să-L cunoaștem pe Dumnezeu

Să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca un Dumnezeu care Se ascunde: Îi place să lucreze în secret, nu în mod deschis

07/05/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos și oameni ai împărăției, trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca fiind un Dumnezeu care Se ascunde, căci, deși face nenumărate lucruri atât în exterior, cât și în viața noastră personală, El Se ascunde și face lucruri în secret, astfel încât nici măcar să nu ne dăm seama că face aceste lucruri. Ce Dumnezeu avem!

Mulți credincioși în Cristos Îl cunosc pe Dumnezeu ca fiind Cel Atotputernic și Cel Drept; mulți alți credincioși Îl cunosc pe Dumnezeu ca fiind Cel plin de compasiune și har. Dar cine Îl cunoaște pe Dumnezeu ca fiind Cel care Se ascunde? Cine Îl cunoaște pe Dumnezeu ca fiind Dumnezeul care face lucruri în secret, în culise, fără a fi ostentativ, într-un mod ascuns?

Îl putem cunoaște ca Domn și Mântuitor al nostru, putem savura bunătatea și harul Lui, dar nu-L vedem și nici nu ne putem da seama că Dumnezeu este un Dumnezeu care Se ascunde. În Isaia. 45:15 Isaia a exclamat: „Dar Tu ești un Dumnezeu care Te ascunzi, Tu, Dumnezeul lui Israel, Mântuitorule!”

El nu a spus aceasta pur și simplu dintr-o dată; mai degrabă, a privit faptele și a analizat situația, apoi a tras această concluzie. Isaia nu și-a imaginat doar niște lucruri sau nu a rostit niște cuvinte goale; rostirea lui s-a bazat pe acumularea de fapte.

El a văzut poporul lui Israel, și-a dat seama care este situația lor și a observat ce a făcut Dumnezeu pentru ei și printre ei. Chiar dacă Dumnezeu îi ajuta în mod activ și lucra în ascuns pentru a-i elibera și a-i aduce înapoi la Sine, El era totuși un Dumnezeu care Se ascunde.

Când vedem faptele lui Dumnezeu, când observăm ce se întâmplă în situația mondială, în viața de biserică și în viața noastră personală, nu putem decât să exclamăm: „O, Dumnezeule, Tu ești un Dumnezeu care Te ascunzi!”

Trăim o viață creștină și o viață de biserică sub mâna lui Dumnezeu, experimentăm ceva din Cristos și multe lucruri ni se întâmplă nouă și în jurul nostru; în toate aceste lucruri, deși Dumnezeu este atât de real pentru noi, El este și ascuns.

Dacă avem o perspectivă spirituală atunci când privim la situația lumii, la situația din viața de biserică și la propria noastră situație personală, ne dăm seama că Dumnezeu lucrează neîncetat, totuși El Se ascunde. Chiar dacă Dumnezeu face multe lucruri pentru noi și în jurul nostru, totuși noi nu-L putem vedea și nici nu Se manifestă vizibil.

El a făcut multe lucruri pentru poporul Său Israel, dar ei nu știau cine era făcătorul tuturor acestor lucruri. Fie ca noi să realizăm că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care Se ascunde. Fie ca noi să-L cunoaștem ca atare în viața noastră și în viața de biserică.

Trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca fiind Dumnezeul care Se ascunde: El face multe lucruri, totuși Se ascunde

Dumnezeu face nenumărate lucruri printre noi astăzi, atât în viața noastră personală, cât și în viața sfinților, totuși El Se ascunde. Poate că vrem ca Dumnezeu să Se arate, să manifeste ceea ce face și să vadă ce face și de ce o face, dar lui Dumnezeu îi place ascunderea.

Nouă ne place etalarea, dar Lui Îi place să Se ascundă. Nu putem fi mulțumiți fără manifestări exterioare, dar Dumnezeu nu le dorește. Vedem acest lucru, mai ales în exemplul lui Ilie, care a fost un om cu simțăminte similare cu ale noastre (Iacov 5:17).

Dumnezeu era cu el pe Muntele Carmel când focul s-a coborât peste jertfă și toată lumea și-a dat seama că Iehova este adevăratul Dumnezeu. Dar când Dumnezeu Și-a reținut prezența manifestată, Ilie nu a mai putut suporta; a devenit deprimat și s-a ascuns într-o peșteră din munți.

Istorisirea din 1 Împ. 19:9-18 este foarte interesantă și aplicabilă vieții noastre creștine de astăzi. Dumnezeu știa că Ilie voia ca El să fie un Dumnezeu care să Se manifeste; el nu își dăduse seama că Dumnezeu este un Dumnezeu care se ascunde.

Așa că Dumnezeu l-a întrebat: Ce faci aici, Ilie? Și Ilie I-a spus că toată lumea caută să-i ia viața pentru că el este de partea lui Dumnezeu. Dumnezeu cunoștea dificultatea lui Ilie; el dorea ca Dumnezeu să i se manifeste.

Așa că Dumnezeu i-a dat o demonstrație; s-a stârnit un vânt puternic, apoi a urmat un cutremur și apoi a fost un foc, dar Domnul nu era în vânt, în cutremur sau în foc. În cele din urmă, s-a auzit o voce blândă și liniștită, iar Domnul era în aceasta (v. 12).

Am putea dori ca Dumnezeu să Se manifeste ca un vânt puternic, ca un mare cutremur sau ca un foc mistuitor, dar nu acesta este locul unde se află El; El este un Dumnezeu care Se ascunde și este o voce blândă și liniștită chiar în noi, ca credincioși în Cristos. În acea voce blândă și liniștită, El ne conduce, El este cu noi și El face totul în noi și pentru noi.

Dumnezeu i-a răspuns lui Ilie și i-a spus că a păstrat pentru Sine șapte mii de persoane care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal. Dumnezeu era atât de ascuns încât activitatea Lui nu i-a fost făcută cunoscută lui Ilie decât la momentul potrivit.

Ilie i-a spus lui Dumnezeu că el era singurul credincios rămas, dar Dumnezeu i-a răspuns cu foarte multă blândețe lui Ilie spunând că și-a rezervat șapte mii de oameni care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal (1 Împ. 19:18; comp. cu Rom. 11:2-5).

Ilie calculase situația doar cu ceea ce putea vedea, dar Dumnezeu este un Dumnezeu care se ascunde; El își rezervase în secret șapte mii de biruitori care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal; activitatea lui Dumnezeu era atât de ascunsă încât nici măcar profetul Ilie nu știa nimic despre ea.

Trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca fiind un Dumnezeu care Se ascunde. Astăzi, în epoca Noului Testament, Dumnezeu vorbește poporului Său nu prin tunete sau printr-un foc mistuitor, ci cu blândețe și liniște, prin intermediul ungerii interioare (1 Ioan 2:27).

Așa ne vorbește El; Se ascunde și ne vorbește în interior. Ungerea este atât de slabă, atât de liniștită, încât uneori nu poate fi distinsă de propriile noastre sentimente sau gânduri. De multe ori este prea mult zgomot în jurul nostru și există multă tulburare în noi, iar zgomotul din afară și dinăuntru acoperă vorbirea interioară a Domnului.

Există un potop de gânduri pe care nu le putem controla, există poveri care ne apasă și s-ar putea chiar să fim atât de ocupați cu lucrurile Domnului și cu privire la biserică; în mijlocul tuturor acestora, trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca un Dumnezeu care se ascunde. De multe ori trebuie să lăsăm toate lucrurile la o parte și pur și simplu să-L contactăm pe Domnul pentru a-L cunoaște pe Cel care se ascunde.

Așa cum a spus psalmistul în Psalmul 62, sufletul nostru trebuie să aștepte în tăcere înaintea Domnului; nu doar gura noastră trebuie să tacă, ci sufletul nostru. Trebuie să-I cerem Domnului să ne ajute să ne liniștim sufletul, ca să-L putem cunoaște ca fiind Dumnezeul care se ascunde.

Când ne calmăm și ne liniștim sufletul (Psalmul 131:2), îl putem cunoaște pe Domnul ca fiind Cel care se ascunde. Când suntem liniștiți, putem ști că El este Dumnezeu (Psalmul 46:10). Dumnezeul nostru este Dumnezeu, dar El este un Dumnezeu care Se ascunde.

Poate că vrem ca El să facă una sau alta pentru noi și Îi putem cere să Se manifeste în cutare sau cutare situație, dar El Se ascunde. Fie ca noi să-L cunoaștem ca fiind o asemenea Persoană astăzi.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca un Dumnezeu care Se ascunde. Salvează-ne de la a avea dorința manifestării exterioare a lui Dumnezeu. Fie ca să învățăm să ne liniștim sufletul și să ne calmăm, astfel încât să-L putem cunoaște pe Dumnezeu ca fiind Cel care Se ascunde. Amin, Doamne, ne întoarcem inima către Tine. Fie ca să ne liniștim sufletul și să avem odihnă în inimă, astfel încât să Te putem vedea și să Te cunoaștem. Vrem să urmăm învățătura ungerii interioare, vocea mică și liniștită din duhul nostru care transmite ceea ce este în inima Ta pentru noi. O, Doamne, recunoaștem că Te cunoaștem ca fiind Cel Atotputernic și Cel plin de har și bunătate iubitoare, dar totuși nu Te cunoaștem atât de mult ca fiind Cel care Se ascunde! Fie ca să Te cunoaștem în acest fel. Fie ca să zăbovim înaintea Ta și să fim liniștiți, ca să știm că Tu ești Dumnezeu. Ne deschidem Ție, Doamne dragă: liniștește-ne gândurile, calmează-ne emoțiile și supune-ne voința, ca să Te putem cunoaște ca fiind Dumnezeul care Se ascunde!

Lui Dumnezeu îi place să lucreze în secret, nu pe față: El este un Dumnezeu care Se ascunde

Ceea ce Biblia dezvăluie despre Dumnezeu este că El are genul de temperament care nu-i place ostentația; Lui Dumnezeu îi place să lucreze în secret, nu pe față, căci El este un Dumnezeu care se ascunde (Matei 17:1-9; Ioan 20:14-17; Luca 24:13-37; Ioan 20:24-29; Isaia 39:2-8).

Lui Dumnezeu nu-i place etalarea vizibilă, pretențioasă, pentru ca alții să o vadă și pentru ca toată atenția să fie ațintită asupra Lui; El nu este așa.

De exemplu, după ce Domnul Isus S-a schimbat la față pe munte înaintea a trei dintre ucenicii Săi, El le-a cerut să nu spună altora acest lucru până când nu va învia. Acesta este temperamentul Lui. În ziua învierii Sale, El o vede pe Maria și vine la ea, totuși El este ascuns și ea nu își dă seama că este Domnul decât mai târziu. El părea a fi grădinarul pentru ea.

Domnul este cu noi astăzi, dar suntem complet inconștienți de prezența Lui. El a mers împreună cu cei doi ucenici la Emaus, un drum destul de lung, și li s-a alăturat în călătoria lor. Erau disperați și triști, totuși Domnul li s-a alăturat și le-a deschis Scripturile privitor la Sine. Nu li S-a revelat imediat; pur și simplu a deschis Scripturile și le-a deschis mintea, iar ei și-au dat seama că era Domnul chiar la sfârșit.

De multe ori Domnul ni se alătură călătoriei noastre în jos și departe de sfinți și de viața de biserică și ne vorbește cu blândețe, deschizându-ne Scripturile și chiar deschizându-ne înțelegerea până când ne dăm seama că este Domnul.

Poate că suntem triști și descurajați, dar Domnul se alătură slăbiciunii noastre și merge alături de noi, dezvăluindu-ne în același timp ceva din Sine. Ce Domn minunat este El!

1 Petru 1:8 spune în continuare: „pe care voi Îl iubiți fără să-L fi văzut, credeți în El fără să-L vedeți și vă bucurați cu o bucurie negrăită și strălucită.” Îl iubim, deși nu L-am văzut niciodată și ne bucurăm cu o bucurie negrăită și plină de slavă.

Este cu adevărat o minune și o taină că noi, credincioșii în Cristos, Îl iubim pe Acela pe care nu L-am văzut niciodată!

De la învierea Domnului, disciplina principală pentru noi, urmașii Săi, a venit pe linia cunoașterii lui Dumnezeu ca un Dumnezeu care Se ascunde. El ne învață în fiecare zi să trăim în prezența Sa nevăzută; El ni se poate revela ici și colo, dar de cele mai multe ori El este cu noi fără să ne dăm seama sau să simțim prezența Sa.

Această constituție divină de a fi un Dumnezeu care Se ascunde constituie o adevărată încercare pentru noi, chiar un test pentru noi. Totul din economia lui Dumnezeu, cu Cristos ca centralitate și universalitate, nu se află în domeniul văzut, ci în atmosfera și domeniul nevăzut al credinței (2 Corinteni 4:13, 16-18; 5:7; Evrei 11:1; Efeseni 3:17a; 1 Timotei 1:4b).

Totul despre Dumnezeu este ascuns și tainic, în domeniul credinței din duhul nostru. Dumnezeu este atât de ascuns încât El a creat universul și apoi S-a ascuns în el, iar mulți oameni s-ar putea să nici nu vadă că Dumnezeu a creat toate lucrurile.

Există o carte întreagă în Biblie care nu menționează deloc numele lui Dumnezeu; este cartea Estera. Deși Dumnezeu nu este menționat, această carte arată clar că Dumnezeu lucrează în culise, într-un mod ascuns, pentru a avea grijă de poporul Său.

Însuși Dumnezeul care a ales Israelul ca ales al Său a devenit un Dumnezeu ascuns pentru a avea grijă de ei în secret și pentru a-i salva în mod deschis, în timp ce acționa în secret în timpul captivității lor printre națiunile neamurilor. Fie ca noi să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca fiind un Dumnezeu care Se ascunde.

Fie ca noi să Îl savurăm și să ne împărtășim din El în duhul nostru și fie ca noi să avem încredere în El că El este acolo, în secret, lucrând toate lucrurile spre binele nostru, pentru ca noi să fim conformați chipului lui Cristos.

Dumnezeu este refugiul și puterea noastră și ne putem întoarce către El în necazul nostru pentru a-L găsi (Psalmul 46:1).Chiar dacă apele mării vuiesc și spumează, chiar dacă munții se clatină de umflarea ei, există un râu care înveselește cetatea lui Dumnezeu, locul sfânt al corturilor Celui Preaînalt; Dumnezeu este în mijlocul ei și ea nu se va clătina (v. 3-6).

Dumnezeu ne ajută dimineața, chiar dacă totul în jurul nostru pare să se destrame și ne hrănește pe tot parcursul zilei cu un râu de apă a vieții. Cât de mult Îi mulțumim Domnului că El lucrează în secret și este un Dumnezeu care Se ascunde!

Chiar dacă unii dintre noi au părăsit viața de biserică, chiar și unii care au fost crescuți în viața de biserică de la o vârstă fragedă, noi credem că Dumnezeul care Se ascunde lucrează în secret pentru a-i recâștiga și a-i aduce înapoi la savurarea Sa.

Ne putem ruga pentru ei și se pare că, cu cât ne rugăm mai mult, cu atât situația lor se înrăutățește. Se pare că, cu cât ne rugăm mai mult pentru unii să se întoarcă la Domnul, cu atât aleargă mai departe.

Dar, ani mai târziu, ei se întorc la Domnul; Chiar dacă aleargă încoace și încolo, Domnul este chiar acolo cu ei și îi atrage înapoi (vezi Psalmul 139).

Fie ca noi să trăim înaintea Domnului ca un astfel de Dumnezeu și să-L cunoaștem ca Dumnezeul care Se ascunde.

Doamne Isuse, fie ca să ne dăm seama că Tu ești un Dumnezeu care Se ascunde. Fie ca să ne dăm seama că Îți place să lucrezi în secret, mai degrabă decât în mod deschis. O, Doamne, deși nu Te-am văzut niciodată, Te iubim! Deși nu Te vedem în prezent, credem în Tine și ne bucurăm de o bucurie nespusă și plină de glorie! Ce minune și ce mister este că noi, credincioșii în Cristos, credem în Cineva și Îl iubim pe Cineva pe care nu L-am văzut niciodată! Amin, Doamne, fie ca să Te cunoaștem ca fiind Dumnezeul care Se ascunde și fie ca să avem încredere că Tu lucrezi mereu. Fie ca să nu dorim să vedem mai mult din faptele Tale exterioare, ci mai degrabă să ne încredem în Tine ca fiind Cel care Se ascunde și face lucruri în secret. Aleluia, tot ce ține de economia lui Dumnezeu, cu Cristos ca centralitate și universalitate, nu se află în domeniul văzut, ci în atmosfera și domeniul nevăzut al credinței! Îți mulțumim, Doamne, că ești cu noi acolo unde trebuie să facem toate lucrurile pentru noi și în noi, chiar dacă s-ar putea să nu le vedem! Te iubim ca fiind Cel care Se ascunde! Avem încredere în Tine și ne dăm Ție azi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Know God as a God who Hides Himself: He likes to work Secretly rather than Openly, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 2 (Să trăim viața împărăției prin faptul că trăim o viață ascunsă) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Credința este o capacitate de substanțiere ca noi să-L savurăm Dumnezeu și să-L infuzăm pe El în alții

03/10/2024 by Credincios in Cristos 4 Comments

Credința este o capacitate de substanțiere infuzată în noi de Domnul atunci când credem în El; trăim prin credință, nu după înfățișare și privim lucrurile care nu se văd, care sunt eterne, nu lucrurile care se văd, care sunt temporare. Amin!

Credința este ca un al șaselea simț care ne-a fost împărțit în momentul regenerării noastre.

Credința nu este ceva pe care unii oameni îl obțin pentru că lucrează cu adevărat din greu pentru a crede ceea ce spune Biblia și nici nu este ceva ce putem produce noi.

Suntem infuzați cu credință prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu.

De exemplu, Avraam era un păgân care trăia într-o țară păgână, dar Dumnezeul gloriei i s-a arătat și nu i-a putut rezista lui Dumnezeu; el i-a răspuns lui Dumnezeu având credinţă.

Această credință, pe care Dumnezeu a infuzat-o în el pentru a deveni credința lui, i-a fost socotită ca fiind dreptate.

În mod asemănător atât de mulți alții din Vechiul Testament, când au avut apariția lui Dumnezeu și vorbirea Lui, când Duhul Sfânt s-a mișcat asupra lor și le-a descoperit lucruri despre Dumnezeu, ei nu I s-au putut împotrivi lui Dumnezeu: pur și simplu au avut credință.

În Noul Testament, îl vedem pe Pavel care a fost un persecutor înverșunat al credincioșilor în Cristos, urmașii lui Isus.

Deși respira moarte față de ei, Dumnezeu S-a îndurat de el și Domnul Isus i s-a arătat.

El a fost convertit la Cristos pur și simplu prin faptul că Domnul i-a apărut.

Când Dumnezeu ni se arată prin cuvântul Său, când vedem frumusețea lui Isus Cristos, pur și simplu Îi răspundem crezând în El.

Acest lucru nu este de la noi – este Domnul Însuși care vine la noi pentru a ne infuza cu Sine, iar aceasta devine capacitatea noastră de a crede.

Cu toții putem depune mărturie despre asta.

Ori de câte ori venim la Domnul în cuvântul Său și avem strălucirea Lui, apariția Lui, suntem infuzați cu credință.

Această infuzie nu este doar o dată pentru totdeauna; trebuie să petrecem zilnic timp cu Domnul în Cuvântul Său pentru a fi infuzați cu El ca credință.

Viața noastră creștină este o viață de credință, o umblare prin credință și o cursă care este în credință.

Suntem acum pe cursa creștină, pe calea credinței și nu umblăm prin vedere, nici după înfățișare, ci prin credință.

Deoarece credința este ceva cu care Dumnezeu ne infuzează prin apariția Lui față de noi, nu-i putem judeca pe alții pentru că nu au credință.

Trebuie doar să ne rugăm pentru ei și să învățăm să le slujim ceva din Cristos, astfel încât și ei să-l poată vedea pe minunatul Isus care este întronat în ceruri, încununat cu slavă și cinste.

Când Îl vedem, când Îl privim pe Domnul Isus, suntem infuzați cu credință pentru a merge mai departe cu Domnul pe calea creștină și putem alerga cursa cu răbdare, pentru că Cristos Însuși în noi este capabil să alerge cursa. Aleluia!

Credința este în duhul nostru ca o abilitate de substanțiere ca să-L cunoaște pe Dumnezeu și să trăim în domeniul lucrurilor nevăzute

Ce este credința? Cum de unii oameni au credință în timp ce alții nu o au? Cum se face că uneori avem credință și alteori nu avem credință?

Credința este o capacitate de substanțiere; credinţa este capacitatea prin care substanțiem lucrurile nevăzute şi lucrurile în care nădăjduim (Evrei 11:1).

Credința nu este de la noi înșine; nu avem credință în noi când ne naștem din părinții noștri. Credința vine prin auzirea cuvântului lui Dumnezeu, a evangheliei (Romani 10:17).

Noi, credincioșii în Cristos, avem acest al șaselea simț, credința noastră, care este o capacitate de substanțiere pentru noi de a substanția tot ceea ce este de la Dumnezeu și din economia lui Dumnezeu.

Credința este substanțierea lucrurilor sperate, convingerea lucrurilor nevăzute. Și credința este în duhul nostru, nu în mintea noastră, în emoțiile noastre sau în voința noastră. Avem un duh de credință.

2 Cor. 4:13 spune că credem, de aceea vorbim, pentru că avem același duh de credință.

Trebuie să ne exersăm duhul de credință, duhul nostru contopit, pentru a crede și a vorbi lucrurile pe care le-am experimentat din Domnul.

Așa cum ne exersăm gura pentru a mânca mâncare și ochii noștri pentru a vedea lucrurile, tot așa trebuie să ne exersăm duhul de credință, capacitatea noastră de substanțiere, pentru a substanția ce este Dumnezeu, ce dorește El și caree este economia Sa.

Dar credința nu este în noi; trebuie să ne exersăm duhul de credință pentru a avea credință.

Credința vine de la Domnul; ori de câte ori ne întoarcem la Domnul chemând numele Lui, rugându-ne și având părtășie cu El, suntem infuzați cu Cristos ca credință.

Apoi, prin acest duh de credință, suntem capabili să credem și să vorbim și să declarăm.

Viața creștină este o viață de credință, o viață de a-L savura pe Domnul în duhul contopit și de a ne exercita capacitatea de substanțiere pentru a substanția tot ceea ce este Dumnezeu în Cristos ca Duh pentru noi și pentru noi.

Credința este în duhul nostru, care este contopit cu Duhul Sfânt (1 Cor. 6:17).

Trebuie să avem grijă de Dumnezeul viu ca Duhul din duhul nostru, umblând conform duhului nostru contopit (Romani 8:4); acestea sunt lucruri nevăzute, lucruri din duh.

Prin credință, substanțiem lucrurile nevăzute, lucrurile din domeniul divin.

A substanția lucrurile din domeniul fizic nu este dificil: pur și simplu ne exersăm cele cinci simțuri fizice.

Pentru a substanția lucrurile din domeniul psihologic, avem mintea, emoția și voința noastră, iar aceste lucruri sunt făcute reale pentru noi prin intermediul simțurilor sufletului nostru.

Dar pentru ca noi să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să-L savurăm pe Dumnezeu, să-L contactăm pe Dumnezeu, să-L experimentam pe Dumnezeu și să fim una cu Dumnezeu pentru împlinirea scopului Său, trebuie să ne exersăm duhul de credință.

Trebuie să ne exersăm din ce în ce mai mult capacitatea de substanțiere în duhul nostru – credința noastră, venind la Domnul din nou și din nou.

Viața noastră de zi cu zi ar trebui să fie prin credință, nu prin vedere.

Noi nu luăm în considerare lucrurile care se văd, ci cele care nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt temporare, dar cele care nu se văd sunt eterne (2 Cor. 4:18).

Banii, prosperitatea și posesiunile sunt lucruri văzute și sunt temporare; sunt azi aici și mâine au dispărut.

Dacă ne concentrăm pe lucrurile văzute, suntem cei mai mizerabili persoane.

Dar dacă ne exersăm duhul de credință pentru a avea capacitatea de substanțiere de a substanția ceea ce este din Dumnezeu în domeniul lucrurilor nevăzute, suntem cei mai fericiți oameni, pentru că savurăm și atingem ceva din eternitate.

Ceea ce ochii noștri pot vedea este foarte limitat. Ceea ce urechile noastre pot auzi este destul de limitat. Chiar și lucrurile la care ne putem gândi sunt limitate.

Dar ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru noi este nelimitat și totul este în domeniul credinței noastre; prin urmare, trebuie să ne exersăm duhul de credință, capacitatea noastră de substanțiere.

Când ne exersăm duhul de credință, Duhul din duhul nostru ne conduce să cercetăm lucrurile lui Dumnezeu, lucrurile eterne ale lui Dumnezeu, astfel încât să savurăm și să ne împărtășim din ceea ce este Dumnezeu.

Adâncurile lui Dumnezeu ne sunt descoperite pe măsură ce ne exersăm duhul de credință.

Toate promisiunile lui Dumnezeu, țelul Său glorios, împărăția Sa și răsplata Lui sunt făcute reale pentru noi prin intermediul capacității de substanțiere pe care o avem în duhul nostru de credință.

Viața noastră creștină ar trebui să fie o astfel de viață, o viață a lucrurilor nevăzute, nu a lucrurilor care se văd (Rom. 8:24-25; Evrei 11:27; 1 Pet. 1:8; Gal. 6:10).

Cristos este o persoană pe care nu L-am văzut cu ochii, nici pe care nu L-am atins cu mâinile sau pe care nu l-am simțit cu emoțiile noastre, dar Îl iubim și exultăm de bucurie nespusă și plină de glorie! Amin!

Ori de câte ori lăsăm lucrurile nevăzute și ne concentrăm asupra lucrurilor care sunt văzute, suntem în degradare.

Degradarea bisericii este degradarea de la lucrurile nevăzute la cele văzute; recâștigarea Domnului este să-și recâștige biserica de la lucrurile văzute până la cele nevăzute (Ioan 20:25; 2 Cor. 5:7; Rom. 8:24-25; 1 Pet. 1:8).

Ne putem concentra pe multe lucruri care sunt atât de necesare în domeniul văzut, dar dacă pierdem din vedere domeniul nevăzut și nu ne exersăm duhul de credință, capacitatea noastră de substanțiere, suntem în degradare.

Fie ca noi să învățăm să ne exersăm duhul de credință și să umblăm prin credință, nu prin ceea ce vedem (2 Cor. 5:7).

Am fost mântuiți prin credință (Efeseni 2:8), iar această credință ne-a făcut să experimentăm nașterea divină cu viața divină.

Acum învățăm să ne exersăm duhul de credință pentru a substanția lucrurile lui Dumnezeu și ale economiei Sale și trăim o viață prin credință prin exersarea duhului nostru de credință, a capacității noastre de substanțiere.

Prin intermediul acestei capacități de substanțiere, suntem capabili să simțim viața divină invizibilă din noi.

Doamne Isuse, mulțumim că ne-ai regenerat cu viața Ta și ne-ai infuzat cu credință, ca să putem ști cine ești Tu și care este scopul Tău pentru noi. Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, avem un duh de credință, o capacitate de substanțiere prin care substanțiem ceea ce este de la Dumnezeu! Amin, Doamne, ne exersăm duhul de credință pentru a crede și a vorbi ceea ce vedem de la Tine și Te savurăm. Vrem să trăim o viață a lucrurilor nevăzute, o viață de substanțiere a ceea ce este de la Dumnezeu, savurând ceea ce este Dumnezeu pentru noi și trăind ceea ce Dumnezeu în Cristos ca Duh în duhul nostru este în noi. Doamne Isuse, Te iubim! Deși nu Te-am văzut niciodată cu ochii noștri fizici și nici nu Te-am simțit cu emoțiile noastre sau Te-am atins cu mâinile noastre, Te iubim! Îl iubim pe Cel nevăzut, căci El ni s-a arătat și ne-a infuzat cu credință! Slavă Domnului, avem în noi o capacitate de substanțiere pentru a substanția lucrurile nevăzute, lucrurile vieții divine și ale lui Dumnezeu și să fim convinși de lucrurile în care sperăm! Slavă Domnului pentru duhul nostru de credință!

Să ne exersăm duhului nostru de credință pentru a predica evanghelia și pentru a-i infuza pe alții cu Dumnezeu ca credință

Cum am dobândit noi creștinii credință? Cum pot creștinii să aibă credință, în timp ce cei din jurul lor nu o au?

Este prin privirea țintă la Isus. Când privim la Isus, El ne infuzeasă cu Sine însuși ca credință, ca element de credință.

Cristos devine credința noastră.

Când privim de la toate lucrurile către Isus, suntem infuzați cu El ca credință și avem capacitatea de substanțiere care ne face real ceea ce este despre Dumnezeu și viața Sa divină (Evrei 12:2).

Am câștigat acest simț de substanțiere, această capacitate de substanțiere, prin auzirea evangheliei.

Când ne-a fost predicată Evanghelia, credința a fost infuzată în noi. A crede în Domnul este o reacție la atracția Lui cerească prin evanghelie.

Evanghelia nu este doar o declarație a scopului lui Dumnezeu și o chemare la pocăință; evanghelia este o infuzie a ceea ce este Dumnezeu în ascultători.

După ce am crezut în Domnul Isus, noi, creștinii, învățăm să fim una cu El prin exersarea duhului nostru de credință pentru a predica evanghelia pentru a-i infuza pe alții cu Dumnezeu ca credință. Amin!

Predicarea corectă a evangheliei nu este ceva ce ține de a-i învăța pe alții despre Dumnezeu sau de a-i convinge de păcatul lor sau de judecata viitoare.

Predicarea corectă a evangheliei este ceva ce ține de a infuza ceea ce este de la Dumnezeu în cei care aud.

Prin urmare, înainte de a putea predica evanghelia, trebuie să venim la Domnul, să-L savurăm pe El și să fim plini de El.

Trebuie să ne exersăm capacitatea de substanțiere de a ne împărtăși din ceea ce este de la Dumnezeu și de a fi saturați cu El.

Apoi, vom avea ceva din El de împărțit altora.

Este ca și cum suntem încărcați cu electricitatea cerească și când predicăm evanghelia prin exersarea duhului nostru de credință, îi conectăm pe alții la această electricitate cerească.

Ascultătorii pot clătina din cap și nu reacționează într-un mod pozitiv, dar atâta timp cât ne exersăm duhul de credință pentru a vorbi ceva despre Cristos, Dumnezeu este infuzat în ei.

Ei pot chiar să respingă ceea ce vorbim și s-ar putea să lupte cu el, dar în adâncul lor sunt convinși și atinși.

Cei care aud pot crede că este o prostie să creadă, pentru că sunt atât de multe lucruri care nu au sens pentru mintea lor, dar ceva din Dumnezeu este infuzat în ei prin predicarea evangheliei.

În cele din urmă, ei vor reacționa și vor spune: Doamne Isuse, mulțumesc. Ești atât de bun. Cred în Tine ca Mântuitor al meu.

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să ne exersăm duhul de credință pentru a fi mai întâi umpluți de Domnul și de tot ceea ce este El, și apoi să vorbim altora ceva despre Cristos, astfel încât Dumnezeu să poată fi infuzat în ei ca credință.

Nu ar trebui să fim intimidați de răspunsul lor sau de lipsa lor de răspuns; ar trebui pur și simplu să vorbim cuvântul lui Dumnezeu pentru ca Cristos să fie infuzat în ei. Și ar trebui să ne rugăm pentru ei.

Biserica trebuie să dedice mult timp rugăciunii pentru predicarea evangheliei.

Trebuie să ne rugăm pentru atât de mulți din jurul nostru pentru a primi capacitatea de substanțiere pentru ca ei să savureze lucrurile nevăzute și să fie convinși de lucrurile la care au sperat.

Cu cât ne rugăm mai mult pentru evanghelie, cu atât ne cufundăm mai mult în Dumnezeu prin rugăciune, cu atât vom fi mai fermecați când vorbim altora despre Domnul.

Domnul Isus nu a fost un om atrăgător în exterior, dar era un farmec de nedescris în privința Lui, pentru că El L-a exprimat pe Dumnezeul bogat în atributele Sale îmbelșugate prin virtuțile Sale umane aromate (Matei 14:14; Marcu 6:34; Mat. 15:32).

Când ne exersăm duhul de credință și Îl savurăm pe Dumnezeu, suntem plini de farmecul ceresc și, când vorbim altora, ei vor fi atrași de Cristosul care este în noi.

Alții vor fi fermecați când ne vor asculta; nu noi îi vom fermeca, ci Domnul îi va atrage la Sine. Va exista o infuzie a elementului lui Dumnezeu în ei (Efeseni 2:8; Gal. 3:2, 5).

Acest principiu se aplică tuturor slujirii aduse lui Dumnezeu și înaintea omului.

Dacă slujim într-un mod adecvat, vom fi fermecătoro pentru alții, pentru că Cristos Se va exprima prin noi și toată slujirea noastră îl va infuza pe Dumnezeu în alții.

Aceasta este în totalitate ceva ce ține de harul lui Dumnezeu, de savurarea a tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi, pentru a avea totul din El infuzat în noi și exprimat prin noi.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul de credință pentru a fi plini de Tine și pentru a Te vorbi celor din jurul nostru, pentru ca ei să fie infuzați cu Dumnezeu ca abilitate de a crede! Amin, Doamne, ne exersăm să Te contactăm astăzi. Ne exersăm capacitatea de a veni la Tine, de a ne împărtăși din bogățiile Tale, de a fi plini de Tine și de a fi una cu Tine! Amin, Doamne, umple-ne cu Tine Însuți. Saturează-ne ceea ce Tu ești. Umple-ne până la revărsare. Revarsă prin noi către alții. Vrem ca Tu să ai o cale de a-i infuza pe cei din jur cu ceva din Dumnezeu pentru ca ei să aibă credință! Doamne, ne rugăm pentru viața noastră de zi cu zi și pentru predicarea evangheliei. Fie ca vorbirea noastră cu alții să-l infuzeze pe Dumnezeu în ei, astfel încât Dumnezeu să devină capacitatea lor de substanțiere pentru ca ei să-L savureze pe Dumnezeu și să se împărtășească din tot ceea ce este Dumnezeu! Amin, Doamne Isuse, fie ca chiar și vorbirea noastră către colegii noștri să fie o infuzare a lui Dumnezeu în ei, pentru ca credința să se ridice în ei să creadă și să savureze tot ceea ce este Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Faith is a Substantiating Ability for us to Enjoy God and Infuse God into Others, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta cea bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 2 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să ne dăm seama că Dumnezeu este autoritatea supremă și să atingem autoritatea lui Dumnezeu

09/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În acest univers, Dumnezeu este autoritatea supremă; El are toată autoritatea, iar noi trebuie să cunoaștem autoritatea, să ne supunem autorității lui Dumnezeu și, de asemenea, să ne supunem autorității delegate a lui Dumnezeu.

În studiul nostru mai aprofundat al cărții Numeri, în această săptămână ajungem la subiectul, Autoritate, răzvrătire, apărarea autorităţii delegate şi un reprezentant potrivit al lui Dumnezeu.

Când privim cartea Numeri, unul dintre cele mai izbitoare lucruri pe care le conștientizăm este că, în formarea de către Dumnezeu a armatei Sale pentru a lupta pentru interesul Său pe pământ și pentru a călători cu Dumnezeu, există o mulțime de răzvrătiri.

În capitol după capitol, există răzvrătire după răzvrătire; poporul s-a răzvrătit, preoții s-au răzvrătit, liderii s-au răzvrătit, Miriam (sora lui Moise) și Aaron s-au răzvrătit și toți s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și a autorității Sale, inclusiv Moise însuși.

În atingerea acestei subiect al autorității, răzvrătirii, revendicarea autorității delegate și un reprezentant corespunzător al lui Dumnezeu, noi atingem problema de bază din acest univers, care este răzvrătirea lui Satan.

Satan și urmașii săi s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și întreaga rasă umană este, de asemenea, în răzvrătire împotriva autorității unice și absolute a lui Dumnezeu.

Din cauza răzvrătirii lui Satan și a căderii omului, întregul univers este o stare de răzvrătire împotriva autorității lui Dumnezeu; cu toate acestea, noi, ca popor al lui Dumnezeu, venim sub autoritatea lui Dumnezeu și alegem să fim sub stăpânirea Lui, pentru ca El să obțină ceea ce El urmărește și ca El să-și îndeplinească scopul.

Satan va continua să se răzvrătească și va continua să incite la răzvrătire până când va fi în cele din urmă aruncat în lacul de foc.

Fie ca să ne deschidem Domnului cu privire la această chestiune a autorității și fie ca Domnul să Se îndure de noi ca noi nu doar să-L cunoaștem și să-L savurăm pe Cristos ca viața și persoana noastră, ci și să atingem autoritatea lui Dumnezeu, să cunoaștem autoritatea lui Dumnezeu, să ascultăm de Dumnezeu și să fim sub autoritatea delegată pe care El a plasat-o deasupra noastră.

Fie ca să ne exersăm duhul și să fim liniștiți, limpezi în mintea noastră și să-I permitem Domnului să ne atingă ființa și să ne lumineze pentru a ne alimenta și pentru a ne trata, chiar așa cum dorește El, pentru ca El să expună răzvrătirea în noi și să ne aducă sub autoritatea Lui în fiecare parte a ființei noastre.

Dumnezeu este autoritatea supremă; El are toată autoritatea și toată autoritatea derivă din Dumnezeu

Dumnezeu este autoritatea supremă; Dumnezeu are toată autoritatea (vezi Rom. 9:21-22), iar a-L cunoaște pe Dumnezeu înseamnă a cunoaște autoritatea. Dacă nu am întâlnit autoritatea, încă nu L-am întâlnit cu adevărat pe Dumnezeu.

Este posibil să avem o relație cu Domnul Isus, să-L iubim, să-L savurăm și să apreciem că avem un Tată ceresc, dar pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, trebuie să ne dăm seama că El are toată autoritatea.

Autoritatea lui Dumnezeu Îl reprezintă pe Dumnezeu Însuși; puterea lui Dumnezeu reprezintă numai lucrările lui Dumnezeu (Fapte 17:24). Este posibil să cunoaștem lucrările lui Dumnezeu și ne putem da seama că El poate face lucruri puternice, dar a-L cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu înseamnă a cunoaște autoritatea, căci autoritatea lui Dumnezeu Îl reprezintă pe Dumnezeu Însuși.

Cuvântul grecesc pentru autoritate “exousia” înseamnă a ieși din ființa Sa; ousia este „a fi” și ex / ec este „din / afară din”. Autoritatea iese din ființa lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu Însuși este autoritatea supremă.

Niciun înger, nici o ființă umană nu are o astfel de autoritate; autoritatea curge din propria ființă a lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care nimeni care a fost iluminat nu ar îndrăzni să creadă că el sau ea are vreo autoritate, căci autoritatea este Însuși Dumnezeu.

Orice autoritate – autoritate spirituală, autoritate pozițională și autoritate guvernamentală – derivă din Însuși Dumnezeu (vezi 2 Cor. 10:8; 13:10; Ioan 19:10-11; Gen. 9:6).

Toată autoritatea delegată care este pe pământ este comandată de Dumnezeu; dacă urmărim orice autoritate în sus, vom ajunge în cele din urmă la Dumnezeu, deoarece El este mai presus de toate autoritățile și toate autoritățile sunt sub El. Odată ce atingem autoritatea lui Dumnezeu, Îl atingem pe Dumnezeu Însuși.

Nu știm cum funcționează autoritatea lui Dumnezeu, dar știm că Dumnezeu realizează totul prin autoritatea Lui.

De exemplu, centurionul al cărui servitor era bolnav știa că există o autoritate deasupra lui la care ar trebui să se supună și că există unii sub el care se vor supune; el a recunoscut, de asemenea, că Domnul este autoritatea supremă, așa că nu avea nevoie decât ca Domnul să spună un cuvânt și situația va fi rezolvată.

Când Domnul Isus a văzut acest lucru, El a spus că nu a găsit credință mai mare decât aceasta; credința este legată de a crede în autoritatea lui Dumnezeu și de a cunoaște autoritatea lui Dumnezeu.

Trebuie să ne dăm seama că toată autoritatea este în mâna lui Dumnezeu; trebuie să cunoaștem autoritatea lui Dumnezeu și să ne dăm seama că Dumnezeu este autoritatea supremă și toate autoritățile derivă de la Dumnezeu.

A întâlni autoritatea lui Dumnezeu este același lucru cu a-L întâlni pe Dumnezeu.

Astăzi, Dumnezeu numește autorități pretutindeni în univers și, chiar dacă este posibil să nu ne placă autoritățile plasate peste noi sau s-ar putea să nu fim de acord cu ele, trebuie să ne supunem autorității, pentru că, supunându-ne autorității delegate pe care Dumnezeu a pus-o peste noi, ne supunem autorității lui Dumnezeu.

De exemplu, președintele Statelor Unite ale Americii din biroul său are autoritate; cu toate acestea, răzvrătirea afișată în Senat și în Cameră arată o nesocotire totală nu doar pentru președintele actual, ci și pentru Dumnezeu, deoarece El este sursa.

Fie să aducem această problemă înaintea Domnului și să-I spunem:

Doamne, vrem ca să-L cunoaștem pe Dumnezeu și autoritatea Sa. Fie ca să ne dăm seama că Dumnezeu este autoritatea supremă și că El are toată autoritatea. Salvează-ne de la a fi în răzvrătire împotriva autorității lui Dumnezeu și împotriva autorității delegate a lui Dumnezeu. O, Doamne, fie ca să atingem autoritatea lui Dumnezeu și să ne dăm seama că Însuși Dumnezeu este reprezentat de autoritatea Lui. Fie ca să avem o credință atât de mare încât să cunoaștem autoritatea lui Dumnezeu, realizând că toată autoritatea derivă din Dumnezeu. Fă-ne creștini adevărați, oameni adevărați care iau conducerea pentru a ne supune autorității lui Dumnezeu.

Trebuie să atingem autoritatea lui Dumnezeu, să fim restrânși de Dumnezeu și să fim conduși de autoritatea Sa delegată

Este posibil să credem că cunoaștem autoritatea până când atingem cu adevărat autoritatea lui Dumnezeu. Este posibil să credem că știm puterea energiei electrice până când atingem cu adevărat electricitatea, curentul electric și atunci vom fi conștienți de autoritatea acesteia.

Toți credincioșii din Cristos trebuie să atingă autoritatea lui Dumnezeu; atingerea autorității este la fel de reală ca și atingerea mântuirii și este o lecție mai profundă în viața noastră creștină.

Doar atunci când atingem autoritatea lui Dumnezeu, putem lucra lucrarea lui Dumnezeu și putem fi încredințați de către Dumnezeu cu lucrarea Sa. Doar atunci când atingem autoritatea, putem vedea autoritatea lui Dumnezeu și ne vom supune, suntem restricționați de autoritatea lui Dumnezeu și să începem să fie folosiți de Dumnezeu.

Ne vom da seama că există două principii în univers – autoritatea lui Dumnezeu și răzvrătirea lui Satan; chiar dacă o persoană răzvrătită poate predica Evanghelia, Satan va râde de el, căci principiul lui Satan este chiar acolo, când el face o lucrare pentru Dumnezeu.

Odată ce atingem autoritatea lui Dumnezeu, nu vom fi niciodată nepăsători în privința acesteia.

În Numeri vedem că cei răzvrătiți au vorbit împotriva lui Moise pentru că nu i-au condus în țara care curge cu lapte și miere și pentru că nu le-au dat moștenirea câmpurilor și viilor. Dacă ar fi să privim situația exterioară, acești răzvrătiți aveau dreptate – ei nu au ajuns încă în țara bună.

Principiul răzvrătirii include ceva ce este corect și bun, dar are și elementul de a răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu.

Doar cei care se supun autorității pot intra în Canaan prin credință; calea duhului nu poate fi luată niciodată de cei care argumentează și raționează. Dar dacă urmăm conducerea Domnului în cuvântul Său, în slujire și în Trupul Său, supunându-ne autorității delegate pe care El a pus-o peste noi, vom intra în savurarea Cristosului atotinclusiv ca țară bună.

Calea răzvrătirii duce la moarte – la fel cum pământul s-a deschis și i-a înghițit pe cei care s-au răzvrătit.

Cei care nu se supun autorității par să aibă o viziune clară, ochi limpezi, dar ei văd doar dezolarea în pustie.

Când ne supunem autorității lui Dumnezeu și ascultăm viziunea pe care El ne-a dat-o, putem fi aparent orbi, sondând înainte prin credință și ignorând pustiirea prezentă, dar aceasta ne va aduce la savurarea lui Cristos.

Când atingem autoritatea lui Dumnezeu, vom cunoaște cu adevărat autoritatea, ne vom supune lui Dumnezeu și răzvrătirea noastră este expusă; vom fi restricționați de Dumnezeu, vom fi conduși de autoritatea Lui delegată și vom intra în savurarea lui Cristos ca fiind Cel atotinclusiv.

Dar dacă vedem doar oameni care exercită autoritatea fără să ne dăm seama că Dumnezeu este autoritatea supremă, încă nu L-am întâlnit pe Dumnezeu și nici nu am atins autoritatea Sa.

Problema autorității nu este o învățătură exterioară, ci mai degrabă o revelație lăuntrică. Când suntem atinși și tratați de Dumnezeu în timp ce întâlnim autoritatea Lui, ne vom da seama că nu putem să ne opunem Lui sau să ne împotrivim Lui, căci jignirea autorității lui Dumnezeu este aceeași cu a-L jigni pe Dumnezeu Însuși.

În relația noastră cu Dumnezeu, nimic nu este mai important decât atingerea autorității (Fapte 9:5; Mat. 11:25).

Când Saul din Tars L-a întâlnit pe Domnul, el a cunoscut autoritatea și apoi a întrebat: Ce să fac, Doamne? Domnul i-a spus să meargă în oraș și acolo i se va spune ce să facă; Domnul a trimis un reprezentant al autorității Sale la Saul din Tars ca să-i spună ce să facă; așa a început călătoria sa.

Ori de câte ori acționăm și judecăm conform unei doctrine sau în funcție de ceea ce vedem cu ochii noștri fizici, luăm calea rațiunii; dar când ne vom supune autorității, vom intra în țara bună prin credință.

Doamne, vrem să Te cunoaștem și să-Ți atingem autoritatea, pentru ca noi să știm că Dumnezeu este autoritatea supremă și toată autoritatea delegată a fost rânduită de El. Strălucește asupra noastră și expune-ne natura răzvrătită. Fie ca nu încercăm să raționalizăm sau să trăim în funcție de corect sau de greșit. Fie ca să fim plini de credință, să credem în Dumnezeu și să cunoaștem autoritatea Lui, ca să putem intra în țara bună, nu ne uităm la situația noastră actuală, ci să credem în Dumnezeu. Vrem să luăm calea duhului, fiind supuși lui Dumnezeu și conducerii Lui, și acceptând conducerea autorității delegate a lui Dumnezeu pentru a ne savurăm pe plinătatea Duhului.