Slavă Domnului, putem avea călăuzirea și conducerea lui Dumnezeu în și prin Cristos conform legământului lui Dumnezeu!
Călăuzirea lui Dumnezeu pentru poporul Său este într-un mod general, iar conducerea Sa este într-un mod specific prin Cristos, Cel care a fost crucificat și înviat și care acum este în înălțarea Sa.
În cartea Numeri vedem atât faptul că Dumnezeu a călăuzit în mod general pe poporul Său prin intermediul norului și al celor două trâmbițe de argint (Num. 9:15 – 10:10), cât și faptul că El l-a călăuzit pe poporul Său într-un mod specific prin Chivot (v. 33-36), un tip reprezentativ al Cristosului crucificat și înviat în înălțarea Sa.
Săptămâna aceasta în prima parte a studiului nostru aprofundat al cărții Numeri am ajuns la ultima porțiune, Numeri 10, iar accentul nostru este pe Cristos ca și centru al mișcării lui Dumnezeu pe pământ începând de la încarnarea Sa trecând prin înălțarea Sa și până la a doua Sa venire.
În acest articol, în special, vrem să vedem că Cristos este Conducătorul nostru unic; nu un om este cel care ne conduce, ci Cristosul crucificat și înviat este Cel care ne conduce la locul potrivit de odihnă în călătoria lungă și aspră a vieții creștine.
În viața de biserică și în viața noastră creștină, Domnul ne conduce atât într-un mod general, cât și într-un mod specific, prin Sine Însuși ca Cristosul crucificat și înviat în înălțare.
Și mai mult, El ne conduce conform legământului Său; El este credincios conform legământului Său ca să ne aducă până la capăt în savurarea deplină a țării bune, iar Cristosul pe care Îl vedem este Cristosul pe care Îl savurăm și Îl posedăm.
Slavă Domnului pentru minunatul nostru Cristos, Cel care a venit ca să fie încarnat, a trăit o viață omenească perfectă, a fost crucificat, a înviat și este acum în înălțare, și care ne conduce acum prin El Însuși ca realitatea chivotului până la capăt către locurile de odihnă! Aleluia!
Și pe măsură ce El ne călăuzește și ne conduce, El ne urmează în calitate de stânca care ne dă apă pentru a ne potoli setea.
Pe de o parte, El ne conduce și ne călăuzește prin Sine Însuși ca mărturie vie a lui Dumnezeu; pe de altă parte, El ne și urmează ca stâncă vie pentru a ne oferi apă vie în timp ce urmăm conducerea Sa.
Slavă Domnului, pe măsură ce Domnul ne conduce și ne călăuzește, El ne și alimentează, iar conducerea Sa este ridicarea Sa; pe măsură ce El se ridică, inamicii sunt împrăștiați, iar noi Îl urmăm în victoria Sa!
Fie ca noi să fim cei care ne deschidem Domnului și Îi permitem să strălucească din nou asupra noastră, astfel încât, așa cum El l-a condus pe poporul Său în pustie prin intermediul norului, al trâmbițelor de argint și al chivotului, și noi să fim conduși de către El, călăuziți de El ca să intrăm în odihnă, în timp ce Cristos Își arată biruința! Amin!
Să avem călăuzirea și conducerea lui Dumnezeu prin Cristos conform legământului lui Dumnezeu
În Numeri 9:15 – 10:10 Dumnezeu a călăuzit pe poporul Său într-un mod general prin intermediul norului și al celor două trâmbițe de argint; când suflau trâmbițele, oamenii știau ce să facă, iar când norul se mișca, tot poporul se mișca.
Norul simbolizează prezența lui Dumnezeu ca harta noastră de călătorie; când avem prezența lui Dumnezeu, avem harta noastră pentru călătorie și putem urma călăuzirea și conducerea Sa.
Trâmbițele de argint diferă de coarnele berbecului pentru jubileu; trâmbițele de argint au un scop specific. Când copiii lui Israel mergeau la război împotriva adversarului lor, ei sunau o alarmă sunând din trâmbițe, pentru ca Iehova să-și amintească de poporul Său și să-i salveze de inamicii lor.
Pavel aplică acest lucru în 1 Cor. 14:8-9 unde spune că, atunci când trâmbița dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă? Suflarea trâmbițelor este ca rostirea unui mesaj, ambele ar trebui să se bazeze pe cunoașterea de către noi a mișcării Duhului Sfânt.
În special, ceea ce vorbim ar trebui să fie conform celor trei principii văzute în suflarea trâmbițelor.
În primul rând, numai preoților le era permis să sune trâmbițele; acest lucru indică faptul că numai cei care trăiesc înaintea lui Dumnezeu și se apropie de Dumnezeu pot cunoaște mișcarea Duhului Sfânt.
În al doilea rând, trâmbițele trebuie să fie dintr-o lucrare bătută, ceea ce înseamnă că mesajele despre care vorbim sunt de încredere numai dacă noi am trecut prin încercări.
În al treilea rând, trâmbițele trebuiau făcute din argint, ceea ce înseamnă că mesajele pe care le vorbim trebuie să se bazeze pe răscumpărarea lui Cristos și pe harul lui Dumnezeu.
Sunarea unei alarme este legată de plecarea la război; când vorbim ceva, este ca și cum am merge la război, căci vorbirea noastră poate ajuta și pregăti sfinții să se ridice și să lupte pentru Domnul.
Ceea ce vrem să accentuăm este conducerea Domnului prin intermediul chivotului, care este un tip reprezentativ al Cristosului crucificat și înviat în înălțarea Sa. Chivotul mergea înaintea poporului pentru a căuta un loc în care copiii lui Israel să se odihnească (Num. 10:33-36).
Chivotul i-a călăuzit pe copii lui Israel într-un mod specific, asemănător cu modul în care o barcă mică conduce o corabie mare printr-o strâmtoare îngustă și printr-un curent rapid.
Conducătorul unic al poporului lui Dumnezeu nu este vreun om (v. 29-32), ci este Cristosul crucificat și înviat în înălțarea Sa (Mat. 23:10). Conducătorul nostru unic este Cristos; noi nu urmăm un om ci pe Domnul, și El este unicul Conducător.
Cristosul crucificat și înviat în înălțarea Sa ne conduce și ne călăuzește. El este Conducătorul care ne conduce la locul potrivit de odihnă în călătoria lungă și aspră a vieții creștine (Evrei 4:8-9).
Așa cum Iosua l-a condus pe poporul lui Israel în odihna temporară din țara bună, tot astfel Cristos, în calitate de adevăratul nostru Iosua, ne conduce în odihna și savurarea deplină a Sa în calitate de Conducătorul nostru.
În călătoria noastră creștină lungă și aspră, trebuie să-L urmăm pe Cristos, Conducătorul nostru unic, și El ne va conduce în pacea desăvârșită și satisfacția deplină.
Pe de o parte, Dumnezeu l-a condus pe poporul Său prin intermediul norului, al trâmbițelor de argint și al chivotului; pe de altă parte, exista o stâncă care îi urma pe copiii lui Israel, și apă vie curgea din stâncă pentru a-i alimenta. Chivotul viu i-a condus și apa vie i-a urmat pentru a-i alimenta cu apă vie până când copiii lui Israel au intrat în odihnă.
Conducerea Chivotului Legământului indică faptul că conducerea lui Cristos este credincioasă, conform unui legământ.
Nu a fost Moise cel care l-a condus pe poporul Israel și nici socrul său nu i-a călăuzit; mai degrabă, Dumnezeu a fost Cel care l-a condus pe poporul Său prin intermediul chivotulului viu, Chivotul Legământului.
Conducerea din biserică nu este potrivit emoției sau afecțiunii, ci conform unui legământ.
Dumnezeu a făcut un legământ cu Avraam și urmașii săi pentru a-i aduce în țara bună (vezi Gen. 17:1-8; Exod 23:20). Așa cum Dumnezeu i-a spus lui Avraam, atunci când Lot s-a despărțit de el, să privească în toate cele patru direcții spre țara Canaanului, pentru că Dumnezeu îi va da această țară, tot astfel trebuie să Îl vedem pe Cristos și să Îl savurăm pe Cristos.
Trebuie să ne ridicăm ochii și să privim din locul unde ne aflăm, să Îl vedem pe Cristosul atotinclusiv și să întrăm în savurarea Sa ca țară bună.
În primul rând, Îl vedem pe Cristos ca țară bună, apoi ne ridicăm pentru a umbla în Cristosul pe care Îl vedem.
În cele din urmă, legământul lui Dumnezeu a fost introdus în Chivot, iar Chivotul a fost numit Chivotul Legământului. Prin urmare, Cristosul care ne conduce într-un loc de odihnă este Cristosul legământului, Cristosul credincioșiei lui Dumnezeu (cf. 2 Cor. 1:19-20).
Multe promisiuni ale lui Dumnezeu în El și prin El sunt da și Amin, pentru gloria lui Dumnezeu prin noi.
Cristosul care ne conduce într-un loc de odihnă este Cristosul crucificat și înviat în înălțarea Sa, și El este și Cristosul legământului, Cristos credincioșiei lui Dumnezeu.
Doamne Isuse, ne deschidem conducerii și călăuzirii Tale în duhul contopit. Ne exersăm duhul și Te luăm ca pe Conducătorul nostru unic. Condu-ne în calitate de Cristosul crucificat și înviat în înălțarea Ta, în timp ce Te urmăm în călătoria lungă și aspră a vieții noastre creștine. Amin, Doamne, du-ne la locul potrivit de odihnă și condu-ne conform cu legământul Tău. Fie ca să privim din locul în care ne aflăm și să-L vedem pe Cristosul atotinclusiv, să-L savurăm și să-L posedăm împreună cu toți sfinții, potrivit credincioșiei lui Dumnezeu în legământul Său!
Să vedem un portret al biruinței lui Cristos în prima și a doua Sa venire
Numeri 10:35 este citat în Psalmul 68:18, iar Pavel a folosit această porțiune în Efeseni 4:8-10 pentru a aplica această porțiune înălțării lui Cristos.
La momentul în care Chivotul Legământului a fost instalat înaintea copiilor lui Israel în călătoria de trei zile pentru a le căuta un loc de odihnă, Moise a spus: Ridică-Te, Doamne, și inamicii Tăi să fie împrăștiați; și cei ce Te urăsc să fugă dinaintea Ta (Num. 10:33-35).
În mod similar, când Chivotul s-a odihnit, el a spus: Întoarce-Te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel (v. 36).
Aceste versete sunt pline de semnificație, iar interpretarea și aplicarea lor se află în Noul Testament. Ridicarea din acest verset se referă la ridicarea lui Cristos la ceruri în înălțarea Sa, iar întoarcerea trebuie că se referă la a doua venire a lui Cristos.
Cuvântul lui Moise în versetele 35-36 ilustrează o viziune completă a economiei lui Dumnezeu începând cu încarnarea lui Cristos pentru a fi Chivotul, întruparea Dumnezeului Triunic, trecând prin înălțarea Sa și până la a doua Sa venire.
În Vechiul Testament, oriunde a fost Chivotul, un tip reprezentativ al lui Cristos, biruința a fost câștigată; în cele din urmă, acest chivot a urcat triumfător către vârful muntelui Sionului.
Acesta este un portret al modului în care Cristos a obținut biruința și S-a înălțat triumfător la ceruri.
Aleluia, în Cristos, ca realitate a Chivotului, Dumnezeu S-a întrupat, iar Acesta – Cristos ca întruparea Dumnezeului Triunic – nu numai că a fost crucificat, dar a și înviat, S-a înălțat și a fost întronat în mod triumfător mai presus de Muntele etern al Sionului pe tronul lui Dumnezeu.
Și El Se va întoarce la credincioșii Săi, în special la biruitorii Săi, și îi va răpi pentru a-i aduce acolo unde este El, pe tron. Aleluia!
Există mult mai multe de savurat în această porțiune, iar în articolele următoare vom intra în acest subiect mai amănunțit.
Aleluia, Dumnezeu să Se ridice și inamicii Săi să fie împrăștiați! Ridică-Te, o Iehova, și cei ce Te urăsc să fugă dinaintea Ta! Aleluia! Și întoarce-Te, o Iehova, la zecile de mii ale miilor din poporul Tău! Te lăudăm, Doamne Isuse, ca întruparea Dumnezeului Triunic! Tu ai venit, ai împlinit planul lui Dumnezeu, ai murit și ai înviat și ai fost înălțat ca să intri în biruință în glorie! Aleluia, Doamne, Tu Te vei întoarce în biruință pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ! Te lăudăm, Doamne Isuse!