns din nou cu privire la apă, Domnul i-a spus lui Moise să ia toiagul și să vorbească stâncii și va curge apă din abundență.
Aceasta este o imagine minunată a ceea ce ar trebui să facem în viața noastră creștină astăzi; Cristos a fost deja lovit, Duhul curge și trebuie pur și simplu să „luăm toiagul” și „să vorbim stâncii” pentru a primi apa vie din Cristos crucificat.
Din moment ce Cristos a fost crucificat și Duhul a fost dat, nu este nevoie ca Cristos să fie crucificat din nou – la fel cum nu a fost nevoie ca Moise să lovească din nou stânca pentru ca apa vie să curgă.
În economia lui Dumnezeu, Cristos ar trebui să fie crucificat doar o singură dată (Evrei 7:27; 9: 26-28).
El a fost crucificat, El ca stâncă spirituală a fost lovit, iar Duhul ca apa vieții curge; Cristos S-a suflat pe Sin în ucenicii Săi în noaptea învierii Sale (Ioan 20:22), iar El a fost deja turnat ca Duhul asupra întregului Trup al lui Cristos.
Acum trebuie să fim cei care beau Duhul care curge din Cristos crucificat, aplicând moartea Sa la situația noastră și vorbind cu El! Nevoia noastră disperată de astăzi este să bem și să primim Duhul, să fim umpluți cu Duhul și să revărsăm cu Duhul!
Nu trebuie să-I cerem Domnului să moară din nou sau să curgă din nou, deoarece El a fost deja dat ca Duh; pur și simplu trebuie să vorbim și să credem, apoi să bem și să primim!
A „lua toiagul” înseamnă a ne identifica cu Cristos în moartea Sa și a aplica moartea lui Cristos la noi înșine și la situația noastră. Când ne identificăm cu Cristosul cel lovit, adică atunci când suntem unul cu El ca Cristos lovit, viața divină ca apa vie va curge din noi (vezi Ex. 17:6; Ioan 7:38; cf. Cânt. Cânt. 2: 8-9, 14; Fil. 3:10).
Fântâna de apă vie a fost instalată în noi; apa vie ne-a fost dată liber și acum să avem o cale de a experimenta și bea această apă. Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne identificăm cu Cristosul lovit și să fim una cu Cristosul crucificat.
Trebuie să fim una cu El în crucificarea Sa, căci pe cruce am murit în El; noi suntem morți față lume și lumea este moartă față de noi.
Fie ca să ne menținem în această poziție de a fi crucificat cu Cristos; când El a murit, am murit și noi, iar acum rămânem împreună cu El pe cruce în experiența noastră.
Trebuie să ne respingem pe noi înșine, să ne respingem viața naturală și viața sufletească și să respingem toate lucrurile pe care crucea le-a terminat; atunci, rămânem cu Domnul, fiind conformați morții Sale.
Cristos vrea să ne vadă pe noi, iubitorii Săi, în unire cu crucea Sa; El vrea ca noi să rămânem pe cruce, să ne luăm crucea zilnic, căci cu cât mai mult facem acest lucru, cu atât vom bea mai mult din El. Pentru Domnul crucea a fost un loc uscat, dar pentru noi există apă acolo – apa curge!
Pentru a bea apa vie, trebuie să vorbim stâncii – trebuie să rostim un cuvânt direct lui Cristos ca stânca lovită, rugându-L să ne dea Duhul vieții bazat pe faptul că Duhul a fost deja dat.
Trebuie să învățăm lecția credinței; nu ar trebui să încercăm să „simțim stânca” sau „să simțim apa vie”, ci să-I vorbim Domnului și să declaram, Aleluia, Duhul a fost dat! Doamne, dă-ne să bem!
Trebuie să avem o mulțime de conversații cu Cristos tot timpul, chemându numele Său și vorbindu-I ca stâncă. Dacă aplicăm moartea lui Cristos la noi înșine și Îi cerem lui Cristos cu credință să ne dea Duhul, vom primi Duhul viu ca resursa îmbelșugată de viață (vezi Fil. 1:19).
Doamne Isuse, dă-ne să bem! Amin, Doamne, suntem însetați, așa că ne exersăm duhul, ne identificăm cu Cristos crucificat și Te rugăm să ne dai Duhul viu să bem! Aleluia, Duhul a fost dat și putem primi Duhul prin credință. Slavă Domnului, nu mai trebuie să rămânem însetați – azi putem bea Duhul! Putem veni la Domnul așa cum suntem și, pe baza faptului că Duhul a fost deja dat, putem să-I cerem să ne dea Duhul vieții! Doamne, Amin, venim să bem! Venim să primim Duhul și credem că Tu curgi în noi ca noi să bem Duhul!
