În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să avem o părtășie directă și intimă cu Domnul pentru a trăi o viață în adâncimi, având rădăcini care merg adânc în Dumnezeu și fără să ne arătăm rădăcinile, ci mai degrabă având multe experiențe ascunse, private și intime cu Dumnezeu și cu Dumnezeu.
Trebuie să trăim viața împărăției trăind o viață ascunsă. Așa cum Domnul Isus nu a arătat tot ce a auzit de la Tatăl, nici nu a făcut mai mult decât a trăit înainte și cu Tatăl, tot așa și noi astăzi trebuie să facem la fel. Trebuie să învățăm din modelul Domnului de a trăi o viață ascunsă; zilnic trebuie să ne rezervăm timp pentru a fi cu Domnul în rugăciune.
Putem avea suișuri și coborâșuri, putem avea un succes sau un eșec, dar nu rămânem acolo, nici nu ne lăudăm și nu ne plângem; pur și simplu venim la Domnul și petrecem timp cu El în rugăciune. Trebuie să prețuim timpul nostru cu Domnul, fiind cu El personal în rugăciune.
Principiul poporului împărăției este că trăiesc o viață ascunsă; nu își săvârșesc faptele drepte înaintea oamenilor, ci au o viață ascunsă înaintea Domnului și cu Domnul.
Când vine vorba de faptele noastre drepte, cum ar fi dărnicia, rugăciunea și postul, trăim într-un duh golit și smerit și umblăm într-o inimă curată și curată, iar dorința noastră unică este să fim cu Tatăl în secret, nu să ne lăudăm cu fapte drepte.
Ar trebui să ne rugăm mult, dar să nu-i lăsăm pe alții să știe cât de mult ne rugăm și trebuie să ne facem faptele drepte în secret, înaintea Domnului, nu pentru ca alții să le vadă și să le aprecieze.
Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care Se ascunde; El face multe lucruri, dar Se ascunde, nefiind vizibil în ceea ce face. Nouă ne place să ne etalăm, dar Lui Dumnezeu Îi place ascunderea; nu putem trăi fără manifestări exterioare și să le apreciem foarte mult, dar Dumnezeu nu dorește astfel de lucruri.
Mai degrabă, El lucrează în secret, El vrea să câștige pe cineva care Îl cunoaște și Îl savurează în secret și El este în partea secretă a ființei noastre, vorbindu-ne cu o voce tandră și liniștită, ungerea.
Dumnezeu are genul de temperament căruia nu-i place ostentația; Îi place să lucreze în secret, mai degrabă decât în mod deschis. Și noi Îl iubim! Vrem să-L cunoaștem ca o asemenea Persoană, nu doar ca Cel care face lucruri pentru noi în exterior și ne mântuiește în viața Sa, ci și mai mult, ca Cel care face lucruri în secret.
Vrem să-L lăsăm să-Și facă domiciliul în inima noastră, chiar să lucreze în adâncul ființei noastre, astfel încât să existe ceva din Dumnezeu în adâncul ființei noastre care să se reverse în afară și în alții pentru a atinge adâncul ființei lor. Doar adâncul cheamă la adânc.
Pe măsură ce petrecem timp cu Domnul în secret pentru a-L absorbi în timpul nostru cu El, va exista ceva din Dumnezeu care este introdus în noi, în adâncul ființei noastre, și nu vom fi dornici să le arătăm altora ceea ce savurăm și experimentăm din El.
Să avem experiențe profunde cu Cristos, precum cele ale apostolului Pavel, și să nu ne expunem rădăcinile
În 2 Corinteni 12:1-4, Pavel ne relatează cum a avut niște experiențe profunde cu Cristos, atât de profunde și prețioase încât nici măcar nu ne-a spus care erau acestea, ci doar că a auzit niște lucruri de nedescris.
Pavel a fost răpit până în al treilea cer și răpit în Paradis, dar nu a dezvăluit această experiență decât paisprezece ani mai târziu. El avea rădăcini adânc îngropate în pământ.
Avem nevoie de experiențe profunde cu Cristos, precum cele ale apostolului Pavel; totuși, nu ar trebui să ne expunem rădăcinile. Vă puteți imagina, Pavel a avut viziuni atât de mărețe, dar nici măcar nu le-a menționat timp de paisprezece ani?
Dacă am avea viziuni atât de mărețe și experiențe atât de profunde cu Cristos, am putea dori ca toată lumea să știe; am putea chiar să organizăm o conferință pentru a le spune tuturor despre asta.
Dar Pavel nu și-a dezvăluit experiența timp de paisprezece ani – biserica nu știa despre ea, apostolii nu au auzit-o și el nu a spus nimănui despre asta. Rădăcinile lui Pavel erau adânc înfipte în pământ.
Este important pentru noi să avem rădăcini adânci în Cristos și să nu le expunem. Dacă vrem să avem lucrarea lui Pavel, atunci trebuie să avem rădăcinile lui, iar dacă vrem să avem conduita exterioară a lui Pavel, atunci trebuie să avem viața lui interioară.
Dacă vrem să avem puterea manifestă a lui Pavel, trebuie să avem experiența lui secretă cu Cristos și cu Domnul.
Dacă nu avem rădăcini în Cristos, dacă nu avem experiențe profunde cu Cristos în timpul nostru privat petrecut cu El, nu avem comoară ascunsă. Aceasta înseamnă că nu avem o viață ascunsă sau experiențe ascunse cu Cristos.
Fie ca toți să-L căutăm pe Domnul în secret, să ne deschidem Lui în secret și să ne trimitem rădăcinile adânc în El în timpul nostru personal, privat și intim cu El. Pe măsură ce avem experiențe profunde cu Cristos în viața noastră de zi cu zi, trebuie să ne asigurăm că nu ne expunem rădăcinile.
Este esențial ca unele dintre experiențele noastre să rămână acoperite, căci dacă descoperim totul, pierdem totul.
În Isaia 39:2-8 vedem povestea lui Ezechia, care era bolnav de moarte, dar Dumnezeu l-a vindecat în îndurarea Sa. Când vestea despre boala și însănătoșirea lui Ezechia a ajuns la curtea babiloniană, au trimis niște mesageri cu scrisori și un dar.
Ezechia a experimentat cu adevărat harul lui Dumnezeu într-un mod profund, dar nu a putut rezista testului harului. A fost atât de bucuros încât le-a arătat mesagerilor tot ce avea, argintul și aurul, mirodeniile și untdelemnul cel mai fin, comoara sa și tot arsenalul său cu tot ce se găsea printre comorile sale.
Nu a învins ispita de a etala totul. Dumnezeu i-a vorbit apoi prin profet că, orice le-ar fi arătat babilonienilor, ar fi luat de ei în captivitate, dar nu în timpul vieții sale.
Ceea ce expunem despre rădăcinile noastre cu Domnul se va pierde. Aceasta nu înseamnă că nu ar trebui să depunem mărturie; mai degrabă, ar trebui să depunem mărturie despre Domnul altora, dar nu ar trebui să savurăm să ne arătăm experiența.
Una este să le depunem mărturie altora despre ceea ce am savurat și am experimentat de la Domnul, dar altceva este să savurăm să ne arătăm în experiența noastră în fața lor. O, Doamne!
Scopul nostru în mărturisirea nu este să arătăm în fața altora ceea ce experimentăm de la Cristos sau să savurăm de experiențele profunde pe care le-am avut cu Domnul. A face asta înseamnă a ne expune rădăcinile și, prin urmare, a le pierde.
Când ne expunem rădăcinile, nu avem rădăcină și nu avem comoară.
Este esențial ca unele dintre experiențele pe care le avem cu Domnul, unele dintre experiențele profunde și ascunse ale lui Cristos, să rămână acoperite, căci a descoperi totul înseamnă a pierde totul. O, Doamne Isuse!
Dacă viața noastră nu are profunzime, lucrarea noastră superficială va afecta alte vieți doar superficial, căci doar adâncul cheamă adâncul.
Fie ca noi să învățăm să-L savurăm și să-L experimentăm pe Domnul, având experiențe ascunse și profunde ale lui Cristos și fie ca noi să rezistăm tentației de a le arăta altora. Fie ca noi să învățăm să mărturisim despre ceea ce face Domnul în noi și în jurul nostru fără a ne expune.
Îl etalăm pe Cristos, nu pe noi înșine. Etalăm ceea ce face El în noi și printre noi, dar nu ne expunem rădăcinile. Trebuie să învățăm să urmăm ungerea interioară.
Secretele pe care le avem cu Domnul trebuie păstrate, căci numai dacă El se mișcă în noi pentru a dezvălui un anume lucru, îndrăznim să-l dezvăluim.
Dacă Domnul vrea să împărtășim o experiență pe care am avut-o cu El înaintea unui anumit frate, nu îndrăznim să o ascundem, dar dacă El din noi nu vrea să facă acest lucru, nu ar trebui să o facem.
Pe de o parte, trebuie să avem părtășie în Trup și să revărsăm viață către alții, împărtășind experiența noastră cu Cristos cu ei. Pe de altă parte, nu ar trebui să ne expunem rădăcinile, căci acest lucru va deschide calea pentru ca inamicul să ne atace și să ne ia ceea ce avem. Nicio rădăcină nu ar trebui expusă.
Doamne Isuse, dorim să avem experiențe profunde cu Cristos, asemenea apostolului Pavel! Amin, Doamne, Te iubim și ne deschidem Ție! Vrem să Te savurăm și să Te experimentăm în secret. Fă-ne să trăim înaintea Ta, chiar să trăim una cu Tine în toate lucrurile. O, Doamne, fie ca noi să avem rădăcini adânci în Cristos, petrecând mult timp intim, privat și ascuns cu Domnul pe parcursul zilei. Vrem să avem viața interioară care este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu, luându-L pe Cristos ca viață și totul al nostru. Ne dăm Ție, Doamne dragă, pentru a avea rădăcini adânc în Cristos. Fie ca noi să-L experimentăm pe Cristos zilnic și să acumulăm experiențele lui Cristos într-un mod profund și ascuns. O, Doamne, salvează-ne de la a ne expune rădăcinile. Salvează-ne de la a ne expune toate experiențele noastre profunde cu Cristos pentru ca alții să le vadă. Salvează-ne de la a ne pierde experiențele cu Cristos, încântându-ne să le expunem înaintea altora. O, Doamne Isuse, vrem să învățăm să funcționăm în Trup într-un mod adecvat, dar fără a ne expune rădăcinile. Fie ca noi să avem experiențe profunde cu Cristos, astfel încât viața noastră să aibă profunzime înaintea lui Dumnezeu, până când adâncul cheamă adâncul!
Trăim o viață în adâncimi, având o părtășie directă și intimă cu Domnul
Putem citi porțiuni din Cuvânt, cum ar fi 2 Corinteni 12:1-4, și ne putem gândi că astfel de experiențe profunde cu Cristos sunt rezervate doar unora dintre creștinii mai maturi și mai experimentați, cum ar fi apostolul Pavel.
Deși poate fi adevărat că s-ar putea să nu avem astfel de experiențe ale Paradisului precum cele pe care le-a avut Pavel, cu toții putem să-L contactăm pe Domnul și să trăim o viață în adâncimi, având o părtășie directă și intimă cu Domnul.
O viață spirituală pură și frumoasă derivă din părtășia interioară, ascunsă și neîntreruptă cu Dumnezeu. Când ne îndreptăm rădăcinile spre Cristos în timpul nostru personal cu El, vom înmuguri ca crinul și ne vom îndrepta rădăcinile ca pomii din Liban (Osea 14:5).
Pe măsură ce trăim o viață în adâncimi, având o părtășie directă și intimă cu Domnul, vom aduce mult rod, căci o astfel de viață este capabilă să aducă mult rod (vv. 5-7). Această porțiune din Osea este foarte interesantă, deoarece se referă la crini care au rădăcini precum copacii din Liban.
Pe de o parte, trăim o viață simplă, încrezându-ne în Dumnezeu, având o inimă curată și singulară pentru El; pe de altă parte, ne adâncim rădăcinile în Cristos, Amin! Pentru a trăi o viață în adâncimi, este necesar să avem părtășie directă și intimă cu Domnul.
Trebuie să ne facem timp să-L privim pe Domnul în secret, având părtășie directă și intimă cu El.
Nu putem avea o cunoaștere directă și intimă a lui Cristos și nici nu ar trebui să avem doar o savurare deschisă a lui Cristos; trebuie să-L savurăm personal pe Cristos în viața noastră de zi cu zi.
Cântarea Cântărilor 4:12 spune: „Ești o grădină închisă, soro mireaso, / un izvor închis, o fântână pecetluită.” În progresul nostru spiritual cu Domnul, noi, ca și căutători iubitori ai Domnului, trebuie să devenim o grădină pentru satisfacția personală a lui Cristos.
Pe măsură ce trăim în înălțare, una cu Cristos, devenim o grădină pentru satisfacția personală și privată a Domnului. În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să ne închidem puțin mai mult și să pecetluim mai strâns, pentru ca lucrarea noastră să devină mai triumfătoare.
De multe ori suntem prea dornici să ne expunem rădăcinile. S-ar putea să savurăm ceva din Cristos și s-ar putea să avem o experiență personală cu Dumnezeu, iar apoi suntem dornici să le spunem și altora despre aceasta.
S-ar putea să avem niște experiențe profunde cu Cristos și, de îndată ce întâlnim alți creștini, suntem gata să vorbim despre acestea. O, Doamne. Trebuie să ne extindem mai adânc și să ne înrădăcinăm în jos, fiind conștienți să nu ne expunem rădăcinile înaintea altora.
Fie ca Domnul să ne dea har și să facă o lucrare mai profundă în noi prin cruce, astfel încât să putem prinde rădăcini adânci și să trăim o viață ascunsă în adâncimi pentru a împlini cerințele lui Dumnezeu și a-I satisface inima.
Trebuie să avem o viață interioară bogată și profundă cu Domnul. Zi de zi trebuie să acumulăm experiența bogățiilor lui Cristos, deschizându-ne Domnului din interior și petrecând mult timp privat și spiritual cu El.
Când Îi permitem Domnului să ne atingă și să infuzeze ceva din Sine în adâncul ființei noastre, ființa noastră interioară este atinsă, iar alții vor primi ajutor și vor fi iluminați.
Indiferent dacă împărtășim sau nu experiența noastră personală interioară cu Domnul, Trupul lui Cristos are mult beneficiu pur și simplu permițându-I Domnului să ne atingă ființa interioară.
Dacă nu avem profunzime, vom face doar o lucrare superficială pentru Domnul, dar dacă ne adâncim rădăcinile în Domnul și trăim o viață în profunzime, având experiențe profunde cu Cristos, vom putea trăi realitatea chemărilor profunde către adâncimi.
Doamne Isuse, dă-ne harul de a petrece timp cu Tine și de a nu ne grăbi contactul personal cu Tine. Vrem să ne adâncim rădăcini în Cristos. Fie ca să trăim o viață pură și frumoasă, derivând din părtășia interioară, ascunsă și neîntreruptă cu Dumnezeu. Vrem să ne adâncim rădăcinile în Tine. Fie ca noi să fim cei care trăiesc o viață în adâncimi, având părtășie directă și intimă cu Domnul. Amin, Doamne, întărește-ne timpul petrecut cu Tine. Vrem să plătim prețul pentru a fi cu Tine în secret, contactându-Te, savurându-Te și având experiențe profunde cu Cristos. O, Doamne, fie ca să ne adâncim rădăcinile în Tine pentru a Te absorbi și a Te savura. Dă-ne harul, Doamne dragă, și fă o lucrare mai profundă în noi prin cruce, ca să putem adânci rădăcini! Dă-ne harul de a trăi o viață ascunsă în adâncimi pentru a împlini cerințele lui Dumnezeu și a-I satisface inima. Amin, Doamne, suntem aici pentru satisfacția Ta. Suntem aici ca Tu să fii satisfăcut! Te iubim, Doamne dragă!