În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să înțelegem că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu, căci numai Dumnezeu ne poate călăuzi acolo unde ar trebui să fim, numai El poate lucra în noi și în jurul nostru ceea ce vrea El să facă și, indiferent ce facem sau nu facem, totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu. Amin!
Suntem vase ale îndurării spre onoare și glorie și totul atârnă de Dumnezeu, nu de noi. Suntem aici în viața de biserică nu pentru că suntem mai buni sau mai inteligenți decât alții, ci datorită îndurării lui Dumnezeu.
Avem familia pe care o avem și situația în care ne aflăm nu datorită nouă înșine, ci datorită lui Dumnezeu și a îndurării Sale suverane. Chiar și căutarea noastră după Dumnezeu, inima noastră fiind înclinată spre El, nu este de la noi, ci datorită îndurării Domnului.
Este îndurarea suverană a lui Dumnezeu că Îl căutăm pe Domnul, că inima noastră se întoarce către El și că suntem dispuși să ne pocăim. Atât de mulți din jurul nostru se justifică și acuză mediul înconjurător și alte lucruri pentru eșecurile și greșelile lor, dar noi, credincioșii în Cristos, ne smerim înaintea Domnului și ne pocăim înaintea Sa.
Ce îndurare de la Dumnezeu este faptul că Îl căutăm, ne întoarcem inima către El și citim cuvântul Lui! Prin îndurarea Lui suntem vase ale îndurării. Dumnezeu este Olarul și noi suntem lutul; datorită marii Sale mile, El ne-a făcut vase ale îndurării spre onoare și slavă.
Nu este datorită nouă sau datorită a ceea ce suntem sau putem face, nici pentru că suntem mai buni în vreun fel.
În Vechiul Testament, vedem această persoană numită Iov, care era un om drept. El a făcut totul bine și chiar și-a ajutat copiii să fie drepți, făcând toate lucrurile într-un mod drept. Dar Dumnezeu știa că dreptatea lui era o dreptate de sine, o dreptate făcută și construită de sine. Așa că Dumnezeu l-a permis lui Satan și l-a folosit ca un instrument urât pentru a-l trata peIov.
Chiar dacă Dumnezeu nu vrea ca omul să sufere, El îi permite lui Satan să-i trateze pe oameni pentru a-i mistui, a-i dezbrăca și a-i face să-L caute pe Dumnezeu. Satan crede că le dăunează oamenilor făcând ceea ce face, dar el îndeplinește porunca lui Dumnezeu: face doar atât cât vrea Dumnezeu să facă și merge până unde îi permite Dumnezeu să meargă.
Ca urmare a faptului că Satan a lucrat în mediul, în familia și chiar în trupul lui Iov, el a fost dezbrăcat și mistuit și a fost golit de toate celelalte lucruri până când a venit la Dumnezeu cu toate problemele sale.
Când Dumnezeu i s-a arătat, el și-a dat seama că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu și că el era doar un păcătos care nu putea decât să se pocăiască înaintea Lui. O, Doamne.
Fie ca Domnul să aibă îndurare de noi și fie ca noi să ne dăm seama că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu în viața noastră!
Trebuie să existe cel puțin un moment în care vom vedea că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu
Romani capitolul 9 dezvăluie principiul că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu (vezi Romani 9:15-23). Apostolul Pavel a aplicat acest principiu israeliților, arătându-ne că tot ce li s-a întâmplat a fost prin îndurarea lui Dumnezeu (v. 16, 23).
Trebuie să existe cel puțin o dată în care vedem îndurarea lui Dumnezeu și atingem cu siguranță îndurarea Sa (Efeseni 2:4; Matei 9:13).
Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru marea Lui dragoste cu care ne-a iubit, chiar și când eram morți în păcate și greșeli, ne-a adus la viață împreună cu Cristos și ne-a înviat împreună cu El și ne-a așezat împreună cu El în locurile cerești, în Cristos Isus.
Acest lucru este pentru ca El să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăție a harului Său, în bunătatea Sa față de noi în Cristos Isus (vv. 5-7). Ce îndurare este aceasta!
Am putea crede că am ajuns să credem în El pentru că am fost mai plini de râvnă sau că L-am căutat pe Domnul; totuși, este prin îndurarea lui Dumnezeu. Trebuie să înțelegem că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.
Trebuie să existe cel puțin un moment în viața noastră creștină când vedem îndurarea lui Dumnezeu și atingem îndurarea lui Dumnezeu într-un mod clar. Când facem aceasta, viața noastră se va schimba, căci vom realiza că nu depinde de cel care aleargă sau cel care voiește, ci de Dumnezeu care arată îndurare.
În ceea ce privește acest lucru, ochii noștri trebuie să fie deschiși cel puțin o dată; trebuie să existe cel puțin un moment când vom vedea că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.
Acest lucru ne va atinge și ne va zdrobi încrederea în noi înșine, căci vom realiza că, indiferent cât de zeloși suntem pentru Domnul sau cât de mult Îl căutăm acum, totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.
Când o persoană vede îndurarea lui Dumnezeu, fie la un moment dat, fie ca urmare a unui proces, ea se schimbă în interior, iar atitudinea sa față de ceilalți, față de Dumnezeu și față de biserică va fi diferită.
Fie că vedem acest lucru dintr-o dată, fie că îl realizăm printr-un proces, în momentul în care atingem acest lucru, vom atinge nu un sentiment, ci un fapt. Nu este un sentiment pe care îl avem, ci un fapt care există în univers fără a fi nevoie să-l susținem sau să-l recunoaștem, dar îl vedem și ne bazăm pe el.
Totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu. De exemplu, regenerarea este un fapt; indiferent dacă păcătoșii care se pocăiesc îl simt sau nu, atunci când se pocăiesc și cheamă numele Domnului, ei sunt regenerați de Dumnezeu cu viața Lui și devin copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:12-13).
Sentimentele noastre contează foarte puțin în acest lucru; ne bazăm pe faptul că Biblia ne spune: „Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit” (Faptele Apostolilor 2:21). De aceea le spunem celor care se pocăiesc și cred în Domnul că sunt mântuiți: Biblia ne spune acest lucru. Acesta este un fapt.
La fel este și în ceea ce privește înțelegerea de către noi a îndurării lui Dumnezeu. Trebuie să existe cel puțin un moment în care noi, în calitate de credincioși în Cristos, atingem cu siguranță îndurarea lui Dumnezeu.
Îndurarea implică faptul că cineva se află în sărăcie pură și într-o situație jalnică; noi suntem astfel de oameni și încă suntem astfel de oameni, căci suntem beneficiari ai îndurării lui Dumnezeu.
Domnul nu a venit să-i cheme pe cei mândri, pe fariseii care se credeau îndreptățiți, ci pe cei jalnici, pe cei bolnavi, șchiopi, leproși, păcătoși și vameși. Dacă vedem îndurarea lui Dumnezeu, ne vom smeri înaintea Domnului și Îl vom mulțumi și Îl vom lăuda pentru îndurarea Sa suverană.
Dar dacă noi, credincioșii în Cristos, nu credem că avem nevoie de îndurarea lui Dumnezeu, suntem ca biserica din Laodiceea, care crede că este bogată și nu duce lipsă de nimic, dar, de fapt, este jalnică, săracă, goală și oarbă (Apocalipsa 3:14-22).
Poate că suntem îndreptățiți, având o părere înaltă despre noi înșine, fiind chiar mândri de cunoștințele noastre spirituale. Dar chiar dacă știm atât de multe lucruri, nu ne dăm seama că suntem orbi, nenorociți, săraci și goi și avem o nevoie disperată de îndurarea lui Dumnezeu.
Domnul vine la biserica din Laodiceea și îi avertizează, cerându-le să cumpere de la El aur curățit prin foc, haine albe și alifie pentru ochi, ca să vadă.
Fie ca noi să-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră și să ne elibereze de orice mândrie spirituală, astfel încât să putem fi eliberați de situația noastră jalnică, văzând că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.
Fie ca noi să fim ca cerșetorul orb care a strigat către Domnul: „Isuse, Fiul lui David, ai îndurare de mine” (Luca 18:38-40)! Cred că mulți dintre noi, credincioșii în Cristos, am avut astfel de experiențe în care pur și simplu am strigat către Domnul să aibă îndurare de noi și să ne ajute să trecem prin asta.
Așa gustăm îndurarea lui Dumnezeu și așa ne dăm seama că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.
Doamne Isuse, fă-ne să vedem măcar o dată în experiența noastră că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu. O, Doamne, strigăm către Tine: ai milă de noi! Ajută-ne să trecem prin această situație! Fă-ne să mergem mai departe cu Tine! Nu știm unde suntem și de ce avem nevoie, dar Tu știi. Ne deschidem Ție. Eliberează-ne de orice autojustificare și autoneprihănire; pur și simplu venim la Tine cu o nevoie disperată de îndurarea Ta! Amin, Doamne, ai milă de noi astăzi! Fă-ne să fim una cu Tine pentru a trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu! Nu suntem bogați și nici nu avem multe lucruri; suntem săraci, goi și orbi și avem nevoie disperată de mila Ta! Doamne Isuse, depindem de îndurarea Ta suverană! Dacă ai îndurare de noi, putem merge mai departe cu Tine. Arată-ne îndurarea Ta. Vrem să ne hrănim cu îndurarea Ta și să ne împărtășim cu ceea ce ești Tu în îndurarea Ta. O, Doamne, eliberează-ne de orice formă de mândrie spirituală și fă-ne să mergem mai departe cu Tine în îndurarea Ta suverană! Fă ca biserica să meargă mai departe cu Tine în îndurarea Ta și conform îndurării Tale!
Pe măsură ce Dumnezeu ne tratează și noi cooperăm cu El, ne dăm seama că este în întregime îndurarea lui Dumnezeu
De multe ori, noi, în calitate de credincioși în Cristos, ne dăm seama că trebuie să fim tratați, căci mintea noastră este aleargă în mod nebunatic și departe de Dumnezeu, emoțiile noastre sunt lipicioase și iubesc multe alte lucruri în afară de Dumnezeu, iar voința noastră este atât de puternică în a se opune lui Dumnezeu și a alege lucruri pe care sinele le iubește.
Trebuie să avem tratarea lui Dumnezeu în mintea, emoțiile și voința noastră. Putem fi o persoană puternică în minte, dar slabă în emoții și voință, sau putem fi o persoană puternică în voință sau emoții, dar slabă în celelalte părți ale sufletului nostru (Romani 12:3).
Cu toții trebuie să experimentăm tratarea lui Dumnezeu și să fim zdrobiți de Domnul în omul nostru natural, căci orice este natural nu poate moșteni împărăția lui Dumnezeu.
Punctele noastre forte, cum ar fi emoțiile noastre neîmblânzite, mintea noastră neînnoită și voința noastră nesupusă, trebuie să fie tratate de Domnul, căci aceste puncte forte ne împiedică să mergem mai departe cu Domnul.
Am putea crede că suntem atât de puternici în râvna noastră pentru Domnul, dar s-ar putea să fim puternici în omul nostru natural mai mult decât fiind plini de râvnă pentru Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu ne tratează în mintea, emoțiile și voința noastră, nu putem cunoaște îndurarea lui Dumnezeu.
Domnul este credincios să strălucească asupra noastră și să ne exăună. El este credincios să ne tempereze în viața noastră spirituală, astfel încât să putem fi echilibrați în mintea, emoțiile și voința noastră.
Unii oameni așteaptă prea mult, în timp ce alții nu așteaptă suficient de mult. Unii oameni sunt puternici în omul lor natural, dar nu sunt puternici în omul lor lăuntric. Putem fi atât de puternici în mintea noastră, fiind plini de concepte și opinii și fiind întotdeauna gata să spunem ceva despre orice.
Sau s-ar putea să fim foarte concentrați pe emoțiile noastre, fiind plini de sentimente și senzații, dar nu-L iubim atât de mult pe Domnul. Cât de mult trebuie să fim temperați de Domnul!
Pentru ca viața noastră spirituală să fie bine temperată și echilibrată, trebuie să ne acordăm condiția la un echilibru adecvat. Aceasta este toată îndurarea lui Dumnezeu, căci totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.
Este îndurarea lui Dumnezeu că putem vedea că avem atât de multe probleme interioare și chiar că întreaga noastră ființă decăzută este o problemă pentru Domnul. Este îndurarea lui Dumnezeu că El ne tratează și noi cooperăm cu El.
Nu este de la noi; nu suntem mai deschiși sau mai buni decât oricine altcineva – totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.
Faptul de a înainta cu Domnul, a fi deschiși către El pentru a fi tratați de El în multe aspecte ale firii noastre și ale ființei noastre naturale și înaintarea noastră în viața creștină sunt toate ceva ce țin îndurarea lui Dumnezeu.
Poate că vrem să mergem undeva, dar Domnul ne poate limita călătoriile, astfel încât să putem rămâne undeva și să învățăm mai multe lecții de viață înaintea Lui. Atunci, am putea fi capabili să mergem unde am vrea să mergem, iar Domnul se poate ocupa și mai mult de noi.
Depindem de îndurarea lui Dumnezeu, iar ceea ce face El în noi este exact în proporția potrivită. Suntem prea mult în cutare aspect și alt aspect, dar îndurarea Domnului ni se arată și suntem limitați, echilibrați și cumpătați.
Poate că vorbim prea mult sau poate că nu vorbim suficient. Poate că credem că trebuie să satisfacem toate nevoile celor din jurul nostru sau poate că nu ne pasă deloc de ei. Pur și simplu depindem de Domnul și privim la El pentru îndurarea Lui.
Calea bisericii în ultimii două mii de ani este o cale de a privi la îndurarea lui Dumnezeu, căci numai îndurarea lui Dumnezeu ne poate tempera. Poate că ne dorim niște rezultate chiar acum, repede, dar Domnul poate amâna lucrurile și poate că va trebui să așteptăm mult timp înainte ca El să facă ceva în noi.
Aceasta este toată îndurarea lui Dumnezeu. Fie ca noi să învățăm să ne deschidem către Domnul și să-I permitem să ne arate îndurarea Sa, astfel încât să putem atinge îndurarea lui Dumnezeu și să ne dăm seama că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.
Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Nu suntem nimic, Doamne, dar Tu ești totul pentru noi. Ne deschidem întreaga ființă Ție. Tu știi ce este în noi și prin ce fel de lucruri trebuie să trecem. Ai Tu o cale în ființa noastră. Tratează-ne omul nostru natural. Vrem să cooperăm cu Tine în toate lucrurile. O, Doamne, depindem de îndurarea Ta. Ai milă de noi. Tu cunoști mintea noastră cu gândurile și conceptele ei neînnoite și nestăpânite. Tu vezi emoția noastră sălbatică cu sentimentele noastre fluctuante. Tu cunoști voința noastră cu încăpățânarea ei față de Tine în timp ce alege alte lucruri. Doamne, ne dăm Ție. Privim la îndurarea lui Dumnezeu astăzi. Doar îndurarea Ta ne poate tempera. Doar îndurarea Ta ne poate echilibra și poate trata toate problemele din ființa noastră. Ai Tu o cale în ființa noastră. Fie ca noi să avem un răspuns pozitiv la vorbirea Ta, la strălucirea Ta și la tratarea Ta. Amin, Doamne, Te lăudăm pentru îndurarea Ta suverană. Du-ne mai departe cu Tine astăzi!