să bem din apa vieții

Noi, oamenii șerpești, suntem în procesul de transformare întru Mireasa lui Cristos

25/02/2020 by Credincios in Cristos 2 Comments

Biblia ne arată că oamenii șerpești (asta suntem noi!) devin creșterea universală a Cristosului nelimitat prin Duhul nemăsurat cu viața eternă. Aleluia!

Biblia începe și se termină cu un cuplu: la început îi vedem pe Adam și Eva, iar la sfârșit vedem Duhul și mireasa.

Cu toate acestea, imediat după ce îi vedem pe Adam și Eva, vedem și șarpele, care vine să înșele mireasa (Eva) și să-și injecteze natura păcătoasă, otrava sa; din acest moment, mireasa a fost otrăvită și toți oamenii – care ar fi trebuit să facă parte din mireasa lui Cristos – sunt oameni șerpești.

Șarpele a vizitat-o pe mireasă și a reușit să o captureze. Cu toate acestea, slavă Domnului, Dumnezeu este mult mai mare, mai măreț și mai înțelept decât șarpele – El însuși a devenit un om pentru a fi realitatea șarpelui de bronz.

În special în Ioan 3 vedem că Domnul Isus a fost ridicat la fel cum Moise a ridicat șarpele în pustie, iar când va fi ridicat, El îi va atrage pe toți oamenii spre Sine.

Da, Cristos a venit ca Mirele, dar pentru ca El să-și ia mireasa, El a trebuit să devină păcat pentru noi și să distrugă păcatul pe cruce; acum, oricine crede în El, nu va pieri (ca urmare a faptului că este păcătos), ci va avea viață veșnică. Aleluia!

Ce manifestare minunată a iubirii Tatălui! Dumnezeu a iubit lumea atât de mult încât a venit în singurul Său Fiu născut, făcându-se asemănător cu carnea păcatului, pentru ca El să fie ridicat ca șarpele de bronz de pe cruce și să-i atragă toți oamenii spre Sine.

Oricine se uită de la orice altceva către Isus și crede în El este mântuit și devine parte din mireasa lui Cristos! Amin!

Când credem în Domnul și ne pocăim de păcatele noastre și de natura păcătoasă, viața divină vine în noi; apoi, în viața noastră de zi cu zi, ori de câte ori Domnul strălucește asupra noastră că trăim în continuare prin firea noastră păcătoasă și ne întoarcem spre El și trăim prin viața divină în duhul nostru, suntem în procesul de a fi făcuți mireasa lui Cristos.

Cristos Se va întoarce pentru mireasa Sa; El încă lucrează pentru a-și desăvârși și zidi mireasa, iar când Se va întoarce, mireasa va fi pregătită.

La sfârșitul Bibliei vedem cum Cristos cu biruitorii Săi vor trata șarpele și urmașii săi, iar Duhul și Mireasa devin un cuplu universal. Aleluia!

Să fim băutorii din Duhul dătător-de-viață și să șerpii înfocați în viața de biserică de astăzi

În calitate de credincioși în Cristos, ne-am pocăit de păcatele noastre și de firea noastră păcătoasă și ne-am uitat spre Isus, realitatea șarpelui de bronz; astfel, suntem mântuiți, am primit viața divină și facem parte din mireasă.

Când Adam a fost mușcat de șarpe, el însuși a devenit șarpe în natură, iar noi toți, ca urmașii și descendenții săi, suntem oameni șerpești.

Dar aleluia, Cristos a venit să fie înlocuitorul nostru și El a murit pe cruce ca Substitut al nostru; noi am crezut în El și acum avem viață veșnică. Slavă Domnului!

Întrebarea este, însă, în viața noastră de zi cu zi, oare trăim noi ca aceia care sunt parte din mireasa lui Cristos, sau trăim ca șerpi, conform naturii noastră șerpească?

Răspunsul la o astfel de întrebare depinde de faptul dacă trăim conform cărnii (unde este natura păcătoasă a lui Satan) sau trăim în duh (unde este Duhul dătător-de-viață).

Suntem noi în Ioan 3, unde vedem că suntem oameni șerpești, sau suntem în Ioan 7, unde ni se spune că putem veni la Domnul și să bem din El (v. 37-39)?

Dacă astăzi bem Duhul ca apă vie (Ioan 4:14), facem parte din mireasă, dar dacă trăim conform cu omul nostru natural sau în carne, sutem șerpi infocați. Așadar, în viața de biserică putem fi fie cei care beau Duhul dătător-de-viați, fie șerpi înfocați.

Multe probleme se întâmplă în viața de biserică pur și simplu pentru că nu bem apa vie. Multe probleme din viața noastră de familie și de la locul de muncă au loc pentru că trăim ca șerpi înfocați și nu ca băutori ai Duhului dătător-de-viață.

De multe ori suntem uscați în viața noastră creștină și continuăm să trăim după principiul binelui și răului, corect și greșit; trăim o viață morală, o viață etică și o viață bună, dar nu bem Duhul dătător-de-viață. O, Doamne Isuse!

Dacă nu bem din Duhul dătător-de-viață și nu trăim în duh, suntem șerpi înfocați.

Dar atunci când ne exersăm duhul, chiar și atunci când apar probleme sau când suntem pe cale să ne certăm – dar bem din Duhul care dă viață, venim la Domnul așa cum suntem și bem din Duhul care curge din El, devenim parte a miresei!

Fie ca să alegem zilnic să ne întoarcem către duhul nostru și să bem Duhul a-tot-inclusiv, Duhul dătător-de-viață!

Fie ca să refuzăm să rămânem uscați și să fim atenți să nu trăim conform cu natura noastră șerpească pentru a fi oameni șerpești; fie ca să ne întoarcem, să ne întoarcem, să ne întoarcem către duhul nostru și să bem, să bem, să bem din Duhul care dă viață ca apa vie!

Doamne Isuse, izbăvește-ne de a fi șerpi înfocați în viața de biserică! Vrem să alegem să venim la Tine și să bem Duhul dătător-de-viață pentru a fi alimentați din interior și să devenim mireasa lui Cristos. Amin, Doamne, ne întoarcem către duhul nostru și venim la Tine să bem din Duhul atotinclusive, care dă viață! Numai Duhul dătător-de-viață este Cel care ne poate produce pentru a fi mireasa lui Cristos, așa că venim să bem și să fim plini în duh! Amin Doamne Isuse, bem apa vie care curge din Tine și refuzăm să fim șerpi înfocați!

Noi, oamenii șerpești, suntem în proces de transformare întru Mireasa lui Cristos

Ioan 3 începe prin a ne spune că suntem oameni șerpești care au nevoie de un înlocuitor pentru a muri pentru noi și, crezând în El, avem viață veșnică; acest capitol se încheie cu mireasa lui Cristos, creșterea lui Cristos.

Cum putem noi, oameni șerpești, să devenim mireasa lui Cristos?

Dacă ne uităm la viața noastră de zi cu zi, putem fi ca Nicodim, trăind într-un mod bun, moral, etic și religios, temându-ne de Dumnezeu și nefăcând rău; poate chiar vrem să auzim câteva învățături bune pentru a deveni mai buni.

Trebuie să recunoaștem că, chiar dacă suntem credincioși în Cristos cu viața divină înăuntrul nostru, încă nu trăim prin Duhul, ci prin etică, religie, moralitate și bine.

În mod implicit, trăim în conformitate cu ființa noastră șerpească; înainte de regenerarea noastră, am săvârșit lucruri rele și am păcătuit, dar acum după regenerarea noastră încercăm să facem binele, lucruri corecte și respingem ceea ce este rău și greșit.

Aceasta înseamnă să trăim conform pomului cunoașterii binelui și răului; cu acest pom nu există doar răul și moartea, ci și binele, în timp ce pomul vieții nu are nimic altceva decât viață. Moralitatea nu este viață; moralitatea este bună, dar nu este viață decât dacă Cristos trăiește în noi.

Pavel a mărturisit în Gal. 2:20, Sunt răstignit cu Cristos și nu mai trăiesc, ci Cristos este Cel care trăiește în mine.

Viața creștină este o viață de a fi tăiat de la vechea sursă, tăiați de la o viață de trăire în conformitate cu omul nostru natural; e o viață de a trăi prin viața divină în duhul nostru.

În calitate de credincioși în Cristos, avem două vieți în noi – viața divină și viața umană; de asemenea, avem două naturi – natura divină și natura umană, și două persoane – omul vechi și omul nou, omul regenerat.

Cine trăiește în noi zilnic în viața noastră de zi cu zi – suntem oar noi, omul vechi, sau trăim prin omul nou, prin viața divină în duhul nostru?

Dacă suntem cinstiți cu Domnul, putem să-I spunem:

Doamne, iartă-mă că nu Te-am trăit în mod adecvat astăzi. Încă duc lipsă de ceea ce ai ceri de la mine în timp ce trăiesc viața de familie și viața de biserică. Iartă-mă, Doamne, că încă trăiesc în mine însumi și nu trăiesc prin viața divină în duhul meu.

Conform nașterii noastre naturale, cu toții trăim în mod automat și spontan de ființa noastră șerpească; asta înseamnă să trăim după principiul pomului cunoașterii binelui și răului.

Cu toate acestea, viața și trăirea noastră naturală nu fac parte din creșterea lui Cristos, mireasa lui Cristos; doar partea regenerată a ființei noastre, duhul nostru regenerat, care este creșterea lui Cristos – așa că trebuie să descreștem și Cristos trebuie să crească.

Într-un mod real și practic, Cristos ar trebui să fie viața noastră și persoana noastră; trebuie să-L trăim și să fim un singur duh cu El (Gal. 2:20; 4:19; Ioan 15:5).

Trebuie să rămânem în Domnul și să-I îngăduim să rămână în noi, pentru a avea o singură viață și trăire împreună cu El. În felul acesta, noi, ca oameni șerpești, devenim mireasa lui Cristos.

Trebuie să învățăm secretul de a fi în Cristos, rămânând în El și lăsându-L să rămână în noi; când Îl iubim și Îi păzim cuvântul, Tatăl și Fiul vin la noi, rămân cu noi, Își fac domiciliul cu noi și ni Se manifestă.

Când avem o asemenea trăire, în realitate vom fi oameni șerpești în procesul de transformare întru mireasa lui Cristos, creșterea lui Cristos.

Iar finalizarea a acestei mirese va fi Noul Ierusalim ca tabernaculul lui Dumnezeu și ca soția Mielului (Apoc. 21:3, 9-10). Amin!

Fie ca Domnul să Se îndure de noi, că putem învăța să trăim prin ființa noastră regenerată (Rom. 8:4; Fil. 4:11-13).

Fie ca noi să aducem această problemă înaintea Domnului într-un mod serios și să-L rugăm să ne arate dacă trăim în omul vechi sau prin Duhul din duhul nostru. În lumina Sa vom vedea dacă Îl trăim pe Cristos sau dacă trăim după natura noastră veche, dacă practicăm a fi un singur duh cu Domnul sau încă trăim prin natura noastră șerpească.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi, ca noi toți să învățăm să trăim prin ființa noastră regenerată, astfel încât să putem continua în procesul de a deveni mireasa lui Cristos, creșterea lui Cristos.

Doamne Isuse, îndură-Te de noi ca să trăim prin ființa noastră regenerată pentru a fi mireasa lui Cristos, creșterea lui Cristos. Mântuiește-ne de la a trăi în omul nostru natural, în omul nostru vechi sau în carne și în sine. O, Doamne, arată-ne prin ce persoană trăim – trăim prin persoana noastră veche sau prin noua noastră persoană? Doamne, oare trăim prin natura veche sau prin noua noastră natură, duhul regenerat? O, Doamne, vrem să practicăm să fim un singur duh cu Tine! Păstrează-ne în procesul de a fi transformați pentru a deveni mireasa lui Cristos. Vrem să ne întoarcem către Tine și să trăim un singur duh cu Tine în viața noastră de zi cu zi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Serpentine People are in the Process of Transformation into the Bride of Christ (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 6 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să scoatem prin săpare murdăria din inima noastră pentru ca Duhul să izvorască și să curgă liber

13/02/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Stânca din Exod 17 și Numeri 20 este un tip reprezentativ al lui Cristos care a fost lovit pentru noi pe cruce pentru ca viața divină să curgă, iar fântâna în Numeri 21 este un tip reprezentativ al Cristosului din noi care curge pe măsură ce cooperăm pentru a scoate prin săpare murdăria, pentru a săpa toate barierele.

Biblia este cu adevărat o carte uimitoare, care vorbește despre același lucru, economia lui Dumnezeu, dorința inimii Sale.

Dorința Sa este să curgă din eternitate pe puntea timpului și întru om, astfel încât omul să fie umplut și saturat cu Dumnezeu, iar omul să devină parte din curgerea Dumnezeului Triunic, astfel ca apa vie pe care omul o bea să devină o fântână care izvorăște întru viața eternă. Aleluia!

Pentru ca Dumnezeu să ajungă la om și să curgă în om, El însuși a devenit om, ca om a devenit o stâncă a mântuirii, iar pe cruce a fost lovit de autoritatea legii lui Dumnezeu.

Când evreii L-au crucificat pe Domnul Isus, au crezut că dau la moarte un insurgent și un eretic, dar ceea ce s-a întâmplat de fapt pe cruce a fost că, pe de o parte, Cristos ne-a răscumpărat, iar pe de altă parte, El a fost lovit pentru ca apa vie să curgă. Ce extraordinar este acest lucru!

Acum, Dumnezeu are o cale ca să curgă în om, căci prin răscumpărarea lui Cristos putem să ne apropiem de Dumnezeu și, deoarece Cristos a fost lovit pe cruce, apa vie curge în toți cei care Îl primesc.

Chemarea Domnului din Ioan 7:37-39 răsună de-a lungul epocilor, pentru că El încă îi cheamă pe toți cei însetați să vină la El și să bea.

Aleluia, dacă cineva însetează – și de fapt toată lumea este însetată, chiar și după ce a gustat “apa” din lume, poate veni la Domnul Isus și să bea!

Stânca care îi urma pe copiii lui Israel în pustiu pentru a le da apă ori de câte ori aveau nevoie, acea stâncă este Cristos, care este oriunde ne aflăm astăzi în epoca harului pentru a ne da apă vie ori de câte ori suntem însetați și venim la El.

Când venim la El și bem apa vieții în înviere, setea noastră este stinsă, ființa noastră interioară este satisfăcută, nu mai însetăm, moartea este înghițită, boala este înlăturată și îndeplinim scopul lui Dumnezeu.

Când bem apa vie, devenim singurul Trup al lui Cristos, savurăm părtășia Trupului și suntem pregătiți ca să fim mireasa lui Cristos.

Chiar mai mult, atunci când bem apa vie din stânca despicată, care este Cristos, această apă vie devine în noi o fântână de apă a vieții, o fântână de apă care izvorăște întru viața eternă.

Acum avem o fântână în noi – și trebuie să săpăm mizeria și barierele care opresc țâșnirea și curgerea acestei fântâni. Amin!

Stânca lovită curgătoare devine fântâna din noi care izvorăște întru viața eternă!

Atât în Exod 17:5-6 cât și în Numeri 20:8 vedem că există o stâncă care a fost lovită și din această stâncă a curs apă pentru ca poporul Israel să bea.

Dumnezeu nu a fost nemulțumit de poporul Său când ei s-au plâns deoarece le-a fost sete; era responsabilitatea Sa să le asigure apă, la fel cum părinții sunt responsabili să le dea copiilor să bea.

Așa că Dumnezeu a furnizat o stâncă – despre care Pavel spune că era Cristos (1 Corinteni 10:4) – care i-a urmat pe copiii lui Israel în pustiu, iar această stâncă a fost despicată ca apa să curgă pentru ca ei să bea.

Stânca din Numeri 20:8 și Exod 17:6 Îl simbolizează pe Cristosul crucificat (lovit) pe cruce de Dumnezeu, pentru ca apa vie – Duhul finalizat al Dumnezeului Triunic procesat – să curgă întru noi.

Dar mai apoi există o altă fântână, o altă curgere, menționată în Num. 21:18, și anume fântâna de la Beer; această fântână Îl simbolizează Cristosul din noi (Ioan 4:11-12, 14), Cristosul care a intrat în noi ca Duhul, apa vie și care acum curge din noi și întru viața eternă.

Această porțiune din Numeri 21:16-18 este a patra ocazie a copiilor lui Israel de a bea într-un loc numit Beer (care înseamnă “fântână”).

Ei au ajuns la Beer under era o fântână, iar conducătorii poporului au săpat fântâna cu toiegele și sceptrele lor și tot poporul a băut.

Această fântână este un tip reprezentativ al lui Cristos care este o fântână în noi.

Pe de o parte, El este stânca despicată, iar pe de altă parte, El este fântâna instalată în ființa noastră. Stânca despicată din care curge apa devine fântâna din interiorul nostru din care izvorăște apa vie întru viața eternă.

Acest lucru împlinește cuvântul Domnului din Ioan 7:37-39 și din 4:14 care spune că toți cei care beau din apa pe care ne-o dă El, această apă va deveni în ei o fântână care țâșnește întru viața eternă.

Ca stânca din afara noastră, Domnul Isus a fost zdrobit / lovit pe cruce; ca fântâna din interiorul nostru, trebuie să săpăm pentru ca El să izvorască și să curgă liber.

Oricine bea din Domnul Isus ca stânca despicată, bea apa vie în înviere, care este Duhul; apoi, acest Duh devine în ei o fântână care izvorăște și curge întru viața eternă. Aleluia!

Aceasta este situația reală a tuturor credincioșilor autentici în Cristos: ei au crezut în Domnul, au băut din stânca despicată și acum există o fântână în duhul lor care izvorăște și curge întru viața eternă!

Nu este nevoie ca Cristos să fie lovit din nou – El a fost deja lovit, iar acum Dumnezeul Triunic – Dumnezeu în Cristos ca Duhul – curge în toți cei care doresc să bea.

Cu toate acestea, este nevoie de săpare; trebuie să scoatem prin săpare murdăria din ființa noastră care blochează curgerea lui Cristos.

Aleluia, Cristos ca stânca despicată din care curge apa vie a devenit fântâna din noi care izvorăște întru viața eternă! Slavă Domnului, avem o fântână în duhul nostru – Dumnezeul Triunic a fost instalat în noi ca fântâna, țâșnirea și curgerea vieții divine! Doamne, vrem să cooperăm cu Tine, pentru ca fântâna din duhul nostru să țâșnească și să curgă până în Noul Ierusalim! Amin, vrem să cooperăm prin scoaterea prin săpare a murdăriei din ființa noastră pentru ca viața divină să curgă!

Să scoatem prin săpare murdăria și barierele din inima noastră, astfel ca Duhul să țâșnească și să curgă liber

Săparea fântânii din Numeri 21:18 simbolizează săparea “murdăriei” din ființa noastră, barierele din inima noastră, astfel încât Duhul ca apa vie să țâșnească în noi și să curgă liber.

Îi mulțumim Domnului și Îl lăudăm că există o fântână a vieții instalată în ființa noastră interioară, dar în același timp trebuie să ne dăm seama că trebuie să cooperăm cu El pentru a săpa orice lucru care blochează și împiedică curgerea apei vieții în noi.

Când copiii lui Israel au ajuns la Beer, ei cântau: Fântâna, pe care au săpat-o căpeteniile, / Pe care au săpat-o nobilii poporului, Cu sceptrul, cu toiegele lor.

Un sceptru este un toiag împărătesc în mâna cârmuitorului, și este legat de autoritate; o nuia sau un toiag este pentru călăuzire (vezi Psa. 23: 4). Acest lucru înseamnă că în viața noastră creștină trebuie să fim săpați sub autoritatea Domnului și conform călăuzirii Sale.

În toate bisericile locale, prezbiterii trebuie să ia conducerea pentru a scoate prin săpare murdăria și barierele pentru ca Duhul ca apa vie să izvorască și să curgă liber.

Toți sfinții, începând de la prezbiteri, trebuie să coopereze cu Domnul care a fost instalat ca fântâna vieții în duhul nostru, pentru a săpa murdăria, orice barieră și orice piedică pentru curgerea vieții.

Cu toții ne dăm seama că curgerea Duhului în noi este atât de împiedicată, căci de multe ori nu simțim nici o alimentare, nici o curgere interioară; așa că trebuie să cooperăm prin săparea a tot ceea ce Domnul ne călăuzește să săpăm, orice lucru pe care El ne călăuzește să-l îndepărtăm și să-l tratăm.

Când scoatem prin săpare murdăria sub autoritatea Domnului și conform călăuzirii Sale, vom avea o fântână care izvorăște cu apă vie!

Amin, fie ca noi toți să avem o fântână care izvorăște mereu cu apă vie în biserici, exersându-ne ca să scoatem prin săpare mizeria și barierele care blochează curgerea!

Trebuie să venim din nou la Domnul și să tratăm împreună cu El și să-I cerem să strălucească asupra oricărui lucru din mintea, emoția, voința și conștiința noastră care este murdar, impur și mânjit și asupra oricărui lucru care este o piedică în curgerea interioară a vieții.

De partea Sa, Domnul a fost lovit; El este deschis, pregătit și disponibil ca noi să bem din El.

Dar, de partea noastră, trebuie nu doar ca să venim la El și să bem, fiind identificați cu Cristosul crucificat și să-I cerem să ne dea să bem, ci, de asemenea, trebuie să ne exersăm să scoatem prin săpare orice lucru din noi care blochează curgerea vieții! O, Doamne Isuse!

Curgerea vieții spirituale – țâșnirea apei vii – nu este încă atât de liberă în noi; există multă murdărie în noi care trebuie să fie săpată.

Trebuie să-I cerem Domnului să ne arate murdăria strălucind asupra noastră; atunci, sub conducerea și călăuzirea Sa, trebuie să tratăm orice lucru din noi care blochează curgerea interioară a vieții.

O, inima noastră are atât de multă murdărie, încât trebuie să fie săpată… și chiar duhul nostru are o anumită murdărie care trebuie tratată!

Nu este nicio problemă cu apa; fântâna cu apa vieții din duhul nostru este instalată, pregătită să curgă, iar această apă este pură, curată, divină, eternă și mereu nutritivă.

Dar există o problemă cu murdăria din ființa noastră; murdăria din noi trebuie săpată pentru ca apa vie să poată curge liber în noi și chiar prin noi.

Doamne Isuse, vrem să cooperăm cu Tine pentru a scoate prin săpare murdăria și blocajele din ființa noastră, astfel ca viața Ta să curgă liber! Strălucește asupra noastră, Doamne, și arată-ne murdăria, barierele și blocajele din ființa noastră, care trebuie să fie săpate și tratate. Fie ca toate lucrurile care blochează curgerea vieții să fie expuse și eliminate, astfel încât să fie o curgere liberă a apei vii în noi! Amin, Doamne, prețuim curgerea dulce a vieții. Ne deschidem mintea, emoția, voința și conștiința către Tine, astfel încât orice murdărie sau barieră să fie înlăturată și viața divină să curgă liber!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We need to Dig the Dirt in our Heart so that the Spirit may Spring up and Flow Freely (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 4 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Noi bem din Duhul fiind identificați cu Cristosul crucificat și vorbindu-I

12/02/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristos ca stânca spirituală care ne urmează în toate zilele vieții noastre creștine a fost lovit și pur și simplu trebuie să bem Duhul, căci băutul Duhului rezolvă majoritatea problemelor noastre, ne face Trupul lui Cristos și ne pregătește să fim mireasa lui Cristos.

Este atât de minunat să vedem și să realizăm faptul că Dumnezeu a devenit om și chiar a devenit o stâncă, stânca mântuirii noastre, stânca ocrotirii noastre și a ascunzării noastre, iar El a fost lovit pe cruce de autoritatea legii lui Dumnezeu.

Când a fost crucificat, Cristos a devenit păcătosul unic în ochii lui Dumnezeu și El a fost judecat de Dumnezeu pe cruce în numele nostru.

Pe de o parte, El a murit pentru răscumpărarea noastră, și astfel din El a curs sânge și apă, iar pe de altă parte El a fost lovit de Dumnezeu, astfel încât din El ca stâncă să curgă apa vie. Aleluia!

Trebuie ca nu doar să credem în Domnul și să fim curățați, spălați și purificați de păcatele noastre, ci să și bem apa vie ce curge din stânca lovită.

Această apă este o apă vie în înviere, căci în înviere Cristos a curs ca Duhul pentru ca noi să bem.

Când El a fost pe pământ, la sfârșitul sărbătorii, Domnul Isus S-a ridicat în picioare și a strigat tuturor celor însetați să vină la El și să bea, iar când ei vor bea, din ființa lor cea mai interioară vor curge râuri de apă vie (Ioan 7:37-37).

Aleluia, putem veni la El așa cum suntem – căci ne este sete – și putem bea apa vie care iese din El în înviere!

Pe măsură ce bem această apă vie în înviere – care este El însuși ca Duh – vom fi alimentați în interior, setea noastră este stinsă și există o fântână care țâșnește din ființa noastră interioară pentru a curge înspre viața eternă! Aleluia!

Învierea nu este doar un fapt – este o Persoană, persoana lui Cristos, iar învierea este de fapt apa pe care o bem.

Când ne exersăm duhul și venim la Domnul în cuvântul Său, noi bem învierea – bem Duhul, care este învierea lui Cristos; pe măsură ce bem Duhul, toată moartea noastră este înghițită, iar noi biruim moartea și orice problemă.

Sursa apei vieții pe care o bem este tronul lui Dumnezeu și al Mielului; Dumnezeu Mântuitorul curge apa vieții în înviere, pentru ca noi să bem și să fim aduși la înviere. Aleluia!

Noi bem din Duhul în înviere pentru a zidi Trupul și pentru a pregăti mireasa

În Ioan 4:14 Îl vedem pe Dumnezeul Triunic care curge – Tatăl este fântâna, Fiul este izvorul, iar Duhul este râul care curge; ceea ce curge este un râu de viață, care se finalizează în viața eternă, a cărei totalitate este Noul Ierusalim.

Când bem din Duhul, va exista o curgere; destinația acestei curgeri este plinătatea vieții divine, Noul Ierusalim.

Dacă bem din această curgere și curgem în acest râu, vom ajunge cu toții în același loc – Noul Ierusalim.

În Vechiul Testament vedem în Exo. 17:6 faptul că întregul Dumnezeu Triunic este implicat în apa care curgea din stânca lovită pentru ca oamenii să bea: Dumnezeu Tatăl stătea pe stâncă (“voi sta pe stâncă”), Cristos Fiul era stânca (1 Corinteni 10:4), iar apa vie care iese din stâncă semnifică Duhul.

Tatăl, Fiul și Duhul curg, iar apa vie pe care o bem este Duhul “băubil” și care curge ca fiind rezultatul final al Dumnezeului Triunic (Ioan 7:37-39).

Băutul nostru din singurul Duh în înviere ne face mădulare ale Trupului, ne zidește ca Trup și ne pregătește să fim mireasa lui Cristos (1 Corinteni 12:13; Apocalipsa 22:17).

Aceasta nu este doar o doctrină sau un adevăr în cuvântul lui Dumnezeu; trebuie ca să bem Duhul și să fim membre ale Trupului, să fim zidiți ca Trup și să fim pregătiți ca mireasă.

Trupul nostru fizic este 60% apă; putem rezista 2-3 săptămâni fără mâncare și vom supraviețui, dar după 2-3 zile fără apă putem muri.

De la cap până la picioare, avem nevoie de apă; apa ne menține în viață și îndeplinește multe lucruri în corpul nostru, inclusiv echilibrarea temperaturii corpului nostru, digerarea alimentelor, eliminarea lucrurilor negative, ungerea articulațiilor, funcționarea corespunzătoare a celulelor creierului, etc. Fiecare parte a ființei noastre are nevoie de apă.

Spiritual vorbind, avem o mulțime de probleme atunci când nu bem Duhul; din punct de vedere fizic, atunci când nu bem apă în cantitate corespunzătoare, avem probleme cu creierul, probleme de articulații, avem constipație, indigestie și multe alte probleme.

Majoritatea problemelor din viața de biserică și din viața noastră de familie se datorează faptului că nu am băut apa vie. Trebuie să bem!

Trebuie să căutăm umplerea pe dinăuntru și pe dinafară cu Duhul, cele două aspecte ale umplerii Duhului – atât esențial, cât și economic.

În viața de biserică, în general, poate exista o situație generală a lipsei de umplere a Duhului; avem Duhul, dar nu există plinătatea Duhului deoarece ne lipsește umplerea Duhului lui Isus Cristos – noi nu suntem plini până la refuz cu El.

Din acest motiv, există o „depresie de grad scăzut”, o simplă supraviețuire, o viață creștină minimă, o viață de biserică de supraviețuire, și nu avem o viață de biserică plină până la erupție, explodare, țâșnire cu viață!

Dacă bem Duhul, vom țâșni cu viața divină, cu învierea și cu Dumnezeul Triunic, iar acest lucru va înghiți orice fel de moarte și probleme, făcându-ne plini, transcendenți, curgători și puternici! O, Doamne Isuse!

Este timpul să vedem acest tip de viață de biserică în recâștigarea Domnului. Nu este vorba de a avea o mișcare penticostală de a face minuni, ci de a avea plinătatea Duhului!

Aleluia, am fost botezați într-un singur Trup într-un singur Duh și ni s-a dat să bem – chiar suntem făcuți să bem – din singurul Duh în mod continuu!

Atunci când bem din Duhul, noi funcționăm ca membre ale Trupului; atunci când bem din Duhul suntem zidiți în Trup; și prin faptul că bem din Duhul noi suntem pregătiți ca mireasa lui Cristos. Băutul nostru din Duhul îndeplinește scopul lui Dumnezeu.

Nu suntem într-un loc uscat și nu ar trebui să avem perioade îndelungate de secetă; Domnul poate să permită câteva secete mai lungi, dar nu ar trebui să rămânem acolo up timp îndelungat, ci mai degrabă, trebuie să fim creștini care beau și curg în afară, cei care vorbesc și cântă! Amin, fie ca să existe mult băut și curs în toate bisericile locale!

Doamne Isuse, izbăvește-ne de a rămâne însetați în viața noastră creștină; vrem să fim cei care beau Duhul curg cu apa vie! Aleluia, Duhul a fost dat, noi am fost botezați într-un singur Duh într-un singur Trup și, atunci când bem din Duhul, devenim mădulare ale Trupului, suntem zidiți ca Trup și suntem pregătiți să fim mireasa Cristos! O, Doamne, venim la Tine să căutăm umplerea pe dinăuntru și pe dinafară cu Duhul în viața noastră creștină și în viața de biserică! Vrem ca să fim plini de Duh, ca să trăim o viață de biserică plină, care erupe și chiar explodează cu viațî, țâșnind apă vie care să înghită orice fel de moarte, probleme și dificultăți!

Să primim apa vie din Cristosul crucificat aplicând moartea Sa și vorbindu-I

În Num. 20:8, după ce poporul lui Dumnezeu s-a plâns din nou cu privire la apă, Domnul i-a spus lui Moise să ia toiagul și să vorbească stâncii și va curge apă din abundență.

Aceasta este o imagine minunată a ceea ce ar trebui să facem în viața noastră creștină astăzi; Cristos a fost deja lovit, Duhul curge și trebuie pur și simplu să „luăm toiagul” și „să vorbim stâncii” pentru a primi apa vie din Cristos crucificat.

Din moment ce Cristos a fost crucificat și Duhul a fost dat, nu este nevoie ca Cristos să fie crucificat din nou – la fel cum nu a fost nevoie ca Moise să lovească din nou stânca pentru ca apa vie să curgă.

În economia lui Dumnezeu, Cristos ar trebui să fie crucificat doar o singură dată (Evrei 7:27; 9: 26-28).

El a fost crucificat, El ca stâncă spirituală a fost lovit, iar Duhul ca apa vieții curge; Cristos S-a suflat pe Sin în ucenicii Săi în noaptea învierii Sale (Ioan 20:22), iar El a fost deja turnat ca Duhul asupra întregului Trup al lui Cristos.

Acum trebuie să fim cei care beau Duhul care curge din Cristos crucificat, aplicând moartea Sa la situația noastră și vorbind cu El! Nevoia noastră disperată de astăzi este să bem și să primim Duhul, să fim umpluți cu Duhul și să revărsăm cu Duhul!

Nu trebuie să-I cerem Domnului să moară din nou sau să curgă din nou, deoarece El a fost deja dat ca Duh; pur și simplu trebuie să vorbim și să credem, apoi să bem și să primim!

A „lua toiagul” înseamnă a ne identifica cu Cristos în moartea Sa și a aplica moartea lui Cristos la noi înșine și la situația noastră. Când ne identificăm cu Cristosul cel lovit, adică atunci când suntem unul cu El ca Cristos lovit, viața divină ca apa vie va curge din noi (vezi Ex. 17:6; Ioan 7:38; cf. Cânt. Cânt. 2: 8-9, 14; Fil. 3:10).

Fântâna de apă vie a fost instalată în noi; apa vie ne-a fost dată liber și acum să avem o cale de a experimenta și bea această apă. Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne identificăm cu Cristosul lovit și să fim una cu Cristosul crucificat.

Trebuie să fim una cu El în crucificarea Sa, căci pe cruce am murit în El; noi suntem morți față lume și lumea este moartă față de noi.

Fie ca să ne menținem în această poziție de a fi crucificat cu Cristos; când El a murit, am murit și noi, iar acum rămânem împreună cu El pe cruce în experiența noastră.

Trebuie să ne respingem pe noi înșine, să ne respingem viața naturală și viața sufletească și să respingem toate lucrurile pe care crucea le-a terminat; atunci, rămânem cu Domnul, fiind conformați morții Sale.

Cristos vrea să ne vadă pe noi, iubitorii Săi, în unire cu crucea Sa; El vrea ca noi să rămânem pe cruce, să ne luăm crucea zilnic, căci cu cât mai mult facem acest lucru, cu atât vom bea mai mult din El. Pentru Domnul crucea a fost un loc uscat, dar pentru noi există apă acolo – apa curge!

Pentru a bea apa vie, trebuie să vorbim stâncii – trebuie să rostim un cuvânt direct lui Cristos ca stânca lovită, rugându-L să ne dea Duhul vieții bazat pe faptul că Duhul a fost deja dat.

Trebuie să învățăm lecția credinței; nu ar trebui să încercăm să „simțim stânca” sau „să simțim apa vie”, ci să-I vorbim Domnului și să declaram, Aleluia, Duhul a fost dat! Doamne, dă-ne să bem!

Trebuie să avem o mulțime de conversații cu Cristos tot timpul, chemându numele Său și vorbindu-I ca stâncă. Dacă aplicăm moartea lui Cristos la noi înșine și Îi cerem lui Cristos cu credință să ne dea Duhul, vom primi Duhul viu ca resursa îmbelșugată de viață (vezi Fil. 1:19).

Doamne Isuse, dă-ne să bem! Amin, Doamne, suntem însetați, așa că ne exersăm duhul, ne identificăm cu Cristos crucificat și Te rugăm să ne dai Duhul viu să bem! Aleluia, Duhul a fost dat și putem primi Duhul prin credință. Slavă Domnului, nu mai trebuie să rămânem însetați – azi putem bea Duhul! Putem veni la Domnul așa cum suntem și, pe baza faptului că Duhul a fost deja dat, putem să-I cerem să ne dea Duhul vieții! Doamne, Amin, venim să bem! Venim să primim Duhul și credem că Tu curgi în noi ca noi să bem Duhul!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Drinking the Spirit by being Identified with the Crucified Christ and Speaking to Him (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 4 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să bem și să facem să curgă apa vieții în înviere pentru a deveni Trupul și Mireasa

11/02/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cât Îi mulțumim și Îl lăudăm pe Domnul că a fost lovit pentru noi pe cruce și a făcut să curgă apa vieții în înviere pentru ca noi să bem și să fim formați în Trupul lui Cristos și pregătiți ca mireasa lui Cristos finalizată în Noul Ierusalim! Aleluia!

Pe măsură ce considerăm implicațiile mai profunde ale faptului că Cristos a fost lovit pe cruce la fel cum stânca a fost lovită de toiagul lui Moise în pustie, trebuie să ne dăm seama că rezultatul morții lui Cristos nu a fost doar că sângele Său a fost vărsat, ci și că viața Sa a fost eliberată.

Pe cruce Domnul Isus a fost străpuns de către unul dintre soldații romani și a ieșit sânge și apă; acest lucru este un tip reprezentativ al morții lui Cristos, care a eliberat sângele lui Cristos pentru răscumpărarea noastră și viața lui Cristos pentru regenerarea noastră.

Aleluia, există o cură dublă atât pentru pata păcatului, cât și pentru puterea păcatului prin simplu fapt că venim la Domnul, pocăindu-ne și savurându-L!

Sângele Domnului a curs pentru a ne mântui de vinovăția și pata păcatului, iar viața Sa a fost eliberată și acum curge, astfel încât să putem primi viața divină în înviere pentru regenerarea și alimentarea noastră.

Istoria copiilor lui Israel în timp ce călătoreau prin pustiu ne arată cum Domnul are grijă de noi în călătoria noastră creștină de astăzi.

De multe ori ne plângem, murmurăm și venim în fața Sa cu amărăciune, pentru că suntem însetați; cu toate acestea, Dumnezeu nu este supărat pe noi, ci mai degrabă, El face ca apa vie să curgă.

Dumnezeu Însuși a devenit om în persoana Domnului Isus Cristos, iar Acesta a trecut printr-un proces ca să devină stânca – stânca mântuirii noastre, stânca refugiului, stânca în calitate de protecția, acoperământul și ascunzătoarea noastră.

Ca o astfel de stâncă, El ne urmează oriunde mergem în viața noastră creștină, pentru ca El să ne dea apă. Cristos este stânca noastră născătoare și stânca mântuirii noastre; când alergăm la El, suntem acoperiți de furtună, suntem ascunși de probleme și suntem alimentați cu apa vieții în înviere.

Pur și simplu trebuie să-I cerem să ne dea apă vie, iar El ne va da să bem. Aleluia!

Prin credință, ne putem exersa duhul și putem primi curățirea sângelui Domnului vărsat pe cruce, astfel încât să fim calificați să bem apa vie în înviere.

În moartea Sa, a existat o fântână publică pentru păcat și impuritate, o fântână de sânge; apoi, în învierea Sa, un râu de apă a vieții curge pentru ca toți cei însetați să vină și să bea. Slavă Domnului!

Să bem apa vieții în înviere și să facem să curgă apa vieții înspre alții

Apa care a ieșit din stâncă atunci când a fost lovită (vezi Exod 17:6) ne arată că apa vieții pe care o bem astăzi este în înviere.

Învierea denotă ceva care a fost dat la moarte și este viu din nou; ea denotă viața care țâșnește din ceva care a trecut prin moarte.

Faptul că apa vie țâșnește din Domnul Isus ca realitate a stâncii lovite arată că El a trecut printr-un proces de încarnare, de trăire omenească și de crucificare, astfel încât apa vie să poată curge.

Stânca lovită vorbește despre mântuirea lui Dumnezeu și despre întruparea lui Cristos, umanitatea Sa, viața Sa omenească și moartea Sa.

După ce Cristos a trecut prin procesul încarnării, trăirii omenești și a morții, El a fost deschis pentru ca apa vieții în înviere să curgă.

Cum poate Cristos – care este Dumnezeu – să devină o stâncă din care curge apa vie? Prin faptul că S-a încarnat și a trecut printr-un proces, sfârșind prin a fi lovit de autoritatea legii lui Dumnezeu pe cruce.

Domnul Isus a vorbit despre această apă curgătoare în Ioan 7:38-39, unde a spus că, dacă cineva însetează, să vină la El și să bea, și cel care bea, această apă va deveni în el un izvor de apă care curge întru viața eternă.

El a spus acest lucru despre Duhul, care încă nu era, pentru că Cristos nu fusese încă glorificat.

Domnul Isus știa că El a venit ca realitatea stâncii despre care se vorbea în Exod 17:6; El știa că va fi lovit pe cruce și că va face să curgă apa vie.

Așa că i-a chemat pe toți cei care la exterior aveau o mare sărbătoare, dar pe dinăuntru încă erau însetați, să vină la El și să bea.

În învierea Sa, Cristos a intrat în gloria Sa (Luca 24:26); când a înviat, El a fost glorificat, iar acum, în înviere, curge apa vie. Aleluia!

Acum, toți cei care cred întru Domnul Isus sunt atât spălați, cât și curățați de sângele care a curs din El și, în același timp, ei beau apa vieții în înviere!

Duhul ca râuri de apă vie poate fi experimentat acum de către credincioși, deoarece Cristos a trecut prin încarnare, trăire omenească și moarte, și El este acum în înviere!

Deoarece apa vieții este în înviere, ea este victorioasă și triumfătoare asupra morții și asupra a tot ceea ce este negativ. Când bem apa vieții în înviere, lucrurile negative din noi sunt date la moarte, și învierea este împărțită în ființa noastră.

Când bem apa vieții în înviere, exersându-ne duhul pentru a chema numele Domnului, cerându-I să ne dea să bem, cântăm, ne rugăm și ne rugăm cu Cuvântul lui Dumnezeu, bem învierea ca apă vie și suntem constituiți cu Dumnezeu!

Apa vieții în înviere este de fapt învierea însăși; Duhul, apa care curge, este înviere, iar când Îl bem, noi bem înviere.

Ne putem exersa duhul și să venim la Domnul ca să bem “înviere lichidă”, Duhul de viață care curge!

Acest Duh, ca apă vie pentru ca noi să bem și să facem să curgă, putea fi primit numai după ce Domnul Isus a fost glorificat, adică numai după ce El a intrat în înviere (Ioan 7:37-39; Luca 24:26).

De fapt, apa vieții – apa curgătoare a vieții în înviere – este înviere; învierea este Dumnezeul Triunic – Tatăl ca sursă, Fiul ca făgaș și Duhul ca curgere – care ajunge la noi pentru a ne potoli setea și pentru a curge în noi și din noi.

Aleluia, oricine bea din această apă vie nu va înseta niciodată, iar această apă va deveni în el o fântână care țâșnește înspre viața eternă!

Când bem apa vieții în înviere, vom face să curgă apa vie înspre alții, iar finalizarea unei astfel de curgeri este Noul Ierusalim, totalitatea vieții divine care curge!

Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai devenit apa vie care curge în înviere pentru ca noi să bem, să ne potolim setea și să facem să curgă înspre alții! Aleluia, Cristos a fost lovit pe cruce de autoritatea legii lui Dumnezeu și din El a curs sânge pentru răscumpărarea noastră și apă pentru regenerarea și resursa noastră de viață. Doamne, venim la Tine ca să fim curățați de sângele Tău și alimentați cu apa curgătoare a vieții în înviere! Amin, Doamne, ne deschidem gura larg, ne întoarcem inima către Tine, ne exersăm duhul și Te bem ca apa vieții în înviere! Aleluia, Îl putem bea pe Dumnezeu în Cristos ca Duhul și putem avea o fântână de apă vie care țâșnește înspre viața eternă!

Să bem și să facem să curgă apa vieții în înviere pentru a deveni Trupul și Mireasa lui Cristos

În acest univers există un Dumnezeu Triunic care curge; Dumnezeu Tatăl este sursa, fântâna ascunsă, eternă, nevăzută, și Dumnezeu Fiul este făgașul Tatălui, în timp ce Dumnezeu Duhul este curgerea din Dumnezeu Tatăl împreună cu Dumnezeu Fiul.

Sursa apei vieții este tronul lui Dumnezeu și al Mielului – așa cum se vede în Apoc. 22:1; apa vieții este Dumnezeul Triunic care curge pentru a fi viața noastră.

Dumnezeul nostru este viață, are viață și dă viață, și curge în Trinitatea Sa divină întru om pentru a-l alimenta pe om cu viața divină oriunde se află.

Apa vie care curge este pur și simplu Dumnezeul Triunic care curge din eternitate – de la tronul Său și continuă prin toate epocile, finalizându-Se în Noul Ierusalim.

Această curgere a Dumnezeului Triunic de la o epocă la alta, din eternitate în eternitate, este apa vieții în înviere – și noi suntem aici în puntea timpului, în această epocă, fiind deschiși spre El ca să-L bem și să-L lăsăm să curgă!

Curgerea apei vii a început de la tron din eternitate, a continuat prin încarnarea, trăirea omenească și crucificarea lui Cristos (vezi Ioan 4:10, 14; 19:34) și acum curge în înviere pentru a ne alimenta ca popor al lui Dumnezeu cu toate bogățiile vieții divine.

Aleluia, Dumnezeul nostru curge și astăzi în înviere, iar El a ajuns la noi! Curgerea apei vieții în înviere este pentru zidirea Trupului lui Cristos; am fost cu toții botezați într-un singur Duh într-un singur Trup și tuturor ni s-a dat să bem dintr-un singur Duh (1 Cor. 12:13).

Curgerea apei vieții în înviere este pentru formarea Trupului lui Cristos. Când bem cu toții din același Duh în înviere, acest lucru ne face membre ale Trupului și ne zidește ca Trup al lui Cristos.

Cum putem fi zidiți în Trup? Cum putem participa în părtășia Trupului și curgerea din Trup să curgă prin noi? Prin băutul apei vii în înviere.

Amin, când bem din Domnul ca Duh prin exersarea duhului nostru, suntem zidiți în Trup și savurăm curgerea vieții în Trup.

Curgerea apei vii în înviere este și pentru pregătirea miresei lui Cristos. Conform cu Apoc. 22:17, Duhul și mireasa îi cheamă pe toți cei însetați să vină și să bea apa vieții.

Apa pe care o bea mireasa este Duhul; prin faptul că bea Duhul, mireasa devine una cu Duhul. Pe măsură ce bem Duhul, suntem pregătiți ca să fim mireasa lui Cristos, pentru că suntem făcuți una cu Cristos ca Duhul pentru a bea și pentru a face să curgă apa vieții.

Doamne, venim la Tine ca să bem apa vieții în înviere și să fim făcuți Trupul lui Cristos și să fim pregătiți ca mireasa lui Cristos. Aleluia, Dumnezeu în Cristos ca Duhul curge în înviere și putem bea apa vieții în înviere pentru a deveni Trupul lui Cristos și pentru a fi pregătiți ca mireasa lui Cristos. Doamne, ne exersăm duhul ca să bem! Venim la Tine ca stânca ce ne urmează: dă-ne să bem! Amin, Doamne, bem! Bem și devenim Trupul și mireasa! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Drinking and Flowing the Water of Life in Resurrection to become the Body and the Bride (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 4 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristos ca stâncă a fost lovit ca apa vieții să curgă pentru ca noi să bem

10/02/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Slavă Domnului, Cristos ca stâncă vie, spirituală, a fost lovit de autoritatea legii lui Dumnezeu pentru ca apa vieții în înviere să poată curge din El și întru cei din poporul Său răscumpărat ca ei să bea!

Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră dimineață, venim la subiectul: “Să-i vorbim stâncii pentru a bea din Duhul ca apă a vieții și să săpăm fântâna pentru a-I îngădui Duhului ca apă a vieții să curgă liber înăuntrul nostru.”

Pe de o parte, Dumnezeu S-a îngrijit de hrana poporului Său în timpul cât au fost în pustiu, oferindu-le în fiecare zi aceeași mâncare – mana; pe de altă parte, El le-a potolit setea prin faptul că a fost o stâncă care i-a urmat, și din acea stâncă a curs apă.

Cum poate cineva să satisfacă foamea și să potolească setea a peste două milioane de oameni timp de patruzeci de ani în pustiu? Doar Dumnezeu a putut să o facă, iar modul în care a făcut-o a fost pur și simplu prin faptul că le-a dat mană din ceruri și apă din stânca lovită.

În viața noastră creștină, în timp ce călătorim cu Dumnezeu în pustiu, trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca mana zilnică disponibilă mai ales dimineața, și trebuie să bem din El ca stânca lovită din care a curs Duhul pentru a ne potoli setea.

Pe măsură ce bem din Domnul și ne potolim setea, Îi permitem să curgă înspre alții; felul în care bem este prin vorbirea către stâncă, iar Duhul va curge.

Ca noi să avem mai multă apă și chiar să curgă din noi apa vieții pe care o bem, trebuie să săpăm – trebuie să săpăm fântâna pentru a permite Duhului ca apa vieții să curgă liber în noi.

Vrem să vedem stânca (care este Cristos), apa care curge (Cristosul înviat ca Duhul), singura cale de a bea (vorbirea către Cristos și cântarea) și singura cheie a curgerii (vorbindu-L pe Cristos altora și mai ales cântând).

Să vedem intenția lui Dumnezeu ca poporul Său să bea din El ca apa vie pentru a le potoli setea

În Exod 17 Moise a fost instruit de Dumnezeu să lovească stânca și apa a țâșnit din ea. Acolo era o ceartă și o încercare; copiii lui Israel s-au certat cu Moise și L-au pus pe Dumnezeu la încercare, iar apele au fost numite Masa (încercare) și Meriba (ispită și ceartă), pentru aducere aminte a ceea ce s-a întâmplat acolo.

Și apoi, mulți ani mai târziu, aproape patru decenii, copiii lui Israel au ajuns în același loc și a fost ridicată o generație cu totul nouă; și aceștia însă s-au plâns și s-au certat cu Moise pentru apă.

De data aceasta, Dumnezeu i-a spus lui Moise să ia toiagul, să adune mulțimea și să vorbească stâncii, iar apa va curge pentru ca oamenii și animalele să bea.

Însă Moise, care avea aproape 120 de ani, mai matur decât atunci când a părăsit Egiptul, un bărbat cunoscut pentru blândețea și răbdarea sa, a făcut ceva de necrezut: în loc să vorbească stâncii, el a spus oamenilor: Ascultați acum, răzvrătiților, vom scoate oare apă pentru voi din această stâncă?

Era înfuriat și furios, într-un mod nefericit și, în loc să vorbească stâncii, a ridicat mâna și a lovit stânca de două ori; astfel, a făcut ceva ce Iehova nu l-a instruit să facă.

Așa că Iehova le-a vorbit lui Moise și lui Aaron: Fiindcă nu ați crezut în Mine ca să Mă sfințiți în fața copiilor lui Israel, nu veți duce această adunare în țara pe care le-o voi da.

Moise și Aaron au falimentat în a-L sfinți pe Dumnezeu și s-au răzvrătit împotriva cuvântului Său, astfel încât li s-a refuzat intrarea în țara bună pe care Dumnezeu a promis-o lui Israel (Num. 27:14). O, Doamne Isuse!

Apoi în Numeri 21 Israel a mers mai departe la Beer și era acolo o fântână; acolo Dumnezeu le-a dat poporului Său apă.

Este pe inima Domnului să dea poporului Său apă. Deși poporul lui Dumnezeu poate să fie nemulțumit și să murmure și să se plângă, este pe inima lui Dumnezeu să le dea apă să bea.

Și acolo Israel a cântat o cântare: “Țâșnește, fântână, cântați în cinstea ei! Vorbiți stâncii și cântați în cinstea fântânii!”

În Noul Testament ni se spune în 1 Corinteni 12:13 că am fost cu toții botezați de un singur Duh într-un singur Trup, și ni s-a dat să bem dintr-un singur Duh.

Apa din Vechiul Testament este un tip reprezentativ al Duhului din Noul Testament. În Ioan 4:10, când Domnul a vorbit cu femeia samariteană, ea vorbea de fapt stâncii și putea pur și simplu să ceară de băut.

Dumnezeu vrea să ne dea apă; El nu vrea ca noi să fim deshidratați sau însetați. Așa că El a trecut printr-un proces ca să devină apa vie ca noi să bem; această apă nu este doar Duhul, ci întregul Dumnezeu Triunic!

În Ioan 7:37-39 Domnul S-a ridicat și a le-a spus tuturor cu glas tare să vină la El și să bea.

El are apa; noi putem veni la El și să bem, iar atunci când bem, din ființa noastră interioară vor curge râuri de apă vie, care țâșnesc întru viața eternă.

Așadar, stânca a devenit o fântână – stânca de la exterior devine o fântână în interior, iar stânca din care curge apa devine o fântână în noi care țâșnește întru viața eternă, plinătatea vieții, care se finalizează în Noul Ierusalim.

Pe cruce Domnul Isus a fost străpuns – unul dintre soldați i-a străpuns partea laterală și din El a ieșit sânge și apă (Ioan 19:34); sângele a curs pentru răscumpărarea noastră, iar apa pentru regenerarea și alimentarea noastră.

Așa cum copiii lui Israel au băut cu toții aceeași băutură spirituală din stânca care i-a urmat, la fel și noi Îl avem pe Cristos ca stânca care ne urmează și putem bea din El (1 Corinteni 10:4).

Chiar și în Noul Ierusalim, pentru eternitate, dorința lui Dumnezeu este ca poporul Său să bea din El ca apa vie; tronul este în centru și din tron curge un râu al apei vieții ca să ne stingă setea și să ne pună sub autoritatea lui Dumnezeu. Aleluia!

Îți mulțumim, Doamne, pentru intenția Ta de a fi un râu curgător de apă a vieții, pentru ca poporul Tău să bea din Tine și să-și potolească setea. Amin, Doamne, venim la Tine – Tu ești stânca lovită din care curge apă vie ca să bem. Aleluia, din Dumnezeu curge acum apă vie ca noi să bem din El și putem pur și simplu să-I vorbim și El ne va da să bem. Amin, Doamne, dă-ne să bem! Salvează-ne de certurile noastre, de strădanii, de plângeri și de murmur; păstrează-ne să venim la Tine, sursa apei vii, ca să bem din Tine!

Cristos ca stâncă a fost lovit astfel ca apa vieții să curgă ca noi să bem

Lovirea stâncii din Exod 17:5 este un portret clar, complet și deplin al crucificării lui Cristos; când El a murit, Cristos a fost lovit, și a curs apă vie ca noi să bem.

În această istorisire vedem că Dumnezeu i-a spus lui Moise (care simbolizează legea) să lovească stânca (care Îl simbolizează pe Cristos), ca să curgă apă pentru a le stinge setea.

Moise – care simbolizează legea – și-a luat toiagul – care simbolizează puterea și autoritatea legii – ca să lovească stânca – Cristos.

Lovirea stâncii cu toiagul lui Moise simbolizează faptul că Cristos a fost condamnat la moarte pe cruce prin autoritatea legii lui Dumnezeu (vezi Gal. 2:19-20; 3:13).

Cristos a fost condamnat nu doar de oameni, ci de către autoritatea legii lui Dumnezeu, care îi condamnă pe toți cei care au păcătuit.

Trebuie să avem un portret al Celui crucificat în fața ochilor noștri; pe cruce Cristos a fost lovit de autoritatea legii lui Dumnezeu. Toată greutatea legii lui Dumnezeu și tot blestemul legii a fost cu acest Om în acest moment.

În timp ce Domnul atârna pe cruce, El a devenit un blestem în locul nostru, și prin moartea Sa noi suntem vindecați și răscumpărați, iar în învierea Sa noi Îl putem bea ca apa vie.

Cristos ca stâncă spirituală, vie, a fost lovit de către autoritatea legii lui Dumnezeu, astfel încât apa vieții în înviere să poată ieși din El și întru noi, poporul Său, ca noi să putem bea și să ne potolim setea (Exod 17:6; 1 Cor. 10:4).

Când Moise a lovit stânca, a curs apă; când puterea legii L-a lovit pe Domnul și sulița i-a străpuns partea laterală, a ieșit sânge și apă.

El este stânca epocilor care a fost străpuns pentru noi; putem să ne ascundem în El și să lăsăm ca apa și sângele care au curs din partea Sa laterală să ne vindece de păcat ca să ne mântuiască de vinovăția și puterea ei.

Cristos este stânca noastră născătoare; El este stânca mântuirii noastre, tăria, refugiul, ascunzătoarea, acoperământul și paza noastră (vezi Deut. 32:18; 2 Sam. 22:47; Psa. 95:1; 62:7; 94:22; Isa. 32:2).

Dumnezeu este stânca care ne-a născut (Deut. 32:18); am fost născuți de o stâncă, care este Dumnezeu Tatăl nostru, și această stâncă este o stâncă născătoare, plină de viață!

Dumnezeu este stânca mântuirii noastre (2 Sam. 22:47; Psa. 95:1).

Dumnezeu ca stâncă este tăria și refugiul nostru; El este ascunzătoarea noastră, protecția noastră, acoperământul nostru și paza noastră (Psa. 62:7; 94:22).

Domnul este umbra unei stânci masive într-un pământ ars de sete (Isaia 32:2); când suntem osteniți, ne putem odihni la umbra acestei stânci.

Binecuvântată să fie stânca noastră, stânca mântuirii noastre! Trebuie să facem un zgomot plin de bucurie pentru stânca mântuirii și să scoatem apa cu bucurie din fântânile mântuirii! O asemenea stâncă a fost lovită de Dumnezeu și din ea a curs apă vie ca noi să bem!

Din partea Sa străpunsă a curs sânge și apă pe cruce; sângele pentru răscumpărarea noastră juridică ne mântuiește de vinovăția păcatului, iar apa pentru mântuirea noastră organică ne mântuiește de puterea păcatului (Gen. 2:21-22; Ioan 19:34; Zah. 13:1; Psa. 36:8-9; Apoc. 21:6; Imnuri, #1058, strofa 1).

Sângele Domnului a curs pentru a ne mântui de vinovăția păcatului și pentru a șterge evidența păcatului, iar apa a curs pentru regenerarea noastră. Din Cristos ca stâncă a curs apă pentru a ne regenera și pentru a ne mântui organic, mântuindu-ne de puterea păcatului.

Acum există o fântână publică pentru păcat și impuritate, o fântână de sânge (Zah. 13:1) și, de asemenea, o fântână a vieții pentru alimentarea și savurarea noastră (Psa. 36:8-9) ca să ne dea apă atunci când suntem însetați (Apoc. 21:6).

Doamne Isuse, Tu ești stânca vie, spirituală, care a fost lovită de autoritatea legii lui Dumnezeu, așa încât apa vieții în înviere să poată ieși din Tine și întru noi, poporul Tău răscumpărat, pentru ca noi să bem. Îți mulțumim, Doamne, pentru că din Tine a curs sângele pentru mântuirea noastră și apă pentru regenerarea și alimentarea noastră. Aleluia pentru stânca noastră născătoare, stânca mântuirii noastre, tăria, refugiul, ascunzătoarea, protecția, acoperământul și paza noastră! Binecuvântată să fie stânca mântuirii noastre! Slavă Domnului Isus, stânca noastră născătoare, stânca mântuirii noastre!