strălucirea Domnului

Prezența Domnului înseamnă totul pentru noi: Cuvântul Său și Duhul Său ne conduc

05/09/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Pentru ca noi, credincioșii în Cristos, să luăm în stăpânire și să umblăm în Cristosul atotinclusiv ca realitate a țării bune, trebuie să vedem că prezența Domnului înseamnă totul pentru noi atât în viața noastră în Domnul, cât și în lucrarea noastră în Domnul.

Vrem să avem nu numai ajutorul și binecuvântarea Sa, ci și mai mult, prezența Sa, zâmbetul Său. Amin!

Pe măsură ce luăm în considerare în mod rugativ subiectul principiilor guvernamentale pe care trebuie să le vedem și să le experimentăm pentru a-L lua în stăpânire pe Cristos ca țară bună, trebuie să realizăm că țara bună care ni s-a dat este Duhul compus atotinclusiv, dătător de viață, intensificat de șapte ori, care este în duhul nostru. Amin!

Viața noastră creștină ține de a savura acest Duh cu duhul nostru, de a trăi în Duhul cu duhul nostru și de a face toate lucrurile în duhul contopit.

Când trăim în mintea noastră sau în carnea noastră, nu Îl savurăm pe Cristos ca Duh în duhul nostru ca realitatea țării bune.

Cristos este real pentru noi în duhul contopit; trebuie să trăim într-un alt domeniu zi de zi, un domeniu în care Cristos este totul pentru noi.

Viața noastră creștină trebuie să fie o viață în duhul contopit. Aceasta înseamnă că zi de zi trebuie să continuăm să ne întoarcem către duhul nostru, să Îl savurăm pe Domnul în duh și să trăim în duhul contopit.

Acest lucru este pe partea personală. Pe partea corporativă, trebuie să vedem că Cristosul pe care Îl savurăm și din care ne împărtășim, Cristosul în care trebuie să umblăm, este Cristosul corporativ,

Trupul-Cristos, Cristos Capul împreună cu Trupul lui Cristos.

Dacă Îl savurăm pe Cristos, savurăm și faptul de a fi împreună cu sfinții în Trup.

Dacă savurăm bogățiile Cristosului atotinclusiv în duhul nostru, savurăm și părtășia cu membrii Trupului lui Cristos, pentru că în această părtășie Îl savurăm și mai mult pe Cristos.

Pavel s-a rugat în Efes. 3:16-20 o rugăciune minunată, rugându-L pe Tatăl să-i întărească pe sfinți prin Duhul Său, după bogăția slavei Sale, în omul lor lăuntric, pentru ca Cristos să își face domiciliul în inima lor.

Dar el nu s-a oprit aici. Țelul savurării lui Cristos făcându-și domiciliul în inima noastră și umplându-ne cu El Însuși, nu este ca noi să fim creștini individuali, strălucitori și spirituali; este ca să fim plini de putere să cuprindem împreună cu toți sfinții care sunt lățimea, lungimea, înălțimea și adâncimea și să Îl savurăm pe neepuizatul Cristos în Trup.

Da, savurarea noastră personală din Cristos este foarte bogată, pentru că El este atât de real și plin de bogății față de noi.

Dar în mod colectiv, când ne adunăm, Îl savurăm și mai mult pe Cristos și umblăm în Cristos, Cel care este și Capul și Trupul lui Cristos. Amin!

Prezența Domnului înseamnă totul pentru noi în viața și lucrarea noastră în Domnul

După ce L-am primit pe Cristos, Isus Domnul, noi astăzi vrem să umblăm în El. Îl avem pe Cristos și umblăm în Cristosul atotinclusiv ca realitate a țării bune, realizând că prezența Domnului înseamnă totul pentru noi.

Prezența Domnului este zâmbetul Lui, ființa Sa instantanee cu noi, prezența Lui zâmbitoare în duhul nostru.

Prezența Domnului înseamnă totul pentru noi în viața noastră personală cu Domnul și în lucrarea noastră în Domnul.

Un model în a avea prezența Domnului și a fi în prezența Domnului este Moise; în Exod 33:12-17 Moise s-a târguit cu Dumnezeu ca prezența Lui să meargă cu el și cu poporul lui Dumnezeu.

Dumnezeu i-a spus că va merge cu ei, iar Moise a răspuns spunând: Dacă prezența Ta nu merge cu noi, nu ne aduce de aici.

Dacă nu avem prezența Domnului, indiferent de succesul pe care îl avem, nu este nimic, pentru că nu avem prezența Domnului.

Avraam a fost o persoană care a trăit în prezența lui Dumnezeu, luând prezența lui Dumnezeu ca hartă, harta sa vie în umblarea sa în țara bună care i-a fost promis lui și descendenților lui.

Astăzi, prezența Domnului este calea Lui de a merge, harta care ne arată nouă, poporului Său, calea pe care ar trebui să o luăm.

În viața noastră creștină, viața noastră de zi cu zi și lucrarea noastră pentru Domnul și în El, ar trebui să fie guvernate nu de bine sau rău, de succes sau de cea mai bună cale de a face lucrurile, ci de prezența Domnului.

Prezența Domnului înseamnă totul pentru noi în viața și în lucrarea noastră.

În Ps. 51, un psalm de pocăință al lui David, vedem că el a vrut să câștige prezența Domnului, căci și-a dat seama că, atunci când a pierdut prezența lui Dumnezeu, a pierdut totul.

Pentru ca noi să obținem prezența lui Dumnezeu sau să recâștigăm prezența Lui, trebuie să ne mărturisim păcatele sub strălucirea Lui și să ne pocăim.

Când pierdem prezența Domnului, pierdem totul, dar când avem prezența Domnului, avem totul.

Putem spune că, din moment ce Îl avem pe Cristos în noi, avem și prezența Lui; totuși, există o diferență între faptul ca Domnul să fie cu noi și prezența Sa să fie cu noi.

De exemplu, putem călători undeva cu un grup de prieteni și putem lua același tren, dar unul sau mai mulți dintre prietenii noștri pot fi într-o alt vagon decât noi, pentru că ei pot avea o problemă cu restul grupului.

Luăm același tren, călătorim în aceeași direcție și ajungem în același loc în același timp, dar nu avem prezența lor.

Ei sunt cu noi, dar prezența lor nu este cu noi.

În mod similar, Domnul poate fi cu noi și El este cu noi, pentru că El este în duhul nostru, dar prezența Lui poate să nu fie cu noi. Domnul poate fi închis în duhul nostru și Îl luăm cu noi oriunde mergem, dar s-ar putea să nu avem zâmbetul Lui.

Călătorim în aceeași direcție, avem aceeași destinație, dar s-ar putea să nu avem prezența Lui.

De multe ori știm că Domnul este cu noi, dar s-ar putea să nu avem prezența Lui.

El ne poate ajuta și chiar ne poate da anumite binecuvântări, dar prezența Lui nu este cu noi. Zâmbetul Lui nu este cu noi și putem simți clar că Domnul nu este fericit cu noi. O, Doamne Isuse!

Putem primi ajutorul Domnului, dar putem pierde prezența Lui. Nu vrem doar ajutorul Domnului, ci și mai mult, vrem prezența Domnului.

Răvnim nu numai binecuvântarea Domnului, pe cât de bună este, ci și zâmbetul dulce al iubitului nostru Domn Isus Cristos, căci prezența Lui înseamnă totul pentru noi.

Domnul trăiește în noi și El va merge oriunde noi vom merge, dar merge oare prezența Lui cu noi? De multe ori Domnul ne poate ajuta, dar poate să nu fie fericit cu noi.

Aceasta înseamnă că trebuie să fim guvernați nu de succesul exterior sau de binecuvântare, ci de prezența directă a Domnului cu noi.

De exemplu, putem fi acceptați într-o anumită universitate pentru a studia, dar simțim că Domnul nu este mulțumit că mergem și studiem acolo; avem de ales: alegem să avem zâmbetul Domnului sau alegem ceea ce ne dorim în mod natural în această situație?

S-ar putea să obținem o promovare la locul de muncă cu multe responsabilități și un salariu mai bun, dar s-ar putea ca Domnul să nu fie mulțumit de acest lucru în ființa noastră.

Fie ca noi să fim cei care sunt guvernați de prezența de primă mână a Domnului în duhul nostru, nu de vreun lucru din mediul nostru.

Prezența Domnului, zâmbetul Său, este principiul de guvernare pentru ca noi să intrăm în Cristos și să-L luăm în stăpânire pe El ca realitate a țării bune.

Prezența lui Dumnezeu este harta vie, calea, care ne arată nouă, poporului Său, calea pe care ar trebui să o luăm.

Trebuie să avem zâmbetul Domnului, prezența Lui. Prezența Lui este adevăratul nostru GPS, Satelitul Prezenței lui Dumnezeu. Este bine să-i spui Domnului iar și iar pe parcursul zilei,

Doamne Isuse, Te iubim și iubim prezența Ta. Prezența Ta înseamnă totul pentru noi în viața noastră în Domnul și în lucrarea noastră în Domnul. Nu vrem doar ajutorul Tău sau binecuvântarea Ta; vrem să avem zâmbetul Tău. Doamne, fie ca prezența Ta să fie cu noi astăzi. Fie ca prezența Ta să meargă cu noi acolo unde trebuie să mergem și prezența Ta să fie cu noi acolo unde suntem. Vrem să facem totul în prezența Ta, una cu Tine. Dacă prezența Ta nu merge cu noi, noi nu vrem să mergem. Dacă prezența Ta nu este cu noi în timp ce vorbim ceva, vrem să nu mai vorbim. Prezența Ta este totul pentru noi. Doamne Isuse, Te iubim și iubim prezența Ta. Fie ca prezența Ta să ne guverneze și să ne conducă spre savurarea și luarea în stăpânire a Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune. Vrem să avem prezența de primă mână a Domnului, prezența directă a lui Dumnezeu!

Prezența Domnului ne călăuzește prin Cuvântul Său strălucitor și prin Duhul Său conducător în viața noastră creștină

Când spunem că prezența Domnului înseamnă totul pentru noi nu ne referim la faptul că, într-un mod misterios, simțim „prezența” lui Dumnezeu și asta ne dorim să facem toată ziua.

Mai degrabă, așa cum se vede în tipul reprezentativ din Exod 13:21-22, prezența Domnului este strălucirea Lui în cuvântul Său și conducerea Sa prin Duhul Său.

Conform imaginii din Exod, prezența Domnului mergea înaintea copiilor lui Israel ziua într-un stâlp de nor pentru a-i conduce pe drum și noaptea într-un stâlp de foc pentru a le lumina calea, pentru ca ei să poată merge ziua și noaptea.

Nici stâlpul de nor, nici stâlpul de foc nu s-au îndepărtat dinaintea poporului. În tipologia reprezentativă, norul semnifică Duhul (vezi 1 Cor. 10:1-2), iar focul – care luminează pentru a conduce calea – semnifică Cuvântul lui Dumnezeu (vezi Ps. 119:105; Ier. 23:29).

Acest lucru ne arată că via călăuzire din prezența lui Dumnezeu vine fie prin Duhul, fie prin Cuvânt.

Prezența Domnului înseamnă totul pentru noi în viața și lucrarea noastră creștină.

Prezența Domnului este făcută reală pentru noi și ne călăuzește în viața noastră zilnică prin strălucirea Sa în cuvântul Său și prin conducerea Sa în Duhul Său.

Cei doi stâlpi Îl simbolizează pe Dumnezeu Însuși, pentru că El este atât Duhul, cât și Cuvântul (Ioan 4:24; 1:1); în plus, Cuvântul este și Duhul (6:3; Efes. 6:17).

Cu alte cuvinte, Dumnezeu pentru noi este Cuvântul și Duhul și prin Cuvântul și Duhul ne conduce, El strălucește asupra noastră și El este real pentru noi.

Dumnezeu, Cuvântul și Duhul sunt unul pentru a ne conduce și ne călăuzește continuu, fie ziua, fie noaptea.

În viața noastră creștină, nu există nicio diferență între zi și noapte, pentru că lumina din stâlpul de foc face ca noaptea să devină zi. Aleluia!

S-ar putea să fim în întuneric și întregul mediu din jurul nostru poate fi plin de întuneric, dar când citim cu rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu, avem conducerea instantanee a Domnului, iar prezența Domnului este cu noi.

În viața noastră de zi cu zi întâlnim întuneric peste tot și de multe ori ne găsim în întuneric chiar și în ființa noastră, pentru că ne putem îndepărta de prezența Domnului.

S-ar putea să avem un timp dulce cu Domnul dimineața, dar până la prânz, s-ar putea să nu mai fim în prezența Domnului, pentru că a trebuit să avem grijă de cutare și cutare lucru și am pierdut legătura cu Domnul.

Domnul este încă în noi, în duhul nostru, dar noi nu avem prezența Lui.

Trebuie să ne întoarcem la Domnul din nou și din nou, pocăindu-ne că i-am pierdut prezența și rugându-L să facă fața Sa să strălucească asupra noastră și să ne dea pace.

În toate lucrurile trebuie să rămânem în prezența Domnului și să-L întrebăm despre fiecare lucru.

S-ar putea să fim nedumeriți și chiar deprimați să vedem că oamenii răi prosperă în timp ce noi, cei drepți, suferim și avem lipsuri; pur și simplu trebuie să intrăm în sanctuarul lui Dumnezeu, în duhul nostru și în adunările bisericii și vom avea prezența Domnului.

Când avem prezența lui Dumnezeu, avem totul și totul este clar pentru noi când suntem în prezența Lui.

Exod ne arată, de asemenea, că Cristos, ca Înger al lui Dumnezeu, a fost Cel care conducea poporul.

Când Îngerul lui Dumnezeu S-a mișcat, s-a mișcat și stâlpul, arătând că Îngerul și stâlpul erau una. Cristos și Duhul conducător nu pot fi despărțiți (Exod 14:19; Ioan 14:17-20; 16:13; 2 Cor. 3:17; Apoc. 5:6).

El ne conduce prin Duhul Său și prin Cuvântul Său strălucitor. Mai mult, ori de câte ori cei care îl urmează pe Domnul se confruntă cu opoziție, lumina călăuzitoare devine spontan lumina protectoare (Exod 14:20).

Pe de o parte, El ne călăuzește; pe de altă parte, strălucirea Lui devine o protecție pentru noi.

Pentru vrăjmaș, însă, această lumină protectoare devine întuneric.

Doamne Isuse, Te iubim și iubim prezența Ta. Venim la Tine în cuvântul Tău pentru a avea strălucirea Ta și ne exersăm duhul pentru a urma conducerea Duhului. Strălucește asupra noastră prin cuvântul Tău. Iluminează-ne cu privire la situația și condiția noastră și conduce-ne prin Duhul Tău în toate lucrurile. Amin, Doamne, fii atât de real pentru noi când venim la cuvântul Tău. Nu vrem doar să primim mai multe cunoștințe despre Dumnezeu; vrem să savurăm prezența Ta și să avem zâmbetul Tău. Fie ca trăirea Ta să ne conducă prin Duhul și prin Cuvânt. Aleluia, Domnul astăzi este Duhul, iar Duhul ne conduce în toate lucrurile. Slavă Domnului pentru cuvântul Său viu, care strălucește cu lumină proaspătă și nouă de fiecare dată când venim la Domnul în cuvântul Său. Amin, Doamne, strălucește asupra noastră prin cuvântul Tău și conduce-ne prin Duhul în toate! Strălucește și risipește tot întunericul nostru și păstrează-ne în lumina Ta vie zi de zi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Presence of the Lord Means Everything to us: His Word and His Spirit Lead us, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să ne ostenim asupra Cristosului atotinclusive reprezentat de țara bună pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, pentru realitatea și manifestarea împărăției, și pentru ca mireasa să se pregătească pentru venirea Domnului – săptămâna 10 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să fim iluminați de Domnul și să dăm atenție cuvântului Său pentru a deveni stele vii

25/03/2020 by Credincios in Cristos 5 Comments

În calitate de urmași credincioși ai Domnului, noi devenim stele strălucitoare și vii; fiind cei care Îl urmează pe Cristos, devenim stele vii la fel ca El pentru a fi duplicatul Său, acordând atenție cuvântului profetic și prin Duhul.

Pe de o parte Domnul Însuși este steaua vie, iar magii au văzut steaua Sa, au urmat-o și, în cele din urmă, L-au găsit; ca o asemenea persoană, El strălucește peste noi pentru a ne călăuzi pe calea dreptății, pe calea lui Dumnezeu și pe calea bisericii.

Trebuie să-L găsim pe Cristos ca stea vie și să-I urmăm conducerea și strălucirea, și trebuie să-I permitem să ne infuzeze cu El însuși în calitate de Cel strălucitor, până când noi înșine devenim stele vii.

În Matei 2:2 vedem o stea strălucitoare, care este Cristos, dar în Apocalipsa 1 vedem șapte stele în mâinile Fiului Omului, care îi simbolizează pe mesagerii bisericilor, cei cărora Duhul le poate vorbi un mesaj viu.

Trebuie să vedem cum putem noi, în calitate de credincioși în Cristos, să devenim stele vii, cei care trăiesc intens și strălucesc intens în această epocă întunecată.

Domnul i-a promis lui Avraam în Gen. 22:17 că sămânța lui va fi ca stelele din cer și ca nisipul de pe malul mării; noi credincioșii în Cristos suntem urmașii spirituali ai lui Avraam și suntem asemănați cu stelele din ceruri, iar cei din poporul lui Israel sunt urmașii de pe pământ ai lui Avraam și sunt asemănați cu nisipul de pe malul mării.

Șapte moduri de a fi iluminați de Domnul și de a deveni stele vii ca duplicatul Său

Există cel puțin șapte puncte principale legate de modul în care putem deveni stele vii și despre cum putem fi iluminați de Domnul ca stea vie. Dacă trebuie să fim stele vii, trebuie să fim plini de lumină.

1. Lumina este în Cuvântul lui Dumnezeu – nu doar cuvântul scris în Biblie, ci Cuvântul pe care Duhul ni-l vorbește din interior, dezvăluindu-ne din nou Cuvântul Bibliei.

Cuvântul Domnului este o lampă pentru picioarele noastre și o lumină pentru calea noastră (Psa. 119:105), iar deschiderea sau dezvăluirea cuvintelor Sale dă lumină, oferind înțelegere celor simpli (v. 130).

Trebuie să existe o rugăciune în noi ca să auzim vocea Domnului, ca El să ne determine să auzim vocea Lui (Cântarea Cântărilor 8:13-14).

Trebuie să auzim vorbirea Domnului mai ales în timpul nostru împreună cu El de dimineață; El vine la noi ca o gazelă și un cerboi tânăr pentru a-și înființa împărăția Sa dulce și frumoasă pe acest pământ ca muntele mirodeniilor.

Fiind în vorbirea instantanee a Domnului în fiecare zi, suntem spălați cu apă în Cuvânt și suntem înfrumusețați cu Cristos și prin Cristos pentru a deveni biserica Sa glorioasă.

2. Iluminarea se bazează pe îndurarea lui Dumnezeu; ori de câte ori Dumnezeu vine și ne dă îndurarea Sa, lumina înfățișării Sale este lumina noastră, apariția Lui este viziunea noastră, iar prezența Lui este câștigul nostru (vezi Isaia 50:10-11).

Nu putem produce sau invoca lumina; pur și simplu trebuie să avem încredere în numele lui Dumnezeu și să ne bazăm pe Dumnezeul nostru. Toți cei care își fabrică propria lumină, nu lumina lui Dumnezeu, ci lumina făcută de sine, merg în lumina focului lor și se vor culca în chinuri.

Dumnezeu are milă față de cine vrea El să aibă milă și El are îndurarea de cine vrea. Cel care primește revelația este acela căruia El îi dă revelație, iar cel care obține iluminare este acela pe care Dumnezeu alege să-l lumineze.

Totul depinde în totalitate de Dumnezeu și nu de noi. Nu putem cere sau controla lumina; când vine lumina, ea vine fără ca noi să o căutăm și când lumina nu vine, chiar dacă o căutăm, ea nu va veni. Este la fel cum răsare soarele – soarele răsare fie că îl căutăm sau nu, fie că ne place sau nu, și atunci când soarele nu răsare, nu îl putem face să răsară doar pentru că așa vrem.

Când Dumnezeu ne luminează, putem fi iluminați, dar dacă El nu face asta, nu putem face nimic în acest sens. Acesta este motivul pentru care trebuie să ne rugăm Domnului, Doamne, ai milă de mine și luminează-mă!

Când Pavel era în drum spre Damasc, deși s-a opus lui Dumnezeu și nu L-a căutat pe Dumnezeu, Dumnezeu i-a apărut și el s-a aruncat la pământ în fața lui Dumnezeu și a fost binecuvântat. Dumnezeu a avut milă de el.

Lumina lui Dumnezeu nu este controlată de mâna omului – ea se bazează pe mila lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu ne luminează, nu ar trebui să fabricăm noi înșine lumina sau să căutăm noi înșine lumina.

Dacă ne temem de Dumnezeu, ascultăm vocea Lui și cădem brusc în întuneric, ar trebui să avem încredere în Domnul, să ne bazăm pe Dumnezeu și să așteptăm ca lumina lui Dumnezeu să strălucească, căci numai Dumnezeu este lumină și sursa de lumină și numai în lumina lui Dumnezeu putem vedea lumina.

Pe de altă parte, ar trebui să fim avertizați că, atunci când nu avem lumină, nu ar trebui să încercăm să găsim o cale de ieșire prin noi înșine, aprinzând un foc pentru a încerca să ne facem propria noastră lumină.

Dacă nu-L așteptăm pe Dumnezeu, ci ne încingem cu lumina făcută de sine, deși putem merge în lumina focului nostru pentru o perioadă, în sfârșit ne vom culca în întristare.

În același timp, nu ar trebui să împrumutăm lumina altcuiva luând lumina lor ca fiind a noastră.

Este posibil să auzim pe cineva care mărturisește cum, atunci când a întâmpinat dificultăți, a acceptat purtarea crucii și Dumnezeu l-a trecut prin aceste lucruri. Putem accepta acest lucru și să ne hotărâm că, din acea zi înainte, vom accepta tratarea crucii.

Deși acest lucru nu este bazat pe faptul că noi am văzut lumina sau că ne-am fabricat propria lumină, noi împrumutăm lumină de la alții, luăm lumina cuiva și o facem propria noastră lumină. Cel care face așa ceva, după un timp, va abandona cu siguranță o astfel de lumină, căci lumina împrumutată nu are niciun folos, nu poate lua locul luminii reale.

De aceea, când venim la Cuvântul lui Dumnezeu și la slujba care deschide cuvântul pentru a-l citi, trebuie să ne rugăm și să ne deschidem Domnului, pentru ca El să strălucească asupra noastră și să ne lumineze.

Cuvintele din Biblie și cuvintele din lucrare trebuie să devină ușoare pentru noi; trebuie să-l întrebăm pe Domnul, Doamne, arată-mi ce este scris în cuvântul Tău și despre ce vorbește fratele Lee – faceți-mă să văd ce vedeți și faceți-mă să am sarcina pe care a avut-o fratele Lee!

Trebuie să venim la Domnul pentru ca noi să avem lumină autentică de la Dumnezeu, nu lumină împrumutată sau lumină fabricată. Recomand cap. 2 in, Cunoașterea vieții, de Witness Lee pentru mai multe detalii în această privință.

Doamne Isuse, avem nevoie de strălucirea Ta. Refuzăm să ne facem propria lumină sau să împrumutăm lumina altcuiva – dorim ca Tu să strălucești asupra noastră. Dragă Doamne, numai Tu ai lumina și numai în lumina Ta putem vedea lumină. Strălucește asupra noastră și dă-ne lumina divină. Fie ca să ni te arăți din nou pentru a ne infuza cu Tine ca lumină și pentru a ne face stelele strălucitoare în această epocă întunecată. Luminează-ne când venim la cuvântul Tău și citim slujba. Fie ca noi să vedem ce Tu vezi în Cuvânt și să avem aceeași povară și același simțământ pe care Tu îl ai în cuvântul Tău!

3. Pentru a fi luminați, trebuie să dorim și să acceptăm strălucirea Domnului, setându-ne inima să fim sinceri în căutarea Domnului în mod unic cu toată dorința noastră.

Psa. 27:8 ne arată o conversație cu Dumnezeu, cum El vrea ca noi să-I căutăm fața, iar noi căutăm fața Lui din toată inima noastră, căci vrem să-L vedem față în față.

Trebuie să vrem, să acceptăm și să nu ne ascundem de strălucirea Domnului. Uneori nu vrem ca Domnul să strălucească în anumite zone ale vieții noastre, pentru că simțim că, dacă El strălucește într-o zonă, El nu va fi fericit cu ceea ce El găsește acolo. Dar trebuie să fim deschiși pentru strălucirea Lui și chiar să dorim strălucirea Lui, cerându-I să ne ierte și să ne curățească ori de câte ori El strălucește asupra lucrurilor din noi.

4. Pentru a fi iluminați trebuie să ne deschidem către Domnul, să ne întoarcem inima către El și să venim în fața Lui fără nicio rezervare sau reținere.

Trebuie să avem o rugăciune în ființa noastră, Doamne, îmi deschid ființa fără nicio rezervare față de Tine. Vreau să strălucești în ființa mea.

Cei care se închid față de Domnul sunt experți în judecarea și criticarea celorlalți. De exemplu, dacă ne închidem într-o cameră întunecată și privim înafară, putem vedea foarte clar lucrurile de criticat, dar dacă aprindem luminile din acea cameră, nu putem vedea nimic în exterior.

Când lumina Domnului strălucește asupra noastră, nu putem vedea defectele sau slăbiciunile altora; dar când este întuneric în tine, poți judeca și critica pe ceilalți.

5. Pentru a fi iluminați trebuie sa ne oprim pe noi înșine; trebuie să punem capăt opiniilor noastre, modurilor noastre de a privi lucrurile, sentimentelor, ideilor și părerilor noastre.

Când o persoană complet oprită vine în fața Domnului, El poate fi extrem de simplu și cu o inimă sinceră pentru a primi cuvântul Domnului.

Uneori însă, atunci când venim la Cuvântul lui Dumnezeu, ne citim propriile păreri, vedem modul în care noi privim lucrurile, și citim sentimentele, ideile și opiniile noastre în Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că nu ne-am oprit ființa. Trebuie să ne oprim, să stăm la picioarele Domnului și să ascultăm cuvântul Lui, la fel cum a făcut Maria.

6. Pentru a fi iluminați nu trebuie sa ne certăm cu lumina Duhului. Când lumina strălucește, nu ar trebui să ne certăm cu ea. Când Domnul strălucește asupra noastră prin cuvântul Său sau prin cei care slujesc cuvântul Său, nu ar trebui să ne certăm cu lumina sau disputa cu el.

Dacă ne certăm cu lumina – fie înăuntrul nostru, fie în public cu slujirea cuvântului – nu vom primi lumină. Trebuie să acceptăm lumina Domnului.

7. Pentru a fi luminați de Domnul, trebuie sa trăim continuu in lumină.

În Efes. 5:8 Pavel ne spune că am fost cândva întuneric, dar acum suntem lumină în Domnul, așa că ar trebui să umblăm ca și copii ai luminii. Trebuie să umblăm în lumină – așa cum El este în lumină (1 Ioan 1:7), trăind, mișcându-ne și avându-ne ființa ca copii ai luminii.

Doamne Isuse, ne deschidem strălucirii Tale. Ne deschidem ființa fără nicio rezervare către Tine, pentru ca Tu să strălucești asupra noastră și în noi pentru a ne lumina și a ne face stele vii și strălucitoare în această epocă întunecată. Ne întoarcem inima către Tine, Doamne și venim în fața Ta fără nicio rezervare sau reținere. Punem capăt părerilor noastre, modurilor noastre de a privi lucrurile, sentimentelor, ideilor și opiniilor noastre și pur și simplu venim la Tine, stăm la picioarele Tale și ascultăm cuvântul Tău. Întărește-ne în omul nostru lăuntric pentru a accepta lumina, pentru a nu ne certa cu lumina și a nu respinge lumina. Amin, Doamne Isuse, vrem să umblăm continuu în lumină și să trăim în lumină ca copii ai luminii, pentru ca Tu să poți străluci continuu în noi și prin noi pentru a ne face duplicatul Tău, stele vii și strălucitoare în această epocă!

Devenind stele vii prin faptul că dăm atenție Cuvântului profetic și prin Duhul

În 2 Pet. 1:19 vedem una dintre căile de a deveni stele vii ca duplicarea Domnului ca stea vie.

Avem cuvântul profetic făcut mai ferm, căruia facem bine să-i dăm atenție precum unei lămpi care strălucește într-un loc întunecat, până când zorii zilei și steaua dimineții se ridică în inimile noastre.

Cristos este steaua, iar noi, ca urmași ai Săi, suntem făcuți stele la fel ca El pentru a fi duplicatul și reproducerea Lui ca stele strălucitoare și vii în această epocă.

Trebuie să venim la cuvântul Domnului, la cuvântul profetic, și să-i acordăm o atenție deplină până la răsăritul zilei și până când steaua dimineții va răsări în inima noastră.

Steaua este ceva asemănător cu fosforul, aducând lumină în întuneric. Ar trebui să fim atenți la cuvintele din Biblie rugându-ne peste ele cu exersarea duhului nostru până când Cristos ca steaua dimineții se ridică în inima noastră.

Uneori, când citim Biblia, simțim că nu primim nicio lumină, dar atunci când deschidem inima și dăm atenție Cuvântului, ceva din interior strălucește, se ridică, răsare și răzbate în noi.

Rezultatul citirii noastre cu rugăciune a cuvântului lui Dumnezeu este un sentiment interior de luminare și strălucire, iar acest lucru strălucitor ne determină să-L iubim și mai mult pe Domnul Isus.

Cu cât avem mai mult strălucirea lui Dumnezeu în noi prin cuvântul Său, cu atât Îl iubim pe Domnul Isus; această dragoste pentru El crește până în punctul în care suntem plini cu dragoste pentru Domnul Isus. Acesta este de fapt Isus care vine la noi ca ziua zorilor, ca steaua dimineții care se ridică în inima noastră.

Trebuie să nu numai să citim Biblia, ci și să învățăm să ne deschidem către Domnul, să ne întoarcem inima către El și să ne exersăm duhul astfel încât literele scrise negru-pe-alb din Biblie să devină ca un fosfor, pline de lumină și de viață ca să Îl avem pe Domnul care Se ridică în noi ca Steaua.

Această strălucire, această înălțare a Domnului ca stea în noi, ne va face să fim strălucitori și vii. Dacă suntem de acord în mod continuu cu această stea interioară care se ridică, vom fi în mod constant în Duhul și vom fi în mod spontan strălucitor și viu.

În Apocalipsa 3:1 avem Duhul, chiar cele șapte Duhuri; mâna lui Isus aici deține nu numai cele șapte stele, ci și cele șapte Duhuri. Cele șapte stele – care-i simbolizează pe cei strălucitori din biserici – sunt una cu cele șapte Duhuri.

Dacă avem cuvântul viu ca steaua dimineții care se ridică în noi și dacă suntem una cu cele șapte Duhuri, în cele din urmă vom deveni stele. Nu numai că steaua strălucește în noi, ci și privind steaua și urmând Duhul, noi înșine devenim stelele.

Doamne Isuse, ne dăm Ție pentru a deveni stele vii ca duplicare a Ta ca Steaua din această epocă. Amin, Doamne, venim la cuvântul Tău cu o inimă întoarsă către Tine și un duh exersat pentru a primi strălucirea Ta, luminarea Ta și vorbirea Ta instantanee. Ne exersăm duhul peste cuvântul Tău, Doamne, pentru a primi fosforul divin și a prinde focul divin. Fă-ne cei care sunt vii și strălucitori în mod intens în această epocă întunecată. Fie ca steaua să strălucească în noi și, urmărind steaua și urmând Duhul, să putem deveni stele vii în această epocă!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Enlightened by the Lord and Giving Heed to His Word to become Living Stars, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 10 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să petrecem timp cu Domnul pentru a face săpăturile prin rugăciune, conform călăuzirii Sale

16/02/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Pentru ca viața divină să aibă o curgere liberă și deplină în noi și prin noi, trebuie să facem săpăturile prin rugăciune; trebuie să scoatem prin săpare murdăria din mintea, emoția și voința noastră pur și simplu petrecând mult timp personal cu Domnul ca să-I permitem să strălucească asupra noastră și în noi.

De partea Sa, Domnul a trecut printr-un proces pentru a deveni Duhul dătător de viață care a intrat în duhul nostru pentru a fi fântâna apei vieții, gata să țâșnească înăuntrul nostru și să curgă prin noi până în Noul Ierusalim.

De partea noastră, însă, trebuie să fim cei care iau conducerea ca să săpăm; fântâna este în noi, fântâna este adânc în ființa noastră, dar există multe straturi de murdărie în părțile noastre interioare, și apa vie nu poate ieși.

Este ca o fântână care este îngropată sub sol; ca ea să țâșnească și să curgă pentru a ne stinge setea, trebuie să o săpăm, și trebuie să săpăm într-un mod potrivit, să îndepărtăm toate straturile de murdărie, nisip, pietre etc., până când apa curge liber într-un mod pur.

Fântâna apei vieții din ființa noastră interioară are nevoie de cooperarea noastră pentru a curge liber și într-un mod pur; trebuie să facem săpăturile prin rugăciune!

Așa cum căpeteniile lui Israel și-au luat toiegele și sceptrul și au săpat fântâna de la Beer (Num. 21:16-18), tot așa trebuie să luăm și noi conducerea și să săpăm până curge apa vie.

Trebuie ca în special să săpăm murdăria din inima noastră cu conștiința, mintea, emoția și voința noastră, săpând strat după strat de murdărie, până când apa vieții poate curge liber.

Domnul este credincios să strălucească asupra noastră și El ne expune prin conștiința noastră; de multe ori avem acuzații în conștiința noastră și nu putem avea o curgere pură a vieții decât dacă conștiința noastră este clară.

Așadar, trebuie să ne exersăm ca să fim la fel ca Pavel, care avea o conștiință lipsită de ofensă înaintea lui Dumnezeu și a omului, pentru ca fântâna din noi să țâșnească și să curgă.

De asemenea, trebuie să venim înaintea Domnului cu privire la inima noastră; există atât de multe complicații în inima noastră și suntem atât de amestecați și impuri în dorințele, intențiile, gândurile, deciziile și scopurile noastre. O, Doamne Isuse!

S-ar putea să credem că suntem sută la sută pentru Domnul, dar atunci când El strălucește asupra noastră, ne dăm seama că încă avem propriile noastre scopuri și inima noastră pur și simplu se lipește de ceea ce îi place. O, Doamne Isuse!

Fie ca să fim cei care venim înaintea Domnului, să tratăm toate lucrurile asupra cărora El strălucește, ca să avem o curgere pură și liberă a vieții din adâncul ființei noastre interioare!

Trebuie să scoatem prin săpare murdăria din mintea, emoția și voința noastră sub strălucirea Domnului

După ce săpăm în conștiința și în inima noastră, trebuie să aducem înaintea Domnului celelalte părți ale inimii noastre: mintea noastră, emoția și voința noastră.

Trebuie să cooperăm cu Domnul pentru a scoate prin săpare murdăria din mintea noastră, căci Domnul vrea să ne transforme prin înnoirea minții noastre (Rom. 12:2; Efes. 4:23; Rom. 8:6; 2 Cor. 10:4-5).

În atâtea feluri, noi, credincioșii în Cristos regenerați cu viața lui Dumnezeu, gândim la fel ca oamenii din lume. Mulți care sunt regenerați sunt la fel ca oamenii din această lume în gândirea lor despre modă, de exemplu; se îmbracă în pas cu epoca modernă și nu văd nicio problemă în acest lucru.

Mulți dintre cei care sunt regenerați continuă să își folosească banii în același mod ca cei din lume; s-ar putea să-și cheltuiască banii în același fel ca cei din lume, iar în problema banilor s-ar putea să nu-L iubească pe Domnul mai mult.

Abia când Îl iubim pe Domnul mai mult și Îi dăm mai mult teren să lucreze în interiorul nostru vom fi transformați în modul în care ne cheltuim banii.

Mulți tineri care studiază în universități au aceleași gânduri despre studiile și titlurile lor academice ca ceilalți tineri lumești; dacă mințile lor ar fi înnoite, nu ar renunța la studiile lor, dar ar avea punctul de vedere al Domnului cu care să-și evalueze studiile.

Trebuie să recunoaștem în lumina Domnului, în timp ce El strălucește asupra noastră în timpul nostru personal cu El, că mintea noastră a fost orbită și este atât de plină de murdărie; mintea noastră are atât de multe imaginații zi de zi, și ne gândim la lucruri de care ne este rușine să le spunem cu voce tare.

Am putea visa în mod regulat, și chiar în întâlnire, în timp ce ascultăm vorbirea altora, mintea noastră poate fi în altă parte. Există grămadă de murdărie în gândurile noastre prin imaginațiile și visele noastre, și toate acestea trebuie să fie săpate înainte ca apa vie să poată curge liber.

Apoi, trebuie să săpăm murdăria din voința noastră; în acest sens, nu sunt mulți cei care sunt absoluți și cu totul ascultători de Domnul.

Putem spune că Îl iubim pe Domnul, ne încredem în El și ne supunem Lui, dar atunci când vine vorba de supunerea față de aranjamentul Său suveran în mediul nostru, e posibil să nu fim de acord cu acesta (Fil. 4:11-13).

S-ar putea să credem că suntem destul de supuși Domnului, dar atunci El ne pune în anumite circumstanțe, suntem expuși asupra faptului cât de încăpățânată și de nesupusă este ființa noastră.

Multe experiențe și circumstanțe sub suveranitatea Domnului ne expun pur și simplu la lumină, ca să aflăm cât de încăpățânată este voința noastră.

Este posibil să credem că ne supunem Domnului pe care nu Îl vedem, dar ne este greu să ne supunem sfinților din biserică pe care îi vedem; s-ar putea să spunem că nu avem nicio problemă să ne supunem Domnului, dar avem o problemă cu supunerea față de frații responsabili din biserică.

O sora căsătorită poate crede că este atât de supusă, dacă soțul ei ar fi puțin mai bun și mai dulce, atunci ea se va supune. Dacă Domnul ne-ar da soțul viselor noastre, nu am fi niciodată expuși de cât de nesupuși suntem și de cât de încăpățânată este voința noastră.

Voința noastră trebuie să fie în întregime supusă – și nu doar supusă, ci și în armonie cu voia lui Dumnezeu; atunci, fiecare decizie pe care o luăm va fi o expresie a lui Cristos (Luca 22:42; Iacov 4:7; Fil. 2:13).

După ce am săpat mizeria din voința noastră, trebuie să ne tratăm emoția noastră. Când suntem emoționali, ne concentrăm pe noi înșine și suntem ocupați numai cu noi înșine.

Când suntem în emoția noastră, suntem sub robia și controlul emoției noastre.

Cu toții trebuie să învățăm să ne tratăm emoția conform plăcerii și bucuriei Domnului; trebuie să învățăm că orice urâm sau iubim, orice ne place sau ne displace, trebuie făcut sub permisiunea Domnului împreună cu bucuria Sa.

Ne este atât de ușor să ne placă de cineva și să ne displacă altcineva, și este atât de ușor să nu ne placă cineva de care ne-a plăcut, în timp ce ne displace altcineva. O, Doamne Isuse!

Dacă emoția noastră este ținută sub stăpânirea Domnului cu plăcerea și bucuria Sa, ea va fi saturată cu Duhul și transformată. Fie ca să venim la Domnul ca El să strălucească și să-I spunem pur și simplu:

Doamne, ne dăruim Ție ca să facem lucrarea de a săpa murdăria din mintea, emoția și voința noastră, pentru ca apa vie să țâșnească și să curgă. Amin, Doamne, vrem să scoatem prin săpare toată murdăria din mintea noastră, să scoatem afară imaginațiile, gândurile, opiniile, și modul nostru de a cheltui banii, și visele nostru. Vrem să scoatem prin săpare toată murdăria din voința noastră, având o voință supusă, o voință în armonie cu Dumnezeu, o voință care ia orice decizie ca expresie a lui Cristos. Doamne, vrem să scoatem prin săpare mizeria din emoția noastră, având o dragoste reglată de Domnul și exersându-ne emoția după placul Domnului. Amin, Doamne Isuse, vrem doar să cooperăm cu Tine, făcând lucrarea de săpare în adâncul ființei noastre, pentru ca fântâna apei vii să țâșnească și să curgă!

Să petrecem timp personal cu Domnul ca să facem săpăturile prin rugăciune conform călăuzirii Sale

Cum facem lucrarea de săpare? Cum cooperăm cu Domnul pentru a săpa murdăria din mintea, emoția și voința noastră, și cum eliminăm orice murdărie din conștiința și inima noastră? Doar venind la Domnul și petrecând timp personal cu El.

Trebuie să uităm de nevoile noastre, de slujbele noastre, de viitorul nostru și de circumstanțele noastre – trebuie să căutăm doar prezența Domnului și să-I cerem să ne aducă în lumina Sa.

În lumina Sa vedem situația noastră reală, starea noastră autentică și nevoia noastră disperată de a ne trata murdăria din mintea, emoția și voința noastră, împreună cu inima și conștiința noastră.

Trebuie să căutăm prezența Domnului și să-L rugăm să ne aducă în lumina Sa; atunci, putem urma lumina și călăuzirea Sa pentru a scoate prin săpare murdăria din inima, conștiința, mintea, voința și emoția noastră (Isaia 2:5; Luca 11:34-36; 1 Ioan 1:5, 7, 9).

Pe măsură ce umblăm în lumină – așa cum El este în lumină – sângele lui Isus Cristos ne curăță de orice păcat; în lumină nu ne putem ascunde păcatul și murdăria, ci mai degrabă, suntem de acord cu lumina și suntem curățați.

Modul în care înlăturăm murdăria prin săpare nu este prin faptul că avem momente de introspecție, ci mai degrabă venind la Domnul și, cu ajutorul Duhului și prin lumina divină care strălucește în noi, vom face săpăturile prin rugăciune.

Săparea este îndeplinită numai prin rugăciune în timpul nostru privat cu Domnul; există anumite săpături atunci când suntem împreună cu ceilalți sfinți, dar trebuie să petrecem mai mult timp cu Domnul în privat pentru a ne ruga conform călăuzirii Sale interioare.

Cea mai bună săpătură se realizează în primul rând atunci când suntem în rugăciune în timpul nostru privat cu Domnul, așa că trebuie să petrecem mai mult timp cu El și să ne rugăm conform călăuzirii Sale interioare.

Cu cât vom săpa mai mult murdăria din mintea, emoția și voința noastră, sub strălucirea Domnului și conform călăuzirii Sale, cu atât vom fi mai vii, mai întăriți și mai învingători în timp ce apa vie curge liber în noi pentru a ne face să creștem în viață pentru zidirea Trupului lui Cristos!

Dacă suntem serioși înaintea Domnului ca să creștem și să ne maturizăm în Domnul, nu putem evita acest proces de săpare.

Chiar în timp ce citim aceste cuvinte și pe măsură ce citim cuvintele din Biblie, trebuie să ne deschidem Domnului într-un mod personal, petrecând timp personal cu El în privat pentru a face săpăturile prin rugăciune conform călăuzirii Sale.

Pe măsură ce Domnul strălucește din loc în loc asupra noastră, Duhul ne va condamna și, sub călăuzirea Domnului, trebuie să continuăm săpăturile prin rugăciune.

Când mâncăm de prânz la serviciu, în timp ce călătorim, pe măsură ce ne avem grijă de lucrurile obișnuite în viața noastră zilnică, în interior trebuie să existe o chemare să săpăm murdăria din mintea, emoția și voința noastră, împreună cu conștiința și inima noastră.

Prin aceste săpături prin intermediul rugăciunii, toate părțile diferite ale ființei noastre vor fi purificate, și murdăria va fi îndepărtată încetul cu încetul.

Rezultatul va fi un râu curgător de apă a vieții – va exista o fântână care izvorăște cu apă vie și va exista un râu cu apă a vieții care curge din adâncul ființei noastre interioare! Acest râu care curge din toate membrele Trupului, este ceea ce zidește Trupul lui Cristos.

Doamne Isuse, lăsăm deoparte nevoile noastre, slujba noastră, viitorul nostru și circumstanțele noastre și căutăm doar prezența Ta; adu-ne în lumina Ta și călăuzește-ne ca să facem lucrarea de a săpa toată murdăria din ființa noastră lăuntrică! Amin, Doamne Isuse, vrem să urmăm lumina cu care strălucești asupra noastră pentru a săpa murdăria din inima, conștiința, mintea, voința și emoția noastră. Fie ca să fim cei care petrecem mult timp personal cu Domnul să se rugăm conform călăuzirii Sale și săpând astfel murdăria. Amin, Doamne, fie ca murdăria să fie scoasă și îndepărtată și apa vie să izvorască și să curgă liber, astfel încât să putem crește în viață pentru zidirea Trupului lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Spending Time with the Lord to do the Digging by Prayer According to His Leading (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 4 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să trăim prin simțul vieții pentru a fi sub stăpânirea Domnului și să-I permitem să strălucească și să curgă prin noi

24/08/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

În planul de recâștigare al lui Dumnezeu, noi, ca oameni, trebuie să ne întoarcem de la stăpânirea omenească la stăpânirea lui Dumnezeu, trecând prin stăpânirea de sine; scopul tratării conștiinței noastre este de a fi readuși sub stăpânirea lui Dumnezeu și de a trăi în prezența lui Dumnezeu.

Cu toții avem de învățat; învățăm să-L experimentăm pe Cristos, să Îl savurăm pe Cristos și să fim aduși în prezența lui Dumnezeu pentru a trăi într-un singur duh cu El.

Cu toții suntem în procesul de a fi recâștigați pentru a trăi sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu, trăind nu numai sub stăpânirea conștiinței noastre, dar mai mult decât atât, trăind conform intuiției duhului nostru în prezența directă a lui Dumnezeu.

La început, Adam a trăit conform duhului său; el a trăit în prezența lui Dumnezeu, fiind călăuzit nu de lucrurile corecte sau greșite, de bine sau de rău, ci de simțul prezenței lui Dumnezeu, de intuiția din duhul său.

Dar când a căzut, când a păcătuit, funcția conștiinței din duhul său a fost activată. După căderea omului, omul a început să nu mai trăiască în prezența lui Dumnezeu, ci conform conștiinței sale; funcția intuiției prezenței lui Dumnezeu s-a pierdut treptat, dar funcția conștiinței din duhul său era mai alertă și mai activă.

Cu toate acestea, după un timp în care oamenii trăiau conform conștiinței lor, omul a căzut și mai jos și a devenit plin de răutate și corupt până acolo că Dumnezeu a trebuit să intervină și să-i șteargă de pe fața pământului, salvând doar pe Noe și familia sa.

După ce Noe și familia sa au ieșit din arcă, a început o nouă epocă: epoca în care omul stăpânește asupra omului, adică omul care are reguli și reglementări și le impune pentru a avea o societate omenească.

Astăzi toți oamenii trăiesc într-o anumită societate, țară și familie, și există un anumit set de reguli care îi fac să trăiască într-un mod adecvat. Condusul, mersul, studiul, munca noastră și multe lucruri pe care le facem și le spunem sunt reglementate de autoritățile politice, de societate și de familia în care ne aflăm.

Cu toate acestea, chiar și atunci când omul stăpânește asupra omului, sunt atât de mulți care au o problemă cu lucrul acesta și trebuie să fie disciplinați, pedepsiți sau puși deoparte pentru a învăța să se comporte corect conform regulilor societății.

Dar slavă Domnului, când am fost mântuiți am fost aduși să ne cunoaștem conștiința și avem un simț interior acut când ceva este corect sau greșit, când ceva este bun sau rău, și când ceva este de la Dumnezeu sau nu.

Acum învățăm să nu trăim numai conform conștiinței noastre și să ne tratăm conștiința, dar chiar mai mult, să trăim în prezența directă a lui Dumnezeu, fiind sub stăpânirea Sa directă; scopul tratării conștiinței noastre este de a fi aduși înapoi la stăpânirea lui Dumnezeu și de a trăi în prezența lui Dumnezeu.

Suntem aduși sub stăpânirea lui Dumnezeu și să trăim în prezența lui Dumnezeu prin simțul vieții

În ceea ce privește problema stăpânirii și guvernării lui Dumnezeu, există trei feluri de oameni sau trei nivele de viață sub stăpânirea lui Dumnezeu.

Primul nivel sau fel este trăirea sub stăpânirea omenească, sub stăpânirea omului; atunci când nu există nici o stăpânire omenească, oamenii fac tot ce le place.

Al doilea nivel sau fel de oameni sunt cei care trăiesc sub stăpânirea de sine; ei sunt controlați de conștiința lor și nu au nevoie să fie stăpâniți de alții. Când aceștia se comportă, ei sunt reținuți nu din cauza fricii de om, ci datorită conștiinței lor, care stăpânește în ei.

Ei sunt liberi să acționeze și să se miște și să vorbească doar atunci când conștiința lor aprobă; la exterior par să fie supuși stăpânirii omenești, dar în interior, conștiința lor este cea care îi călăuzește.

Aici se opresc mulți dintre credincioșii în Cristos de astăzi; ei simt că au o conștiință care îi atenționează cu privire la lucrurile care sunt bune versus cele rele, lucruri care sunt corecte versus greșite și lucruri care sunt cerești în contradicție cu cele pământești, așa că trăiesc conform conștiinței lor.

Dar scopul final al tratării conștiinței noastre nu este doar să ne readucă la stăpânirea de sine, ci să ne aducă înapoi la stăpânirea lui Dumnezeu; acesta este al treilea nivel sau mod de a trăi – a fi aduși înapoi la Dumnezeu pentru a trăi în prezența lui Dumnezeu (Mat. 5:3).

Există o mare diferență între stăpânirea de sine și a fi sub stăpânirea lui Dumnezeu; stăpânirea de sine înseamnă că trăim după simțămintele conștiinței noastre, fiind responsabili față de conștiința noastră (Fapte 24:16), dar stăpânirea lui Dumnezeu înseamnă că trăim după intuiția duhului nostru, fiind responsabili față de Dumnezeu Însuși.

Da, trebuie să ne exersăm ca să avem o conștiință golită de ofensă înaintea lui Dumnezeu și înaintea omului, dar trebuie să mergem mai departe pentru a trăi prin intuiția duhului nostru, fiind responsabili față de Dumnezeu și nu doar față de conștiința noastră.

Este necesar să avem o conștiință lipsită de ofensă, dar dacă rămânem aici, vom cădea într-o cursă; cu cât rămânem mai mult aici, rămânem în domeniul eticii și moralității, fiind persoane etice, dar nu persoane divin-umane.

Trebuie să ne dăm seama că în duhul nostru există o funcție a unui simț direct, de a ne da seama, de a discerne și de a percepe lucrurile de la Dumnezeu; aceasta este intuiția din duhul nostru (vezi 1 Cor. 2:11; Marcu 2:8).

Trebuie să ne tratăm conștiința pentru a avea o conștiință golită de ofensă înaintea lui Dumnezeu și a omului, dar ar trebui să mergem mai departe pentru a-L contacta pe Domnul în mod direct prin intuiția duhului nostru în Sfânta Sfintelor.

Trebuie să stăm pe capacul ispășirii din Sfânta Sfintelor și să primim vorbirea directă a lui Dumnezeu între heruvimii gloriei. Când trăim după intuiția noastră și suntem controlați de intuiția noastră, trăim în prezența lui Dumnezeu și suntem conduși direct de către El. Suntem stăpâniți de simțul vieții din duhul nostru.

Când suntem sub stăpânirea lui Dumnezeu, trăim după intuiția duhului nostru conform simțului vieții (Rom. 8:6). Trebuie ca nu doar să fim avertizați atunci când facem ceva bun sau rău, ci să trăim conform simțului vieții divine pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu în mod direct.

Viața divină pe care am primit-o în momentul regenerării noastre este viața cea mai înaltă, cu cel mai bogat, mai puternic și mai acut simțământ (Efeseni 4:18); acest simțământ este simțul vieții.

Acest simț este bogat și acut, dar nu ne domină; există un simț interior al vieții, dar acesta nu ne va obliga să facem ceva, ne vorbește și ne permite să cunoaștem lucrurile, dar depinde de noi dacă ne supunem lui și continuăm cu el.

Simțul vieții ne face să știm dacă trăim în viața naturală sau în viața divină, dacă trăim în carne sau în duh. Acest simț al vieții ne călăuzește, ne controlează și ne direcționează.

De multe ori am avut experiența că, în timp ce vrem să spunem ceva, chiar înainte de a ieși cuvintele, un simț din interior ne oprește: “Nu spune asta, știi ce se întâmplă când spui asta…”

După ce repetăm greșeala de a nu asculta simțul interior al vieții, vom învăța să trăim sub stăpânirea lui Dumnezeu trăind conform intuiției duhului nostru în prezența lui Dumnezeu, ascultând de simțul vieții.

Împărăția lui Dumnezeu are realitatea ei, și această realitate este trăirea vieții divine sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem ca să trăim nu numai conform simțului conștiinței noastre, ci mai mult să trăim, să umblăm, să ne comportăm și să vorbim conform simțului vieții din duhul nostru. Vrem să trăim în prezența directă a lui Dumnezeu, fiind conduși nu numai de conștiința noastră, ci mai mult de simțul vieții. Fie ca simțul vieții să ne guverneze, să ne direcționeze și să ne controleze, pentru a putea trăi viața divină sub stăpânirea divină a lui Dumnezeu. Doamne, perfectează-ne și instruiește-ne ca să trăim sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu și să fim recâștigați înspre Dumnezeu Însuși!

Să savurăm strălucirea Domnului și curgerea Sa în noi și prin noi!

Pe măsură ce învățăm să trăim conform conștiinței noastre, tratându-ne conștiința ca să trăim o viață în prezența lui Dumnezeu, fiind conduși nu numai de simțul conștiinței noastre, ci de simțul vieții divine din noi, vom trăi în prezența lui Dumnezeu în mod direct.

Cu toții suntem în acest proces de învățare – toți suntem învățăcei, discipoli, iar Domnul ne instruiește ca să trăim în prezența Sa.

Deci, ce înseamnă să trăim sub stăpânirea lui Dumnezeu? Ce fel de experiențe implică lucrul acesta? Există cel puțin două porțiuni care vorbesc despre trăirea în împărăția lui Dumnezeu, sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu: una în Matei 16-17 și cealaltă în Apocalipsa 22.

În Matei 16 către sfârșit, Domnul le-a spus discipolilor Săi că unii dintre ei Îl vor vedea pe Fiul Omului venind în împărăția Sa, iar apoi i-a luat pe trei dintre ei pe munte și a fost transfigurat înaintea lor; strălucirea Domnului este împărăția Sa.

Împărăția lui Dumnezeu este strălucirea lui Isus asupra noastră. Pe măsură ce trăim sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu și a lui Cristos, avem strălucirea Sa – Împăratul nostru este în glorie, fața Sa este radiantă, iar ființa noastră este plină de lumină, strălucind chiar și asupra celorlalți.

În Apocalipsa 22:4-5 vedem acest lucru din nou – Dumnezeu este lumina în Noul Ierusalim, Mielul este lampa, iar Dumnezeu strălucește prin cetate către întregul pământ – și în acest fel El stăpânește.

Domnul Dumnezeu strălucește asupra noastră, strălucirea Sa este stăpânirea Sa directă și această lumină este răspândită prin cetatea Noului Ierusalim, adică prin noi; noi stăpânim națiunile prin faptul că suntem una cu Domnul care strălucește asupra lor.

Așadar, a trăi sub stăpânirea lui Dumnezeu înseamnă a trăi în lumină, a veni la lumină, a savura strălucirea Domnului, și a-L străluci spre alții.

Apoi în Apocalipsa 22:1 vedem că există un râu de apă al vieții care curge din tronul lui Dumnezeu și al Mielului, în mijlocul străzii. Un indiciu al faptului că trăim sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu este că simțim un râu care curge; bem din El și din ființa noastră cea mai interioară curg râuri de apă a vieții.

Există râuri de apă vie care curg în noi și din noi în timp ce trăim sub stăpânirea lui Dumnezeu; în această curgere a vieții, Dumnezeu cu toate bogățiile Sale este adus la noi și curge prin noi, iar autoritatea lui Dumnezeu este exercitată asupra noastră și prin noi.

Pe de o parte trăim conform intuiției duhului nostru, urmând simțul vieții; pe de altă parte, ceea ce se manifestă este că suntem în lumină, Domnul ca lumină strălucește prin noi, noi bem din apa vie și râul de apă curge prin noi!

Nu doar trăim o viață morală sau etică, ci există un râu care curge!

Nu numai că discernem binele de rău, dar calea noastră este tot mai strălucitoare până în miezul zilei, și sunt râuri de apă vie care curg din noi pentru a-i alimenta pe alții, aducându-i sub stăpânirea lui Dumnezeu în împărăția lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, venim la Tine ca să fim luminați de către Tine și ca să fim alimentați cu apa vie. Amin, Doamne, strălucește asupra noastră, în noi și prin noi; păstrează-ne întreaga ființă în lumină și calea noastră să fie din ce în ce mai strălucitoare până în zorii zilei. Venim la lumină ca să primim strălucirea Ta și Te lăsăm să strălucești prin noi înspre alții. Doamne, venim la Tine ca să bem din râul apei vieții, să fim aduși sub tronul lui Dumnezeu și din noi să curgă apă vie înspre alții! Amin, Doamne Isuse, fie ca să trăim sub stăpânirea lui Dumnezeu trăind conform intuiției conștiinței noastre și întreaga noastră ființă să fie în lumină și plină de resursa vieții!