să obținem premiul

Alergăm cursa creștină ca alergători pentru a finaliza cursa noastră și a primi premiul

13/11/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Trebuie să alergăm cursa creștină ca fiind alergători, atleți, până când ne terminăm cursa și îl primim pe Cristos ca coroană ca răsplată; trebuie să ne îndeplinim pe deplin slujba în slujba unică a economiei lui Dumnezeu. Amin!

Mulțumim Domnului că ne-a adus în această cursă minunată, cursa creștină, în care trebuie să alergăm cu perseverență până când primim premiul! Amin! Pe de o parte, noi credincioșii în Cristos trebuie să fim păstori și învățători, iar pe de altă parte trebuie să fim soldați în armata Domnului. Chiar mai mult, trebuie să fim alergători, cei care aleargă cursa creștină ca atleți, pentru a ne termina cursa și a primi premiul. Amin!

În calitate de învățători, trebuie să avem un bun depozit a cuvintelor sănătoase ale Domnului și să fim gata să-L administrăm pe Cristos altora, distribuindu-le bogățiile lui Cristos pentru ca și ei să câștige depozitul bun.

În calitate de soldați, am fost înrolați în armata Domnului de către Domnul Însuși, iar acum ducem lupta cea bună a credinței, ducând lupta în Trup împotriva vrăjmașului lui Dumnezeu. Ca soldați în armata Domnului, trebuie să lăsăm deoparte orice obstacol, fără a ne lăsa încurcați cu nimic din această viață.

Lucrurile acestei lumi și cele din această viață tind să ne încurce, să ne tragă în jos și să ne împiedice să fim pe deplin consacrați Domnului. Așa că trebuie să luptăm în Domnul, venind mereu la El și luându-L ca consacrarea noastră proaspătă, pentru ca El în noi să fie Cel care luptă războiul spiritual.

Trebuie să luptăm pentru timpul nostru cu Domnul. Fie ca să nu permitem nimic și nimănui să intre să ne tulbure sau să ne îndepărteze timpul cu Domnul. Și în timpul petrecut cu El, vrem să ne deschidem Domnului ca El să ne facă păstori și învățători și, de asemenea, soldați în armata Domnului, parte a Trupului lui Cristos care poartă armura lui Dumnezeu. Amin!

Ca soldați în armata Domnului, luptăm împotriva oricărei morți spirituale. Pur și simplu luptăm împotriva morții în toate formele ei. Satan atacă biserica prin intermediul morții, care este el însuși, dar dușmanul nu poate izbândi asupra bisericii zidite. Fie ca să rămânem în mijlocul vieții de biserică, zidiți cu Dumnezeu și, de asemenea, cu sfinții, ca să ducem războiul spiritual în Domnul și în Trup.

Când simțim că suntem împiedicați de ceva din această lume și nu putem scăpa, trebuie să venim pur și simplu la Domnul și, de asemenea, să venim la tovarășii noștri în Domnul, astfel încât Domnul să aibă o cale de a ne elibera pe noi, iar Trupul este alături de noi în această privință.

Alergăm cursa creștină ca alergători până când terminăm cursa și primim premiul

2 Tim. 2:5 menționează lupta la jocuri; dacă cineva intră în competiție la jocuri, nu este încoronat decât dacă se luptă în mod legal. Ca credincioși în Cristos, trebuie să alergăm cursa creștină în calitate de alergători, atleți, până când ne terminăm cursa, realizându-ne pe deplin slujba în slujba unică a economiei lui Dumnezeu, astfel încât să-L primim pe Cristos ca premiu (2 Tim. 2:5; 1 Cor. 9:24-26).

Cei care aleargă într-o cursă exercită un control strict asupra trupului lor în toate lucrurile. Ei exercită stăpânire de sine în toate lucrurile, pentru că vor să obțină coroana, premiul. Cu ceva vreme în urmă Jocurile Olimpice au avut loc în Franța și întreaga lume îi putea vedea pe acești atleți care s-au antrenat, s-au pregătit și s-au gătit pentru jocuri.

De-a lungul anului, ei au muncit din greu, exercitând un control strict asupra dietei, somnului și altor activități, astfel încât să poată alerga cursa fără nicio problemă până când ajung la obiectiv și obțin medalia de aur. Ei fac asta pentru a primi o coroană stricăcioasă, dar noi, în calitate de credincioși în Cristos, vom obține o coroană care nu se vestejește. dacă alergăm cursa creștină până când ne terminăm cursa.

Trebuie să ne supunem trupul și să-l facem un captiv cucerit pentru a ne sluji ca sclav pentru împlinirea scopului nostru sfânt; aceasta nu o facem prin efortul nostru, ci prin Duhul (Romani 8:13). Pe partea negativă, fugim de poftele tinereții (2 Tim. 2:22), iar pe partea pozitivă, Îl urmăm pe Cristos împreună cu sfinții pentru a-L câștiga și a-L obține ca coroană.

A fugi de poftele tinereții nu se referă doar la poftele din tinerețe; se referă la toate poftele, la toate lucrurile din această lume care fac apel la poftele noastre. Trebuie să fugim. Ca creștini, trebuie să fim stricți cu noi înșine. Să nu fim niciodată liberi, să nu găsim niciodată scuze pentru noi înșine și să nu ne considerăm niciodată o excepție.

Fie ca noi să nu fim liberi în căutarea pe Domnul și să funcționăm în viața de biserică. Mai degrabă, fie ca să alergăm în cursa creștină în calitate de alergători până când ne terminăm cursa, astfel încât să-L primim pe Cristos ca premiu, coroana.

Când un alergător este în cursă, nu are răbdare și nici nu vrea să se oprească și să bea ceva sau să îi ajute pe alții; mai degrabă, aleargă repede. La fel și noi, în cursa creștină, trebuie să alergăm ca alergători și să nu privim înapoi, să nu fim distrași de nimic și de nimeni altcineva, pentru că vrem să obținem coroana!

A alerga în cursa creștină ca alergători înseamnă a domni în viață. Trebuie să dorim să domnim în viață pentru Cristos peste tot ceea ce este negativ, astfel încât să-L putem obține pe Cristos ca răsplată.

Pentru a dobândi această experiență de a domni, trebuie mai întâi să ne dăm seama care este poziția noastră și apoi să avem dorința de a domni. Trebuie să ne dăm seama că suntem în poziţia de înălţare (Efeseni 2:6), pentru că Dumnezeu ne-a aşezat cu Cristos în locurile cerești. Trebuie să cunoaștem poziția înălțării, unde este Cristos și trebuie să rămânem în poziția înălțării.

Mai mult, trebuie să cunoaștem poziția ordinii, pentru că suntem membre ale Trupului lui Cristos, iar Dumnezeu a aranjat ca noi să fim în Trup. Când cunoaștem poziția de înălțare și poziția de ordine în Trip, putem exercita autoritatea Domnului și putem domni pentru Dumnezeu.

Pe măsură ce alergăm cursa creștină ca alergători pentru a obține coroana, Cristos ca răsplată, trebuie să domnim în viață. Trebuie să avem dorința de a domni în viață, adică de a domni în mod pozitiv și activ pentru Dumnezeu peste toate lucrurile. Când Îl întronăm pe Domnul în ființa noastră, când El domnește și stăpânește în noi, putem domni cu Dumnezeu și în Dumnezeu peste orice din vrăjmaș.

Dar dacă suntem ușuratici, dacă nu avem gândul sau dorința de a domni, nu vom domni automat pentru Domnul. Dacă nu suntem interesați să domnim în viață, dacă nu ne pasă de sfinții din biserică și nu suntem interesați de situațiile care au loc în viața de biserică, dușmanul poate intra și face mult rău.

În funcție de creșterea noastră în viață, suntem capabili să domnim, dar conform experienței noastre, s-ar putea să fim lași și să nu dorim să domnim, așa că nu exersăm autoritatea Domnului asupra dușmanului. Domnul să ne salveze de aceasta.

Fie ca noi să vedem poziția înălțării și să dorim să domnim pentru Dumnezeu și cu Dumnezeu peste orice este negativ, astfel încât să putem alerga în cursa creștină ca alergători și să-L obținem pe Cristos ca răsplată.

Când venim la adunările bisericii, nu ar trebui să fim acolo doar așteptând pasiv ca cineva să funcționeze și nici să funcționăm prea mult; mai degrabă, trebuie să fim mântuiți de a fi liberi și lași și, de asemenea, să fim eliberați de a fi prea mult și de a funcționa doar în măsura noastră. De atâtea ori întâlnirile par să fie slabe sau confuze, deoarece cei care au creștere în viață și maturitate în Domnul nu funcționează, în timp ce cei care nu sunt maturi funcționează și vorbesc, dar nu există prea multă savurare sau exersare. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să învățăm să ne exersăm stăpânire de sine strictă asupra noastră și, de asemenea, să ne exersăm duhul în adunările bisericii pentru a funcționa, a domni în viață și a elibera viața lui Dumnezeu prin rugăciunea, cântatul, lăudarea și împărtășirea noastră. Fie ca noi să fim un beneficiu pentru biserică prin funcția și trăirea noastră.

Doamne Isuse, vrem să alergăm cursa creștină ca alergători până când ne terminăm cursa și-L obținem pe Cristos ca premiu! Amin, Doamne, vrem să ne îndeplinim pe deplin slujba în slujba unică a economiei lui Dumnezeu, astfel încât să-L primim pe Cristos ca premiu. Ne exersăm duhul și ne exersăm pentru a ne supune trupul și a-l face un captiv cucerit pentru a ne sluji ca sclav pentru îndeplinirea scopului nostru sfânt. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a fi un singur duh cu Tine astăzi. Nu vrem să ne exersăm propriul efort, ci mai degrabă să fim în duh și să facem toate lucrurile după Duhul. Amin, Doamne Isuse, fie ca noi să fim cei care fugim de poftele tinereții și Îl urmărim pe Cristos împreună cu toți sfinții până când îl câștigăm pe Cristos ca răsplată. Dorim să împărățim în viață, Doamne, și Te lăudăm pentru că ne-ai adus acolo unde ești, în înălțare, pentru a domni și a stăpâni împreună cu Tine. Ne exersăm duhul și vrem să trăim în duh pentru ca duhul nostru să fie eliberat în adunările bisericii pentru a funcționa și a administra viața pentru zidirea bisericii!

Fiind hăruiți în Cristos pentru a ne sfârși cursa și a fi răsplătiți cu Cristos ca coroana noastră incoruptibilă

Pe măsură ce alergăm cursa creștină în calitate de alergători, trebuie să privim la Domnul pentru a primi harul Său în Cristos, pentru a termina cursa noastră și a-L primi pe Cristos ca coroana noastră care nu se vestejește. (Efeseni 1:6; 1 Cor. 9:24-27). Alergarea noastră în cursa creștină în calitate de alergători nu se face prin efortul nostru, energia, zelul, abilitatea și capacitatea noastră; este de la Domnul ca puterea, tăria și totul al nostru.

Pe de o parte, ne exersăm duhul și ne exersăm control asupra trupului nostru, astfel încât să putem alerga în cursa creștină ca alergători. Pe de altă parte, privim la Domnul și ne încredem în El, primind harul Său pentru a ne termina cursa, astfel încât să fim premiați în epoca următoare cu Cristos ca coroană care nu se vestejește! Amin!

Zi de zi trebuie să venim la Domnul și să-L savurăm ca har, primind de la El porția noastră de har ca provizia noastră zilnică pentru a alerga cursa. Pe măsură ce facem aceasta, pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul ca har și alergăm cursa creștină ca niște alergători, Domnul ne va duce și ne va duce până la capăt, pentru că El este Cel care conduce cursa în noi, iar El ne va aduce să ne terminăm cursa.

Alergătorii triumfători ai cursei creștine vor fi răsplătiți cu Cristos ca coroană care nu se vestejește. Cristos va fi cununa noastră a vieții (Apoc. 2:10; Iacov 1:12), coroana noastră a dreptății (2 Tim. 4:6-8), coroana noastră a sfințeniei (Exod. 28:36-38; 29: 6; cf. 1 Pet. 1:15-16). Aleluia, Cristos va fi premiul nostru ca coroana vieții, dreptății, sfințeniei și gloriei noastre!

Aceste articole sunt văzute atât la începutul Bibliei, cât și la sfârșitul cursei noastre creștine. În Geneza 3, omul a căzut și a fost restricționat de la pomul vieții de dreptatea, sfințenia și gloria lui Dumnezeu; calea către pomul vieții este blocată și păzită de aceste trei atribute ale lui Dumnezeu.

Vedem că un heruvim cu o sabie în flăcări a închis drumul către pomul vieții. Heruvimii reprezintă gloria lui Dumnezeu, sabia, dreptatea lui Dumnezeu și flacăra, sfințenia lui Dumnezeu. Dar slavă Domnului, atunci când a murit pe cruce, El a împlinit toate cerințele dreptății, sfințeniei și gloriei lui Dumnezeu și a deschis calea către pomul vieții!

Așa cum perdeaua din templu a fost ruptă de sus în jos pentru ca toți să intre în Sfânta Sfintelor în momentul morții Domnului, tot așa avem astăzi o cale nouă și vie deschisă prin moartea Domnului pe cruce pentru a veni înainte și a savura pomul vieții.

Fericiți cei care își spală hainele ca să aibă dreptul la pomul vieții! Astăzi avem dreptul să ne apropiem de Dumnezeu și să Îl savurăm pe Dumnezeu în Cristos ca viață. Și pe măsură ce Îl mâncăm pomul vieții, Cristos cu toate atributele Sale divine este distribuit în noi.

Pe măsură ce alergăm cursa creștină ca și alergători pentru a obține coroana, Domnul ni se adaugă ca dreptate, sfințenie și glorie până în punctul în care într-o zi dreptatea, sfințenia și gloria vor deveni coroana noastră! Minunat!

Chiar atributele lui Dumnezeu care au păzit pomul vieții împotriva omului căzut sunt acum distribuite în noi pe măsură ce mâncăm pomul vieții pentru a deveni dreptatea, sfințenia și gloria noastră (Apocalipsa 2:7; Geneza 3:24; 1 Cor. 1:30). Aleluia!

Acest lucru este pentru ca noi să-L etalăm ca înțelepciunea felurită a lui Dumnezeu pentru întregul univers! Slavă Domnului! Într-o zi, întregul univers se va uita la noi și va vedea că cei care odată au fost corupți, întinați, păcătoși și morți în păcate, sunt acum regenerați, transformați și conformați chipului lui Cristos și îl au pe Cristos ca coroană a vieții, dreptății, sfințeniei și gloriei!

Atributele lui Dumnezeu care ne-au exclus cândva de la pomul vieții sunt acum introduse în noi pentru a deveni parte a ființei noastre, până când îl vom avea pe Cristos ca coroana dreptății, sfințeniei și gloriei! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, privim către Tine să fim hăruiți cu harul Tău în Cristosul Preaiubit, astfel încât să putem termina cursa noastră şi să obţinem premiul. Amin, Doamne, vrem să alergăm cursa creștină ca niște alergători, savurându-Te ca har, astfel încât să Te putem trăi și să Te câștigăm la maxim. Aleluia, astăzi avem o cale de a-L savura pe Dumnezeu ca de viață, căci s-a deschis drumul către pomul vieții! Slavă Domnului, însăși atributele lui Dumnezeu care ne-au păzit pomul vieții ca oameni căzuți sunt acum distribuite în noi, în timp ce-L mâncăm pe Cristos ca pomul vieții! Aleluia! Doamne, ne deschidem astăzi distribuirii Tale divine. Ne deschidem să Te savurăm, să ne împărtășim din bogățiile Tale și să fim proaspăt infuzați cu Tine. Fie ca Tu să introduci în noi dreptatea, sfințenia și gloria Ta, astfel încât să fii etalat în biserică ca înțelepciunea felurită a lui Dumnezeu! Da, Doamne, alergăm cursa cu răbdare până când primim premiul, Cristosul lui Dumnezeu ca coroana noastră care nu se vestejește!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Run the Christian Race as Contenders to Finish our Course and Receive the Prize, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 3 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să plătim prețul pentru a merge din toată inima pe călătoria rânduită de Dumnezeu pentru noi până la sfârșit

04/10/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Ultima parte a călătoriei rânduită de Dumnezeu pentru fiecare dintre noi este cea mai dificilă parte a călătoriei, căci ceea ce contează nu este doar cum alergăm, ci și cum terminăm cursa; nu ar trebui să ne obosim, ci să alergăm cursa până la capăt. Amin!

În 1 Cor. 10:1-13 vedem că copiii lui Israel sunt un tip reprezentativ al bisericii; istoria și experiența lor sunt un avertisment și o încurajare pentru noi în viața noastră creștină.

Trebuie să fim încurajați și avertizați de tipul reprezentativ copiilor lui Israel, a căror călătorie către țara bună simbolizează cursa creștină către scopul nostru, Cristosul atotinclusiv.

Această porțiune din 1 Cor. 10 este o continuare a capitolului 9:24-25, unde Pavel spune că el aleargă cursa pentru a câștiga nu o coroană pieritoare, ci una nepieritoare.

Prin urmare, chiar s-a purtat aspru cu trupul ca să-l facă sclavul să ca nu cumva, după ce le-a predicat altora, să fie dezaprobat.

Trebuie să ne purtăm aspru cu trupul nostru și să-l facem sclavul nostru, supunându-l, astfel încât să putem alerga cursa cu răbdare și să terminăm cursa în mod glorios.

Când cineva aleargă o cursă, trebuie să nu acorde atenție lucrurilor din jurul său și nici dorințelor tripului său, ci cursei și cum să alerge mai repede.

Poate vrea să mănânce ceva sau poate vrea să doarmă mai mult, dar își limitează somnul și mâncatul, pentru că este un alergător în cursă.

Oamenii din această lume se poartă aspru cu trupul lor și sunt stricți cu ei înșiși pentru a obține o coroană coruptibilă, dar noi suntem aici pentru a obține o coroană necoruptibilă.

Copiii lui Israel călătoreau prin pustie și aceasta era călătoria lor stabilită de Domnul.

Cu toate acestea, ei nu au trăit pentru Domnul, nu L-au urmat absolut pe Domnul și au neglijat țelul lui Dumnezeu, așa că au fost disciplinați de Domnul. O, Doamne Isuse!

Noi, credincioșii în Cristos, am fost răscumpărați prin Cristos, eliberați din robia lui Satan și aduși să vedem revelația economiei lui Dumnezeu.

Totuși, s-ar putea să nu reușim să atingem țelul chemării lui Dumnezeu, adică să nu reușim să intrăm în stăpânirea țării noastre bune, Cristos, și să savurăm bogățiile Sale pentru împărăția lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi expresia Sa în acest epoca prezentă și participa la cea mai deplină savurare a lui Cristos în epoca împărăției (Filipeni 3:12-14; Mat. 25:21, 23). O, Doamne!

Dumnezeu are un scop și un țel; El vrea să ne conducă spre savurarea deplină a Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune.

Așa că trebuie să acordăm atenție acestui țel pentru a alerga în cursă.

Nu trebuie să ne complacem în ceea ce ne dorim și nici să zăbovim în experiențele trecute și în lucrile pozitive din trecut; ar trebui să uităm lucrurile care sunt în urmă și să ne întindem înainte spre ceea ce este înainte, pentru a-l câștiga pe Cristosul lui Dumnezeu!

Să plătim prețul pentru a merge din toată inima în călătoria rânduită de Dumnezeu pentru noi până la sfârșit

În Marcu 6:45-51 vedem cum Domnul i-a silit pe ucenicii Săi să urce în corabie și să meargă înainte pe partea cealaltă, spre Betsaida, în timp ce El a trimis mulțimile departe și El a rămas înapoi să se roage.

În timp ce vâsleau pe mare, a fost o furtună, iar vântul le era împotriva lor.

Domnul era singur pe țărm, în timp ce ei vâslau pe mare.

Apoi, la a patra strajă a nopții, Domnul Isus a venit la ei și a vrut să treacă pe lângă ei, dar ei L-au văzut și au strigat către El.

Când El a intrat cu ei în corabie, vântul a încetat și ei au ajuns pe malul celălalt.

Când Domnul nu era cu ei pe corabie, vânturile erau împotriva lor, iar ei erau aproape de sfârșitul călătoriei lor, dar nu știau asta, până când a venit Domnul.

Ultima parte a călătoriei rânduită de Dumnezeu pentru noi este cea mai dificilă parte. Fiecare dintre noi are o călătorie rânduită de Dumnezeu.

Domnul chiar ne obligă să mergem pe călătoria rânduită de Dumnezeu, așa cum Domnul Isus i-a silit pe ucenicii Săi să urce în barcă și să meargă pe partea cealaltă.

Suntem constrânși din toate părțile să mergem pe călătoria rânduită de Dumnezeu, pentru că dragostea lui Dumnezeu ne constrânge (2 Cor. 5:14).

Ceea ce este cel mai important în viața noastră creștină este să căutăm călătoria pe care Domnul ne-a rânduit-o și să o parcurgem cu credincioșie.

S-ar putea să știm care este această călătorie, dar s-ar putea să nu mergem pe ea; prin urmare, viața noastră poate fi plină de multă moarte duhuală, întuneric și restricție. O, Doamne!

Acesta este motivul pentru care de multe ori există dispute și conflicte în lucrarea lui Dumnezeu, pentru că nu mergem pe drumul rânduit de Dumnezeu pentru noi.

Trebuie să ne punem în mâna lui Dumnezeu într-un mod liniștit, răbdător, rugător, consacrat și ascultător și să căutăm din toată inima călăuzirea Sa.

Trebuie să fim dispuși să-L ascultăm și să acționăm numai în conformitate cu voia Sa.

Ar trebui să ne rugăm ca Domnul să ne descopere care este călătoria pe care El a desemnat-o pentru noi; apoi, ar trebui să plătim orice preț pentru a merge din toată inima pe ea. Amin!

Astăzi suntem în ultima parte a călătoriei rânduită de Dumnezeu pentru noi; suntem în cea de-a patra veghe a nopții, chiar înainte de venirea Domnului.

Vântul ne este contrar, marea este învolburată și se pare că avem furtună după furtună.

Nu trebuie să fim necăjiți sau dezamăgiți, pentru că Domnul Isus Se roagă pentru noi și în curând ni Se va arăta.

Nu ar trebui să ne oprim din vâslit și să lăsăm barca în derivă în funcție de vânt și valuri, pentru că acest lucru ne va duce din ce în ce mai departe de Dumnezeu și de țelul Lui.

Domnul va veni la noi în ceasul cel mai întunecat, în ultima veghe a nopții, în ultima parte a călătoriei pe care Dumnezeu ne-a rânduit-o.

Chiar dacă este dificil, trebuie să plătim prețul pentru a merge din toată inima pe cale.

Trebuie să fim dispuși să mergem pe călătoria pe care El ne-a desemnat-o până la sfârșit, consacrându-ne Domnului.

Când furtuna este grea și marea este împotriva noastră, putem să privim la Domnul și să-I permitem să vină în barca noastră. El este cu noi chiar acolo, în mijlocul furtunii.

El este pe munte, Se roagă și mijlocește pentru ca noi să ne terminăm cu succes cursa și El este și împreună cu noi, în mijlocul furtunilor, așteaptând să-L invităm în barca noastră.

Odată ce Domnul vine în barca noastră în mijlocul furtunii, furtuna s-a terminat și ajungem la destinație.

Un lucru important în viața creștină este să căutăm călătoria pe care Domnul a rânduit-o și să o parcurgem cu credincioșie.

Trebuie să găsim calea și să o umblăm cu credincioșie, chiar și din toată inima să-L urmăm pe Domnul pe această cale.

Fie ca noi să venim la Domnul din nou și din nou cu privire la acest lucru, deschizându-ne față de El și întrebându-L,

Doamne Isuse, vrem să căutăm călătoria pe care Dumnezeu ne-a rânduit-o și să mergem pe ea cu credincioșie. Dezvăluie-ne, Doamne, să vedem care este călătoria pe care ne-ai rânduit-o. Ne punem în mâinile lui Dumnezeu într-un mod liniștit, răbdător, rugător, consacrat și ascultător. Nu vrem să facem propria nostru cale sau să facem ceea ce credem că ar trebui să facem; pur și simplu vrem să căutăm din toată inima conducerea Ta și să urmăm calea pe care Tu ai rânduit-o pentru noi. Amin, Doamne, dezvăluie-ne călătoria pe care ne-ai desemnat-o și întărește-ne să plătim orice preț pentru a merge pe ea din toată inima! Slavă Domnului, Îl avem pe Cristos în ceruri mijlocind pentru noi, chiar și atunci când suntem în furtună! Îți mulțumim, Doamne, că mijlocești ca noi să ne terminăm cursa și să obținem premiul. Vrem să continuăm să vâslim prin furtună și Îți permitem să intri în barca noastră. Intră, Doamne, și fii împreună cu noi în furtună. Adu-ne până la capăt. Vrem să ne terminăm cursa și să obținem premiul!

Să nu devenim obosiți, ci să alergăm cursa până la capăt pentru a obține premiul

E îndurarea și harul Domnului că El ne-a arătat care este calea pe care Dumnezeu a rânduit ca noi să umblăm, cursa pe care El ne-a desemant-o.

Suntem încântați că suntem pe drumul corect, dar cum vom alerga la final rămâne de văzut.

Nu trebuie să presupunem că, dacă alergăm astăzi, vom alerga și atunci când Domnul Se va întoarce.

Prin îndurarea și harul Său, alergăm astăzi cursa și trebuie să continuăm să ne smerim în fața Domnului și să căutăm călătoria pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru ca noi să o parcurgem din toată inima.

În cazul ucenicilor din Marcu 6, se pare că Domnul a vrut să treacă pe lângă ei (v. 48), iar ei L-au rugat să intre în barca lor.

Se pare că Domnul n-ar fi avut nicio intenție să meargă la ucenici.

El le-a poruncit să meargă pe cealaltă parte, la Betsaida, și era pe cale să-i întâlnească acolo. Dacă nu ar urma călătoria rânduită de Dumnezeu, ei nu L-ar fi întâlnit.

Dacă au luat o întorsătură greșită și au mers pe o cale greșită, Domnul nu i-ar fi întâlnit când a venit.

Acest lucru este foarte serios. Dacă Domnul ne cheamă să facem ceva și alegem să facem altceva, s-ar putea ca Domnul să nu ne mai întâlnească înainte de vremea răpirii; s-ar putea să nu facă un ocol doar pentru a ne întâlni în călătoria greșită pe care noi alegem să o luăm.

Răpirea are loc de-a lungul căii pe care Domnul a rânduit-o. Dacă nu suntem acolo, vom rata răpirea.

Fiecare dintre noi trebuie să-și asume responsabilitatea în ce direcție ar trebui să mergem.

Pe măsură ce alergăm cursa, trebuie să nu obosim, leșinând în sufletul nostru din orice motiv (Evrei 12:3); mai degrabă, ar trebui să fim cei care alergăm cursa până la capăt.

Este ușor să oboseim, căci vântul ne este contrar, suntem în mijlocul furtunii și este ultima veghe al nopții; este întuneric, periculos și furtunos.

A fi obosit înseamnă a fi fără putere în suflet; totul pare a fi în zadar. Unii frați și surori au alergat cinci sau zece ani, apoi au simțit că nu pot continua.

Se pare că totul a fost în zadar, pentru că ei își văd foștii colegi de facultate devenind prosperi în lume, părând că se bucură de viața lor, în timp ce sfintii Îl urmăresc pe Domnul în viața de biserică.

Poate că am fost la instruirea cu timp integral, apoi ne uităm la foștii noștri colegi și vedem cum par să se bucure de viața în lume în timp ce noi suntem ca un predicator sărac; la un moment dat, s-ar putea să devenim obosiți și s-ar putea să nu avem putere, chiar gândindu-ne că totul este în zadar.

În astfel de situații trebuie să citim și să ne rugăm Mica 7:8, “Nu te bucura de mine, vrăjmașă, căci, chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăși; chiar dacă stau în întuneric, totuși Domnul este Lumina mea!”

Amin, deși cădem – și e adevărat, noi cădem, ne vom ridica și, deși suntem în întuneric – și ne găsim în întuneric, Dumnezeu este o lumină pentru noi.

Trebuie să avem un astfel de duh. Trebuie să ne îndreptăm privirea către Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre și trebuie să mergem pe călătoria rânduită de Dumnezeu pentru noi.

Chiar dacă suntem în ultima parte a călătoriei rânduită de Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, pe măsură ce ajungem la cea mai dificilă parte a călătoriei, trebuie să alergăm cursa cu perseverență până la capăt.

Cu toții avem nevoie de îndurarea Domnului în această privință și trebuie să ne încurajăm unii pe alții să alergăm la cursă.

Pe de o parte, ne adunăm împreună cu sfinții și ne încurajăm unii pe alții.

Pe de altă parte, fiecare dintre noi trebuie să caute călătoria pe care Domnul a rânduit-o și să o parcurgă cu credincioșie.

Și să nu obosim, leșinând în sufletele noastre; mai degrabă, ar trebui să fim cei care alergăm cursa până la capăt.

Nu trebuie să renunțăm sau să obosim.

Nu ar trebui să leșinăm în sufletul nostru, ci să ne întoarcem privirea către Isus și să alergăm cursa pusă înaintea noastră, astfel încât să putem termina cursa și să primim premiul!

Doamne Isuse, vrem să alergăm cursa cu răbdare, privind în țintă la Isus. Te căutăm, dragă Doamne, și căutăm să cunoaștem călătoria pe care Dumnezeu ne-a rânduit-o, ca să putem merge cu credincioșie în ea. Amin, Doamne, suntem atât de fericiți să fim aici în această călătorie către premiu, alergând cursa cu răbdare. Ne deschidem Ție. Salvează-ne de la a fi obosiți în timp ce alergăm cursa. Salvează-ne de a leșina în sufletul nostru din orice motiv. Să fim noi cei care alergăm cursa până la capăt! O, Doamne, vrem să privim țintă la Isus, așa cum ne aflăm în ultima parte a călătoriei. Amin, Doamne, chiar dacă epoca se întunecă și furtuna este mai puternică, vrem să ne întoarcem privirea către Isus și să alergăm cursa pusă înaintea noastră! Ne încredem în Tine, Doamne, și privim la Tine. Infuzează-ne cu Tine însuți ca să devuu credinta noastra. n, Doamne, chiar și atunci când falimentăm, vrem să ne ridicăm și să continuăm cursa! Chiar și atunci când suntem în întuneric, venim la Tine ca să Te avem ca lumină și să continuăm cursa cu credincioșie până la sfârșit! Da, Doamne, du-ne până la capăt în cursă, ca să putem declara ca și Pavel, mi-am terminat cursa!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Pay the Price to Wholeheartedly Walk on the Journey Ordained by God for us to the End, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta cea bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 2 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să-L urmărim pe Cristos înspre țel pentru a ajunge la extra-învierea dintre morți

23/11/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Rezultatul conformării cu moartea lui Cristos este că ajungem la extra-învierea dintre morți, ceea ce înseamnă că întreaga noastră ființă este înviată treptat și continuu (Fil. 3:10-11).

Apostolul Pavel a fost modelul nostru în Domnul; dorința sa era să fie găsit în Cristos, neavând propria dreptate, ci dreptatea care este prin credința în Cristos, dreptatea care este din Dumnezeu și bazată pe credință.

Adânc în interiorul lui Pavel exista o aspirație ca întreaga sa ființă să fie saturată cu Cristos, astfel încât să fie găsit în Cristos. El a vrut să fie găsit în Cristos în starea de a nu avea propria sa dreptate, ci dreptatea lui Dumnezeu, adică prin faptul de a-L lua pe Cristos ca dreptatea sa subiectivă, trăită la exterior.

El voia să-L cunoască pe Cristos într-un mod experimental; el a vrut să-L experimenteze pe Cristos și puterea învierii Sale și părtășia suferințelor Sale, fiind conformat morții Sale și să ajungă la extra-învierea dintre morți.

Pe de o parte, trebuie să avem excelența cunoașterii lui Cristos și, pe de altă parte, trebuie să avem cunoașterea experimentală a Sa. Aceasta înseamnă nu doar că trebuie să-L cunoaștem pe Cristos, ci să-L și câștigăm pe Cristos, adică să plătim prețul pentru a experimenta, a savura și a lua în posesie toate bogățiile Sale nepătrunse, plătind un preț.

Cu toții trebuie să-L cunoaștem pe Cristos experimentându-L, savurându-L, fiind una cu El și lăsându-L să trăiască în noi; în acest fel Îl vom cunoaște atât prin revelație, cât și prin experimentare.

Aspirația noastră ar trebui să fie la fel ca a lui Pavel, să cunoaștem puterea învierii lui Cristos și părtășia suferințelor Sale.

Duhul Îl are pe Cristos și învierea Sa constituite în El, iar acest Duh este contopit cu duhul nostru. Așadar, dacă astăzi ne punem pe noi înșine la o parte și rămânem sub moartea crucii, vom experimenta puterea învierii lui Cristos, iar acest lucru va fi pentru zidirea Trupului.

Mai întâi experimentăm puterea învierii lui Cristos și, prin această putere, suntem în stare să participăm la suferințele Sale; aceste suferințe sunt în principal pentru Trupul lui Cristos, biserica.

Moartea lui Cristos este matrița în care suntem puși, iar faptul de a fi conformați morții lui Cristos este baza experimentării lui Cristos.

De fapt, atunci când ne conformăm morții lui Cristos, Îl experimentăm pe Cristos în moartea Sa pentru eliberarea, împărțirea și multiplicarea vieții, iar Tatăl este glorificat.

Întreaga noastră ființă este înviată treptat până când ajungem la extra-învierea dintre morți

Rezultatul faptului de a fi conformați morții lui Cristos este că ajungem la extra-învierea dintre morți, care va fi un premiu pentru biruitori (Fil. 3:11).

Ce este această “extra-înviere dintre morți”? Este o înviere extraordinară, o extra-înviere, care va fi un premiu pentru sfinții biruitori.

Când Domnul se va întoarce, toți credincioșii care au murit în Cristos vor participa la învierea din morți (1 Tes. 4:16; 1 Corinteni 15:52); cu toate acestea, sfinții biruitori vor savura o porție extra, o porție remarcabilă a acestei învieri.

Aceasta este “învierea mai bună” menționată în Evrei 11:35, care nu este doar “întâia înviere” (Apocalipsa 20:4-6) sau “învierea pentru viață” (Ioan 5:28-29), ci și extra-învierea, învierea în care biruitorii Domnului vor primi răsplata împărăției pe care apostolul Pavel o căuta.

Cum putem ajunge la această extra-înviere dintre morți? Prin faptul că întreaga noastră ființă este înviată în mod treptat și continuu.

Mai întâi, prin regenerare, Dumnezeu înviază duhul nostru mortificat (Efeseni 2:5-6), iar apoi din duhul nostru El continuă să învieze sufletul nostru (Rom. 8:6) și chiar trupul nostru muritor (Rom. 8:11).

Trecem printr-un proces treptat și continuu de înviere până când întreaga noastră ființă – duh, suflet și trup – este pe deplin înviat din ființa noastră veche prin viața și cu viața Sa. Cu toții trebuie să fim în acest proces și cu toți trebuie să alergăm această cursă până când vom ajunge la extra-învierea dintre morți ca premiu.

Prin urmare, această extra-înviere ar trebui să fie țelul și destinația vieții noastre creștine. Putem atinge acest țel fiind conformați morții lui Cristos, trăind o viață crucificată; în moartea lui Cristos suntem procesați în înviere din vechea creație spre noua creație.

Extra-învierea este de fapt Cristos Însuși în calitate de Cel care a trecut prin moarte și a intrat în înviere. Extra-învierea este o înviere din vechea creația întru noua creație (2 Cor. 5:17; Gal. 6:15).

Pavel tânjea după acest lucru; el spera la acest lucru și urmărea acest lucru, căci dorea ca întreaga sa ființă să fie adusă în înviere. Trebuie să aducem această problemă la Domnul și să-I cerem să învie treptat și continuu întreaga noastră ființă, până când vom ajunge la extra-învierea din morți.

Noi nu știm unde suntem, dar El știe; trebuie să ne deschidem întreaga ființă spre El pentru a fi aduși la extra-învierea din morți. Mai devreme sau mai târziu, vom fi aduși în înviere; dacă va fi mai devreme, vom fi în sărbătoarea nunții și în împărăție; dar dacă va fi mai târziu, vom avea nevoie de 1000 de ani de pregătire.

Vrem să alegem să cooperăm cu operarea interioară a Domnului, să alegem să trăim o viață crucificată, astfel încât întreaga noastră ființă să fie adusă în înviere până când vom ajunge la extra-învierea din morți!

Doamne Isuse, adu-ne întreaga noastră ființă din vechea creație în noua creație și din orice lucru natural în înviere până când vom ajunge la extra-învierea dintre morți! Amin, Doamne, fie ca ființa noastră să fie înviată treptat și continuu până când vom ajunge la extra-învierea dintre morți! Suntem deschiși la experimentările de care avem nevoie pentru a putea fi aduși pe deplin în înviere, mai devreme decât mai târziu! Doamne, fie ca în fiecare zi să trăim o viață crucificată, astfel încât să fim aduși mai mult în înviere!

Îl urmărim pe Cristos Însuși și urmărim înspre țel să obținem premiul – câștigarea lui Cristos!

La fel ca Pavel, noi, în calitate de credincioși în Cristos, trebuie să-L urmărim pe Cristos și să “alergăm spre țel pentru a câștiga premiul” (Fil. 3:12, 14).

Care este țelul și care este premiul? Cristos este atât țelul, cât și premiul. Țelul este savurarea și câștigarea deplină a lui Cristos, iar premiul este cea mai mare savurare a lui Cristos în împărăția milenară ca răsplată pentru alergătorii biruitori ai cursei noutestamentare.

Pavel s-a exersat atât pentru a-L cunoaște pe Cristos, cât și pentru a-L experimenta și pentru a uita de lucrurile care se aflau în urmă și pentru a se întinde înainte către lucrurile care sunt în față.

Pentru a atinge țelul premiului, trebuie să ne exersăm să uităm de lucrurile din urmă și să ne întindem înainte spre lucrurile care sunt în față.

Pentru ca noi să avem extra-învierea dintre morți – porțiunea suplimentară a învierii – trebuie să-L urmărim pe Cristos, trebuie să alergăm cursa și trebuie să finalizăm cursa triumfători. Amin!

Pavel era un astfel de om; chiar spre sfârșitul vieții sale, când era deja un credincios matur și un apostol calificat, a considerat că nu ajunsese încă, ci mai degrabă, că nu era perfectat, dar L-a urmărit pe Cristos!

Noi suntem cei care încă nu am câștigat și care încă nu am fost perfectați, dar Îl urmărim pe Cristos! Am fost regenerați, dar nu suntem încă perfectați sau maturizați în viață.

Mai degrabă, nu considerăm că am câștigat sau că am ajuns, dar un singur lucru îl facem: uităm de lucrurile care sunt în urmă și ne întindem înainte către lucrurile care sunt în față! Amin!

Îl urmărim pe Cristos, vrem să-L câștigăm pe Cristos și urmărim înspre țel pentru a obține premiul, câștigarea deplină a lui Cristos!

Acest verb “a urmări” în limba greacă are aceeași rădăcină ca verbul “a persecuta.”

Înainte ca Pavel să fie mântuit, el L-a persecutat pe Cristos într-un mod negativ, dar după ce a fost mântuit, el L-a urmărit pe Cristos, adică L-a persecutat pe Cristos într-un mod pozitiv. A persecuta pe cineva înseamnă a-l deranja și a nu-l lăsa în pace.

Întreaga noastră ființă cu toată puterea noastră trebuie consumată în urmărirea lui Cristos. Trebuie să ne ridicăm și să-L urmărim pe Cristos Însuși – nimic altceva și pe nimeni altul decât pe Cristos – și trebuie să fim stârniți să-L căutăm chiar într-un mod persecutor.

Nu ar trebui să-L lăsăm pe Cristos să “ne scape”, ci să-L căutăm, să-L urmărim și să-L persecutăm într-un mod atât de pozitiv. Cristos ne-a apucat, iar acum noi Îl apucăm pe El; El ne-a câștigat, acum noi vrem să-L câștigăm.

Fie ca să fim cei care Îl urmărim pe Cristos Însuși, cei care urmărim atingerea țelului premiului, ca să fim socotiți vrednici de a ajunge la extra-învierea dintre morți!

Doamne Isuse, ne dăruim ca să Te urmăm și să Te câștigăm până în cel mai înalt grad. Stârnește-ne, Doamne, ca să Te căutăm în viața noastră de zi cu zi. Fie ca să nu fim mulțumiți cu simpla cunoaștere a Bibliei despre Cristos și despre scopul lui Dumnezeu, ci să urmărim înspre țel pentru a câștiga premiul, câștigarea și savurarea deplină a lui Cristos. Amin, Doamne, uităm de lucrurile care sunt în urmă și ne întindem înainte spre lucrurile care sunt în față, ca să-L urmărim pe Cristos pentru a-L câștiga până la cel mai înalt grad! O, Doamne, fie ca să avem o astfel de inimă, o astfel de urmărire și o astfel de experimentare, astfel încât să putem ajunge la extra-învierea dintre morți!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Pursuing Christ toward the Goal to Attain to the Out-Resurrection from the Dead (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 6 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.