autoritatea delegată

Îl experimentăm pe Cristos în învierea Sa ca autoritatea noastră în slujba dată de Dumnezeu

13/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În Num. 17 vedem apărarea de către Dumnezeu a autorității împuternicite de El, care este toiagul înmugurit al lui Aaron; acest lucru arată că trebuie să-L experimentăm pe Cristos în învierea Sa în slujba dată de Dumnezeu.

În Num. 16 vedem răzvrătirea generală a conducătorilor și a poporului Israel împotriva lui Moise și Aaron, și vedem cum Dumnezeu a intervenit pentru a-i judeca; dar Dumnezeu nu s-a oprit doar la acest lucru – El a venit pentru a-și apăra autoritatea desemnată, iar felul în care El a făcut a fost prin viață nu prin putere.

În Num. 16 a existat o luptă pentru putere; conducătorii copiilor lui Israel aveau ambiția pentru poziție și voiau să aibă poziția lui Moise.

De-a lungul secolelor, mulți credincioși au fost ambițioși pentru a avea o poziție în biserică și multe probleme au fost cauzate de ambiție.

Reacția lui Moise la răzvrătire nu a fost aceea de a o trata în mod direct, ci a căzut cu fața la pământ, nu a renunțat la poziția sa dată de Dumnezeu ca autoritate delegată a lui Dumnezeu și a adus toate acestea înaintea lui Dumnezeu, autoritatea supremă din univers.

Când are loc o răzvrătire și oamenii sunt ambițioși pentru poziție, numai Dumnezeu poate face trata acest lucru; trebuie să aducem această situație înaintea lui Dumnezeu.

Confruntarea directă nu este niciodată soluția; mai degrabă, trebuie să ne smerim în fața lui Dumnezeu și să aducem situația înaintea lui Dumnezeu pentr ca Dumnezeu să intervină, să judece și să-Și apere autoritatea desemnată.

Satan este în spatele oricărei răzvrătiri; el este sursa răzvrătirii și îi instigă pe oameni să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu și a autorității Sale împuternicite. Chiar și în biserică, inamicul Satan este în spatele oricărei răzvrătiri și a tuturor luptelor pentru poziție.

Dumnezeu este Cel care poate manifesta cine are autoritate, iar autoritatea provine din experiența vieții de înviere, dar există unii care doresc să obțină o poziție și să fie în autoritate.

Adevărul este că, dacă trebuie să îți aperi autoritatea în biserică, nu ai nicio autoritate; toată autoritatea Îi aparține lui Dumnezeu și El este Cel care dă autoritate celor care trec prin moarte și experimentează învierea.

Natura noastră răzvrătită trebuie expusă și supusă; fie ca Domnul să aibă milă de noi și să expună răzvrătirea în noi, și fie ca să rămânem sub acoperirea părtășiei în Trup, ca să fim păziți.

Trebuie să fim iluminați și să vedem o viziune a autorității lui Dumnezeu și, odată ce o vedem, ne vom da seama că autoritatea lui Dumnezeu curge în om și prin om; apoi, ne vom supune autorității împuternicite de Dumnezeu, fie în biserică, la serviciu, acasă, la școală sau în societate.

Baza apărării de către Dumnezeu a autorității Sale împuternicite este învierea, și anume Cristosul înviat

Cum a apărat Dumnezeu autoritatea Sa împuternicită? În primul rând, Dumnezeu nu trebuie să facă nimic neapărat; El are toată autoritatea, El îi împuternicește pe cei pe care El vrea să-i împuternicească și El nu trebuie să se justifice în ceea ce face.

Totuși, în Num. 17 vedem apărarea autorității împuternicite de Dumnezeu, și anume toiagul lui Aaron care a înmugurit, a înflorit și adus rod migdale coapte.

Dumnezeu le-a poruncit celor doisprezece conducători ai semințiilor lui Israel să ia un toiag pentru fiecare seminție și să le pună în cortul întâlnirii în fața Chivotului, iar toiagul omului pe care Dumnezeu îl alege va înmuguri (Num. 17:5).

Un toiag nu este doar o creangă – este o creangă care a fost deja uscată, fără frunze și rădăcini; este ceva mort.

Toate aceste douăsprezece toiege erau deci fără frunze, fără rădăcini, uscate și moarte; așadar, oricare dintre ei ar fi înflori, acela ar fi cel ales de Dumnezeu și ar fi în înviere.

Învierea este baza alegerii lui Dumnezeu și baza autorității.

Dumnezeu nu a venit pentru a-Și apăra autoritatea Lui împuternicită aplicând puterea și măreția Sa; mai degrabă, El a făcut acest lucru în calea vieții, arătând că viața de înviere este baza autorității pe care El a rânduit-o.

Desigur, omul nu are dreptul să-l interogheze pe Dumnezeu de ce El alege pe cine El alege să-i dea autoritate, dar atunci când Dumnezeu vrea să-i spună omului motivul și baza pentru numirea Sa de autoritate, El arată înspre înviere.

Când toiagul lui Aaron a înmugurit, a înflorit și a adus rod migdale coapte, toți israeliții au putut vedea cine era autoritatea desemnată de Dumnezeu; gura le-a fost închisă și nu au mai avut întrebări referitor la cine e adevărata autoritate.

Nu a existat nicio diferență între Aaron și ceilalți conducători ai semințiilor lui Israel; toți erau făcuți din carne, fii ai mâniei; cele 12 toiege erau toate fără frunze, fără rădăcini, moarte și uscate.

Baza serviciului și baza autorității nu este ceea ce avem în viața noastră naturală; ea are legătură cu viața de înviere pe care o primim de la Dumnezeu.

Autoritatea nu are nicio legătură cu omul, ci cu învierea care se manifestă prin om.

Felul în care Aaron era deosebit de ceilalți stă în faptul că Dumnezeu l-a ales și El i-a dat viața de înviere.

Întrucât răzvrătirea lui Core și a companiei sale a fost legată de preoție (Num. 16:3, 8-10), înmugurirea toiagului lui Aaron a fost o apărare care indică faptul că Aaron era cel acceptat de Dumnezeu ca având autoritate în slujba preoției date de Dumnezeu (17:2-10).

Acesta este modul în care Dumnezeu Își manifestă autoritatea și clarifică cine anume Îl reprezintă cu autoritatea Sa.

Toiagul înmugurit a lui Aaron Îl simbolizează pe Cristosul înviat – Cristos ce înmugurește, înflorește și aduce rod; Acesta împarte viată altora.

Cristos este cea mai mare „toiag înmugurit” din univers; El dă viață celorlalți și El curge întotdeauna cu viață pentru a-i înviora pe ceilalți (Ioan 12:24; 1 Pet. 1:3). Chiar și astăzi, Cristos încă înmugurește, iar noi suntem rodul, migdalele, înmuguririi Sale.

De asemenea, un toiag simbolizează autoritate (vezi 1 Corinteni 4:21); prin înmugurirea toiagului lui Aaron, Dumnezeu le-a vorbit israeliților și, de asemenea, lui Aaron, pentru că doar Dumnezeu poate aduce viață într-un toiag mort.

Acum Aaron era sigur, și la fel era și Moise, că Dumnezeu l-a împuternicit; aceasta nu se datorează faptului că Aaron a fost puțin mai bun decât alții, ci se datorează alegerii lui Dumnezeu și a vieții Sale de înviere.

Doamne Isuse, vrem să Te experimentăm ca viață de înviere, astfel încât să putem înmuguri, înflori și să aducem roade în înviere pentru ca alții să fie hrăniți. Fie ca să fim salvați de la a căuta să avem o poziție de autoritate; mântuiește-ne de ambiția pentru putere și poziție în biserică. Fie să experimentăm învierea, să fim în înviere și să-L savurăm pe Cristos ca înviere până când viața curge din noi pentru ca alții să o savureze și să fie hrăniți. Fie ca să lăsăm apărarea autorității împuternicite de partea lui Dumnezeu, și fie ca să fim oameni în înviere!

Autoritatea se bazează pe înviere; trebuie să Îl experimentăm pe Cristos în învierea Sa ca autoritatea noastră în slujba dată de Dumnezeu

Toiagul înmugurit simbolizează experimentarea de către noi a lui Cristos în învierea Sa ca autoritate a noastră în slujba dată de Dumnezeu (vezi Evrei 9:4; Num. 17:1-10).

Fără înviere – fără a experimenta învierea trecând mai întâi prin moarte – nu există slujba și, prin urmare, nu există autoritate.

Aaron nu-L putea sluji pe Dumnezeu doar bazându-se pe poziția sa, pentru că în poziția sa el era la fel ca toți ceilalți – și de aceea celelalte triburi s-au opus conducerii sale.

Autoritatea se bazează pe înviere; când cineva experimentează învierea, autoritatea va fi prezentă, pentru că Dumnezeu recunoaște ca slujitori ai Săi doar pe cei care au trecut prin moarte și înviere.

Semnul slujirii, baza slujirii și autoritatea în lucrare este învierea.

În primul rând, Dumnezeu ne selectează pentru a-L sluji, iar apoi, noi experimentăm moartea și învierea; când intrăm în înviere, autoritatea curge prin noi. Doar ceea ce rezultă din înviere are ca rezultat autoritatea, căci autoritatea se bazează pe înviere și nu pe noi înșine.

Iar această experiență de înviere nu ar trebui să fie limitată sau mică; așa cum se vede în toiagul înmugurit, experimentarea învierii de către noi trebuie să fie la maturitate, pentru că toiagul a înmugurit, a înflorit și a dat roade.

Aceasta arată viața de înviere la maturitate; cei care pot acționa ca autoritatea delegată a lui Dumnezeu sunt cei maturi în viața de înviere. Cu cât viața de înviere este exprimată mai mult prin noi, cu atât vom avea mai multă autoritate.

Nu a fost nevoie ca nimeni să zică nimic când au văzut toiagul înmugurit – cu toții știau unde este autoritatea și cine e împuternicit de Dumnezeu să aibă autoritate.

În viața de biserică este la fel; nu este nevoie de o numire sau un anunț exterior, deoarece experimentarea de către noi a vieții de înviere va aduce autoritatea și o va arăta.

Înmugurirea, înflorirea și aducerea de rod vorbesc; dacă viața de înviere există, există o apărare a autorității împuternicite a lui Dumnezeu și există un indicator al celor care au autoritate.

Învierea este apărarea; trebuie să fim dispuși să trecem prin noaptea întunecată a morții acolo unde Domnul ne-a așezat și să intrăm în înviere, să trăim în înviere, să înflorim în înviere și să aducem roadă în înviere.

Acolo unde există viață de înviere, există autoritate, iar autoritatea vorbește de la sine.

Fie ca Domnul să atingă pe fiecare frate oricât de tânăr sau în vârstă e el în viața de biserică, atât tineri cât și bătrâni, și fie ca El să le atingă și pe soțiile lor, ca ei să nu căute autoritate, ci mai degrabă să-L urmărească pe Cristosul înviat și să caute să fie aduși la înviere pentru Trup.

Căutarea noastră ar trebui să fie să-L experimentăm pe Cristos în învierea Sa și, dacă Domnul vrea ca să-L reprezentăm, El știe ce să facă și când să facă.

Când Domnul Isus era pe pământ, cei religioși I-au cerut un semn, iar El le-a spus că nu le va fi dat niciun semn decât semnul lui Iona, pentru că așa cum Iona a fost în burta peștelui timp de trei zile și trei nopți, așa și Fiul Omului va fi în inima pământului.

Cu toate acestea, Domnul nu s-a apărat niciodată; chiar și atunci când El a fost pe cruce și ceilalți L-au batjocorit spunând: Mântuiește-Te pe Tine Însuși și coboară-Te de pe cruce și vom crede că ești Fiul lui Dumnezeu … – El nu S-a mântuit pe El însuși, ci a ales să moară și ne-a mântuit pe noi!

Domnul știa că vine învierea – El era pe cruce și El a îndurat rușinea, și El a făcut toate acestea pentru bucuria pusă înaintea Sa. Învierea este baza autorității (2 Cor. 1:8-9; 10:8; 13:4, 10).

Baza apărării de către Dumnezeu a autorității Sale împuternicite este învierea. Fie ca noi toți să ne dăm pe noi înșine să-L experimentăm pe Cristos în învierea Sa ca autoritate în slujba dată de Dumnezeu!

Doamne Isuse, ne dăm pe noi înșine să-L experimentăm pe Cristos în învierea Sa zi de zi, în situație după situație. Fie să ne dăm seama că autoritatea provine de la Dumnezeu și să luăm calea morții și a învierii, astfel încât să fim plini de viața de înviere până vom da roade în înviere. Amin, Doamne Isuse, vrem să fim maturi în viața de înviere și să putem curge această viață din noi întru alții pentru hrănirea și zidirea lor. Vrem să experimentăm viața de înviere pentru Trup.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Experience Christ in His Resurrection as our Authority in the God-given Ministry, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 8 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să fim mântuiți de ambiție și de răzvrătirea împotriva autorității delegate a lui Dumnezeu

12/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În Num. 12 și 16 vedem răzvrătirea împotriva autorității delegate a lui Dumnezeu, cum a reacționat Moise și cum Dumnezeu tratează răzvrătirea.

În cartea Numeri se pare că a existat răzvrătire după răzvrătire, de la murmurarea poporului Israel împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu cu privire la nevoile lor de bază sau la poftele lor, la răzvrătirea lor împotriva autorității delegate a lui Dumnezeu și la provocarea autorității lui Dumnezeu.

Oamenii de rând s-au răzvrătit, liderii s-au răzvrătit și chiar Miriam și Moise s-au răzvrătit; era răzvrătire peste tot între poporul lui Dumnezeu, iar poporul lui Dumnezeu era răzvrătit până la miezul ființei lor.

La fel este și cu noi; suntem născuți răzvrătiți și chiar dacă suntem mântuiți și intrăm în viața de biserică, există în noi duhul răzvrătirii; putem fi mântuiți de răzvrătire, dar trebuie să cooperăm cu Domnul pentru ca asta să se întămple.

Trebuie să fim eliberați de principiul răzvrătirii și de duhul răzvrătirii care este în noi toți. Chiar dacă suntem sfinți în Domnul, totuși suntem încă căzuți, avem în noi elementul răzvrătirii; cu toate acestea, acest element nu trebuie să explodeze sau să erupă, ci mai degrabă, putem fi protejați, iar acest element poate fi tratat astfel încât să putem fi mântuiți de el.

Avem nevoie de o revelație interioară a autorității lui Dumnezeu, o revelație fundamentală a autorității Sale.

Citirea și obținerea de cunoștințe și doctrine este un lucru bun, dar nu este o revelație. S-ar putea să creștem într-o societate autoritară și am putea crede că știm ce este autoritatea, dar acest tip de supunere este un reflex natural, conform eticii; avem nevoie de o revelație a autorității lui Dumnezeu.

Trebuie să-L întâlnim pe Dumnezeu cu autoritatea Sa și să fim confruntați cu autoritatea Sa într-un mod cert. Nu trebuie neapărat ca să ne răzvrătim și apoi Domnul să ne judece; acest lucru nu trebuie să ni se întâmple – putem pur și simplu să venim la El ca Dumnezeu și să ne deschidem Lui, iar El ne va arăta și ne va atinge cu autoritatea Sa.

Acest lucru poate fi asemănat cu atingerea electricității, care ne poate răni și electrocuta într-un mod pozitiv; întâlnirea autorității lui Dumnezeu în acest fel este o mare îndurare din partea Domnului.

Ne închinăm Domnului pentru ziua în care acest lucru are loc în viața noastră, căci aceasta ne va proteja pentru întreaga noastră viață. Așadar, trebuie să fim iluminați și trebuie să fim protejați de Domnul până când acest lucru se întâmplă rămânând sub acoperirea autorităților delegate sub care Domnul ne-a pus.

Pur și simplu trebuie să rămânem sub autoritatea delegată sub care ne-a pus Domnul – să rămânem sub acoperire și să învățăm să avem un duh de supunere.

Să fim salvați din a ne răzvrăti împotriva autorității delegate a lui Dumnezeu prin insultare sau ocărâri

În Num. 12 vedem că Miriam și Aaron au vorbit împotriva lui Moise, care era autoritatea delegată a lui Dumnezeu (vezi Num. 12:1-15). Ei l-au ocărât pe Moise pentru că s-a căsătorit cu o femeie Cușită; Dumnezeu nu părea să aibă o problemă cu acest lucru, dar duhul de răzvrătire din ei avea o problemă.

Duhul de răzvrătire se delectează în a expune eșecurile reale sau percepute ale unei persoane care reprezintă autoritatea. Putem privi la cazul lui Ham care a văzut starea lui Noe, tatăl său, și le-a spus fraților săi despre asta; acest lucru este rău și e o răzvrătire, dar ceilalți doi frați au mers cu spatele înainte și și-au acoperit tatăl.

Ce vom face când există o greșeală reală sau percepută la cineva care este autoritatea delegată a lui Dumnezeu? Vom merge online și vom vorbi despre asta? Vom face un tweet despre asta sau îl vom posta pe facebook?

Sau vom fi precum ceilalți doi fii ai lui Noe care au acoperit situația și nu au privit sau nu au vorbit despre asta; ei au primit binecuvântarea, dar Ham a primit blestemul.

Iehova aude cuvintele răzvrătirii; El citește mesajele text, tweet-urile, e-mailurile, postările pe forum, indiferent dacă sunt anonime sau pe numele nostru…

Dumnezeu l-a ales pe Moise, fratele mai mic al lui Aaron și Miriam, dar aceștia doi nu s-au temut să vorbească împotriva lui; vorbind împotriva lui, ei au vorbit împotriva lui Dumnezeu. Dumnezeu îl numise pe Moise să fie autoritatea Sa delegată, autoritatea Sa reprezentativă pe pământ; autoritatea pe care o reprezenta Moise era autoritatea lui Dumnezeu (Ex. 3:10-18; 7:1).

Conform administrației guvernamentale a lui Dumnezeu, Miriam și Aaron ar fi trebuit să se supună lui Moise, dar ei s-au răzvrătit (Num. 12:1-2).

Nici Aaron, nici Miriam nu au cunoscut autoritatea; în schimb, ei au încurajat, au hrănit și au întărit o inimă răzvrătită, iar cuvintele răzvrătirii lor s-au înălțat în sus și au fost auzite de Dumnezeu.

Acest tip de vorbire este o ocărăre sau insultare; una dintre cele mai puternice manifestări ale răzvrătirii sunt cuvintele, căci din abundența inimii vorbește gura.

În Matt. 12:34-37 Domnul a spus că omul bun din comoara lui bună scoate lucruri bune, dar omul rău din comoara sa cea rea scoate lucruri rele. Fiecare cuvânt nefolositor pe care îl vorbește omul, el va face o socoteală cu privire la aceasta în ziua judecății.

Cuvintele noastre nefolositore, cuvintele noastre irosite și goale, vor fi judecate de Dumnezeu; cât cât mai mult vor fi judecate cuvintele noastre răutăcioase!

Mai ales în aceste zile cu ajutorul social media și cu tot felul de modalități de a ne exprima, fie în întuneric, fie în lumină, indiferent dacă ne identificăm sau ne ascundem; toate cuvintele de insultă și ocară sunt înregistrate și ascultate de Dumnezeu.

Poate că nimeni nu cunoaște identitatea celui care insultă, dar Dumnezeu știe, și într-o zi vom apărea în fața Fiului Omului și, dacă nu am răspuns la îndurării lui Dumnezeu care ne-a dat timp să ne pocăim de fiecare cuvânt, tot ceea ce am spus, toate lucrurile cu care am agreat și la care am participat, El va trebui să ne disciplineze.

Până ce încă avem suflare, trebuie să ne pocăim de orice cuvinte de ocară și insultă și să fim vindecați de duhul răzvrătirii.

Când Miriam și Aaron l-au jignit pe Moise, ei l-au jignit de fapt pe Dumnezeu în Moise; de aceea, Dumnezeu s-a supărat. Odată ce o persoană atinge autoritatea delegată, el Îl atinge pe Dumnezeu în acea autoritate delegată.

A jigni autoritatea delegată înseamnă a-L jigni pe Dumnezeu (Num. 12:4-10); prin urmare, faptul că Miriam a devenit leproasă a fost tratarea guvernamentală a lui Dumnezeu. Se pare că, în această răzvrătire, Miriam a preluat conducerea și de aceea a fost pedepsită de Dumnezeu; cel mai probabil ea a instigat acest răzvrătirea.

Mai mult, deoarece răzvrătirea este ceva foarte indecent pentru o femeie, Dumnezeu a pedepsit-o pe Miriam ca să le avertizeze pe toate femeile dintre copiii lui Israel să nu-i urmeze exemplul.

Doamne Isuse, salvează-ne de la a ne răzvrăti împotriva autorității delegate a lui Dumnezeu, vorbind cuvinte răutăcioase sau printr-o atitudine de răzvrătire. Curățește-ne și purifică-ne inima, Doamne, și fie ca cuvintele care ies din gura noastră să fie cuvinte bune care ies din comoara bună a inimii noastre. O, Doamne, ne pocăim pentru fiecare cuvânt de insultă sau ocară pe care l-am rostit împotriva autorității Tale delegate. Îndură-te de noi, Doamne, ca să fim mântuiți și eliberați de orice răzvrătire. Doamne, curăță-ne de orice întinăciune și aplică apa pentru impuritate la ființa noastre!

Fiind salvat din ambiția pentru poziție, lucru care duce la răzvrătire, și să recurgem la Dumnezeu ca fiind cea mai înaltă autoritate

În Num. 16 vedem o răzvrătire corporativă a poporului Israel împotriva lui Dumnezeu și a autorității Sale delegate; răzvrătirea din acest capitol a fost o răzvrătire pe scară largă, universală, în rândul poporului lui Dumnezeu.

Num. 16:3, 8 și 10 arată faptul că rădăcina acestei răzvrătiri a fost ambiția, lupta pentru putere și pentru o poziție mai înaltă.

Ambiția și lupta pentru putere și o poziție superioară au deteriorat poporul lui Dumnezeu de-a lungul secolelor; a fost ca o „cârtiță” ce subminează planul lui Dumnezeu și dăunează poporului Său.

Ambiția pentru putere și lupta pentru putere sunt în sângele nostru – nu numai la frați, ci și la surori.

Chiar și atunci când Domnul era pe pământ, în timp ce mergea spre crucea în Ierusalim și le spunea ucenicilor Săi ce avea să se întâmple cu El (Mat. 20:17-19), aceștia se luptau pentru putere și erau ambițioși pentru o poziție.

Mama lui Iacov și a lui Ioan dorea ca fiii ei să fie unul la stânga și altul la dreapta Domnului în împărăție, iar ceilalți ucenici s-au indignat – a existat o luptă pentru putere printre ucenici.

Mai târziu vedem pe Anania și Safura care L-au mințit pe Dumnezeu, fiind ambițioși să fie văzuți mai spirituali decât erau (Fapte 5:1-4), iar Ioan îl menționează pe Diotref care se lupta pentru putere (3 Ioan 9-11).

Este posibil să nu ne dăm seama de acest lucru, dar ambiția pentru poziție este ascunsă în noi, așteptând o ocazie să-și arate capul urât. Viața de biserică va fi în cele din urmă un test a situației noastre reale; mai devreme sau mai târziu vom fi testați și expuși.

Când această răzvrătire colectivă a avut loc împotriva lui Moise, el a fost umil căzând cu fața la pământ (Num. 16: 4), dar el nu a renunțat la poziția dată de Dumnezeu ca autoritate delegată a lui Dumnezeu (vv. 5-11, 16-18).

Moise nu a tratat direct cu răzvrătirea, impunându-și autoritatea, nici nu i-a sfidat pe cei de seamă care s-au răzvrătit, ci a căzut cu fața la pământ înaintea lui Dumnezeu. Un reprezentant potrivit al lui Dumnezeu, atunci când se confruntă cu răzvrătirea, se smerește în fața lui Dumnezeu și Îl reprezintă pe Dumnezeu în mod corespunzător, aducând toate aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu.

Când cineva are ambiția pentru poziție și se răzvrăteste, el deschide porțile Hadesului și ale morții și intră în domeniul morții (la fel cum liderii răzvrătiți au fost înghițiți de vii de Hades).

Moise nu s-a luptat cu ei; mai degrabă, el i-a adus pe răzvrătiți și pe cei împotriva cărora s-au răzvrătit la Dumnezeu.

În mod asemănător, Domnul Isus nu i-a insultat pe cei ce L-au insultat (1 Pet. 2:23); El nu i-a amenințat pe cei care L-au persecutat, ci mai degrabă, El a continuat să dea toate acestea lui Dumnezeu, care judecă în mod drept.

Ca autoritate delegată al lui Dumnezeu, Moise a referit acest caz lui Dumnezeu ca fiind cea mai înaltă autoritate, pentru ca El să vorbească, să expună și să judece (Num. 16:6-35).

În spatele oricărei răzvrătiri este Satan, dușmanul; războiul este cu el, deci nu trebuie să-l lăsăm pe vrășmaș să se joace cu afecțiunea noastră naturală pentru alții.

Trebuie să stăm una cu autoritatea lui Dumnezeu și cu cei care reprezintă autoritatea lui Dumnezeu, cu biserica, și să-L lăsăm pe Dumnezeu să vorbească, să expună și să judece așa cum vrea El.

Ceea ce trebuie să facem este să ne proșternăm în fața Domnului și să-I aducem toate lucrurile, pentru ca El să aibă grijă de această situație.

Cei conducători nu ar trebui să creadă că cei care se răzvrătesc din cauza ambiției pentru poziție fac acest lucru împotriva lor în mod personal – ei se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu, dând la o parte stăpânirea lui Dumnezeu, așa că Dumnezeu va trebui să vină să-și exercite judecata Sa dreaptă în calea Sa și în timpul Său pentru numele Lui.

Într-o luptă pentru putere, Singurul care poate judeca și expune situația reală este Dumnezeu Însuși. Murmurarea oamenilor împotriva lui Moise și Aaron dovedește că natura lor răzvrătită nu a fost supusă.

Doamne Isuse, îndură-Te de noi și expune ambiția noastră pentru poziție și lupta noastră pentru putere și pentru o poziție mai înaltă. Fie ca acest lucru să fie expus în noi și fie ca lumina Ta să îl elimine din ființa noastră. O, Doamne, mântuiește-ne și vindecă-ne de răzvrătirea din ființa noastră. Fie ca noi să avem o viziune clară a autorității lui Dumnezeu și să stăm una cu autoritatea delegată pe care El a rânduit-o în viața de biserică. Vino în situația noastră, Doamne, pentru a judeca și expune situația noastră reală, pentru ca natura noastră răzvrătită să fie tratată!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We need to be Saved from Ambition and from Rebelling against God’s Deputy Authority, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 8 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Autoritatea și răzvrătirea: trebuie să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să respingem răzvrătirea

11/03/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Controversa unică dintre Dumnezeu și Satan privește autoritatea și răzvrătirea; răzvrătirea este negarea autorității lui Dumnezeu și respingerea guvernării lui Dumnezeu, așa că noi, credincioși, trebuie să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să o susținem, și ar trebui să afirmăm că autoritatea este cu Dumnezeu.

Există două mari principii în univers – autoritatea lui Dumnezeu și răzvrătirea lui Satan; controversa unică din univers (controversa dintre Dumnezeu și Satan) privește autoritatea și răzvrătirea (vezi Fapte 26:18; Col. 1:13).

Nici o ființă din acest univers nu poate fi neutră – fie suntem de partea lui Dumnezeu, fie suntem în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, stând de partea lui Satan.

S-ar putea să credem că suntem de partea lui Dumnezeu și ne supunem lui Dumnezeu, dar când vine vorba de supunerea față de autoritatea delegată pe care El a rânduit-o peste noi, este posibil să nu ascultăm de ea; prin faptul că nu ne supunem autorităților pe care Dumnezeu le-a pus peste noi, ne răzvrătim împotriva autorității lui Dumnezeu.

În Rom. 13:1-7 Pavel ne spune că ar trebui să fim supuși autorităților de peste noi, căci nu există autoritate decât de la Dumnezeu, iar cele care există sunt rânduite de Dumnezeu.

Este posibil să nu fim de acord cu caracterul moral al persoanei aflate în autoritate, dar dacă ne împotrivim autorității, ne opunem rânduirii lui Dumnezeu, iar cei care se opun vor fi judecați.

Conducătorii nu ne sperie sau îngrozesc dacă avem o lucrare bună ci doar dacă facem ceva rău; deci, dacă vrem să nu avem frică de autoritate, ar trebui să facem binele și vom fi lăudați.

Dar dacă facem răul, ar trebui să ne temem de autorități, căci ei sunt slujitori ai lui Dumnezeu.

În calitate de credincioși în Cristos, putem fi fie cei care se supun lui Dumnezeu și, prin urmare, ne supunem autorităților pe care El le-a pus peste noi, fie suntem în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și ne supunem și nu ascultăm de autoritățile pe care El le-a pus peste noi.

Când Domnul Isus a fost pe pământ, El S-a supus autorităților pe care Dumnezeu le-a pus peste El; chiar și când a fost înaintea lui Pilat, El a recunoscut că Dumnezeu i-a dat acestuia o astfel de autoritate și i s-a supus.

În mod similar, Pavel și ceilalți apostoli s-au supus autorităților asupra lor și niciodată nu au incitat pe alții la revoluție sau insurecție împotriva guvernului din cauza corupției și a imoralității lor.

În calitate de credincioși în Cristos, am fost mântuiți de El din grămada prăbușirii universale și suntem în proces de a fi aduși sub același cap în Cristos; pur și simplu chemând numele Său, Doamne Isuse! noi Îl întronăm, ne supunem Lui și respingem principiul răzvrătirii.

Controversa unică dintre Dumnezeu și Satan privește autoritatea și răzvrătirea

Arhanghelul Lucifer s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și a condus multe ființe îngerești în răzvrătirea sa; el și-a stabilit regatul și și-a injectat natura răzvrătită în om, făcându-l pe om să fie răzvrătit până la măduva sa și astfel aducându-l pe om în domeniul său satanic.

Evanghelia împărăției abordează această situație: ea cheamă oamenii să iasă din împărăția satanică și îi iluminează ca să se pocăiască, să aibă o schimbare de gândire și de direcție și să fie transferați în împărăția lui Dumnezeu.

Întregul pământ are nevoie de această evanghelie a împărăției pentru ca toți oamenii să se pocăiască de răzvrătirea lor și să se supună lui Dumnezeu, fiind sub autoritatea lui Dumnezeu.

Răzvrătirea este negarea autorității lui Dumnezeu și respingerea guvernării lui Dumnezeu.

Arhanghelul a spus că își va înălța tronul și nu va fi condus de Dumnezeu – aceasta este răzvrătirea lui Satan. Satan a fost inițial un arhanghel creat de Dumnezeu, dar datorită mândriei sale s-a ridicat, a încălcat suveranitatea lui Dumnezeu, s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și a devenit vrăjmașul lui Dumnezeu; apoi el a stabilit propria sa împărăție – împărăția satanică (vezi Isaia 14:12-14; Ezechiel 28:2-19; Mat. 12:26).

Împărăția satanică include întreaga rasă umană căzută, plus demonii, domniile și puterile din văzduh, și duhurile rele ale lui Satan și îngerii căzuți.

Dar slavă Domnului, Dumnezeu a devenit un om pentru a împlini Gen. 1:26 pentru a-L exprima pe Dumnezeu și a-L reprezenta pe El cu autoritatea Sa; El a venit să-l învingă pe Satan cel rebel, să-l distrugă și să instaureze împărăția lui Dumnezeu, care este astăzi biserica.

Când omul a păcătuit, s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, a negat autoritatea lui Dumnezeu și a respins stăpânirea lui Dumnezeu; mai mult, la Babel omul s-a răzvrătit în mod colectiv împotriva lui Dumnezeu pentru a desființa autoritatea lui Dumnezeu de pe pământ (vezi Gen. 3:1-6; 11:1-9).

Acesta a fost un mic pas al căderii omului; mai apoi, sub conducerea puternică a lui Nimrod, omenirea a zidit un turn pentru a ajunge până la ceruri și pentru a-și face un nume pentru ei înșiși, așa că Domnul a venit și le-a încurcat limba și astfel i-a împrăștiat.

De atunci înainte, Domnul a încetat să trateze în mod direct cu rasa umană căzută – El l-a chemat pe Avraam, tatăl rasei chemate.

O, slavă Domnului, deși Satan s-a răzvrătit împotriva autorității lui Dumnezeu și, deși omul încalcă autoritatea Sa prin răzvrătirea împotriva Sa, Dumnezeu NU va lăsa această răzvrătire să continue! Amin!

Chiar și acum, Dumnezeu nu va lăsa această răzvrătire să continue – El își va stabili împărăția pe pământ (Apocalipsa 11:15). Cei care cunosc autoritatea lui Dumnezeu și care sunt autoritatea Lui delegată nu tratează în mod direct direct cu răzvrătirea; mai degrabă, ei aduc totul înaintea lui Dumnezeu și El tratează toate lucrurile.

Noi credem că nu numai la sfârșitul acestei epoci sau în epoca milenară, ci chiar și astăzi, în viitorul apropiat, vom vedea și vom învăța că Dumnezeu nu va lăsa ca această răzvrătire să continue!

Noi recurgem la Domnul, ne întoarcem către El și Îi dăm lui Dumnezeu terenul în noi pentru a face orice vrea El.

În Numeri am văzut că Dumnezeu a deschis pământul și Șeolul i-a înghițit pe cei răzvrătiți de vii – El are dreptul și autoritatea perfectă să facă acest lucru!

Iar atunci când o femeie luat conducerea să se răzvrătească și a devenit leproasă (Miriam) ca tratarea guvernamentală a lui Dumnezeu, nimeni nu poate spune ceva sau face ceva în acest sens, căci acesta este răspunsul direct al lui Dumnezeu la răzvrătire.

Dumnezeu nu va lăsa această răzvrătire să continue – El își va stabili împărăția pe pământ! Iar noi nu încercăm să scăpăm din situația actuală și să fim duși în cer, ci mai degrabă ne rugăm,

Doamne, vie Împărăția Ta și facă-se voia Ta pe pământ! Arată-ne controversa unică din univers cu privire la autoritate și răzvrătire, și scoate-ne pe deplin din răzvrătire și adu-ne sub autoritatea Ta! Amin, Doamne, stăm una cu Tine pe pământ astăzi! Aducem înaintea Ta toată răzvrătirea de astăzi și Îți permitem să intervini și să tratezi cu orice răzvrătire din noi și din jurul nostru pentru a aduce împărăția Ta pe pământ! O, Doamne, suntem de acord cu Tine: vie împărăția Ta și facă-se voia Ta pe pământ precum și în ceruri!

Trebuie să stabilim să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să respingem orice răzvrătire

Centrul disputelor din univers se referă la cine are autoritatea (Apocalipsa 4:2-3).

Satan este în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și respinge autoritatea lui Dumnezeu, iar omenirea căzută s-a alăturat lui Satan în răzvrătirea sa; totuși, noi trebuie să ne luptăm cu Satan afirmând că autoritatea este cu Dumnezeu.

Noi credincioșii în Cristos trebuie să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să susținem autoritatea lui Dumnezeu.

Trebuie să luptăm cu Satan afirmând că autoritatea este cu Dumnezeu (Fapte 17:24, 30); ne smerim înaintea lui Dumnezeu și ne supunem autorității Sale și îi spunem inamicului: Afirmăm autoritatea lui Dumnezeu în această țară, chiar aici și chiar acum! Amin!

Trebuie să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să susținem autoritatea lui Dumnezeu (Mat. 11:25).

Pavel a fost o asemenea persoană; înainte de a-și da seama ce este autoritatea, el a vrut să stârpească biserica de pe pământ, dar l-a întâlnit pe Domnul pe drumul spre Damasc și și-a dat seama că este dificil să se împotrivească autorității lui Dumnezeu.

El a căzut la pământ, L-a recunoscut pe Isus ca Domn și s-a supus instrucțiunilor lui Anania în Damasc; în acest fel, Pavel a fost adus nu numai în realizarea mântuirii lui Dumnezeu, ci și în realizarea autorității lui Dumnezeu.

Când atingem autoritatea lui Dumnezeu, să nu ne uităm la omul reprezintă această autoritate; în cazul lui Pavel, Pavel era un om inteligent și capabil, în timp ce Anania era un frate mic și neînsemnat menționat în Biblie doar o singură dată, dar autoritatea lui Dumnezeu curgea prin el.

Oricine a cunoscut autoritatea va trata doar cu autoritatea – nu se va uita la persoana implicată. Supunerea noastră nu este față de o persoană, ci față de Domnul, și anume față de autoritatea lui Dumnezeu în acea persoană.

Scopul lui Dumnezeu în biserică este să-și manifeste autoritatea în univers prin biserică; în coordonarea din biserică putem vedea autoritatea lui Dumnezeu.

Dumnezeu exercită toată puterea Sa pentru a-și menține autoritatea, care este mai puternică decât orice altceva.

Dar de multe ori suntem atât de încrezători în sine – deși în realitate suntem foarte orbi – așa că trebuie să venim cel puțin o dată față în față cu autoritatea lui Dumnezeu, iar apoi ne vom supune autorității delegate a lui Dumnezeu, autoritatea rânduită de El.

Fie ca Domnul să ne mântuiască de un duh de răzvrătire; fie ca să ne dăm seama de principiul autorității și al răzvrătirii și putem fi salvați de principiul răzvrătirii din ființa noastră.

În Num. 16 există două răzvrătiri: în versetele 1-40 are loc răzvrătirea liderilor și în versetele 41-50 are loc răzvrătirea întregii adunări.

După ce liderii s-au răzvrătit și Dumnezeu i-a tratat prin deschiderea pământului pentru a-i înghiți pe unii de ei de vii, în timp ce alții au murit, poporul încă s-au răzvrătit împotriva lui Moise și Aaron, acuzându-i că ei i-au omorât pe poporul lui Dumnezeu.

Uneori, oamenii sunt foarte îndrăzneți – nu le este frică nici atunci când văd că judecata vine asupra celor răzvrătiți, pentru că ei înșiși nu cunosc autoritatea.

Păcatul răzvrătirii este mai grav decât orice alt tip de păcat (1 Sam. 15:23); păcatul răzvrătirii este principiul lui Satan în acțiune, căci ea sfidează autoritatea, refuză stăpânirea și se răzvrătește împotriva autorității lui Dumnezeu în diferite moduri.

Există multe păcate grosolane, foarte grave, dar în ochii lui Dumnezeu răzvrătirea este PĂCATUL, originea păcatului, deoarece acest păcat este de fapt Satan lucrând din nou într-o ființă umană, indiferent dacă ea își dă seama de acest lucru sau nu.

Dumnezeu poate suporta cârtirile și păcatele noastre și chiar le poate ierta, dar îndată ce apare răzvrătirea, Dumnezeu nu o poate tolera, deoarece ea este conform principiului morții, principiul lui Satan.

Fie ca să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să respingem orice răzvrătire în ființa noastră, pentru a putea sta pe pământ ca Dumnezeu să-și aducă stăpânirea și împărăția Sa!

Doamne Isuse, afirmăm că autoritatea este a lui Dumnezeu și ne supunem lui Dumnezeu și autorității Sale! Satan, tu ai fost învins: ești în răzvrătire, iar noi respingem orice răzvrătire în ființa noastră și ne supunem lui Dumnezeu și autorității Sale. Fie ca Împărăția lui Dumnezeu să vină și voia Lui să se facă pe pământ precum și în ceruri. Amin, Doamne, suntem de acord cu Tine: deși omul încalcă autoritatea lui Dumnezeu și se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu, această răzvrătire NU va continua – Dumnezeu va veni să-și stabilească Împărăția pe pământ! Amin, Doamne Isuse, vino să tratezi toată răzvrătirea și adu-ți Împărăția!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Authority and Rebellion: we need to Submit to God’s Authority and Reject Rebellion, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 8 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ne supunem autorității lui Dumnezeu atunci când ne supunem autorității delegate numită de El peste noi

10/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În acest univers, numai Dumnezeu este autoritatea supremă, iar toate celelalte autorități sunt autorități delegate, autorități împuternicite, autorități numite de Dumnezeu; când ne supunem și ascultăm de autoritatea delegată, ne supunem și Îl ascultăm pe Dumnezeu.

Dumnezeu este autoritatea supremă; El are toată autoritatea și El dă autoritate anumitor persoane într-un mod delegat – la timpul Său și în felul Său.

Putem spune că ne supunem numai lui Dumnezeu și că numai Dumnezeu este Capul și Regele nostru, dar dacă nu ascultăm de autoritatea delegată pe care El a pus-o peste noi, nu ne supunem lui Dumnezeu.

Peste tot pe pământ există un duh și o atitudine de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și împotriva autorității împuternicite pe care El a rânduit-o.

La fel ca în cazul lui Moise, când Miriam l-a vorbit de rău pentru că s-a căsătorit cu o femeie Cușită, ea nu a greșit, dar Dumnezeu nu a avut nicio problemă, iar răzvrătirea ei a fost împotriva lui Dumnezeu, nu doar împotriva lui Moise.

În mod similar, s-ar putea să nu fim de acord cu actualul nostru președinte sau prim-ministru și putem crede că personalitatea sa nu corespunde standardului moral și etic pe care credem că ar trebui să îl aibă, așa că ne revoltăm împotriva lui sau a ei; totuși, când facem acest lucru, ne revoltăm împotriva lui Dumnezeu.

Este destul de surprinzător să realizăm că, atunci când Domnul Isus a fost pe pământ, chiar dacă El a venit să aducă împărăția lui Dumnezeu trăind o viață om-Dumnezeu, murind o moarte atotinclusivă, și să-Și împartă viața Sa întru credincioșii Săi în învierea Sa, El nu a condus niciodată o insurecție împotriva romanilor care stăpâneau peste evrei.

Domnul nu le-a spus niciodată adepților Săi să stea împotriva nedreptății din societate sau să-și respingă liderii dacă sunt oameni răi.

În mod similar, când Pavel a scris epistolele sale, actualul Cezar era Nero; cu toate acestea, Pavel nu a condus niciodată la o insurecție împotriva unei astfel de persoane demente și deranjate, ci mai degrabă, el a recunoscut autoritatea – oricât de temporară ar fi – și a realizat că aceasta a fost aranjată de Dumnezeu.

Credincioșii nu au fost de acord cu sau nu s-au supus împăratului în privința arderii de tămâie idolilor sau regelui, dar atitudinea lor interioară a fost aceea de ascultare față de autorități, pentru că au recunoscut autoritatea delegată pe care Dumnezeu a pus-o asupra lor.

Într-un sens foarte real, noi ascultăm de Dumnezeu și ne supunem lui Dumnezeu ori de câte ori ascultăm și ne supunem autorității delegate, autoritatea delegată a lui Dumnezeu, pe care El ne-a rânduit-o asupra noastră; este posibil să nu fim de acord cu ei sau să nu ne placă caracterul sau standardul lor moral, dar trebuie să ascultăm de ei în Domnul și să ne supunem lor.

Să ne dăm seama că suntem membri în Trup și să ne supunem autorității delegate

Niciun credincios nu îndrăznește să spună că nu s-ar supune autorității Domnului, dar este posibil ca mulți credincioși să nu dorească să se supună autorității semenilor lor în Trup atunci când aceștia reprezintă autoritatea delegată a lui Dumnezeu.

Trebuie să ne dăm seama că numai Dumnezeu este autoritatea directă – toate celelalte autorități sunt autorități indirecte, autorități delegate, autorități împuternicite numite de Dumnezeu (Dan. 4:32, 34-37).

Când sfidăm autoritatea umană pe care Dumnezeu a pus-o peste noi, Îl sfidăm pe Dumnezeu ca sursă. Numai atunci când întâlnim autoritatea lui Dumnezeu, ne putem supune autorității delegate pe care Dumnezeu a numit-o (vezi Mat. 28:18; Evrei 13:17; 1 Pet. 5:5).

Mulți au dificultăți în biserică sau în alte tipuri de situații cu autoritatea delegată, deoarece nu Îl cunosc pe Dumnezeu cu autoritatea Sa.

Mai devreme sau mai târziu, în toți oamenii și în fiecare dintre noi, duhul de răzvrătire, inima de răzvrătire și principiul răzvrătirii care este în natura decăzută a fiecărei ființe umane de pe pământ vor fi manifestate și vor fi expuse.

Trebuie să fim ajutați în viața și experiența noastră creștină, pentru a putea fi păstrați și feriți de a permite principiului răzvrătirii stăpânească peste noi și să ne distrugă.

În trupul nostru uman, de exemplu, întregul trup ia privirea ochilor ca propria vedere pentru că atunci când ochii văd, întregul trup vede; aceasta este autoritatea delegată a ochilor, care este autoritatea capului în trup.

Dacă orice alt membru al trupului nostru crede că poate vedea de la sine, este în răzvrătire împotriva capului. În Trupul lui Cristos Domnul uneori poate folosi un membru în mod direct, dar de cele mai multe ori, El folosește un membru pentru a-i aproviziona pe un alt membru.

Este nechibzuit să credem că suntem atotputernici și atotinclusivi, gândind că putem supraviețui și trăi de unul singur și astfel să spunem că ne supunem doar Capului și nu primim funcția membrelor din Trup.

Trebuie să ne dăm seama că suntem mădulare în Trup, deci ar trebui să primim funcția celorlalte mădulare; când ne supunem altora și acceptăm funcția lor, ne supunem efectiv Capului și primim alimentarea de la Cap prin intermediul membrelor.

Fiecare dintre noi are o funcție și o porțiune particulară în Trupul lui Cristos și fiecare trebuie să asculte și să se supună unei autorități delegate, pentru ca ei să savureze alimentarea care vine de la Cap.

Este ușor să spunem că primim autoritatea directă a lui Dumnezeu, dar nu este atât de ușor să ne supunem unul altuia și să acceptăm autoritatea delegată, astfel încât să putem primi aprovizionarea spiritualy.

În afară de Însuși Dumnezeu, toți oamenii – inclusiv Domnul Isus – trebuie să se supună autorității pe pământ.

Cu toate acestea, unii nu își dau seama care este autoritatea de deasupra lor și cred că se supun doar lui Dumnezeu Însuși, dar de fapt ei nu se supun lui Dumnezeu, deoarece nu se supun autorității delegate pe care Dumnezeu a rânduit-o.

Dacă știm cui trebuie să ne supunem în societate, acasă și în viața de biserică, vom ști în mod spontan care este poziția noastră și vom rămâne într-o poziție adecvată; acest lucru ne va face în stare să primim alimentarea corespunzătoare pentru a trăi viața creștină și viața de biserică.

Dacă știm cui trebuie să ne supunem în Trup, vom rămâne în poziția noastră în Trup, ne vom supune autorității delegate a lui Dumnezeu și ne vom da seama că, în calitate de membri, ne supunem lui Cristos Capul supunându-ne autorității delegate pe care Dumnezeu a pus-o peste noi.

Doamne Isuse, fie ca să ne dăm seama că suntem membri în Trupul lui Cristos și depindem atât de Cap, cât și de celelalte membre pentru alimentarea și funcția noastră. Amin, Doamne, vrem să ne cunoaștem poziția în Trup și să putem sta în poziția noastră, fiind sub autoritatea delegată pe care Tu ai numit-o deasupra noastră pentru a primi aprovizionarea de la Cap. Mântuiește-ne, Doamne, de principiul răzvrătirii. Salvează-ne de la a fi ruinați prin răzvrătirea împotriva autorității împuternicite a lui Dumnezeu. Fie ca să întâlnim autoritatea lui Dumnezeu, astfel încât să ne putem supune autorității delegate pe care Dumnezeu a rânduit-o!

Ne supunem autorității lui Dumnezeu atunci când ne supunem autorității delegate numită de El peste noi

În afara lui Dumnezeu Însuși, nu există nicio altă autoritate supremă în univers; Dumnezeu este singura autoritate directă către om, iar Dumnezeu a numit o autoritate delegată peste om.

Părinții îl reprezintă pe Dumnezeu ca fiind autoritatea pentru copii, soții îl reprezintă pe Dumnezeu ca fiind autoritatea pentru soții, ofițerii civili îl reprezintă pe Dumnezeu ca autoritatea pentru cetățeni, iar profesorii din școli, managerii din birouri și polițiștii de pe stradă la fel sunt rânduiți să fie autorități.

În biserică, Dumnezeu i-a pus pe prezbiteri să fie autoritatea Sa delegată; cei fruntași veghează asupra sufletelor noastre ca fiind cei care vor da socoteală, așa că trebuie să ne supunem lor și să ascultăm de ei (Evrei 13:17).

În mod similar, cei mai tineri trebuie să fie supuși celor în vârstă și cu toții trebuie să ne încingem cu smerenie unul față de celălalt, pentru că Dumnezeu se împotrivește celor mândri, dar le dă har celor smeriti (1 Petru 5:5).

Aproape toate autoritățile la care ne supunem sunt autorități delegate; nu există multe cazuri în care Dumnezeu acționează direct ca autoritate – de cele mai multe ori și în aproape toate circumstanțele, autoritatea lui Dumnezeu este una delegată.

Poate este ușor pentru noi astăzi să spunem că ne supunem autorității lui Dumnezeu, dar poate nu este ușor să ne supunem autorității delegate pe care El a rânduit-o.

S-ar putea să ne gândim că cei ce au autoritatea delegată nu sunt la fel de buni sau de puternici ca noi, și poate ei chiar sunt mai tineri decât noi.

În biserica locală am putea fi în viața de biserică mai mult timp decât au fost prezbiterii, am putea fi mai educați decât ei și putem fi mai capabili decât ei (cel puțin în ochiii noștri); cu toate acestea, Domnul i-a pus să vegheze asupra noastră și, atunci când ne supunem lor, ne supunem autorității lui Dumnezeu.

Oriunde ne-am afla, trebuie să acceptăm autoritatea delegată pe care El a rânduit-o asupra noastră și trebuie să ne supunem acesteia. Dumnezeu cere să ne supunem nu numai Lui, ci tuturor autorităților delegate (Rom. 13:1-7; 2 Cor. 10:8; 13:10; Evrei 13:17).

Cei care nu se supun autorității indirecte a lui Dumnezeu nu se pot supune autorității directe a lui Dumnezeu.

Acesta este motivul pentru care părinții îi pregătesc pe copii și îi disciplinează într-un mod pozitiv pentru a se supune autorităților și pentru a învăța să-și onoreze tatăl și mama, căci onorarea părinților este onorarea lui Dumnezeu, iar a ne răzvrăti împotriva lor înseamnă să ne răzvrăti împotriva lui Dumnezeu.

Dumnezeu vrea să ne supunem autorității indirecte – autoritățile Sale delegate – pentru ca să putem primi aprovizionare spirituală. Prin urmare, toți trebuie să întâlnim autoritatea, să fim restricționați de Dumnezeu și să fim conduși de autoritatea Lui delegată (Isaia 37:16; Fil. 2:12).

Când întâlnim autoritatea lui Dumnezeu și ne dăm seama că El este autoritatea supremă și El i-a numit pe mulți să fie autorități delegate pe pământ, ne vom supune autorității lui Dumnezeu prin supunându-ne autorității delegate pe care El a rânduit-o peste noi.

Este adevărat că există principiul răzvrătirii în noi, iar ființa noastră naturală este, în mod implicit, răzvrătită, așa că trebuie venim din nou și din nou înaintea Domnului ca El să trateze orice răzvrătire din noi.

Putem chiar spune Domnului cu toată sinceritatea,

Doamne, oare eu sunt sub autoritatea Ta? Te cunosc eu ca fiind Cel care are toată autoritatea? Dacă nu, Te rog să mă alimenteză, să mă lumineză și să mă echipi pentru a mă supune Ție și autorității delegate pe care ai rânduit-o peste mine. Doamne, Te aleg pe Tine și nu pe Satan! Eu stau cu Tine și nu cu dușmanul Tău. Sunt împotriva oricărei răzvrătiri din ființa mea și aleg să mă supun Ție și autorității împuternicite pe care ai pus-o asupra mea. Amin, Doamne, adu-ne pe toți într-o astfel de experiență de întâlnire a autorității lui Dumnezeu, fiind restricționați de Dumnezeu și conduși de autoritatea Lui delegată!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Submit to God’s Authority when we Submit to the Delegated Authority He set over us, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 8 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să ne dăm seama că Dumnezeu este autoritatea supremă și să atingem autoritatea lui Dumnezeu

09/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În acest univers, Dumnezeu este autoritatea supremă; El are toată autoritatea, iar noi trebuie să cunoaștem autoritatea, să ne supunem autorității lui Dumnezeu și, de asemenea, să ne supunem autorității delegate a lui Dumnezeu.

În studiul nostru mai aprofundat al cărții Numeri, în această săptămână ajungem la subiectul, Autoritate, răzvrătire, apărarea autorităţii delegate şi un reprezentant potrivit al lui Dumnezeu.

Când privim cartea Numeri, unul dintre cele mai izbitoare lucruri pe care le conștientizăm este că, în formarea de către Dumnezeu a armatei Sale pentru a lupta pentru interesul Său pe pământ și pentru a călători cu Dumnezeu, există o mulțime de răzvrătiri.

În capitol după capitol, există răzvrătire după răzvrătire; poporul s-a răzvrătit, preoții s-au răzvrătit, liderii s-au răzvrătit, Miriam (sora lui Moise) și Aaron s-au răzvrătit și toți s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și a autorității Sale, inclusiv Moise însuși.

În atingerea acestei subiect al autorității, răzvrătirii, revendicarea autorității delegate și un reprezentant corespunzător al lui Dumnezeu, noi atingem problema de bază din acest univers, care este răzvrătirea lui Satan.

Satan și urmașii săi s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și întreaga rasă umană este, de asemenea, în răzvrătire împotriva autorității unice și absolute a lui Dumnezeu.

Din cauza răzvrătirii lui Satan și a căderii omului, întregul univers este o stare de răzvrătire împotriva autorității lui Dumnezeu; cu toate acestea, noi, ca popor al lui Dumnezeu, venim sub autoritatea lui Dumnezeu și alegem să fim sub stăpânirea Lui, pentru ca El să obțină ceea ce El urmărește și ca El să-și îndeplinească scopul.

Satan va continua să se răzvrătească și va continua să incite la răzvrătire până când va fi în cele din urmă aruncat în lacul de foc.

Fie ca să ne deschidem Domnului cu privire la această chestiune a autorității și fie ca Domnul să Se îndure de noi ca noi nu doar să-L cunoaștem și să-L savurăm pe Cristos ca viața și persoana noastră, ci și să atingem autoritatea lui Dumnezeu, să cunoaștem autoritatea lui Dumnezeu, să ascultăm de Dumnezeu și să fim sub autoritatea delegată pe care El a plasat-o deasupra noastră.

Fie ca să ne exersăm duhul și să fim liniștiți, limpezi în mintea noastră și să-I permitem Domnului să ne atingă ființa și să ne lumineze pentru a ne alimenta și pentru a ne trata, chiar așa cum dorește El, pentru ca El să expună răzvrătirea în noi și să ne aducă sub autoritatea Lui în fiecare parte a ființei noastre.

Dumnezeu este autoritatea supremă; El are toată autoritatea și toată autoritatea derivă din Dumnezeu

Dumnezeu este autoritatea supremă; Dumnezeu are toată autoritatea (vezi Rom. 9:21-22), iar a-L cunoaște pe Dumnezeu înseamnă a cunoaște autoritatea. Dacă nu am întâlnit autoritatea, încă nu L-am întâlnit cu adevărat pe Dumnezeu.

Este posibil să avem o relație cu Domnul Isus, să-L iubim, să-L savurăm și să apreciem că avem un Tată ceresc, dar pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, trebuie să ne dăm seama că El are toată autoritatea.

Autoritatea lui Dumnezeu Îl reprezintă pe Dumnezeu Însuși; puterea lui Dumnezeu reprezintă numai lucrările lui Dumnezeu (Fapte 17:24). Este posibil să cunoaștem lucrările lui Dumnezeu și ne putem da seama că El poate face lucruri puternice, dar a-L cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu înseamnă a cunoaște autoritatea, căci autoritatea lui Dumnezeu Îl reprezintă pe Dumnezeu Însuși.

Cuvântul grecesc pentru autoritate “exousia” înseamnă a ieși din ființa Sa; ousia este „a fi” și ex / ec este „din / afară din”. Autoritatea iese din ființa lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu Însuși este autoritatea supremă.

Niciun înger, nici o ființă umană nu are o astfel de autoritate; autoritatea curge din propria ființă a lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care nimeni care a fost iluminat nu ar îndrăzni să creadă că el sau ea are vreo autoritate, căci autoritatea este Însuși Dumnezeu.

Orice autoritate – autoritate spirituală, autoritate pozițională și autoritate guvernamentală – derivă din Însuși Dumnezeu (vezi 2 Cor. 10:8; 13:10; Ioan 19:10-11; Gen. 9:6).

Toată autoritatea delegată care este pe pământ este comandată de Dumnezeu; dacă urmărim orice autoritate în sus, vom ajunge în cele din urmă la Dumnezeu, deoarece El este mai presus de toate autoritățile și toate autoritățile sunt sub El. Odată ce atingem autoritatea lui Dumnezeu, Îl atingem pe Dumnezeu Însuși.

Nu știm cum funcționează autoritatea lui Dumnezeu, dar știm că Dumnezeu realizează totul prin autoritatea Lui.

De exemplu, centurionul al cărui servitor era bolnav știa că există o autoritate deasupra lui la care ar trebui să se supună și că există unii sub el care se vor supune; el a recunoscut, de asemenea, că Domnul este autoritatea supremă, așa că nu avea nevoie decât ca Domnul să spună un cuvânt și situația va fi rezolvată.

Când Domnul Isus a văzut acest lucru, El a spus că nu a găsit credință mai mare decât aceasta; credința este legată de a crede în autoritatea lui Dumnezeu și de a cunoaște autoritatea lui Dumnezeu.

Trebuie să ne dăm seama că toată autoritatea este în mâna lui Dumnezeu; trebuie să cunoaștem autoritatea lui Dumnezeu și să ne dăm seama că Dumnezeu este autoritatea supremă și toate autoritățile derivă de la Dumnezeu.

A întâlni autoritatea lui Dumnezeu este același lucru cu a-L întâlni pe Dumnezeu.

Astăzi, Dumnezeu numește autorități pretutindeni în univers și, chiar dacă este posibil să nu ne placă autoritățile plasate peste noi sau s-ar putea să nu fim de acord cu ele, trebuie să ne supunem autorității, pentru că, supunându-ne autorității delegate pe care Dumnezeu a pus-o peste noi, ne supunem autorității lui Dumnezeu.

De exemplu, președintele Statelor Unite ale Americii din biroul său are autoritate; cu toate acestea, răzvrătirea afișată în Senat și în Cameră arată o nesocotire totală nu doar pentru președintele actual, ci și pentru Dumnezeu, deoarece El este sursa.

Fie să aducem această problemă înaintea Domnului și să-I spunem:

Doamne, vrem ca să-L cunoaștem pe Dumnezeu și autoritatea Sa. Fie ca să ne dăm seama că Dumnezeu este autoritatea supremă și că El are toată autoritatea. Salvează-ne de la a fi în răzvrătire împotriva autorității lui Dumnezeu și împotriva autorității delegate a lui Dumnezeu. O, Doamne, fie ca să atingem autoritatea lui Dumnezeu și să ne dăm seama că Însuși Dumnezeu este reprezentat de autoritatea Lui. Fie ca să avem o credință atât de mare încât să cunoaștem autoritatea lui Dumnezeu, realizând că toată autoritatea derivă din Dumnezeu. Fă-ne creștini adevărați, oameni adevărați care iau conducerea pentru a ne supune autorității lui Dumnezeu.

Trebuie să atingem autoritatea lui Dumnezeu, să fim restrânși de Dumnezeu și să fim conduși de autoritatea Sa delegată

Este posibil să credem că cunoaștem autoritatea până când atingem cu adevărat autoritatea lui Dumnezeu. Este posibil să credem că știm puterea energiei electrice până când atingem cu adevărat electricitatea, curentul electric și atunci vom fi conștienți de autoritatea acesteia.

Toți credincioșii din Cristos trebuie să atingă autoritatea lui Dumnezeu; atingerea autorității este la fel de reală ca și atingerea mântuirii și este o lecție mai profundă în viața noastră creștină.

Doar atunci când atingem autoritatea lui Dumnezeu, putem lucra lucrarea lui Dumnezeu și putem fi încredințați de către Dumnezeu cu lucrarea Sa. Doar atunci când atingem autoritatea, putem vedea autoritatea lui Dumnezeu și ne vom supune, suntem restricționați de autoritatea lui Dumnezeu și să începem să fie folosiți de Dumnezeu.

Ne vom da seama că există două principii în univers – autoritatea lui Dumnezeu și răzvrătirea lui Satan; chiar dacă o persoană răzvrătită poate predica Evanghelia, Satan va râde de el, căci principiul lui Satan este chiar acolo, când el face o lucrare pentru Dumnezeu.

Odată ce atingem autoritatea lui Dumnezeu, nu vom fi niciodată nepăsători în privința acesteia.

În Numeri vedem că cei răzvrătiți au vorbit împotriva lui Moise pentru că nu i-au condus în țara care curge cu lapte și miere și pentru că nu le-au dat moștenirea câmpurilor și viilor. Dacă ar fi să privim situația exterioară, acești răzvrătiți aveau dreptate – ei nu au ajuns încă în țara bună.

Principiul răzvrătirii include ceva ce este corect și bun, dar are și elementul de a răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu.

Doar cei care se supun autorității pot intra în Canaan prin credință; calea duhului nu poate fi luată niciodată de cei care argumentează și raționează. Dar dacă urmăm conducerea Domnului în cuvântul Său, în slujire și în Trupul Său, supunându-ne autorității delegate pe care El a pus-o peste noi, vom intra în savurarea Cristosului atotinclusiv ca țară bună.

Calea răzvrătirii duce la moarte – la fel cum pământul s-a deschis și i-a înghițit pe cei care s-au răzvrătit.

Cei care nu se supun autorității par să aibă o viziune clară, ochi limpezi, dar ei văd doar dezolarea în pustie.

Când ne supunem autorității lui Dumnezeu și ascultăm viziunea pe care El ne-a dat-o, putem fi aparent orbi, sondând înainte prin credință și ignorând pustiirea prezentă, dar aceasta ne va aduce la savurarea lui Cristos.

Când atingem autoritatea lui Dumnezeu, vom cunoaște cu adevărat autoritatea, ne vom supune lui Dumnezeu și răzvrătirea noastră este expusă; vom fi restricționați de Dumnezeu, vom fi conduși de autoritatea Lui delegată și vom intra în savurarea lui Cristos ca fiind Cel atotinclusiv.

Dar dacă vedem doar oameni care exercită autoritatea fără să ne dăm seama că Dumnezeu este autoritatea supremă, încă nu L-am întâlnit pe Dumnezeu și nici nu am atins autoritatea Sa.

Problema autorității nu este o învățătură exterioară, ci mai degrabă o revelație lăuntrică. Când suntem atinși și tratați de Dumnezeu în timp ce întâlnim autoritatea Lui, ne vom da seama că nu putem să ne opunem Lui sau să ne împotrivim Lui, căci jignirea autorității lui Dumnezeu este aceeași cu a-L jigni pe Dumnezeu Însuși.

În relația noastră cu Dumnezeu, nimic nu este mai important decât atingerea autorității (Fapte 9:5; Mat. 11:25).

Când Saul din Tars L-a întâlnit pe Domnul, el a cunoscut autoritatea și apoi a întrebat: Ce să fac, Doamne? Domnul i-a spus să meargă în oraș și acolo i se va spune ce să facă; Domnul a trimis un reprezentant al autorității Sale la Saul din Tars ca să-i spună ce să facă; așa a început călătoria sa.

Ori de câte ori acționăm și judecăm conform unei doctrine sau în funcție de ceea ce vedem cu ochii noștri fizici, luăm calea rațiunii; dar când ne vom supune autorității, vom intra în țara bună prin credință.

Doamne, vrem să Te cunoaștem și să-Ți atingem autoritatea, pentru ca noi să știm că Dumnezeu este autoritatea supremă și toată autoritatea delegată a fost rânduită de El. Strălucește asupra noastră și expune-ne natura răzvrătită. Fie ca nu încercăm să raționalizăm sau să trăim în funcție de corect sau de greșit. Fie ca să fim plini de credință, să credem în Dumnezeu și să cunoaștem autoritatea Lui, ca să putem intra în țara bună, nu ne uităm la situația noastră actuală, ci să credem în Dumnezeu. Vrem să luăm calea duhului, fiind supuși lui Dumnezeu și conducerii Lui, și acceptând conducerea autorității delegate a lui Dumnezeu pentru a ne savurăm pe plinătatea Duhului.