realitatea Sărbătorii Corturilor

Cristos a devenit un Duh dătător de viață pentru a fi râuri de apă vie care curg în noi

26/03/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Ca realitate a Sărbătorii Corturilor, Cristos a trecut printr-un proces pentru a fi finalizat ca Duh, pentru ca noi să bem și să curgem ca râuri de apă vie; Duhul finalizat este Dumnezeul Triunic după ce a trecut prin multe procese pentru a curge în noi și din noi. Amin!

În Ioan 7 vedem, chiar la început, că copiii lui Israel țineau Sărbătoarea Corturilor. Această sărbătoare a fost ultima sărbătoare a anului și ar fi trebuit să fie o sărbătoare plină de bogății, bucurii și satisfacții. Această sărbătoare trebuia să fie o revărsare a bogățiilor poporului lui Dumnezeu, fiind reunți pentru a fi împărtășite împreună cu Dumnezeu și cu oamenii.

Totuși, pentru că poporul Israel decăzuse și nu savura realitatea Sărbătorii Corturilor, le era încă sete. La sfârşitul ultimei sărbători ale anului, erau încă foarte însetaţi şi nemulţumiţi.

Acesta este un tip reprezentativ al vieții noastre umane. Credem că viața noastră umană este plină de bucurii și satisfacții și credem că trebuie să muncim mai mult pentru a ne bucura de mai multe lucruri din această lume, în speranța că vom fi mulțumiți.

Uneori poate chiar luăm o vacanță lungă, gândindu-ne că suntem în vacanță și acum totul este în pace, avem satisfacții, și nimic nu ne deranjează.

Cu toate acestea, la sfârșitul sărbătorii fiecărui om, dacă nu Îl savurează pe Dumnezeu și nu se împărtășește în duh din Cristos, omul este încă nesatisfăcut. Indiferent cât de mult încearcă omul să savureze ceea ce are de oferit această lume, să bea și să mănânce lucrurile lumii și să fie satisfăcut de ceea ce are înaintea lui, nu poate fi niciodată satisfăcut.

Mai degrabă, toate aceste lucruri îi creează o foame mai profundă, iar setea din interiorul omului este expusă de toate lucrurile pe care le face pentru a se satisface. Dacă omul doar s-ar împărtăși din Cristos ca fiind realitatea Sărbătorii Corturilor, dacă omul pur și simplu vine la Domnul așa cum este și i se deschide, ar fi satisfăcut, pentru că apa vie va curge în ființa sa cea mai lăuntrică.

Dar deoarece omul – și de multe ori noi înșine ca creștini – face tot posibilul să savureze lucrurile din această lume și să fie satisfăcut, el rămâne mereu înfometat și însetat. Iată de ce Domnul Isus, la sfârşitul Sărbătorii Corturilor, S-a ridicat în picioare şi a strigat: Dacă îi este cuiva sete, să vină la Mine şi să bea (Ioan 7:37).

Acest strigăt răsună de-a lungul generațiilor, de la Geneza până la Apocalipsa: dacă cineva îi este sete, să vină la Domnul Isus ca Duh dătător de viață să bea apa vie! Doar apa pe care ne-o dă Domnul ne satisface și numai această apă vie poate curge în și din interiorul nostru!

Cristos a devenit Duhul dătător de viață pentru a Se împărți întru credincioșii Săi ca râuri de apă vie

Pe fundalul poporului Israel care făcea tot posibilul pentru a savura Sărbătoarea Corturilor, în ultima zi a sărbătorii – ziua cea mare a sărbătorii – Isus s-a ridicat și a strigat pe oricine însetează să vină la El și să bea. Dacă vine cineva la Domnul să bea crezând în El, după cum spune Scriptura, din adâncul său vor curge râuri de apă vie (Ioan 7:37-38).

Apoi apostolul Ioan a adăugat: Dar El a spus aceasta despre Duhul, pe care urmau să-l primească cei ce credeau în El; căci Duhul nu era încă, pentru că Isus nu fusese încă glorificat (v. 39). Ca o explicație a cuvântului Domnului, Ioan a adăugat că, înainte de învierea Sa, Duhul nu era încă, pentru că Isus nu fusese încă glorificat.

Cum putem explica un astfel de verset? Aceasta arată că Dumnezeu a trecut printr-un proces pentru a deveni Duhul dătător de viață pe care omul să-l bea ca apă vie. În învierea Sa, El, ca ultimul Adam, a devenit un Duh dătător de viață (1 Corinteni 15:45), iar acum, ca Duh care dă viață, El poate fi savurat de om.

Învierea a fost ca omul Isus să iasă din învelișul Său uman și să elibereze viața divină; această înviere a fost glorificarea Sa. Duhul lui Dumnezeu a fost acolo de la bun început, pentru că El face parte, în esență, din Trinitatea Divină; totuși, din punct de vedere economic, Duhul care dă viață a luat ființă sau a fost produs în învierea lui Cristos.

Prin și în învierea Sa, Cristos a devenit Duhul dătător de viață care să curgă ca râuri de apă vie (Apocalipsa 21:6; 22:17). Întregul Dumnezeu Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul – a trecut printr-un proces în încarnarea Domnului, pentru că Ioan 1:14 spune că Cuvântul (care era cu Dumnezeu și era Dumnezeu) s-a făcut carne. Amin!

Dumnezeul Triunic s-a încarnat pentru a fi tabernaculul lui Dumnezeu împreună cu omul; Dumnezeu S-a făcut carne și a locuit printre noi, plin de har și realitate. Apoi a trecut prin crucificare și înviere, iar în învierea Sa a devenit un Duh dătător de viață. Aceasta este un lucru extraordinar!

În calitate de Duh dătător de viață, Domnul poate fi acum distribuit întru credincioșii Săi ca apă vie pentru a le potoli setea, a-i umple și a-i satisface pe deplin Dumnezeu în Cristos, ca Duh, este acum râuri de apă vie care curg în ființa tuturor celor care cred în Domnul Isus și, de asemenea, El curge din ființa lor în alții și în viața eternă!

Iată ce dorește Dumnezeu: să fie râuri de apă vie pentru ca omul să bea și să fie satisfăcut! Pentru aceasta, Dumnezeu a trecut printr-un proces în economia Sa pentru a deveni un Duh dătător de viață care să fie râurile de apă vie care curg în și din ființa noastră. Aleluia!

Duhul dătător de viață este Duhul finalizat, finalizarea Dumnezeului Triunic procesat și finalizat (2 Cor. 3:17-18; Gal. 3:14; Filip. 1:19). Duhul, ca al treilea al Trinității Divine, nu poate intra în om; este doar Duhul dătător de viață, finalizarea Dumnezeului Triunic procesat, care poate intra în om ca râuri de apă vie.

Dumnezeu a devenit ceva, cineva, care poate veni în noi să locuiască în noi. Evangheliile și cartea Faptele Apostolilor ne arată procesul prin care a trecut Dumnezeu pentru a deveni un Duh dătător de viață, care să fie râuri de apă vie pe care să o bem.

Duhul finalizat este Dumnezeul Triunic după ce El a trecut prin procesul încarnării, vieții umane, crucificării și învierii (Ioan 7:39). Procesul prin care a trecut Dumnezeul Triunic pentru a deveni Duhul este ceva economic, nu esențial (1:14; Evrei 9:14; 1 Cor. 15:45).

Dumnezeu nu se poate schimba niciodată în esența Sa, dar în economia Sa, El a trecut printr-un proces pentru a deveni Duhul. Dumnezeul procesat se referă la pașii prin care Dumnezeul Triunic a trecut în economia divină. Finalizarea lui Dumnezeu indică faptul că procesul a fost finalizat, iar faptul că astăzi El este Duhul finalizat implică faptul că Duhul lui Dumnezeu a fost procesat și a devenit Duhul finalizat. Aleluia!

Astăzi avem Duhul dătător de viață, Duhul finalizat, care se revarsă în ființa noastră cea mai lăuntrică în caliate de râuri de apă vie pentru a ne potoli setea și a curge din noi în alții și în viața eternă! Slavă Domnului! Astăzi, Dumnezeu în Cristos, ca Duh dătător de viață, poate intra în noi, poate fi primit de noi, poate fi savurat de noi și se poate contopi cu noi. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, mulțumim că ai fost încarnat, răstignit și înviat pentru a deveni nu doar om, ci un Duh dătător de viață! Aleluia, Cristos ca ultimul Adam a devenit un Duh dătător de viață în învierea Sa și acum Îl putem primi ca râuri de apă vie! Slavă Domnului, Dumnezeu astăzi nu mai locuiește într-o lumină de neapropiat, ci El poate fi savurat de noi în economia Sa! Amin, Doamne, ce privilegiu este ca noi să cunoaștem și să savurăm Duhul finalizat – Dumnezeu devenind Duhul dătător de viață pentru a veni în duhul nostru ca râuri de apă vie! Amin, Doamne, venim la Tine! Ne este sete. Dă-ne să bem. Distribuie-Te în noi ca viață astăzi. Curgi în noi ca râuri de apă vie. Curgi în toate părțile ființei noastre interioare și saturează-ne cu apa vie. O, Doamne, curgi înăuntru și curgi din noi ca râuri de apă vie astăzi! Slavă Domnului, Dumnezeul nostru poate fi primit și savurat! Aleluia, Dumnezeu în Cristos ca Duhul care dă viață curge în și din noi ca râuri de apă vie!

Duhul care „nu era încă” poate fi acum primit de noi ca apă vie, deoarece Cristos a trecut prin încarnare și înviere pentru a deveni un Duh dătător de viață!

Nu putem subestima niciodată ceea ce a făcut Domnul pentru noi și nici nu putem vorbi prea mult despre procesele prin care El a trecut, pentru că El a devenit carne (Ioan 1:14) și apoi El a devenit Duh (1 Cor. 15:45; 2 Cor. 3:17) că noi să-L putem primi, savura și să fim umpluți de Dumnezeu astăzi.

În Ioan 7:39, Ioan a spus că promisiunea Domnului de a ne da apă vie când venim la El se împlinește când El devine Duh, care a avut loc la învierea Sa. Înainte ca Domnul Isus să fie răstignit și înviat, Duhul finalizat „nu era încă”. Desigur, Duhul lui Dumnezeu a fost acolo de la început (Geneza 1:2), dar Duhul ca „Duhul lui Cristos” (Romani 8:9), „Duhul lui Isus Cristos” (Filipeni 1:19), „nu era încă” la vremea lui Ioan 7:39, deoarece Domnul Isus nu era încă glorificat.

Putem primi doar Duhul lui Dumnezeu așa cum e văzut în Vechiul Testament? Nu, pentru că Duhul lui Dumnezeu nu are elementul umanității și nici nu se poate distribui pe Sine în noi. În Vechiul Testament cel mult, Dumnezeu putea să miște omul, să-l inspire și să-l împuternicească pe om să facă anumite lucruri sau să rostească anumite cuvinte, dar Duhul lui Dumnezeu nu putea locui în om.

Dar slavă Domnului, în economia Sa El a făcut doi pași majori: încarnarea și crucificarea cu înviere, pentru ca El să devină un Duh dătător de viață care să fie primit de noi ca râuri de apă vie. Domnul Isus a fost glorificat când a înviat și, prin această glorificare, Duhul lui Dumnezeu a devenit Duhul lui Isus Cristos care a fost încarnat, răstignit și înviat (Luca 24:26; Filip. 1:19).

Acum, Duhul, care Cristos a devenit, nu mai este doar Duhul lui Dumnezeu; elementul lui Dumnezeu este acolo, dar există mult mai mult. În Duhul dătător de viață îl avem pe Dumnezeu și pe om, umanitate și divinitate și toate elementele și eficiența încarnării, vieții umane, crucificării, învierii și înălțării.

Chiar mai mult, prin moartea Sa, Cristos a împlinit toate cerințele dreptății, sfințeniei și gloriei lui Dumnezeu, care îl despart pe om de pomul vieții. Prin moartea Sa, Cristos a deschis o cale nouă și vie pentru ca noi să venim la Sfânta Sfintelor și să ne împărtășim din Dumnezeu ca pomul vieții (Evr. 10:19-20). Aleluia!

Omul a căzut și a nu a îndeplinit cerințele drepte, sfinte și glorioase ale lui Dumnezeu, dar Dumnezeu a devenit om și, prin moartea Sa pe cruce, a împlinit toate cerințele lui Dumnezeu pentru ca omul să vină înaintea lui Dumnezeu! Aleluia!

Acum omul se poate pocăi pur și simplu și poate crede în Domnul Isus, iar Domnul, ca Duh dătător de viață, poate curge ca râuri de apă vie în și din ființa cea mai lăuntrică a omului! Prin credința în Cristos, suntem uniți organic cu El și El poate distribui tot ceea ce este El în ființa noastră. Îl putem bea pe Dumnezeu în Cristos ca Duh și Îl putem revărsa exersându-ne duhul pentru a crede în El, a-L primi și a-L curge afară.

Curgerea Duhului care a început în Geneza 1:2 se găsește și în Apocalipsa 22:17, unde Duhul și mireasa îi cheamă pe toți cei însetați să vină și să bea apa vieții fără plată! Toate acestea sunt posibile pentru că Cristos a devenit un Duh dătător de viață în învierea Sa!

Ultimul Adam, care a fost Cristos în carne, a devenit Duhul dătător de viață în înviere; de atunci, Duhul lui Isus Cristos are atât elementele divine cât și cele umane, inclusiv realitatea încarnării, crucificării și învierii lui Cristos (1 Cor. 15:45b; Fapte 16:7; Rom. 8:9). Ce Spirit minunat avem astăzi!

Tot ce trebuie să facem este să credem în El și Îl vom savura și îl vom experimenta! Putem să ne împărtășim din bogățiile Dumnezeului Triunic ca râuri de apă vie care curg pentru ca noi să bem, să fim umpluți și să curgem înafară! Aleluia!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai devenit un Duh dătător de viață pe care să-l bem astăzi ca râuri de apă vie! Ne exersăm duhul și credem în Tine pentru a primi tot ceea ce Tu și tot ceea ce ai realizat! Aleluia, Dumnezeu s-a făcut carne și carnea a devenit Duhul dătător de viață, care să curgă ca râuri de apă vie în noi, credincioșii în Cristos! Amin, Doamne, vrem să Te bem și să Te curgem ca râuri de apă vie. Îți mulțumim pentru dorința ta de a Te distribui în noi. Ne deschidem Ție. Ne deschidem întreaga ființă distribuirii Tale divină. Distribuie-Te ca râuri de apă vie în ființa noastră astăzi. Vrem să fim umpluți cu Tine. Umple-ne toată ființa interioară cu apă vie. Curgi în mintea, emoția și voința noastră și saturează-ne cu Tine însuți. Aplică tot ceea ce esti, tot ceea ce ai si tot ceea ce ai realizat si atins in ființa noastră astăzi. Slavă Domnului, putem să-L bem astăzi pe Dumnezeul Triunic procesat și finalizat, ca Duh dătător de viață, astfel încât să fim umpluți cu El și să-L curgem înafară ca râuri de apă vie!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ became a Life-giving Spirit to be Rivers of Living Water flowing into us, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 8 (Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor și ca fiind Duhul care curge din credincioși ca râuri de apă vie) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trăim în realitatea Sărbătorii Corturilor până când vom intra în odihna Noului Ierusalim

24/03/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Realitatea Sărbătorii Corturilor este un timp de savurare în amintirea modului în care l-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi, iar acest ospăț se finalizează în Noul Ierusalim, tabernacolul lui Dumnezeu cu omul, unde Îl savurăm pe Dumnezeu pentru eternitate! Aleluia!

Viața noastră creștină este o viață de ospăț cu Domnul și cu Domnul și, atunci când venim împreună cu sfinții, continuăm să ne ospătăm din Domnul în mod colectiv. Amin!

Așa cum copiii lui Israel aveau trei sărbători principale rânduite de Dumnezeu când toți bărbații trebuiau să meargă la Ierusalim și să aibă o sărbătoare lui Dumnezeu, tot așa și noi, credincioșii în Cristos, avem sărbători rânduite de Dumnezeu când trebuie să ne adunăm și să Îl savurăm pe Dumnezeu cu sfinții și cu Dumnezeu. Aleluia!

Prima dintre sărbătorile rânduite de Dumnezeu a fost sărbătoarea Paștelui, care a fost o amintire a modului în care Dumnezeu i-a eliberat din Egipt prin intermediul Paștelui. Ei au trebuit să omoare mielul, să împrăștie sângele pe stâlpii ușii și să mănânce mielul împreună cu azime și ierburi amare.

Cristos este Mielul lui Dumnezeu și S-a dat pe Sine însuși pentru răscumpărarea noastră; credința noastră în lucrarea răscumpărătoare a lui Cristos este inițierea vieții noastre creștine. Când credem inițial în Domnul Isus, Îl primim și Îl mâncăm ca Paște și intrăm într-o viață de ospăț cu Domnul.

Acum, zi de zi, putem aplica sângele prețios al Domnului în timp ce ne mărturisim păcatele, iar El este credincios și drept să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate. Aleluia! Îl putem savura pe Cristos ca fiind realitatea sărbătorii Paștilor zi de zi în experiența noastră.

Ultima sărbătoare a anului din calendarul evreiesc este Sărbătoarea Corturilor, în care toți bărbații trebuiau să se adună și să locuiască în corturi, tabernacule, timp de o săptămână, și să sărbătorească împreună cu Domnul și unii cu alții. Fiecare trebuia să-și aducă surplusul ostenelii asupra țării și să-l savureze, să-l împartă cu Dumnezeu și cu cei care erau săraci și să se ospăteze împreună. Amin!

Pe măsură ce ne adunăm la conferințe, întâlniri de omogenizare, instruiri și alte adunări mai mari, trebuie să avem atitudinea de a veni la o sărbătoare. Suntem omogenizați împreună de Domnul în Trup, așa cum israeliții au fost omogenizați la sărbătoare și noi sărbătorim împreună cu Domnul și cu sfinții. Aleluia!

Întreaga noastră viață creștină este un ospăț și trebuie să ținem ospățul zi de zi atât personal cât și corporativ. Trăim mâncându-L pe Domnul și împărtășindu-ne din bogățiile Lui și ne ospătăm cu El și cu sfinții împreună când ne adunăm împreună.

Realitatea Sărbătorii Corturilor: Savurăm și ne amintim cum L-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi

Realitatea Sărbătorii Corturilor este un timp de savurare în amintirea modului în care l-am experimentat pe Dumnezeu și a modului în care a trăit Dumnezeu în noi. Când ne adunăm să ne ospătăm din Domnul, ne amintim cum L-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi.

Copiii lui Israel au trebuit să-și amintească cum i-a salvat Dumnezeu din Egipt, cum a despărțit Marea Roșie pentru ca ei să o traverseze, cum Dumnezeu a transformat apele amare în ape dulci, cum a avut grijă de ei în timpul călătoriei lor în pustie și cum i-a adus până la țara bună.

Au trebuit să-și amintească de multele lucruri minunate pe care le-a făcut Dumnezeu pentru ei și, de asemenea, să-și amintească vremurile în care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și cum a venit El să facă față răzvrătirii lui Miriam, răzvrătirii lui Core și a poporului său și răzvrătirii întregului popor care au fost înșelați de raportul rău al celor zece iscoade.

Copiii lui Israel au avut o istorie bogată din care au putut învăța foarte multe și care le-a arătat ce fel de Dumnezeu au avut și cum au experimentat strămoșii lor grija, dragostea, pedeapsa și iertarea lui Dumnezeu.

Ei și-au amintit, de asemenea, cum a locuit Dumnezeu într-un tabernacul, pentru că El l-a instruit pe Moise să construiască un tabernacul pentru ca El să aibă o casă pe pământ cu poporul Său (Exod. 40:18-38). Dumnezeu locuia în Sfânta Sfintelor, iar omul putea să se apropie de Dumnezeu prin intrarea marelui preot în Sfânta Sfintelor. Acolo, în Sfânta Sfintelor, Dumnezeu s-a întâlnit cu poporul Său și le-a vorbit, dezvăluindu-le dorința inimii Sale și intenția Sa.

Trebuie să ne amintim și să Îl savurăm pe Dumnezeu și trebuie să avem o amintire bogată a modului în care l-am experimentat pe Dumnezeu și a trăit Dumnezeu în noi și cu noi. Dumnezeu ne-a mântuit din lume cu o mână puternică și ne-a răscumpărat din felul nostru de viață anterior (Efeseni 4:22; 1 Petru 1:18).

Dumnezeu a împărțit viața Sa divină în noi și ne-a dus prin apele botezului pentru ca noi să fim o creație nouă și să trăim în înviere. Chiar dacă ne-am răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și am cârtit înaintea Sa, El încă era cu noi, hrănindu-ne și ducându-ne tot drumul prin pustie, pentru ca El să ne aducă la savurarea lui Cristos atotinclusiv ca țară bună.

Trebuie să ne amintim cum Domnul transformă apele amare în dulci când îl aplicăm pe Cristosul crucificat în situația noastră. Cât de minunat este când nu mai suntem amărâți în ființa noastră, deși apele din mediul nostru pot fi încă amare, pentru că avem pe Cristos crucificat aplicat ființei noastre pentru a ne schimba în însăși constituția noastră!

Zilnic Îl putem mânca pe Cristos și să ne împărtășim cu El ca mana noastră, hrana noastră, pentru ca noi să continuăm călătoria noastră creștină. El este pâinea vieții pentru noi, chiar și pâinea adevărată care s-a coborât din cer, pâinea pe care Dumnezeu ne-o dă ca să mâncăm, să ne împărtășim și cu care să fim săturați, ca să trăim datorită Lui (Ioan 6:48-51, 57).

Trebuie să ne amintim că astăzi Dumnezeu locuiește în noi și, de asemenea, locuiește în biserică, pentru că astăzi Dumnezeu este într-un tabernacul printre noi, în viața mobilă a bisericii, pentru ca El să fie dus în fiecare parte a pământului și stabilit acolo (Efeseni 2:21-22). Aleluia!

Trebuie să ne amintim cum l-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi. De asemenea, trebuie să ni se reamintească cum ne-am răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și El a venit să ne trateze; El se comportă cu noi conform dreptății Sale și ne iartă când ne pocăim și ne întoarcem la El (Prov. 3:11-12; Evr. 12:4-11).

O, ce Cristos avem! Ce Dumnezeu avem! Trebuie să avem o amintire atât de bogată despre cum l-am experimentat pe Dumnezeu și L-am savurat pe Cristos și cum a trăit Dumnezeu în noi zi de zi!

Avem această amintire bogată nu pentru a ne lăuda sau a ne înălța pe noi înșine sau pe oricine altcineva, ci pentru a-L lăuda pe Domnul și pentru a aduce bisericii bogățiile lui Cristos experimentate de noi pentru zidirea bisericii!

Când toți aducem experiența noastră bogată a lui Cristos la adunările bisericii și avem realitatea Sărbătoarei Corturilor printre noi, biserica este zidită și Cristos este etalat și manifestat din belșug printre noi! O, ce ospăț este acesta!

Doamne Isuse, vrem să avem realitatea Sărbătorii Corturilor, având un timp de savurare în amintirea felului în care l-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi! Slavă Ție, dragă Doamne, că ne-ai răscumpărat devenind Mielul lui Dumnezeu pentru ca noi să fim stropiți cu sângele Tău, să Te mâncăm și să ne întărim ca să ieșim din lume! Aleluia, Cristosul nostru ne-a dus pe tot drumul prin apele botezului pentru ca noi să fim salvați din lume și să trăim în noutatea vieții. Mulțumim, dragă Doamne, că ai venit în situația noastră ca să transformi apele amare în ape dulci, aplicându-Te ca fiind Cristosul crucificat la situația noastră. Ne amintim de Tine, dragă Doamne, căci Tu ești hrana noastră zilnică; Tu ești mana noastră, hrana care se coboară din cer pentru ca noi să Te mâncăm și să ne împărtășim din Tine și să trăim datorită Ție! Ce Cristos bogat avem! Cât de privilegiați suntem să-L savurăm pe Cristos și să-L experimentăm pe Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi! Slavă Domnului, Dumnezeul nostru locuiește printre noi într-un tabernacul și putem să venim la Sfânta Sfintelor cu îndrăzneală pentru a atinge tronul harului! Slavă Domnului!

Ne amintim că suntem încă în pustie și trebuie să intrăm în odihna Noului Ierusalim, în tabernaculul etern și în împlinirea Sărbătorii Corturilor

Evr. 11:9-10 ne spune cum Avraam a locuit ca străin în țara făgăduinței ca într-o țară străină, făcându-și casa în corturi cu Isaac și cu Iacov, moștenitorii p romisiunii. Avraam a așteptat cu nerăbdare orașul care are temelia, al cărui Arhitect și Ziditor este Dumnezeu.

Astăzi, când ținem Sărbătoarea Corturilor, trebuie să ne amintim că suntem încă într-un tabernacul, într-un tabernacul și că Dumnezeu este, de asemenea, într-un tabernacul, în viața de biserică, dar așteptăm cu nerăbdare tabernaculul etern, Noul Ierusalim! Amin!

Savurarea noastră din Cristos astăzi ca Sărbătoarea Corturilor, în adunarea noastră corporativă pentru a ne omogeniza pentru a savura bogățiile lui Cristos ca produse ale țării bune, ne amintește că suntem încă în pustie și trebuie să intrăm în odihna Noului Ierusalim, care este tabernaculul etern (Apoc. 21:2-3). Amin!

Noul Ierusalim este cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc (Evr. 12:22), Ierusalimul de sus (Gal. 4:26), cetatea sfântă (Apoc. 21:2; 3:12), pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru poporul Său (Evr. 11:16) și tabernaculul lui Dumnezeu, în care Dumnezeu va locui cu omul pentru eternitate (Rev. 3).

Pe măsură ce ținem Sărbătoarea Corturilor, ni se reamintește că încă trăim într-un tabernacul și astăzi și Dumnezeu încă locuiește într-un tabernacul, dar așteptăm cu nerăbdare orașul care are temeliile, al cărui Arhitect și Ziditor este Dumnezeu. Aleluia!

Chiar și în epoca viitoare, epoca împărăției, biruitorii vor trăi în corturi, nefiind încă așezați, până când Noul Ierusalim va fi pe deplin pregătit ca mireasă. Aleluia! Iar Noul Ierusalim, deși este orașul lui Dumnezeu, este numit și tabernaculul lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu va locui împreună cu oamenii.

Chiar și atunci când intrăm în Noul Ierusalim devenind Noul Ierusalim, vom avea încă o amintire eternă a felului în care L-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi și cum obișnuiam să trăim într-un tabernacul pe pământ, fiind străini și călători pe pământ, trăind pentru Dumnezeu și Dumnezeu trăind în noi. Aleluia!

Sărbătoarea Corturilor va fi savurarea Noului Ierusalim în noul cer și noul pământ; aceasta va fi adevărata finalizare a întregii recolte din experiența noastră cu Dumnezeu. Astăzi Îl experimentăm pe Dumnezeu aici și colo, dincolo și dincolo, dar în acea zi vom fi pe deplin în El și El va fi pe deplin în noi!

Astăzi suntem pe pământ, trăim de-a lungul vieții umane ca locuitori ai pământului, cei care locuiesc în corturi și care locuiesc pe acest pământ. În timp ce ne facem cortul, trăind pe pământ, Dumnezeu vrea să ne amintim că suntem aici tocmai în trecere; ne îndreptăm către un țel, la fel ca Avraam.

Așteptăm cu nerăbdare orașul care are fundații, al cărui Arhitect și Constructor este Dumnezeu. Noul Ierusalim va fi locuința noastră eternă, cetatea sfântă și acea cetate va fi numită și tabernaculul lui Dumnezeu. Astăzi, în timp ce călătorim prin pustie, totul este uscat în jurul nostru, așteptăm cu nerăbdare Noul Ierusalim, orașul apei și al rezervei bogate.

Trecem temporar prin călătoria noastră pământească prin această sălbăticie și ne căutăm destinația – orașul cu temelia! Fie ca noi să nu ne punem speranța în lucrurile de pe acest pământ și nici să nu prindem rădăcini aici, ci să fim gata să ne mișcăm una cu Domnul pentru interesul Său pe pământ astăzi.

Noul Ierusalim este numit Tabernaculul lui Dumnezeu, deoarece biruitorii din prima etapă a Noului Ierusalim își amintesc cum au locuit și ei în corturi. Ei trăiau pe pământ ca străini și călători și așteptau cu nerăbdare tabernaculul etern, orașul zidit de Dumnezeu, locuința reciprocă a lui Dumnezeu și a omului.

Slavă Domnului, când locuim astăzi pe pământ, locuim în tabernaculul lui Dumnezeu și așteptăm cu nerăbdare Noul Ierusalim, locuința eternă a lui Dumnezeu și a omului, pentru ca noi să Îl savurăm pe Dumnezeu și să-L experimentăm și să locuim cu El pentru eternitate!

În Noul Ierusalim vom ține Sărbătoarea Corturilor pentru eternitate cu deplină savurare și satisfacție. Pentru eternitate ne vom aminti cum trăiam în corturi și cum trăia Dumnezeu într-un tabernacul și cum eram străini și străini. Amin!

Noul Ierusalim va fi finalizat mai întâi pentru a fi primele roade în împărăția milenară ca o răsplată pentru biruitori și apoi va fi finalizat în cele din urmă pentru a fi în noul cer și noul pământ ca savurare deplină a mântuirii depline a lui Dumnezeu pentru toți credincioșii desăvârșiți!

Aleluia, pentru eternitate vom ține Sărbătoarea Corturilor în și ca Noul Ierusalim, savurându-L pe Dumnezeu și amintindu-ne cum l-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi!

Doamne Isuse, Te lăudăm și vrem să Te savurăm astăzi în timp ce locuim aici pe pământ. Ne dăm seama că astăzi ne aflăm într-un tabernacul temporar, pentru că locuința noastră eternă este în Dumnezeu, Noul Ierusalim! Amin, Doamne, chiar dacă locuim astăzi pe pământ și ne întâlnim cu sfinții pentru a ține în duh Sărbătoarea Corturilor, ni se reamintește că astăzi locuim doar în corturi și Noul Ierusalim este casa noastră! Aleluia, în timp ce călătorim prin pustia pământului astăzi, așteptăm cu nerăbdare ca Noul Ierusalim să intrăm în odihna lui, pentru că cetatea sfântă va fi tabernaculul nostru etern! Da, Doamne, așteptăm cu nerăbdare cetatea care are temelia, al cărui Arhitect și Ziditor este Dumnezeu! Vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi. Vrem să Te savurămși să Te experimentăm, luându-Te ca viața noastră, ca sursă de viață și ca domiciliul nostru. Amin, Doamne, când trăim pe pământ ca străini și străini, așteptăm cu nerăbdare tabernacolul etern, cetatea zidită de Dumnezeu, Noul Ierusalim! Slavă Domnului!