să-L urmărim pe Cristos

Să-L urmărim pe Cristos înspre țel pentru a ajunge la extra-învierea dintre morți

23/11/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Rezultatul conformării cu moartea lui Cristos este că ajungem la extra-învierea dintre morți, ceea ce înseamnă că întreaga noastră ființă este înviată treptat și continuu (Fil. 3:10-11).

Apostolul Pavel a fost modelul nostru în Domnul; dorința sa era să fie găsit în Cristos, neavând propria dreptate, ci dreptatea care este prin credința în Cristos, dreptatea care este din Dumnezeu și bazată pe credință.

Adânc în interiorul lui Pavel exista o aspirație ca întreaga sa ființă să fie saturată cu Cristos, astfel încât să fie găsit în Cristos. El a vrut să fie găsit în Cristos în starea de a nu avea propria sa dreptate, ci dreptatea lui Dumnezeu, adică prin faptul de a-L lua pe Cristos ca dreptatea sa subiectivă, trăită la exterior.

El voia să-L cunoască pe Cristos într-un mod experimental; el a vrut să-L experimenteze pe Cristos și puterea învierii Sale și părtășia suferințelor Sale, fiind conformat morții Sale și să ajungă la extra-învierea dintre morți.

Pe de o parte, trebuie să avem excelența cunoașterii lui Cristos și, pe de altă parte, trebuie să avem cunoașterea experimentală a Sa. Aceasta înseamnă nu doar că trebuie să-L cunoaștem pe Cristos, ci să-L și câștigăm pe Cristos, adică să plătim prețul pentru a experimenta, a savura și a lua în posesie toate bogățiile Sale nepătrunse, plătind un preț.

Cu toții trebuie să-L cunoaștem pe Cristos experimentându-L, savurându-L, fiind una cu El și lăsându-L să trăiască în noi; în acest fel Îl vom cunoaște atât prin revelație, cât și prin experimentare.

Aspirația noastră ar trebui să fie la fel ca a lui Pavel, să cunoaștem puterea învierii lui Cristos și părtășia suferințelor Sale.

Duhul Îl are pe Cristos și învierea Sa constituite în El, iar acest Duh este contopit cu duhul nostru. Așadar, dacă astăzi ne punem pe noi înșine la o parte și rămânem sub moartea crucii, vom experimenta puterea învierii lui Cristos, iar acest lucru va fi pentru zidirea Trupului.

Mai întâi experimentăm puterea învierii lui Cristos și, prin această putere, suntem în stare să participăm la suferințele Sale; aceste suferințe sunt în principal pentru Trupul lui Cristos, biserica.

Moartea lui Cristos este matrița în care suntem puși, iar faptul de a fi conformați morții lui Cristos este baza experimentării lui Cristos.

De fapt, atunci când ne conformăm morții lui Cristos, Îl experimentăm pe Cristos în moartea Sa pentru eliberarea, împărțirea și multiplicarea vieții, iar Tatăl este glorificat.

Întreaga noastră ființă este înviată treptat până când ajungem la extra-învierea dintre morți

Rezultatul faptului de a fi conformați morții lui Cristos este că ajungem la extra-învierea dintre morți, care va fi un premiu pentru biruitori (Fil. 3:11).

Ce este această “extra-înviere dintre morți”? Este o înviere extraordinară, o extra-înviere, care va fi un premiu pentru sfinții biruitori.

Când Domnul se va întoarce, toți credincioșii care au murit în Cristos vor participa la învierea din morți (1 Tes. 4:16; 1 Corinteni 15:52); cu toate acestea, sfinții biruitori vor savura o porție extra, o porție remarcabilă a acestei învieri.

Aceasta este “învierea mai bună” menționată în Evrei 11:35, care nu este doar “întâia înviere” (Apocalipsa 20:4-6) sau “învierea pentru viață” (Ioan 5:28-29), ci și extra-învierea, învierea în care biruitorii Domnului vor primi răsplata împărăției pe care apostolul Pavel o căuta.

Cum putem ajunge la această extra-înviere dintre morți? Prin faptul că întreaga noastră ființă este înviată în mod treptat și continuu.

Mai întâi, prin regenerare, Dumnezeu înviază duhul nostru mortificat (Efeseni 2:5-6), iar apoi din duhul nostru El continuă să învieze sufletul nostru (Rom. 8:6) și chiar trupul nostru muritor (Rom. 8:11).

Trecem printr-un proces treptat și continuu de înviere până când întreaga noastră ființă – duh, suflet și trup – este pe deplin înviat din ființa noastră veche prin viața și cu viața Sa. Cu toții trebuie să fim în acest proces și cu toți trebuie să alergăm această cursă până când vom ajunge la extra-învierea dintre morți ca premiu.

Prin urmare, această extra-înviere ar trebui să fie țelul și destinația vieții noastre creștine. Putem atinge acest țel fiind conformați morții lui Cristos, trăind o viață crucificată; în moartea lui Cristos suntem procesați în înviere din vechea creație spre noua creație.

Extra-învierea este de fapt Cristos Însuși în calitate de Cel care a trecut prin moarte și a intrat în înviere. Extra-învierea este o înviere din vechea creația întru noua creație (2 Cor. 5:17; Gal. 6:15).

Pavel tânjea după acest lucru; el spera la acest lucru și urmărea acest lucru, căci dorea ca întreaga sa ființă să fie adusă în înviere. Trebuie să aducem această problemă la Domnul și să-I cerem să învie treptat și continuu întreaga noastră ființă, până când vom ajunge la extra-învierea din morți.

Noi nu știm unde suntem, dar El știe; trebuie să ne deschidem întreaga ființă spre El pentru a fi aduși la extra-învierea din morți. Mai devreme sau mai târziu, vom fi aduși în înviere; dacă va fi mai devreme, vom fi în sărbătoarea nunții și în împărăție; dar dacă va fi mai târziu, vom avea nevoie de 1000 de ani de pregătire.

Vrem să alegem să cooperăm cu operarea interioară a Domnului, să alegem să trăim o viață crucificată, astfel încât întreaga noastră ființă să fie adusă în înviere până când vom ajunge la extra-învierea din morți!

Doamne Isuse, adu-ne întreaga noastră ființă din vechea creație în noua creație și din orice lucru natural în înviere până când vom ajunge la extra-învierea dintre morți! Amin, Doamne, fie ca ființa noastră să fie înviată treptat și continuu până când vom ajunge la extra-învierea dintre morți! Suntem deschiși la experimentările de care avem nevoie pentru a putea fi aduși pe deplin în înviere, mai devreme decât mai târziu! Doamne, fie ca în fiecare zi să trăim o viață crucificată, astfel încât să fim aduși mai mult în înviere!

Îl urmărim pe Cristos Însuși și urmărim înspre țel să obținem premiul – câștigarea lui Cristos!

La fel ca Pavel, noi, în calitate de credincioși în Cristos, trebuie să-L urmărim pe Cristos și să “alergăm spre țel pentru a câștiga premiul” (Fil. 3:12, 14).

Care este țelul și care este premiul? Cristos este atât țelul, cât și premiul. Țelul este savurarea și câștigarea deplină a lui Cristos, iar premiul este cea mai mare savurare a lui Cristos în împărăția milenară ca răsplată pentru alergătorii biruitori ai cursei noutestamentare.

Pavel s-a exersat atât pentru a-L cunoaște pe Cristos, cât și pentru a-L experimenta și pentru a uita de lucrurile care se aflau în urmă și pentru a se întinde înainte către lucrurile care sunt în față.

Pentru a atinge țelul premiului, trebuie să ne exersăm să uităm de lucrurile din urmă și să ne întindem înainte spre lucrurile care sunt în față.

Pentru ca noi să avem extra-învierea dintre morți – porțiunea suplimentară a învierii – trebuie să-L urmărim pe Cristos, trebuie să alergăm cursa și trebuie să finalizăm cursa triumfători. Amin!

Pavel era un astfel de om; chiar spre sfârșitul vieții sale, când era deja un credincios matur și un apostol calificat, a considerat că nu ajunsese încă, ci mai degrabă, că nu era perfectat, dar L-a urmărit pe Cristos!

Noi suntem cei care încă nu am câștigat și care încă nu am fost perfectați, dar Îl urmărim pe Cristos! Am fost regenerați, dar nu suntem încă perfectați sau maturizați în viață.

Mai degrabă, nu considerăm că am câștigat sau că am ajuns, dar un singur lucru îl facem: uităm de lucrurile care sunt în urmă și ne întindem înainte către lucrurile care sunt în față! Amin!

Îl urmărim pe Cristos, vrem să-L câștigăm pe Cristos și urmărim înspre țel pentru a obține premiul, câștigarea deplină a lui Cristos!

Acest verb “a urmări” în limba greacă are aceeași rădăcină ca verbul “a persecuta.”

Înainte ca Pavel să fie mântuit, el L-a persecutat pe Cristos într-un mod negativ, dar după ce a fost mântuit, el L-a urmărit pe Cristos, adică L-a persecutat pe Cristos într-un mod pozitiv. A persecuta pe cineva înseamnă a-l deranja și a nu-l lăsa în pace.

Întreaga noastră ființă cu toată puterea noastră trebuie consumată în urmărirea lui Cristos. Trebuie să ne ridicăm și să-L urmărim pe Cristos Însuși – nimic altceva și pe nimeni altul decât pe Cristos – și trebuie să fim stârniți să-L căutăm chiar într-un mod persecutor.

Nu ar trebui să-L lăsăm pe Cristos să “ne scape”, ci să-L căutăm, să-L urmărim și să-L persecutăm într-un mod atât de pozitiv. Cristos ne-a apucat, iar acum noi Îl apucăm pe El; El ne-a câștigat, acum noi vrem să-L câștigăm.

Fie ca să fim cei care Îl urmărim pe Cristos Însuși, cei care urmărim atingerea țelului premiului, ca să fim socotiți vrednici de a ajunge la extra-învierea dintre morți!

Doamne Isuse, ne dăruim ca să Te urmăm și să Te câștigăm până în cel mai înalt grad. Stârnește-ne, Doamne, ca să Te căutăm în viața noastră de zi cu zi. Fie ca să nu fim mulțumiți cu simpla cunoaștere a Bibliei despre Cristos și despre scopul lui Dumnezeu, ci să urmărim înspre țel pentru a câștiga premiul, câștigarea și savurarea deplină a lui Cristos. Amin, Doamne, uităm de lucrurile care sunt în urmă și ne întindem înainte spre lucrurile care sunt în față, ca să-L urmărim pe Cristos pentru a-L câștiga până la cel mai înalt grad! O, Doamne, fie ca să avem o astfel de inimă, o astfel de urmărire și o astfel de experimentare, astfel încât să putem ajunge la extra-învierea dintre morți!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Pursuing Christ toward the Goal to Attain to the Out-Resurrection from the Dead (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 6 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Un nazireu este un om conform inimii lui Dumnezeu și unul care fuge de pofte ca să Îl urmărească pe Cristos

01/07/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Samuel era un nazireu, un om conform inimii lui Dumnezeu, pentru că inima lui Dumnezeu a fost reprodusă în el; Samson, pe de altă parte, a fost un exemplu negativ a ceea ce înseamnă a fi un nazireu.

Dorința lui Dumnezeu este ca tot poporul Său să fie nazirei, cei care văd dorința inimii Sale și sunt uniți cu El în Cuvântul Său pentru a îndeplini ceea ce este în inima Sa.

Există un contrast în Scripturi dintre acești doi nazirei – Samuel și Samson. Samuel este un model pozitiv al unui nazireu credincios, un om potrivit inimii lui Dumnezeu, în timp ce Samson a trăit după poftele lui.

Atât mama lui Samuel cât și mama lui Samson și-au consacrat propriul fiu Domnului chiar înainte de a se naște, și ei erau adevărați nazirei; cu toate acestea, ținea de fiecare dintre ei cât de mult erau una cu Domnul conform cuvântului Său.

Dumnezeu a motivat-o pe Ana să se roage pentru un fiu, iar nevoia Domnului de a avea un nazireu a fost satisfăcută de faptul ca Ana să aibă un fiu; ea nu numai că a obținut un fiu, dar ea l-a dat pe acest fiu Domnului pentru ca El să îl folosească în templu.

Mișcarea lui Dumnezeu cu răspunsul Său la rugăciunea Anei era să producă un nazireu care să fie absolut pentru împlinirea dorinței lui Dumnezeu. Când Samuel a început să slujească Domnului, el era un băiețel, dar el avea vorbirea și revelația lui Dumnezeu, el s-a oferit voluntar serviciului Domnului, și el a fost un om potrivit inimii lui Dumnezeu.

Samuel a fost una cu Dumnezeu pe pământ, iar când a slujit, el a fost Dumnezeu în acțiune, reprezentantul lui Dumnezeu din ceruri pentru a domni peste poporul Său pe pământ.

El a slujit ca un nazireu consacrat lui Dumnezeu în mod absolut pentru împlinirea de către Dumnezeu a economiei Sale, un voluntar care să înlocuiască orice servitor oficial și formal al lui Dumnezeu.

El a slujit ca preot plăcut lui Dumnezeu pentru a înlocui preoția degradată și învechită; el L-a onorat pe Dumnezeu prin serviciul său pentru Dumnezeu ca preot.

De asemenea, Samuel a slujit lui Dumnezeu și poporului Său ca profet; el a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu într-o perioadă când cuvântul lui Iehova era rar și viziunile nu erau răspândite. Pentru că era un om potrivit inimii lui Dumnezeu, Samuel iubea să petreacă timp cu Dumnezeu și avea vorbirea lui Dumnezeu pentru poporul Său.

Samuel a slujit, de asemenea, ca judecător în realitatea regalității, pentru a înlocui judecata poporului executată de vechea preoție.

În cele din urmă și mai presus de toate, Samuel a slujit ca un om al rugăciunii; el s-a rugat ca aleșii lui Dumnezeu să fie păstrați în calea lui Dumnezeu, astfel încât dorința și voia lui Dumnezeu să se poată împlini.

Samuel a fost un model pentru noi toți; el a fost modelul unui nazireu credincios, un om potrivit inimii lui Dumnezeu, unul care era pe deplin una cu Dumnezeu.

Un nazireu este un om conform inimii lui Dumnezeu care se îngrijește de interesul și împărăția Sa pe pământ

Samuel a fost un om potrivit inimii lui Dumnezeu; inima lui Dumnezeu a fost duplicată în el, iar el era pur și nepărtinitor.

El știa că în Dumnezeu exista o dorință pentru o împărăție; Dumnezeu a vrut ca împărăția Sa să fie adusă, dar nu prin Samuel, ci prin David, așa că Samuel a fost una cu Dumnezeu pentru asta.

Dacă am fi fost noi, am fi vrut să Îl ajutăm pe Dumnezeu să aducă împărăția, dar Samuel a fost pur și nepărtinitor, și nu a căutat niciodată să obțină ceva pentru sine.

Samuel nu avea inimă pentru altceva în afară de Dumnezeu și aleșii Săi; el și-a dat seama că Dumnezeu iubea Israelul, iar inima plină de dragoste a lui Dumnezeu pentru poporul Său a fost duplicată în el.

Acesta este genul de persoană care ar trebui să fim; ar trebui să fim un nazireu potrivit inimii lui Dumnezeu, având inima lui Dumnezeu duplicată în noi și având o inimă pură și unică înaintea lui Dumnezeu (vezi Mat. 5:8; 6:22-23; 2 Tim. 2:22).

Întreaga ființă și persoană a lui Samuel – nu numai ceea ce făcea, trăia și lucra – era în totalitate conform lui Dumnezeu; ființa sa și inima lui Dumnezeu erau una, așa că el a fost Dumnezeul care acționa pe pământ. Trebuie să-I cerem Domnului cu toată sinceritatea:

Doamne, fie ca inima noastră să fie un duplicat al inimii Tale. Fă-ne pe deplin una cu Tine în întreaga noastră ființă și persoană. Fie ca ceea ce facem, trăim, lucrăm și suntem să fie potrivite lui Dumnezeu: inima Ta să fie reprodusă în inima noastră, și fie ca noi să fim Dumnezeul care acționează pe acest pământ ca o parte a armatei Tale corporative a nazireilor!

Mintea lui Dumnezeu a fost gândirea lui Samuel; el nu a avut nici un alt gând sau considerație. Pentru că Samuel era un om după inima lui Dumnezeu, el se îngrijea numai de interesul lui Dumnezeu și de poporul Său; în același timp nu era egoist și niciodată nu a căutat să câștige ceva pentru el însuși.

Când inima lui Dumnezeu devine inima noastră și nu căutăm nimic pentru sine, ci numai interesul lui Dumnezeu și al poporului Său, vom fi puri în inimă pentru a căuta doar interesul lui Dumnezeu și binele poporului Său (vezi Mat. 16:24; Luca 9:23; 25).

Samuel nu avea inimă pentru altceva decât inima lui Dumnezeu și aleșii Săi; inima sa era o reflectare a inimii lui Dumnezeu, iar viața și lucrarea sa erau pentru împlinirea a ceea ce era în inima lui Dumnezeu.

Pentru că Samuel era un astfel de om, un om potrivit inimii lui Dumnezeu, un om care se îngrijea de interesul și de împărăția Sa pe pământ, el nu avea nici un gând să construiască o împărăție pentru descendenții săi.

Când fiii săi nu l-au urmat în judecarea poporului lui Israel în dreptate, a fost deschis ca Dumnezeu să facă alte aranjamente.

Pentru că Samuel avea o inimă pentru Dumnezeu și interesul Său pe pământ, a fost ușor ca Dumnezeu să aducă împărăția prin el; prin urmare, Samuel a fost cel care a schimbat epoca. Trebuie să Îi spunem lui Dumnezeu:

Doamne Isuse, fă-ne ca cei care sunt una cu Tine ca să schimbi această epocă! Fie ca inima noastră să fie o reflectare a inimii Tale în orice lucru. Mântuiește-te de orice căutare pentru sine; fie ca singura noastră căutare să fie după Tine, împărăția Ta și poporul Tău. Amin, Doamne, câștigă-ne ca nazireii de astăzi care sunt conform cu inima lui Dumnezeu, care se îngrijesc de interesul și împărăția Sa pe pământ!

Deși nu a fost ușor pentru Samuel să Îl stea pentru Dumnezeu în special în mediul său, el s-a îngrijit de interesul lui Dumnezeu și a schimbat epoca. Prin el, Dumnezeu a schimbat epoca din epoca judecătorilor în epoca împărăției, și acest lucru a avut loc deoarece Samuel era un nazireu, un om potrivit inimii lui Dumnezeu care se îngrijea de interesul și împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Potrivit Vechiului Testament, Samuel a fost pus în rând cu Moise în faptul de a fi pentru Dumnezeu și pentru interesul lui Dumnezeu (vezi Ier. 15:1).

Fie ca noi să fim astfel de oameni. Să fim sinceri cu Domnul și să Îi spunem:

Doamne, chiar dacă nu este ușor pentru noi să Te susținem în mediul nostru, totuși ne pasă de interesul Tău și dorim să fim oameni după inima lui Dumnezeu, cei care schimbă epoca. Ne dăruim pe noi înșine Ție, Doamne, ca să fim voluntarii Tăi de astăzi, cei care sunt una cu Tine pentru îndeplinirea scopului și a economiei Tale pe pământ!

Să fim conștienți de tacticile inamicului și să fugim de poftele tinereții pentru a-L urmări pe Cristos cu sfinții

Un alt nazireu din Vechiul Testament este Samson; el a fost consacrat lui Dumnezeu din pântecele mamei sale și avea o mare putere, dar el a fost un exemplu negativ de nazireu (Jud. 13:3-5; 1 Cor. 10:6).

Samson nu și-a prețuit jurământul de nazireu; el nu l-a luat în considerare. Trebuie să prețuim jurământul de nazirei, să-l luăm în considerare, să-l înnobilăm, și trebuie să păstrăm acest jurământ înaintea ochilor noștri în toate zilele vieții noastre.

Jurământul nostru de nazirei nu este doar o provocare temporară. Originea lui Samson a fost un miracol inițiat de apariția îngerului lui Iehova mamei sale (Jud. 13:3) și a fost sfințit în pântecele mamei sale pentru a fi un nazireu (v. 3, 5).

Pe măsură ce a crescut, Samson a fost curat și pur potrivit rânduielii lui Dumnezeu, iar când și-a început slujba, el a fost întărit de Duhul lui Dumnezeu ca Duhul Sfânt, economic (v. 25; 14:5-6, 19).

El s-a mișcat în Duhul de putere, dar nu avea Duhul vieții; el a fost puternic, dar cu el nu putem vedea nimic din viață.

El a avut Duhul lui Dumnezeu care a venit peste el să-l întărească pentru a învinge inamicul, dar nu vedem ca el să Îl fi contactat pe Dumnezeu sau să fi rămas în cuvântul Său. Mai degrabă, Samson a falimentat în faptul că nu L-a contactat pe Dumnezeu și mai ales a falimentat în complacerea în poftele cărnii (Jud. 14:1).

El nu era autentic în căutarea unei neveste; mai degrabă, contactul lui cu femeile era pentru a-și satisface poftele (v 1-3, 10-17; 16:1-20). Deoarece el a dat frâu liber poftelor sale atunci când contacta femeile, inamicul a folosit această slăbiciune pentru a-i înlătura jurământul de nazireu.

În Judecători 16, vedem că, atunci când era cu Delila, ea continua să îi preseze zilnic până când l-a epuizat.

Satan nu ne ia jurământul de nazireu dintr-o dată, cu o lovitură puternică; mai degrabă, el încearcă treptat să ne epuizeze, dezbrăcându-ne de consacrarea noastră și de dragostea noastră față de Domnul (vezi Dan. 7:25).

Delila l-a epuizat atât de mult cu cererea ei de a-i cunoaște sursa puterii încât sufletul său a obosit până la moarte și i-a spus secretul său.

Treptat, Satan vrea să ne epuizeze, înlăturându-ne de consacrarea noastră, până nu ne mai amintim jurământul nostru de nazireu.

Deși Samson a fost întărit de Dumnezeu, a fost vătămat până la maxim datorită complacerii în pofta sa. În cele din urmă, Iehova l-a părăsit și a avut la un sfârșit mizerabil, pentru că nu știa cum să își stăpânească pofta cărnii. O, Doamne Isuse!

Fie ca să fim conștienți de tacticile inamicului și să fim oameni după inima lui Dumnezeu, cei care Îl caută și Îl urmăresc! Iar atunci când vin poftele cărnii, să nu ne luptăm cu ele – mai degrabă să fugim de poftele cărnii și să-L urmărim pe Cristos împreună cu cei care Îi cheamă numele dintr-o inimă pură (2 Tim. 2:22).

Trebuie să ne dăm seama că, indiferent cât de mult Îl iubim pe Domnul, noi încă trebuie să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim împreună cu companionii din viața de biserică.

Din povestea lui Samson trebuie să ne dăm seama că un nazireu nu are nevoie de Duhul lui Dumnezeu să vină peste el (așa cum s-a întâmplat cu Samson, Jud. 14:6, 19), ci trebuie să fim un om potrivit inimii lui Dumnezeu, adică trebuie să avem o inimă care să reflecte inima lui Dumnezeu.

Nu trebuie să-i permitem dușmanului să ne epuizeze consacrarea noastră față de Domnul. Dacă simțim că acest lucru are loc, trebuie să mergem la Domnul și să ne separăm din nou înspre El, spunându-I:

Doamne Isuse, vrem să avem o nouă consacrare înspre Tine acum și în fiecare zi! Ne separăm înspre Tine să fim un om potrivit inimii lui Dumnezeu, un om al cărui inimă este o reflectare a inimii lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să fugim de poftele tinereții și să Te urmărim ca dreptate, credință, dragoste și pace împreună cu cei care cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură! Da, Doamne, păstrează-ne consacrarea proaspătă și nouă în fiecare zi și menține-ne în a te urmări atât personal cât și corporativ cu companionii noștri din viața de biserică!