prin moarte și înviere

Să nu ne exersăm preferința ci să trecem prin moarte și înviere pentru a-L savura pe Cristos

05/03/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Cartea Numeri dezvăluie pregătirea prealabilă a distribuției țării bune, care simbolizează savurarea Cristosului bogat conform alegerii lui Dumnezeu; în special, vrem să vedem că nu ar trebui să ne exersăm preferința în acest lucru.

Dumnezeu a dat țara lui Israel; El le-a promis strămoșilor lor, i-a scos din Egipt și i-a dus prin pustie în țara bună pentru a le-o da.

Fiind un Dumnezeu ordonat și înțelept, El a avut un mod special de a distribui țara bună; cu toate acestea, două triburi și jumătate din Israel, și-au exersat preferința în moștenirea țării.

Gad, Ruben și jumătatea seminției lui Manase au ales țara care se află la estul râului Iordan și Dumnezeu le-a permis să o aibă; acest aranjament și situație particulară deschid multe lecții cruciale, căci noi nu ar trebui să ne exersăm preferința în viața de biserică la participarea noastră și în posedarea țării bune.

Mulți creștini falimentează în această chestiune a posedării și savurării țării bune.

Ceea ce au savurat cele două triburi și jumătate din Israel în partea de est a râului Iordan nu a fost alegerea lui Dumnezeu, iar mai târziu în Biblie acea parte nu este nici măcar menționată ca fiind țara lui Israel, pentru că a fost acaparată de dușmani.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne aducă pe deplin în alegerea Lui legată de posedarea și savurarea țării bune și să ne exersăm duhul și să fim supuși în voința noastră, astfel încât să putem alege ceea ce alege Dumnezeu, nefiind mulțumiți de al doilea cel mai bun ci cu cel mai bun din partea lui Dumnezeu.

În Num. 32:1-42 și 33:50 – 36:13 vedem pregătirea distribuției țării bune; lecția principală de învățat aici este problema alegerii, a preferinței. În ceea ce privește împărtășirea noastră din savurarea lui Cristos, trebuie să fim atenți în ceea ce privește alegerea și preferința noastră.

Savurarea lui Cristos de către noi se află în sfera morții Sale și în învierea și înălțarea Sa

Țara bună este înconjurată de cele două mări (Marea Mediterană și Marea Moartă) și un râu (râul Iordan); aceste două mări și acest râu simbolizează moartea lui Cristos (vezi Num. 34:2-3, 6, 12).

Pe partea de vest se află Marea Mediterană, pe partea de sud există Marea de Sud sau Marea Moartă, iar râul Iordan este pe celelalte două părți, cuprinzând țara bună. Toate acestea simbolizează moartea lui Cristos.

S-ar putea să credem că acest lucru nu sună foarte pozitiv, dar Cristosul atotinclusiv este înconjurat de moartea Sa, iar modul în care intrăm în savurarea Cristosului atotinclusiv ca realitatea țării bune este prin moartea Sa.

De aceea, încă de la începutul vieții noastre creștine, trebuie să fim botezați în moartea Lui pentru a muri împreună cu El în omul nostru vechi, pentru ca noi să creștem împreună cu El pentru a-L savura pentru a trăi împreună cu El în țara ridicată din Canaan.

Savurarea lui Cristos este strâns legată de moartea Sa; putem spune că savurarea lui Cristos trebuie să fie în sfera, în teritoriul morții Sale.

Nu ar trebui să ne temem de moartea lui Cristos, căci cu cât suntem mai mult una cu El în moartea Sa, cu atât murim împreună cu El și în El în experiența noastră, cu atât Îl savurăm.

În Fil. 3:7-11 Pavel a vorbit despre urmărirea lui Cristos și a fi găsit în El și, în timp ce a vorbit despre aceasta, el era în părtășia suferinței Domnului și a fost conformat morții Sale.

Cu cât Pavel a fost conformat morții lui Cristos, adică cu cât mai mult i-a fost aplicată moartea lui Cristos, cu atât el L-a savurat pe Cristosul atotinclusiv ca realitatea țării bune.

Cu cât mai mult moartea lui Cristos este aplicată la ființa noastră și la orice lucru din creația veche din noi cum ar fi carnea, sinele și viața-suflet, cu atât participăm în Cristos.

Țara bună s-a ridicat din apele morții care o mărginesc; aceasta înseamnă că țara bună ca pământ înălțat și ridicat este un tip al lui Cristos înviat și înălțat, Cristos ceresc!

Cristos a intrat în noi în învierea Sa (Ioan 20:22) iar noi savurăm bogățiile Sale în înălțarea Lui (Efes. 2: 6; Col. 3:1-4).

Atunci când moartea lui Cristos este aplicată la orice lucru al omului vechi din ființa noastră, intrăm într-un domeniu nou, un domeniu înălțat și înălțat, unde Îl savurăm pe Cristos în învierea și înălțarea Sa.

Dar dacă nu trecem prin moartea Lui, în învierea și înălțarea Sa și dacă nu suntem așezați împreună cu El sus în ceruri, nu putem să-L savurăm pe acest Cristos bogat ca realitatea țării bune.

Trebuie să fim într-o anumită poziție și să avem o condiție specială pentru a-L savura cu adevărat pe Cristosul ceresc înălțat împreună cu toate bogățiile Sale.

La fel ca Pavel, ar trebui să dorim să-L cunoaștem pe El și puterea învierii Sale și părtășia suferințelor Sale, fiind conformat morții Sale, pentru a intra în posesia și savurarea Cristosului atotinclusiv ca țară bună.

Amin, fie ca să ne dăm seama că savurarea lui Cristos de către noi este în sfera morții Sale și este în învierea și înălțarea Sa, căci Cristosul atotinclusiv este un Cristos crucificat, înviat și înălțat pentru a fi Duhul dătător-de-viață atotinclusiv, Duhul ca realitatea țării bune atotinclusive!

Doamne Isuse, vrem să Te savurăm ca țara bună atotinclusivă în duhul nostru. Ne exersăm duhul, Doamne, și aplicăm moartea Ta la orice lucru din sine, din carne, din omul natural, din vechea creație și din viața-suflet. Fie ca orice este natural și vechi să fie adus prin moarte și înviere, pentru ca să putem să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca Duhul în învierea și înălțarea Sa. Amin, Doamne Isuse, adu-ne pe deplin pe domeniul învierii și înălțării pentru a-L savura pe Cristosul ridicat și înălțat ca realitatea țării bune!

Să nu ne exersăm preferința, ci să trecem prin moarte și înviere pentru a-L savura pe Cristos

În Num. 32:1-5, 33 vedem că cele două triburi și jumătate ale lui Ruben, Gad și jumătatea seminției lui Manase i-au avut o cerere lui Moise, și anume de a moșteni țara de la estul râului Iordan. Această cerere nu a fost greșită, dar, în același timp, ei nu au avut dreptate în dorința lor de a primi moștenirea în funcție de alegerea lor cu privire la ceea ce a fost cel mai bun.

Dorința lor de a moșteni țara bună nu a fost greșită, dar nu au avut dreptate în a-și exercita preferința și a nu primi repartizarea de către Dumnezeu a țării bune; în acest fel, ei au înlocuit cel mai bun pentru cel de-al doilea cel mai bun.

Chiar și în experimentarea lui Cristos de către noi există măsuri și niveluri; putem avea ceva bun, dar nu este cel mai bun pe care Dumnezeu l-a planificat, pentru că ne exersăm preferința și obținem astfel cel de-al doilea cel mai bun.

Aceste două triburi și jumătate au spus că au vite și animale, așa că au nevoie să aibă această porțiune de pământ. Uneori „vitele” și „animalele” noastre devin o ispită pentru a ne face propria alegere și astfel are loc o mare pierdere.

Nu trebuie să lăsăm nimic din ceea ce avem să afecteze alegerea noastră sau să ne ispitească să ne exersăm propria alegere și preferință în această problemă.

În cele din urmă, această porțiune a țării din estul râului Iordan a fost prima parte a țării lui Israel care a fost luată de neamurile invadatoare de la răsărit, căci când au venit asirienii, au fost primii care au fost prinși și luați captivi (1 Cronici 5:25-26).

Cei care rămân la jumătatea drumului și sunt mulțumiți doar de o mică binecuvântare de la Dumnezeu vor fi ușor de prins de către inamic.

Dacă ne exersăm preferința, suntem cu ușurință prima pradă a inamicului. Dacă ne exersăm preferința, putem suferi același fel de soartă ca aceste seminții și urmașii lor, căci dacă suntem doar la jumătatea drumului în Domnul, la graniță, simțindu-ne OK și fiind mulțumiți doar cu o mică binecuvântare de la Dumnezeu, dușmanul ne poate lua captivi.

Când vine vorba de câștigarea lui Cristos, nu trebuie să ne mulțumim niciodată cu o sosire la jumătatea drumului; nu ar trebui să fim ușor mulțumiți ci, la fel ca Pavel, ar trebui să continuăm să ne întindem înainte pentru a-L câștiga pe Cristos pe deplin!

În lucrurile spirituale, este mult mai bine să nu acționăm conform preferinței noastre ci să lăsăm lucrurile în mâna Domnului și să-L lăsăm pe El să acționeze conform alegerii Sale (vezi Gen. 13:5-18). Să-L lăsăm pe Domnul să ne conducă.

De multe ori ne dorim cu disperare propria noastră alegere și se pare că Domnul ne permite acest lucru – așa cum și Dumnezeu prin Moise le-a permis celor două triburi și jumătate să-și aibă moștenirea în estul râului, dar aceasta este voința permisivă a Domnului.

Este posibil să obținem ceea ce ne dorim, este posibil să avem alegerea noastră, dar după un timp ne dăm seama că suferim o pierdere, căci obținând ceea ce ne dorim, uităm imaginea de ansamblu.

Dacă noi toți în viața de biserică nu ne-am exercita alegerea și preferința, ci am lăsa alegerea de partea Domnului, nu ar exista multe probleme între noi; multe dintre problemele noastre își au sursa în căutarea noastră ascunsă a propriei noastre alegeri.

Ar trebui să-L lăsăm pe Domnul să ia decizia și să aleagă, și vom primi partea noastră de moștenire.

Ținutul pe care l-au solicitat Ruben și Gad putea fi atins fără a traversa râul Iordan, ceea ce înseamnă că omul vechi nu a fost tratat și îngropat (vezi Iosua 3:16 – 4:12 și notele de subsol din Biblia Versiunea Recâștigării).

Abia după ce omul nostru vechi a fost tratat și îngropat (Rom. 6:3-6), suntem în stare să-L posedăm pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună pentru moștenirea și savurarea noastră.

În mod specific, dacă dorim să-L câștigăm pe Cristos ca țară bună și atotinclusivă, trebuie să nu ne exersăm preferința, ci să-L lăsăm pe Domnul să aleagă și să ne aloce țara; astfel, trebuie să trecem prin moarte și înviere pentru a-L savura pe Cristos, umblând împreună cu El în noutatea vieții.

Unde nu există moarte, nu există nici viață; dacă nu trecem prin apele morții – apele Iordanului, nu putem intra în savurarea țării bune a Canaanului.

Pământul dat lui Ruben, lui Gad și jumătății seminției din Manase (Num. 32:33), țara conform alegerii lor, putea fi atins fără a traversa Iordanul și, prin urmare, nu a fost o parte a țării bune a Canaanului (vezi Num. 34:14-15; 35:14).

Aceasta indică faptul că, în tip reprezentativ, această porțiune din țară se afla în afara morții lui Cristos. Abia după ce omul nostru vechi este mort și îngropat vom fi în măsură să vorbim despre posedarea țării bune ca savurare a noastră.

Când încercăm să-L savurăm pe Domnul fără să trecem prin moarte și înviere, savurarea noastră nu este reală și nu Îl savurăm pe Cristos în Trup. Fie ca să aducem acest lucru înaintea Domnului și să-I spunem:

Doamne Isuse, vrem să savurăm ceea ce Tu ne repartizezi din Cristos atotinclusiv ca țară bună. Nu vrem să ne exersăm preferința în savurarea pe Cristos, ci să trecem prin moarte și înviere pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv. Amin, Doamne, salvează-ne de la alegerea celui de-al doilea cel mai bun; salvează-ne de a avea propria preferință și alegere în lucrurile spirituale, și salvează-ne de a merge pe jumătate în savurarea noastră de Cristos. Fie ca să nu fim mulțumiți doar de o mică savurare a lui Cristos conform alegerii noastre; adu-ne în savurarea deplină a repartizării de către Tine a Cristos atotinclusiv împreună cu toți sfinții din Trup!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Not Exercising our Choice but going through Death and Resurrection to Enjoy Christ, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 7 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să Îl slujim pe Dumnezeu în principiul toiagului înmugurit, prin moarte și înviere

29/07/2019 by Credincios în Cristos 1 Comment

Săptămâna aceasta în studiul nostru aprofundat al cărții Numeri, vrem să vedem și să experimentăm tipurile majore referitoare la Cristos în Numeri, și în special în acest articol, vrem să vedem cum toiagul înmugurit al lui Aaron Îl simbolizează pe Cristosul înviat care înflorește și aduce rod spre maturitate.

Strict vorbind, în cartea Numeri există o singură profeție referitoare la Cristos, dar există câteva tipuri reprezentative majore cu privire la Cristos în această carte, câteva tipuri specifice cărții Numeri care nu sunt găsite în nici o altă carte din Biblie.

Un tip reprezentativ este o persoană sau un lucru care Îl reprezintă pe Cristos; există multe persoane și lucruri în întreaga Biblie care Îl reprezintă pe Cristos, dezvăluind-ne bogățiile lui Cristos.

Toiagul înmugurit al lui Aaron este foarte special, ceva văzut numai în Numeri și acesta este un tip reprezentativ al lui Cristos – nu un Cristos mort, ci Cristosul înviat, Cristosul înmugurit, un Cristos care nu doar înmugurește, ci și înflorește și aduce rod spre maturitate.

Povestea toiagului înmugurit a avut loc imediat după ce a fost o mare răzvrătire împotriva lui Moise și a lui Aaron, iar Dumnezeu a intervenit pentru a arăta cine este autoritatea delegată pe care El a rânduit-o, și a făcut acest lucru făcând ca un băț mort, uscat, fără frunze și rădăcini (un toiag) să înmugurească, să înflorească și să aducă migdale coapte peste noapte.

Privind mai îndeaproape la situația răzvrătirii împotriva lui Moise și a lui Aaron, unii dintre conducătorii leviților și ai poporului lui Israel au avut ambiție și mândrie – ei au dorit să aibă poziția lui Moise și funcția lui Aaron.

Nu ar trebui să fie așa între noi – ar trebui să prețuim funcția celuilalt și să nu râvnim la ea, nu să disprețuim funcția noastră sau funcția altora în Trup. Ar trebui să prețuim funcția noastră și funcția tuturor mădularelor din Trupul lui Cristos.

Mândria este sursa ambiției; trebuie să fim atenți la ambiție și mândrie. Inima noastră trebuie să fie purificată de orice formă de ambiție, scop, motiv și intenție subtilă în viața de biserică.

Nu ar trebui să urmărim niciodată să fim primii în lucrarea Domnului, și niciodată nu ar trebui să considerăm că suntem mai presus de ceilalți; mai degrabă, ar trebui să rămânem în părtășie cu sfinții și să fim omogenizați împreună.

Mândria este un atribut al naturii noastre decăzute prin naștere.

Chiar și cu apostolul Pavel, datorită revelațiilor mărețe pe care le-a primit, Dumnezeu a permis ca el să aibă un spin de la Satan în carnea sa, căci era îngrijorat de faptul că Pavel se va îngâmfa datorită revelațiilor sale.

Trebuie să reținem întotdeauna că smerenia ne salvează de orice fel de căderi și că acest lucru invită harul lui Dumnezeu; totuși, mândria ne face un nebun de frunte. Când există rivalitate în lucrarea Domnului, acest lucru arată ambiție și mândrie.

Grija pentru propriul prestigiu este un semn de mândrie subtilă; aluzia la capacitatea, succesul și virtuțile noastre, sunt o formă ușuratică de mândrie. Faptul de a gândi despre noi mai mult decât ar trebui să o facem, de asemenea, este o formă de mândrie.

Cristos, în umanitatea Sa, S-a smerit, oferindu-ne un model bun de a ne smeri și de a sta departe de mândrie.

Trebuie să Îl predicăm pe Cristos Isus ca Domn, și pe noi înșine ca sclavii sfinților; dacă un frate a căzut din cauza unei anumite ofense, trebuie să-l recuperăm cu smerenie, iar acest lucru ne va împiedica să cădem și noi în ispită.

Fie ca noi să fim înaintea Domnului în ce privește ființa noastră și mândria din natura noastră decăzută, împreună cu ambiția pentru poziție, și pur și simplu să Îi spunem:

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai stabilit un model pentru noi cum să ne smerim și să stăm departe de mândrie. Ne dăruim Ție, Doamne, ca să Te slujim, să Te administrăm altora și ca să fim sclavi ai sfinților. Mântuiește-ne de mândrie și ambiție. Să reținem întotdeauna că smerenia ne salvează de tot felul de căderi și că acest lucru cheamă harul lui Dumnezeu, în timp ce mândria ne face un nebun de frunte. O, Doamne, mântuiește-ne de ambiție, de mândrie, de grija succesului și a capacității noastre și de faptul de a gândi despre noi înșine mai mult decât ar trebui să gândim!

Să vedem cum toiagul înmugurit al lui Aaron reprezintă pe Cristosul înviat, care înflorește și aduce rod

În Numeri 16-17 vedem cum Core, Datan și Abiram, împreună cu două sute cincizeci de lideri ai poporului lui Dumnezeu, oameni bine cunoscuți de către ceilalți, s-au ridicat înaintea lui Moise pentru a contesta autoritatea sa și autoritatea lui Aaron.

Ei s-au adunat împotriva lui Moise și i-au spus că el și Aaron iau prea mult asupra lor, căci întreaga adunare este sfântă, astfel că de ce să se înalțe ei mai presus de adunarea lui Iehova?

Dar Moise le-a spus: Este oare un lucru mărunt că Dumnezeul lui Israel v-a separat de mulțime să vă aducă lângă El ca să faceți serviciul tabernaculului lui Iehova și să stați înaintea mulțimii ca să le slujiți, de râvniți și la preoție?

Astfel Dumnezeu a intervenit, iar când leviții răzvrătiți și-au luat cădelnița și au pus foc în ea, Dumnezeu a venit și i-a judecat, terminându-i.

Apoi Dumnezeu i-a cerut lui Eliezer, fiul lui Aaron, să scoată cădelnițele din cenușă și să împrăștie focul și să facă din cădelnițe plăci bătute pentru acoperirea altarului.

Când poporul lui Dumnezeu venea la altarul pentru arderea de tot, ei vedeau aceste plăci de bronz bătute ca urmare a judecății lui Dumnezeu.

Când venim la cruce ca realitate a altarului pentru arderea de tot, Îl savurăm pe Cristos ca ofranda noastră arsă – El este absolutismul nostru înaintea lui Dumnezeu, și apreciem, de asemenea, judecata lui Dumnezeu asupra oricărei ambiții, serviciu carnal, răzvrătire și mândrie.

După un astfel de eveniment, Dumnezeu a spus poporului Israel să ia un toiag pentru fiecare din cele douăsprezece triburi, să scrie numele triburilor pe ele și să le pună înaintea Chivotului Mărturiei peste noapte, iar toiagul care va înmuguri, acela să fie toiagul autorității recunoscut de către Dumnezeu.

Toiegele au stat înaintea mărturiei toată noaptea, iar a doua zi dimineața toiagul lui Aaron a înmugurit, a înflorit și chiar a adus ca rod migdale coapte.

Toiagul lui Aaron, un toiag înmugurit, este un tip reprezentativ al lui Cristos – nu un Cristos mort, ci Cristosul înviat, Cristosul înmugurit, Cristosul înflorit, chiar Cristosul care aduce rod. Acest toiag nu este pentru a bate poporul sau pentru a-i domina cu autoritate, ci pentru a hrăni poporul lui Dumnezeu.

Un astfel de Cristos împarte viață altora – El a venit ca noi să avem viață, El Își împarte viața Sa în noi, și prin moarte și inviere El ne-a regenerat ca să ne facă reproducerea și continuarea Sa (vezi Ioan 12:24; 1 Pet. 1:3).

Astăzi, Cristosul înviat, ca realitatea toiagului înmugurit al lui Aaron, încă înmugurește, iar noi suntem rodul, migdalele înmuguririi Sale.

Trebuie să Îi cerem Domnului să fie toiagul nostru înmugurit de astăzi – trebuie să Îi permitem să ne servească, să ne alimenteze și să ne hrănească. Pe măsură ce slujim cu cei tineri sau în comunitate, în timp ce ne trăim viața creștină și viața de biserică, trebuie să fim alimentați de către Cristosul înviat.

Tot serviciul nostru trebuie să fie în, prin și cu Cristosul înviat, care înmugurește, aduce rod și înflorește pentru a hrăni poporul cu El Însuși ca viața de înviere. Cristos a venit ca să ne slujească; El nu a venit să fie slujit, ci ca să slujească și să Își dea viața Sa ca răscumpărare pentru noi (Luca 22:26-27).

Chiar și în viitor, El ne va sluji – El se va încinge și ne va sluji cu El Însuși ca viața de înviere (Luca 12:37).

În calitate de Mielul din mijlocul tronului, El ne va păstori (Apocalipsa 7:17); El este atât de smerit și de umil încât vine la nivelul nostru ca să ne păstorească, să ne îndrume spre izvoarele de apă și să șteargă orice lacrimă din ochii noștri.

Trebuie să savurăm faptul că Cristos ne slujește și să Îi permitem să ne alimenteze cu Sine Însuși ca viața de înviere.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai trecut prin moarte și ai intrat în înviere ca să împarți viață în noi și să ne alimentezi cu Tine! Amin, Doamne Isuse, noi suntem continuarea Ta, creșterea Ta și reproducerea Ta! Venim la Tine, Doamne, ca să fim alimentați de Tine ca realitatea toiagului înmugurit. Avem nevoie de alimentarea Ta cu viața de înviere. Vrem să învățăm să Te lăsăm să ne slujești zi de zi. Să Te lăsăm să ne slujești cu viața învierii, ca să fim preoții care slujesc lui Dumnezeu și administrează pe Dumnezeu poporului Său.

Să Îl slujim pe Dumnezeu în principiul toiagului înmugurit prin moarte și înviere

Toiagul înmugurit este un tip reprezentativ atât de minunat al Cristosului înviat care ne alimentează și ne hrănește cu Cristos Însuși ca viața de înviere.

Totuși, fundalul acestui tip reprezentativ este destul de negativ; rădăcina răzvrătirii printre poporul lui Dumnezeu împotriva lui Dumnezeu și a autorității Sale delegate a fost ambiția, lupta pentru putere și pentru o poziție mai înaltă (Num. 16:3, 9-10).

Lupta pentru putere și pentru o poziție mai înaltă este cauzată de ambiție, iar ambiția subminează planul lui Dumnezeu și dăunează poporului lui Dumnezeu; de-a lungul secolelor, multe probleme între creștini au fost cauzate de ambiție (vezi Mat. 20:20-28; 3 Ioan 9-11).

În calitate de autoritatea desemnată a lui Dumnezeu, autoritatea Sa delegată pe pământ, Moise a adus cazul acesta la Dumnezeu ca autoritatea cea mai înaltă, pentru vorbirea, expunerea și judecarea Sa. Într-o luptă pentru putere, Singurul care poate judeca și expune situația reală este Dumnezeu Însuși (vezi Num. 16:4-5).

Dumnezeu i-a judecat pe cei răzvrătiți; Core și ceilalți au coborât de vii și direct în Șeol (v. 33) – ei nu au murit mai întâi (cf. Apoc. 19:20). Acesta a fost un lucru nou pe care Iehova l-a făcut să se întâmple (Num. 16:29-30).

Judecata lui Dumnezeu asupra celor două sute cincizeci de oameni care s-au răzvrătit împreună cu Core, Datan și Abiram semnifică judecata crucii asupra întregii slujiri a omului față de Dumnezeu, care este conform opiniilor omului, prin carnea sa și în rivalitate cu ceilalți.

Trebuie să învățăm din acest lucru că nu putem sluji lui Dumnezeu conform cu opiniile noastre, cu carnea noastră sau în rivalitate cu ceilalți; trebuie să punem toate aceste lucruri pe altar astfel încât toate opiniile noastre carnale, rivalitatea și opiniile noastre să fie arse de Cristos pe cruce.

De vreme ce răzvrătirea lui Core și a cetei sale din Numeri 16 a fost legată de preoție (v. 3, 8-10), înmugurirea toiagului lui Aaron a fost o reabilitare care indică faptul că Aaron a fost cel acceptat de Dumnezeu ca având autoritate în slujba preoției dată de către Dumnezeu (v. 5).

Principiul serviciului nostru față de Dumnezeu stă în toiagul înmugurit; serviciul nostru față de Dumnezeu trebuie să fie în înviere și prin cruce, prin savurarea și experimentarea de către noi a vieții de înviere.

Învierea este un principiu etern în serviciul nostru adus lui Dumnezeu; ca slujitori ai lui Dumnezeu, preoții de astăzi, noi suntem cei care au murit și au înviat, iar slujirea noastră este în înviere și prin savurarea vieții de înviere.

Toată slujirea noastră către Domnul trebuie să treacă prin moarte și înviere înainte ca aceasta să fie acceptată de Dumnezeu; aceasta arată că serviciul nu este de la noi sau din noi, ci de la Dumnezeu și din Dumnezeu.

Învierea înseamnă că totul este din Dumnezeu și nu din noi; înseamnă că noi nu suntem în stare, ci Dumnezeu este Cel care este în stare. Dacă încă mai credem că suntem în stare, că putem face ceva și că suntem folositori lui Dumnezeu în noi înșine, încă nu cunoaștem învierea.

Dacă cunoaștem cu adevărat învierea, renunțăm la noi înșine, pentru că ne dăm seama că nu o putem face; atâta timp cât tăria noastră naturală rămâne, puterea învierii nu are nici un motiv să se manifeste.

Ce este imposibil cu omul, este posibil cu Dumnezeu; ceea ce putem face în domeniul omului este natural, dar ceea ce Dumnezeu poate face în noi și prin noi, acesta este domeniul învierii.

Pavel a fost un model în acest sens; el a slujit lui Dumnezeu în duh în evanghelia Fiului Său și, chiar când a fost împovărat dincolo de puterea sa, astfel încât nu mai avea speranță de viață, având răspunsul morții în gândul său, el și-a pus încrederea nu în sine, ci în Dumnezeu, care înviază morții (vezi Rom. 1:9; 7:6; 2 Cor. 1:8-9).

Doamne Isuse, vrem să fim preoții de astăzi care Te slujesc în principiul toiagului înmugurit, prin moarte și înviere. Fie ca serviciul nostru adus lui Dumnezeu să treacă prin moarte și înviere, astfel încât să fie acceptabil pentru Dumnezeu. Amin, Doamne, fie ca tot ce facem în serviciul nostru către Dumnezeu să fie făcut din Dumnezeu și prin moarte și înviere. Să cunoaștem învierea și să trăim în înviere, fiind alimentați de Cristosul înviat cu viața de înviere. Amin, Doamne Isuse, speranța și sursa noastră nu este în noi înșine, ci în Dumnezeu, Cel care înviază morții și care ne poate alimenta cu viața de înviere!