posedăm țara bună

Să renunțăm la propria alegerea în lucrurile spirituale pentru a accepta alegerea lui Dumnezeu și a atinge țelul Său

06/03/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

În privința savurării lui Cristos ca țară bună, trebuie să renunțăm la alegerea noastră în lucrurile spirituale și să luăm ceea ce Dumnezeu ne-a oferit, și trebuie să fim dispuși să permitem morții lui Cristos să lucreze în noi să ne aducă în înviere și înălțare pentru a-L savura pe Cristosul înălțat.

În Num. 32 vedem cum unii dintre copiii lui Israel, care se aflau încă în partea de est a râului Iordan, s-au dus la Moise să-și ceară moștenirea lor, și anume locul unde se aflau.

Ei au învins deja câțiva regi și le-au luat țările, dar nu erau încă în cealaltă parte a râului, unde se afla țara Canaan.

Cu toate aceste, triburile lui Ruben și Gad și jumătatea seminției lui Manase i-au cerut de la Moise să le dea moștenirea în partea de est a râului, spunând că au o mulțime de vite și de mulți copii, așa că trebuie să se odihnească și le pregătească un loc de popas.

De asemenea, ei s-au obligat să meargă și să lupte împreună cu celelalte triburi pentru țara bună și numai atunci când întreaga țară a fost cucerită și supusă, aceste triburi se vor întoarce pentru a savura propria lor alegere, și anume partea lor alocată din țară.

Toate acestea păreau să fie un plan bun, dar Moise s-a supărat și, în cele din urmă, Dumnezeu a permis acest lucru. Niciunul dintre celelalte triburi ale Israelului nu și-a exercitat propria propria alegere în alocarea țării bune – numai aceste două triburi și jumătate au făcut asta.

Rezultatul a fost, pe de o parte, că au intrat în stăpânirea moștenirii lor devreme, dar bărbații din aceste triburi au trebuit să meargă și să se lupte împreună cu restul copiilor lui Israel din partea de vest a râului Iordan și numai după câțiva ani când pământul a fost supus, ei au fost eliberați de obligația lor.

Cu toate acestea, pe termen lung, propria alegere exprimată de aceste două triburi și jumătate a avut consecințe groaznice, căci în cele din urmă granița țării lui Israel a fost râul Iordan, astfel că pământul lor nu a mai fost considerat a face parte din țara bună.

Mai mult, ori de câte ori un rege venea să cucerească țara lui Israel, porțiunea acestor două triburi și jumătate era prima parte de a fi cucerită, iar oamenii de acolo au fost duși în captivitate.

Trebuie să privim către Domnul și să învățăm lecțiile din această istorisire, pentru că noi, ca credincioși în Cristos, care trăim viața de biserică potrivită, ne putem exercita uneori propria alegere, preferința noastră, iar Dumnezeu se poate să o îngăduie, dar consecințele sunt că noi vom putea suferi pierderi, putem fi luați în captivitate și suntem obligați față Dumnezeu și față de poporul Său pentru o perioadă de timp.

Domnul să ne lumineze că ne putem da seama de pericolul de a avea propria alegere în lucrurile spirituale sau în slujirea în biserică, și fie ca să acceptăm alegerea și alocarea lui Dumnezeu, savurându-L pe Cristos pe măsură ce trecem prin moarte și înviere pentru a fi în această țară bună ridicată.

Să ne dăm seama că propria alegere în lucrurile spirituale este nechibzuită și rezultă în suferință

Cererea pe care triburile lui Ruben, Gad și jumătatea seminției din Manase au avut-o în Num. 32:1-5 nu a greșită, pentru că ei voiau să moștenească țara bună; cu toate acestea, această solicitare nu a fost nici corectă.

Dorința lor, e adevărat, a fost să savureze țara bună, dar ei voiau să facă asta conform alegerii lor ca fiind ceea ce este mai bine pentru ei, nu în conformitate cu alegerea lui Dumnezeu ca fiind ce e mai bine.

Pe de o parte dorința lor de a primi ceea ce le-a promis Dumnezeu nu a fost greșită, dar, pe de altă parte, nu au avut dreptate în a dori să primească acest lucru conform alegerii lor ca fiind cel mai bun.

Chiar dacă Dumnezeu prin Moise le-a permis să aibă porțiunea dorită în alocarea țării bune, în cele din urmă, pământul lor a fost prima parte a țării lui Israel care a fost cucerită de neamurile invadatoare din est (vezi 1 Cron. 5:25-26), iar aceste triburi au avut de suferit.

Propria alegere în lucrurile spirituale și în slujirea Domnului va aduce suferință și pierdere. Deci ar trebui să învățăm să nu facem lucrurile în funcție de alegerea noastră, indiferent cât de profitabil ar părea acest lucru.

Este posibil să avem o alegere clară și putem crede că o anumită porțiune, serviciu sau situație este cea mai bună și mai convenabilă pentru noi și familia noastră, dar de fapt alegerea noastră este cea mai rea, pentru că Dumnezeu știe ce este ce-i mai bine.

Este mult mai bine ca să lăsăm lucrurile în mâna Domnului și să-L lăsăm să facă lucrurile conform alegerii Lui.

Motivele pentru care aceste două triburi și jumătate au ales țara de la estul râului Iordan au fost că ei aveau o mulțime mare de vite și au văzut că pământul era bun pentru animale; am putea spune chiar că erau corecți și logici în funcție de nevoia lor.

Propria alegere, chiar și în viața de biserică, provine din două lucruri principale: luarea în considerare a ceea ce avem și avem nevoie, și luarea în considerare a modului în care o anumită situație sau oportunitate dinaintea noastră se potrivește cu nevoile noastre.

Și într-un anumit sens acest lucru nu este greșit, căci facem tot posibilul pentru a ne îngriji de nevoile noastre; dar acest lucru nu este nici corect, pentru că nu acceptăm alegerea lui Dumnezeu, alocarea de către El a țării și a slujirii.

Trebuie să fim avertizați în fața Domnului și să ne dăm seama că există o mare ispită de a avea propria noastră alegere pentru a avea grijă de propria noastră bunăstare și ar trebui să ne împotrivim acestei ispite.

Trebuie să învățăm această lecție de a nu lua în considerare ce avem sau ce este în fața noastră, ci să ne lăsăm viitorul în mâinile Domnului.

Dacă insistăm să avem propria alegere, vom suferi și nu vom avea tot ce este mai bun pe care Domnul ne poate da.

Domnul ne dă întotdeauna cea mai bună porțiune, iar în alocarea Sa, El are întotdeauna grijă de bunăstarea noastră și de situația familiei noastre; trebuie să avem încredere în Domnul și să nu ne exercităm propria alegere.

Alegerea noastră nu este niciodată cea mai bună selecție, pentru că suntem miopi, înguști și egoiști in alegerea noastră; ceea ce alegem nu este cu puritate în motiv, dorință, intenție, scop și scop, ci mai degrabă, suntem destul de subiectivi și nu știm cu adevărat ce avem nevoie.

Dumnezeu știe de ce anume avem nevoie și El vrea să ne ofere o anumită porțiune a lui Cristos pentru savurarea noastră; El vrea să ne dea o slujire particulară în viața de biserică și El vrea ca noi să fim într-o localitate anume, iar atunci când luăm alegerea Lui, suntem aprovizionați, suntem în Trup și avem tot ce avem nevoie.

Doamne Isuse, fie ca să ne dăm seama că propria alegere în ceea ce privește lucrurile spirituale și în slujirea în biserică este subiectivă și alterată de preferințele și dorințele noastre. Fie ca să ne negăm propria alegere și să luăm alegerea Ta; fie ca să acceptăm ceea ce Tu ne dai ca porțiune și să fim dispuși să renunțăm la alegerea noastră și să luăm ceea ce ne alochezi. Amin, Doamne Isuse, Tu știi de ce avem nevoie, unde trebuie să fim, ce trebuie să facem și care este porțiunea noastră în Trup și în viața de biserică. Salvează-ne de la a avea o viață de suferință datorită faptului că ne exercităm alegerea în lucruri spirituale și în slujirea în biserică.

Să renunțăm la propria alegere și să acceptăm alegerea lui Dumnezeu pentru a atinge țelul glorios al lui Dumnezeu

Deoarece cele două triburi și jumătate și-au ales porțiunea de pe partea de est a râului, ei au fost obligați să meargă împreună cu restul poporului pentru lupta și a cuceri țara bună, apoi au fost eliberați să se întoarcă să savureze porțiunea lor.

Obligația lui Ruben și Gad față de Iehova și față de Israel (Num. 32:22) se datora faptului că aveau propria lor alegere cu privire la porțiunea lor din țară.

În slujirea Domnului și în lucrurile spirituale, trebuie să învățăm să renunțăm la propria noastră alegere pentru a evita să ne obligăm pe noi înșine față de Dumnezeu și de poporul Său.

Nu este bine să ne punem pe noi înșine într-o astfel de obligație față de Dumnezeu și față de poporul Său. Ar trebui să învățăm să nu avem propria alegere și, prin urmare, să nu fim obligați față de Dumnezeu și față de poporul Său.

Domnul poate să ne permită să avem propria alegere în voia Lui permisivă, dar vom fi obligați față de Dumnezeu și de poporul Său, iar acest lucru ne va provoca suferință și neplăcere.

Alegerea pe care au făcut-o cele două triburi și jumătate nu le-a cerut să treacă râul Iordan; aceasta înseamnă că alegerea lor a fost în afara morții lui Cristos.

Propria noastră alegere se află în afara morții lui Cristos și, prin urmare, nu are de-a face cu savurarea Cristosului bogat; dacă nu trecem prin moartea lui Cristos, nu putem intra în domeniul învierii și înălțării Sale pentru a-L savura ca fiind Cel ceresc și înălțat, realitatea țării bune (Gal. 2:20; Fil. 3:10-11; Col. 3:1-4).

Dacă avem propria noastră alegere și dacă Domnul permite ca alegerea noastră să se întâmple, suntem în afara morții lui Cristos și, ca urmare, nu suntem în domeniul învierii și înălțării Sale pentru a-L savura ca fiind cel ceresc și înălțat.

Acesta este un cuvânt de avertizare și ar trebui să ne temem și chiar să tremurăm înaintea Domnului cu privire la propria alegere în lucrurile spirituale și în slujba Domnului.

În cazul celor două seminții și jumătate din Israel, obținerea pământului la est de Iordan atingea țelul spiritual al lui Dumnezeu, dar nu și țelul Său glorios, care este primirea moștenirii bogate din Cristos, gloria bogățiilor lui Cristos, în poziția înălțării Sale.

Dumnezeu vrea ca noi împreună cu propria alegere să trecem prin moarte (simbolizată de râul Iordan) și să intrăm în înviere și înălțare (simbolizată de țara bună), pentru a savura pe moștenirea bogată din Cristos, gloria bogățiilor lui Cristos.

Când ne exercităm propria alegere, este posibil să avem ceva ce seamănă cu savurarea lui Cristos, dar nu are moartea, învierea și înălțarea lui Cristos și, prin urmare, nu atinge țelul glorios al lui Dumnezeu.

Putem atinge un țel, dar nu țelul lui Dumnezeu; putem atinge țelul spiritual al lui Dumnezeu și să ne bucurăm de Domnul în cuvântul Său, dar nu atingem țelul glorios al lui Dumnezeu.

Fie ca să învățăm să renunțăm la propria alegere și să negăm propria alegere, și fie ca să-I permitem Domnului să aleagă pentru noi și să ne dea porțiunea din țară și funcția în slujire pe care El o dorește.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să intrăm în savurarea posesiunii noastre din Cristosul atotinclusiv ca realitate a țării bune. Amin, Doamne, ne dăm Ție: Tu știi de ce avem nevoie, Tu știi care este porțiunea noastră și funcția noastră, și Tu știi care este serviciul nostru în biserică pentru zidirea Trupului. Doamne, vrem să învățăm să renunțăm la propria alegere și să luăm alegerea lui Dumnezeu, pentru a putea fi prin moarte și înviere și să-L savurăm pe Cristos în înălțare. Amin, Doamne, ne propunem să atingem țelul glorios al lui Dumnezeu, primirea moștenirii bogate în Cristos și gloria bogățiilor lui Cristos în poziția înălțării Sale!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Giving up our Self-Choice in Spiritual Things to take God’s Choice and Reach His Goal, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 7 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristosul atotinclusiv ne-a fost repartizat: să fim înrădăcinați în El și să umblăm în El

02/03/2020 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cristos ca realitatea țării bune le-a fost repartizat tuturor sfinților ca moștenire pentru savurarea lor; am fost înrădăcinați și întemeiați în El și acum trebuie să umblăm conform Duhului pentru a savura țara bună.

Săptămâna aceasta tratăm subiectul „Cristosul atotinclusiv este porţia repartizată a sfinţilor, conform alegerii lui Dumnezeu, ca moştenire divină pentru savurarea lor”, așa cum se vede în Num. 32.

Trebuie să vedem mai întâi că Cristosul atotinclusiv este porțiunea alocată a sfinților; El este posesia divină pe care Dumnezeu ne-a pregătit-o. Apoi, trebuie să vedem ceva referitor la preferințele și alegerea noastră în ceea ce privește aranjamentul de mai dinainte a lui Dumnezeu.

Dumnezeu a dat țara lui Israel; El le-a promis strămoșilor lor, dar întrucât El era un Dumnezeu ordonat și înțelept, El a avut un mod special de a distribui țara bună.

Acest aranjament și situație particulară întruchipează de fapt multe lecții cruciale pentru noi, credincioșii care trăim viața de biserică astăzi; trebuie să învățăm din acest tip reprezentativ care este oarecum negativ, și anume ce să facem în posedarea țării bune.

În Col. 2:6-7 vedem că trebuie să umblăm în Cristos, după ce L-am primit și am fost înrădăcinați și fiind zidiți în El. A fi înrădăcinat în Cristos vorbește despre faptul că noi, ca plante, am fost plantați în pământul țării bune și am fost înrădăcinați în El.

Trebuie să avem o viață de rădăcină, adică trebuie să savurăm bogățiile Cristosului atotinclusiv absorbind aceste bogății pentru a fi zidiți în El. Fiind zidiți în Cristos noi creștem în El și prin creșterea noastră în El, se adaugă la ființa noastră mai mult pentru ca noi să creștem cu creșterea lui Dumnezeu.

Când noi toți creștem în Cristos și suntem zidiți în El, în mod colectiv devenim Trupul lui Cristos și putem zidi Trupul lui Cristos. Pentru a avea această experiență, trebuie să absorbim mult ceea ce este Cristos.

În ceea ce privește traversarea râului Iordan pentru a intra în țara bună, mulți credincioși cred că râul Iordan se referă la moarte și, după ce murim, intrăm în ceruri, unde Îl savurăm pe Cristos pentru totdeauna.

Dar acesta nu este gândul din Biblie; mai degrabă, Biblia vorbește despre traversarea râului Iordan și intrarea în posesia și savurarea țării bune atotinclusiv, care este un tip al lui Cristos.

Cristosul atotinclusiv ne-a fost dat de Dumnezeu; El ne-a fost promis și acordat de Dumnezeu pentru ca să-L stăpânim și să-L savurăm împreună cu toți sfinții.

Cristosul atotinclusiv ne-a fost repartizat pentru a fi porțiunea noastră pentru savurarea noastră

Cristos atotinclusiv este simbolizat în tip de către țara bună din Deut. 8:9; această țară este o țară în care nu vom duce lipsă de nimic.

Pavel explică acest lucru în Col. 1:12, unde el spune că Dumnezeu ne-a calificat pentru a ne împărtăși din porțiunea alocată sfinților în lumină; Cristos ne-a fost repartizat pentru a fi porțiunea noastră pentru savurarea noastră.

Cristos ca porțiune alocată a sfinților se referă la lotul moștenirii, așa cum este ilustrat de alocarea țării bune a Canaanului dată copiilor lui Israel pentru moștenirea lor (Ios. 14:1).

Fiecare dintre ei a primit o porție, un lot din moștenirea lor; țara bună nu a fost dat doar copiilor lui Israel într-un mod general, ci fiecăruia din triburi și din familii, li s-a dat o moștenire prin tragere la sorți.

Copiii lui Israel nu aparțineau în Egipt sau în pustie; ei au fost chemați să posede țara bună pe care Dumnezeu i-a promis-o lui Avraam, Isaac și Iacob, pentru ca ei să o moștenească.

Noi credincioșii în Cristos nu aparținem acestei lumi; noi Îi aparținem lui Dumnezeu și Dumnezeu ni L-a dat pe Cristosul atotinclusiv ca porțiune alocată pentru ca noi să Îl savurăm și să ne împărtășim pentru stăpânirea și savurarea noastră.

Ce facem aici pe pământ și care este viața noastră creștină cu urmărirea ei? Suntem aici pentru a-L câștiga pe Cristos.

Pavel a mărturisit despre aceasta în Fil. 3, pentru că a văzut țara bună în realitate și a socotit toate lucrurile ca fiind pierdere – tot ceea ce el considera în trecut drept câștig, acum l-a socotit ca pierdere. El chiar și a plătit prețul de a suferi pierderea tuturor lucrurilor din cauza lui Cristos.

Lucrurile care i-au fost cândva dragi, realizările sale în religia părinților săi și tot ceea ce considera el câștig, acum el socotea ca pierdere, murdărie, gunoi și refuz.

Singurul mod în care noi putem considera că realizările și câștigurile noastre sunt un gunoi este să vedem și să obținem ceva mai bun, ceva mai valoros.

Pavel L-a văzut pe Cristosul atotinclusiv, iar întreaga sa viață a fost o călătorie pentru a-L câștiga pe acest Cristos în orice fel posibil, chiar pentru a atinge scopul înaltei chemări a lui Dumnezeu – câștigarea și savurarea deplină a lui Cristos.

Noi credincioșii în Cristos am fost chemați să atingem țelul și să obținem premiul înaltei chemări a lui Dumnezeu în Cristos Isus, care este savurarea Cristosului atotinclusiv al lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu ni L-a dat pentru a fi porțiunea noastră pentru savurarea noastră.

Moștenirea noastră, în calitate de credincioși ai Noului Testament, nu este o țară fizică – este Cristos atotinclusiv, căci El este garanția moștenirii noastre (Efeseni 1:14).

Cristos este porțiunea alocată a sfinților ca moștenire divină pentru savurarea noastră (Fapte 26:18). Astăzi savurăm de o garanție, o chezășie, o pregustare a unui anumit gust complet care va veni în mileniu.

Duhul ne-a fost dat ca o mostră, o promisiune a gustului deplin, iar Duhul care ne pecetluiește este o garanție a Cristosului atotinclusiv pe care Îl vom savura deplin într-o zi viitoare.

Intenția lui Dumnezeu este să-i aducă pe toți cei din poporul Său în țara bună, care Îl reprezintă în tip pe Cristos ca țel; în Vechiul Testament vedem cum poporul lui Dumnezeu a călătorit și apoi a ajuns la țel, dar în Noul Testament noi – credincioșii – fiind botezați în Cristos, suntem deja în țel (Rom. 6:3; Gal. 3:27; 1 Cor. 1:30; Col. 2:6).

Aleluia, suntem deja în Cristos, iar țelul nostru și urmărirea noastră pe pământ este să-L savurăm pe Cristosul care ne-a fost repartizat! Am fost uniți și contopiți cu Cristos, suntem una cu El și acum trebuie doar să-L savurăm și să-L câștigăm!

Aleluia, Tatăl ne-a calificat să ne împărtășim din partea alocată a sfinților în lumină, care este Cristos atotinclusiv! Îți mulțumim Doamne pentru intenția Ta de a ne aduce în deplina savurare și posedare a Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune. Îți mulțumim că ne-ai alocat o porțiune pentru moștenirea noastră divină și pentru savurarea noastră. Amin, Doamne, ne dăruim Tine să Te savurăm ca țara bună. Vrem să Te savurăm ca porțiunea noastră alocată, Cristosul atotinclusiv, pentru a putea intra în moștenirea noastră!

Să petrecem timp în Cuvânt pentru a fi adânc înrădăcinați în Cristos și pentru a umbla în El ca țară bună

După ce am văzut că ni s-a repartizat o porțiune a Cristosului atotinclusiv ca moștenire pentru savurarea noastră, trebuie ca zilnic să facem un efort pentru a-L savura pe Domnul și pentru a ne împărtăși din El.

Când Îl contactăm pe Domnul și petrecem timp în Cuvânt cu multă rugăciune, devenim adânc înrădăcinați în Cristos.

Pe de o parte, Dumnezeu ne-a plantat deja în Cristos ca țară bună, atotinclusivă, iar pe de altă parte, trebuie să petrecem zilnic timp în Cuvântul lui Dumnezeu cu multă rugăciune, pentru a putea fi înrădăcinați profund în El.

Când petrecem timp cu Domnul în cuvântul Său cu multă rugăciune, absorbim bogățiile lui Cristos din cuvântul Său și umblăm în El. Ceva se va întâmpla atunci în ființa noastră lăuntrică, ceva ce ne va determina să avem o anumită umblare – vom umbla în Cristos ca țară bună.

Când petrecem timp în Cuvânt cu multă rugăciune, devenim înrădăcinați în Cristos și nu trebuie să ne gândim să facem anumite lucruri – în mod spontan vom umbla în Cristos.

Cu cât Îl contactăm mai mult pe Domnul ca solul bogat în care am fost înrădăcinați, cu atât suntem mai plini de bogățiile Sale; atunci, ceva va avea loc în ființa noastră lăuntrică care să ne schimbe și să ne transforme și vom umbla în Cristos.

Mai întâi trebuie să creștem în jos în Cristos, trimițându-ne rădăcinile zilnic în timpul nostru personal și privat cu El în Cuvânt, iar apoi trebuie să creștem în sus, având o umblare în Cristos.

Suntem deja înrădăcinați în cultura noastră; prin creșterea noastră într-o anumită familie și societate, dobândim o anumită cultură și suntem înrădăcinați în ea; chiar și copiii mici sunt înrădăcinați în cultură.

Dacă petrecem timp să-L savurăm pe Domnul, dacă zilnic ne petrecem timp cu El în cuvântul Său pentru a-L savura și a absorbi bogățiile Sale, vom fi înrădăcinați în El, vom absorbi bogățiile Sale și vom umbla în El.

Este posibil să fi auzit și citit atât de multe despre Cristosul nostru atotinclusiv și este posibil să avem chiar și o vastă cunoaștere a ceea ce El este și a făcut pentru noi; ceea ce trebuie să facem este să petrecem timp pentru a-L absorbi.

Trebuie să petrecem timp în Cuvânt cu multă rugăciune și meditare, astfel încât Cristosul în care suntem înrădăcinați să fie absorbit în noi și să umblăm în El.

Dacă petrecem timp cu Domnul în cuvântul Său, elementele Cristosului bogat vor fi absorbite în noi și vom deveni un alt fel de persoană – devenim o persoană care este înrădăcinată în Cristos, zidită în Cristos și umblând în Cristos.

O, ce Cristos avem! Cât de mult trebuie să petrecem timp cu El în cuvântul Său pentru a absorbi bogățiile Sale!

Doamne Isuse, ne dăm Ție să petrecem timp cu Tine în cuvântul Tău cu multă rugăciune, pentru a putea absorbi bogățiile Tale și a fi adânc înrădăcinați în Tine. Amin, Doamne, nu vrem doar să cunoaștem despre Cristosul atotinclusiv, ci să avem timp adecvat pentru a fi în Cuvânt și pentru a trimite rădăcini adânc în Cristosul bogat! Doamne Isuse, vrem să avem o creștere multă în jos în Cristos, astfel încât să putem crește și noi în El, având o umblare în Cristos. Fie ca noi să fim adânc înrădăcinați în Cristos, pentru ca noi să trăim, să umblăm, să acționăm și să ne avem întreaga noastră ființă în El!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The All-Inclusive Christ has been Allotted to us: be Rooted in Him and Walk in Him! (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 7 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să luăm în posesie Țara Bună prin cucerirea haosului satanic pentru a triumfa în economia divină

12/08/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

În calitate de Calebii de astăzi care luptăm pentru interesul lui Dumnezeu, este crucial ca să vedem o viziune a lui Cristosului atotinclusiv simbolizat de țara bună, să cucerim haosul satanic și să triumfăm în economia divină prin harul lui Dumnezeu.

Pe de o parte, Dumnezeu vrea să ne aducă până la capăt în savurarea Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune; pe de altă parte, trebuie să ducem lupta și să cucerim haosul satanic din jurul nostru prin harul lui Dumnezeu, triumfând în economia divină.

Iosua, Caleb și ceilalți zece spioni au văzut cu toții țara bună; au fost trimiși să spioneze țara și să aducă un raport poporului Israel, dar zece dintre spioni au adus înapoi un raport negativ, în timp ce Iosua și Caleb vorbeau într-un mod pozitiv.

În situația lor, în jurul lor a existat un haos satanic clar: în țara cea bună eral canaaniții, existau uriași, erau cetăți mărețe cu ziduri fortificate, iar țara părea să fie mult prea puternică pentru a fi cucerită.

Pe de o parte, toți cei doisprezece spioni au văzut o viziune a țării bune, dar, pe de altă parte, doar doi dintre ei au cucerit haosul satanic pentru a triumfa în economia divină.

Caleb și Iosua au văzut o viziune a țării bune atotinclusive, în care curge lapte și miere, și ei au stat pe cuvântul lui Dumnezeu, triumfând în planul lui Dumnezeu asupra haosului satanic.

Cei zece spioni împreună cu restul poporului au văzut o oarecare viziune a țării bune, dar haosul satanic i-a învins și i-a răpus, și ei au fost descalificați să intre în țara bună.

Fie ca noi să fim cei care nu doar văd o viziune a Cristosului atotinclusiv simbolizat de țara bună din Canaan cu toate bogățiile sale, ci aceia care triumfă în economia divină asupra haosului satanic de astăzi.

Fie ca nu doar să vedem inamicii și uriașii din țară, ci și să credem în cuvântul lui Dumnezeu, stând pe promisiunile Sale, crezând că ceea ce El a spus, va și înfăptui.

Dumnezeu vrea ca tot poporul Său să intre în savurarea deplină a porției repartizate lor din Cristos, țara bună; trebuie să vedem acest lucru, să credem acest lucru și să avem încredere în Domnul că El ne va aduce în aceasta.

Este dorința lui Dumnezeu să ne ofere o porție din Cristosul atotinclusiv, bogat și lărgit, iar El o va face în noi; pur și simplu trebuie să stăm de partea Sa în economia Sa divină și să triumfăm asupra haosului satanic prin harul lui Dumnezeu.

Să vedem o viziune a Cristosului atotinclusiv repartizat nouă, așa cum e simbolizat de Țara Bună

Țara bună – țara Canaanului, destinația copiilor lui Israel după ce au fost eliberați din Egipt și au călătorit prin pustie – este un tip reprezentativ al Cristosului atotinclusiv (Deut. 8:7-10).

Țara Canaanului este un tip reprezentativ întreg, complet și finalizat al Cristosului atotinclusiv; acest Cristos este întruparea Dumnezeului Triunic (Col. 2: 9) și este rezultat în Duhul dătător de viață atotinclusiv (1 Cor. 15:45; 2 Cor. 3:17) ca să fie moștenirea repartizată poporului lui Dumnezeu pentru savurarea lor.

Așa cum copiilor lui Israel li s-a repartizat fiecăruia o anumită porțiune din țara bună pentru savurarea, moștenirea, munca și existența lor, la fel și noi, credincioșii în Cristos, ne-a fost repartizat Cristosul – Cel atotinclusiv – pentru savurarea, moștenirea, și existența noastră spirituală.

Scopul lui Dumnezeu nu a fost doar ca să-l elibereze pe poporul Său din tirania faraonului și din uzurparea Egiptului, ci să-i aducă în țara bună pentru a o savura, ca să zidească templul lui Dumnezeu pentru expresia Sa și să zidească cetatea pentru împărăția lui Dumnezeu.

Scopul lui Dumnezeu în economia Sa nu este doar să ne elibereze de uzurparea lui Satan și să ne aducă într-un loc în care El să ne dezvăluie dorința inimii Sale de a avea o clădire și o împărăție pe pământ; El vrea să ne aducă în savurarea Cristosului atotinclusiv.

Scopul lui Dumnezeu în economia Sa este să ne aducă în Cristos – așa cum este simbolizat de țara bună – pentru ca noi să-L posedăm pe Cristos și să savurăm bogățiile Sale nepătrunse.

Când copiii lui Israel au savurat bogățiile țării bune, ei au fost în stare să zidească templul pentru a fi locuința lui Dumnezeu pe pământ și cetatea Ierusalim pentru a stabili împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Într-un mod similar, atunci când noi, ca și credincioși în Cristos, savurăm bogățiile de nepătruns ale lui Cristos, suntem zidiți pentru a fi Trupul lui Cristos, biserica, care este plinătatea lui Cristos, expresia Sa (Efes. 1:22-23) și locuința Sa (Efes. 2:21-22; 1 Tim. 3:15) și împărăția lui Dumnezeu (Mat. 16:18-19; Rom. 14:17).

Țara bună asigura tot ceea ce copiii lui Israel aveau nevoie: apă, grâu, orz, viță de vie, smochine, rodii, măslini, animale, lapte, miere, pietre, fier, și cupru. Toate aceste elemente – menționate în Deut. 8:7-10 – sunt tipuri reprezentative ale lui Cristos.

Țara bună este un tip reprezentativ al Cristosului atotinclusiv, întruparea Dumnezeului Triunic dat nouă ca moștenirea noastră (Fapte 26:18; Col. 1:12).

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie nu doar să fim eliberați de judecata lui Dumnezeu asupra lumii, eliberați din lume, să fim aduși în experimentarea și savurarea lui Cristos ca rezerva noastră de hrană zilnică și să vedem o revelație a dorinței lui Dumnezeu de a avea o clădire; trebuie ca de asenebea să intrăm în savurarea și posedarea lui Cristos, porția noastră repartizată a țării bune.

Aleluia, Cristosul atotinclusiv, ca realitate a țării bune, ne-a fost repartizat pentru a fi porția noastră pentru savurarea și moștenirea noastră! Îți mulțumim, Doamne, că ai fost procesat și finalizat pentru a deveni un Duh dătător de viață, un Duh atotinclusiv, pentru a fi realitatea țării bune ca totul al nostru. Aleluia, nouă tuturor ne-a fost repartizată o porție din Cristos și trebuie să intrăm în savurarea și experimentarea acestui Cristos minunat și atotinclusiv! Amin, Doamne, adu-ne în savurarea și posedarea porției noastre repartizate din Cristos!

Noi luăm în posesie Țara Bună cucerind haosul satanic pentru a triumfa în economia divină

Intrarea în țara bună ar fi trebuit să fie o normalitate pentru copiii lui Israel, și intrarea în savurarea Cristosului atotinclusiv ar trebui să fie ceva normal pentru credincioșii în Cristos.

Cu toate acestea, istoria universului arată că există economia lui Dumnezeu care este desfășurată, și există și ceva numit “haosul satanic”, lucrarea Satanei de a perturba, a întârzia și a opri economia lui Dumnezeu.

Istoria universului este o istorie a economiei lui Dumnezeu și a haosului Satanei, și în întreaga Biblie – de la Geneza 1 până la Apocalipsa 22 vedem o consemnare a economiei divine și a haosului satanic.

Motivul pentru aceasta este că în univers există două surse – Dumnezeu și Satan. Este posibil să vrem să fim de partea lui Dumnezeu 100%, dar există lucruri în noi – inclusiv natura noastră decăzută – acea parte cu Satan și acționează pentru a aduce haosul satanic.

Haosul satanic merge întotdeauna împreună cu economia divină; unde este Dumnezeu, Satan este și el acolo, încercând să împiedice economia lui Dumnezeu.

Putem confirma acest lucru în viața noastră creștină și în viața de biserică; uneori se pare că există prea mult haos satanic și Îi cerem Domnului să ne elibereze de acesta… dar cu cât Îi cerem Domnului mai mult, cu atât mai mult El ne permite să rămânem într-o astfel de situație.

Domnul permite ca haosul satanic să existe în situația și experiența noastră, deoarece El vrea ca noi să fim una cu El pentru a-l cuceri, pentru a-l birui.

El vrea ca să-și obțină biruitorii Săi, credincioșii normali în Cristos, cei care au o viziune a Cristosului atotinclusiv ca realitatea țării bune, văd haosul satanic și stau uniți de partea Domnului pentru a triumfa în economia divină.

În recâștigarea Domnului suntem pentru îndeplinirea economiei lui Dumnezeu pe pământ; vedem că există haosul satanic, ne dăm seama că s-ar putea ca Domnul să nu ne elibereze din haosul actual, și cucerim haosul distrugător și triumfăm în economia divină unic constructivă.

Toți oamenii sunt supuși haosului adus de Satan în căderea omului, dar biruitorii nu sunt dezamăgiți sau descurajați; în schimb, sunt întăriți și autorizați să reprezinte și să trăiască economia divină.

În viața de familie cu soțul sau soția și copiii noștri, putem mărturisi că Satan creează mult haos; este posibil să încercăm să îl gestionăm, să îl controlăm sau să îl suprimăm, dar haosul există. În creștinătatea din jurul nostru se întâmplă haosul satanic.

Chiar și în cadrul recâștigării Domnului, am experimentat acest haos. Cu toții trebuie să cucerim acest haos distructiv. Domnul are nevoie de o rasă de biruitori ca să cucerească tot haosul satanic și să fie biruitori în economia divină.

Cum putem birui? Cum putem cuceri haosul satanic? Numai prin Dumnezeul Triunic procesat și finalizat ca harul atotsuficient (1 Cor. 15:10; 2 Cor. 12:9; 2 Tim. 4:22).

Harul Domnului Isus Cristos este cu duhul nostru și acest har este suficient pentru noi; chiar și atunci când întâlnim obstacole, dificultăți și încercări, harul Domnului este suficient pentru noi.

Domnul ca har atotsuficient este cu duhul nostru, și putem cuceri haosul satanic și să ducem la îndeplinire economia divină unică prin El ca har atotsuficient.

Rezultatul experimentării lui Cristos ca har este că biserica – manifestarea lui Dumnezeu în carne, stâlpul și temelia adevărului – intră în existență în practicitate (1 Tim. 3:15-16).

Fie ca noi să fim biruitorii pe care Domnul îi caută astăzi, cei care biruiesc haosul satanic și triumfă în economia divină prin harul lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul pentru a Te savura pe Tine ca har, ca să putem cuceri haosul satanic și să triumfăm în economia divină! Amin, Doamne Isuse, arată-ne o viziune clară a Cristosului atotinclusiv și întărește-ne pentru a ne implica în războiul spiritual pentru a intra în savurarea și posedarea acestui Cristos! Fă-ne una cu Tine, Doamne, savurându-Te ca har pentru a trăi economia divină constructivă și pentru a cuceri haosul satanic. Amin, Doamne, fie ca să nu ne descurajăm și să nu fim dezamăgiți când vedem haosul satanic ci să fim întăriți și autorizați ca să reprezentăm și să trăim economia divină conform adevărului!