Recâștigarea Domnului

Cerem, căutăm și batem în rugăciune pentru a primi bogățiile lui Dumnezeu și pentru a-i hrăni și pe alții

03/12/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Pe măsură ce îi contactăm pe oameni și avem grijă de ei, trebuie să cerem, să căutăm și să batem în rugăciune pentru modul potrivit de a-i contacta; trebuie să primim resursa divină și să administrăm această resursă altora.

În Matei 7 vedem calea prin care noi, ca oameni ai împărăției, ca cetățeni ai împărăției cerurilor, putem să ne îngrijim de alții și să-i tratăm.

În primul rând, nu ar trebui să-i judecăm pe alții, nici să căutăm să le găsim defectele și să le expunem, căci noi înșine avem defecte și nimeni nu ne-a cerut să judecăm. De fapt, judecata cu care îi judecăm pe alții, vom fi și noi judecați, și măsura cu care îi măsurăm pe alții, cu ea vom fi și noi măsurați.

În al doilea rând, trebuie să fim atenți atunci când împărtășim adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu și experimentarea lui Cristos de către noi altora, deoarece unii dintre ei pot să nu fie în starea și situația potrivită și, în loc să le primească, le-ar putea călca în picioare și să se întoarcă să ne rupă (vezi v. 7).

Lucrurile sfinte se referă la adevărul obiectiv care aparține lui Dumnezeu, iar mărgăritarele se referă la experiențele subiective ale lui Cristos.

Slavă Domnului, pe măsură ce Îl urmărim și creștem în El, suntem infuzați și umpluți cu cuvântul Său, și adevărul divin este constituit în noi, până la punctul în care vrem să ne revărsăm și să împărtășim acest lucru cu alții.

În plus, pe măsură ce creștem în viață, avem experimentări subiective prețioase din Cristos, iar El devine atât de real și personal pentru noi; dorința noastră este să vorbim despre această Persoană minunată altora.

Dar pur și simplu faptul de a fi entuziasmați de adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu și faptul de a fi fericiți cu privire la experimentările lui Cristos pe care le-am avut, nu înseamnă că ar trebui să împărtășim aceste lucruri cu toată lumea, indiferent cine sunt și unde se află.

Mai degrabă, legea împărăției cerurilor – așa cum e detaliată de Domnul în Mat. 7 – este că trebuie să ne abținem să împărtășim aceste lucruri sfinte și experimentări dulci cu unii care sunt precum “câinii” și ca “porcii”, unii care pot fi credincioși, dar sunt religioși și sunt gata să se întoarcă și să ne rupă.

Când vorbim altora despre experimentările subiective ale lui Cristos de către noi, trebuie să luăm în considerare cu cine vorbim; mai ales acei tineri dintre noi, când se entuziasmează, vorbesc cu toții despre toate lucrurile și destul de curând unii se întorc și îi calcă pe picioare.

Când vorbim cu alții despre adevăr sau despre experimentările prețioase ale lui Cristos de către noi, trebuie să percepem și să stabilim dacă au sau nu capacitatea de a primi ceea ce intenționăm să împărtășim.

Ceea ce trebuie să facem în primul rând – și chiar în timp ce îi contactăm pe alții – este să cerem, să căutăm și să batem la ușă pentru modul potrivit de a-i contacta.

Să învățăm să cerem, să căutăm și să batem pentru calea potrivită de a-i contacta pe oameni conform Duhului

Adevărul este că nu știm cum să-i contactăm pe oameni, iar faptul că avem o inimă bună și savurăm cuvântul lui Dumnezeu nu înseamnă că ar trebui să le spunem tuturor acest lucru.

Pe măsură ce îi contactăm pe oameni și îi tratăm, trebuie să cerem, să căutăm și să batem la uși pentru calea potrivită de a-i contacta (Mat. 7:7-8; 1 Tim. 5:1-2). Aceasta înseamnă că trebuie să ne rugăm; trebuie să ne rugăm înainte de a vorbi și trebuie să ne rugăm în timp ce vorbim cu ceilalți.

A cere înseamnă a ne ruga într-un mod obișnuit, a căuta înseamnă a ne implica într-un mod specific și a bate la uși înseamnă a cere în cel mai intim și mai serios mod.

Când întâlnim pe cineva, trebuie să-L întrebăm pe Domnul, “Doamne, ce ar trebui să vorbesc cu această persoană? Care este situația și starea ei și ce ar trebui să-i spun?” Aceasta este o rugăciune obișnuită.

Apoi trebuie să ne rugăm într-un mod mai specific, să avem cuvintele specifice de la Domnul pe care să le spunem. Și chiar mai mult, trebuie să cerem de la Domnul într-un mod cât mai intim ca El să fie Cel care vorbește în noi și El să însoțească cuvântul nostru cu mâna Sa puternică.

Domnul Isus Însuși a făcut acest lucru în Matei 11, unde, în timp ce mustra orașele care L-au respins, El a răspuns și I-a spus Tatălui: “Da, Tată”; în timp ce mustra cetățile, Domnul cerea, căuta și bătea la ușă în rugăciune înaintea Tatălui și vorbea ceea ce I-a spus Tatăl.

El a vrut să știe cum simte Tatăl în legătură cu această situație anume, cum tratează El aceste orașe, cum le mustră și cum să fie într-o astfel de situație.

Cel mai mare secret în contactarea celorlalți este că trebuie să ne rugăm; trebuie să nu ne bazăm pe ceea ce știm, pe cum simțim noi și pe ceea ce putem vedea, ci să ne rugăm.

Trebuie să ne rugăm chiar în momentul în care îi contactăm pe oameni și trebuie să învățăm să cerem, să căutăm și să batem la ușă pentru calea potrivită de a-i contacta pe oameni conform duhului.

În timp ce cerem, căutăm și batem la uși în rugăciune, rugându-ne cu cereri către Domnul, rugându-ne într-un mod specific și cerând de la El într-un mod cât mai intim, vom primi călăuzire de a-i trata pe oameni potrivit împărăției și conform Duhului.

Principiul controlator al contactului nostru cu ceilalți este împărăția și Duhul. Pe măsură ce cerem, căutăm și batem la ușă, Tatăl ne va da lucruri bune (Mat. 7:9-10), care este Duhul Sfânt (Luca 11:13).

Cu alte cuvinte, pe măsură ce ne rugăm în timp ce îi contactăm pe oameni, Domnul Se va da pe Sine Însuși nouă ca noi să-L distribuim pe El lor.

Trebuie să petrecem timp pentru a-L căuta pe Domnul; în contactul cu alții, avem nevoie de cerere, de căutare și de baterea la ușă, iar ușa se va deschide și vom avea o cale de a-i contacta pe alții în calea cea mai profitabilă.

Vom ști cum să vorbim cu ei, ce să le distribuim și cum să evităm greșelile; vom ști, de asemenea, să ne ferim de “câini” și de “porci”. Pe măsură ce ne rugăm Domnului, vom ști cum să păzim noua lege a împărăției cerurilor.

Pe măsură ce Îl căutăm, căutăm mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Sa și o vom găsi (Mat. 6:33). Când batem, o ușă ni se va deschide și vom intra prin poarta strâmtă și vom umbla pe calea îngustă (Mat. 7:14).

Doamne Isuse, vrem să învățăm cum să cerem, să căutăm și să batem la uși în rugăciune pentru calea potrivită de a-i contacta pe oameni conform Duhului. Salvează-ne din a ne gândi că știm cum să-i contactăm pe ceilalți și ce să le vorbim. Salvează-ne din a-i contacta pe alții și din a-i trata într-un mod natural. Doamne Isuse, Te rugăm cu privire la alții, ne rugăm într-un mod specific cu privire la ei și cerem în modul cel mai intim și cu multă stăruință, ca să-L putem distribui pe Cristos lor conform nevoii lor.

Să ne rugăm întru Dumnezeu ca să primim bogățiile din Duhul Său pentru a ne hrăni pe noi înșine și pe alții

Dacă citim Luca 11:1-13, porțiunea paralelă cu Mat. 7, vedem parabola celui care avea un prieten care a venit la el noaptea și nu avea ce să-i dea să mănânce, așa că s-a dus la un alt prieten să ceară de mâncare.

Acest al doilea prieten, deși avea ușa încuiată și era deja în pat, datorită persistenței sale îndrăznețe, s-a ridicat și i-a dat prietenului său ceea ce avea nevoie.

Pe măsură ce îi contactăm pe oameni și îi tratăm, trebuie să cerem, să căutăm și să batem la uși în rugăciune înaintea Domnului, iar noi facem acest lucru ca să ne rugăm întru Dumnezeu ca să primim bogățiile întrupate în Duhul Său ca noi să le mâncăm și pentru ca cei de care ne îngrijim să fie hrăniți.

Când ne rugăm așa cum ne-a învățat Domnul, “Tată, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta…” – vom fi scoși din noi înșine și aduși întru Dumnezeu. Există multe feluri de rugăciuni care nu ne aduc întru Dumnezeu, dar acest fel de rugăciune ne va aduce întru Dumnezeu.

Pe măsură ce îi contactăm pe oameni, trebuie să venim la Domnul ca să cerem, să căutăm și să batem la uși în rugăciune, având o persistență lipsită de rușine în rugăciune înaintea Sa ca să primim bogățiile întrupate în Duhul Său ca să ne hrănim pe noi înșine și pe toți cei de care ne îngrijim.

Dacă noi, care suntem răi, știm să dăm daruri bune copiilor noștri, cu cât mai mult va da Tatăl nostru Duhul Sfânt celor care Îl cer! Dacă persistăm fără rușine în rugăciune, Domnul ne va da ceea ce avem nevoie.

Dacă cerem, ni se va da; dacă vom căuta, vom găsi și, dacă batem, ni se va deschide. Trebuie să ne rugăm pe noi înșine întru Dumnezeu și vom primi rezerva de viață simbolizată de Duhul; apoi, vom avea mâncare să le oferim celor pe care îi contactăm.

Rugăciunea este foarte importantă, căci dacă nu ne rugăm întru Dumnezeu, nu avem rezerva și nu putem distribui această rezervă altora!

Pe de o parte, noi înșine trebuie să fim prin cruce; trebuie să fim crucificați prin Cristos, căci în biserică nu este loc pentru persoana naturală, ci Cristos este totul și în toate (Col. 3:11). Pe de altă parte, trebuie să fim prin Duhul și să facem totul în duh pentru a-L distribui pe Cristos altora, iar acest lucru trebuie făcut pentru zidirea bisericii.

Fie ca să practicăm acest lucru: fie ca să exersăm să facem totul prin cruce și prin Duhul pentru a-L distribui pe Cristos altora pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Fie ca să ne smerim ca Solomon și să cerem Domnului înțelepciune în tratarea poporului Său, cum să fim cu ei, cum să intrăm și să ieșim printre ei și cum să-i slujim (vezi 2 Cron. 1:10).

Avem nevoie de Domnul în vorbirea cu ceilalți. Trebuie să ne renegăm de noi înșine prin exersarea duhului nostru ca să ne rugăm, și trebuie să ne rugăm întru Dumnezeu ca să primim bogățiile Sale în Duhul Său pentru a ne hrăni pe noi și pentru a-i hrăni și pe cei de care ne îngrijim.

Doamne Isuse, vrem să ne rugăm întru Dumnezeu ca să primim bogățiile lui Cristos întrupate în Duhul ca să ne hrănim pe noi și pe alții. Amin, Doamne Isuse, venim la Tine ca să primim resursa de viață; vie împărăția Ta și facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Avem nevoie de alimentarea Ta, Doamne; avem nevoie de Duhul ca alimentarea noastră, și trebuie să fim hrăniți și umpluți cu Duhul Sfânt. Fie ca să învățăm să facem totul prin cruce și prin Duhul pentru a-L distribui pe Cristos întru alții pentru Trupul Său!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Ask, Seek, and Knock in Prayer to Receive God’s Riches and Feed Others also (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 4 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ca oameni ai împărăției, ne îngrijim de ceilalți fără a-i judeca sau a le arăta defectele

02/12/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Ca oameni ai împărăției, trebuie să ne îngrijim de ceilalți conform duhului fără a-i judeca sau a le arăta defectele.

În tratarea cu alții și în îngrijirea oamenilor conform duhului în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să trăim într-un duh umil sub guvernarea cerească a împărăției și să ne judecăm întotdeauna pe noi înșine, nu pe alții; nu trebuie să-i judecăm pe ceilalți sau să-i condamnăm.

În această săptămână, în studiul nostru aprofundat despre dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața de biserică și în viața noastră creștină, ajungem la tema “Să trăim viața împărăției îngrijindu-ne de alții conform Duhului și conștientizând iertarea lui Dumnezeu.”

Acestea sunt două aspecte importante: îngrijirea altora conform duhului și conștientizarea iertării lui Dumnezeu; ambele sunt probleme serioase și de greutate.

În Matei 7:1-12 Domnul Isus vorbește despre principiul oamenilor împărăției în tratarea celorlalți, lucru care înseamnă îngrijirea altora conform duhului.

Astfel, problema iertării lui Dumnezeu se bazează pe Matei 18, și trebuie să vedem ce este iertarea lui Dumnezeu și câte feluri de iertare există în Biblie.

Matei 7:1-12 privește principiile oamenilor împărăției în tratarea celorlalți; ea descoperă faptul că guvernarea cerească asupra poporului împărăției necesită ca aceștia să se îngrijească de ceilalți conform duhului (vezi Judecători 9:8-9).

În aceste versete există câteva principii extraordinare în tratarea și îngrijirea altora.

Primul principiul este că nu-i judecăm pe alții, deoarece noi nu suntem judecătorul; dacă îi judecăm pe alții, vom fi și noi judecați, iar măsura cu care îi judecăm pe alții, cu aceeași măsură vom fi judecați și noi.

Al doilea principiu este acela că nu ar trebui să privim la paiul din ochiul altuia și să ignorăm bârna din ochiul nostru; nu ar trebui să ne gândim la noi înșine cu o părere mai bună decât alții.

Dacă cineva are un pai în ochi, noi avem ceva mai mare decât un pai în ochiul nostru; trebuie să avem o astfel de conștientizare de a trăi împreună și a avea o relație potrivită în împărăția lui Dumnezeu.

Un alt principiu este că nu ar trebui să dăm ceea ce este sfânt la câini și nu ar trebui să aruncăm perle înaintea porcilor.

Apoi, pe măsură ce îi contactăm pe oameni, ar trebui să ne rugăm, cerând, căutând și bătând la ușă; de multe ori acest verset este scos din context, dar în Matei 7 a cere, a căuta și a bate la ușă sunt legate de îngrijirea altora și de tratarea altora. Când vorbim cu ceilalți și îi păstorim, trebuie să exersăm un anumit tip de rugăciune; apoi, prin această rugăciune, vom putea furniza alimentarea cu viață celor de care ne îngrijim.

În cele din urmă, Domnul încheie această secțiune spunând că ar trebui să facem altora ceea ce ne dorim să ne facă și ei.

Fie ca să considerăm cu rugăciune această porțiune din Mat. 7:1-12 și să ne rugăm asupra principiilor legate de modul cum să trăim unii cu alții în împărăția lui Dumnezeu.

Să uităm de noi înșine și să ne îngrijim de alții fără a-i judeca pe ei, ci pe noi înșine

În Matei 7:1-12 intenția Domnului este nu doar să ne încurajeze să fim atenți cu ceilalți, ci mai degrabă, El dorește să uităm de noi înșine și să ne îngrijim de ceilalți conform duhului.

În Matei 5-6 Domnul Isus ne-a expus temperamentul, poftele noastre, ființa noastră interioară, sinele nostru, carnea noastră și anxietatea noastră; acum El vrea să ne vorbească despre cum să învățăm să ne îngrijim de alții.

De exemplu, pe măsură ce ne îngrijim de ceilalți și îi tratăm în împărăția lui Dumnezeu, nu ar trebui să-i judecăm, ci, mai degrabă, să-i tratăm așa cum vrem să fim tratați și noi înșine. Când îi judecăm pe ceilalți, trebuie să-i judecăm conform modului în care vrem ca ei să ne judece; în acest fel, ne îngrijim de ceilalți.

Domnul a fost clar în Matei 7:1 când a spus: “Nu judeca, ca să nu fii judecat.” Cine suntem noi ca să judecăm? Ne-a făcut oare Dumnezeu un judecător ca să putem judeca pe alții?

Ca oameni ai împărăției, trebuie să trăim într-un duh umil sub guvernarea cerească a împărăției și trebuie să nu-i judecăm niciodată pe ceilalți, ci să ne judecăm întotdeauna pe noi înșine. În îngrijirea altora, nu trebuie să-i judecăm, ci să ne judecăm pe noi înșine în fața Domnului.

Cu orice judecată îi judecăm pe alții, vom fi și noi judecați, iar măsura cu care îi măsurăm pe ceilalți, vom fi și noi măsurați (Mat. 7:2). Aceasta ne arată că modul în care îi tratăm pe alții astăzi determină modul în care Domnul ne va trata în împărăția Sa.

Dacă îi judecăm pe alții cu dreptate (chiar dacă nu suntem un judecător și Dumnezeu nu ne-a dat funcția sau poziția de a-i judeca pe alții), vom fi judecați de Domnul cu dreptate.

Dacă îi judecăm pe ceilalți cu îndurare, vom fi judecați de Domnul cu îndurare și îndurarea triumfă asupra judecății (Iacov 2:13).

Domnul să ne salveze din a-i judeca pe ceilalți și să ne elibereze de un duh critic și judecător în viața de biserică și în viața noastră de zi cu zi. Nu trebuie să-i judecăm atât de mult pe alții, deoarece noi înșine vom fi judecați cu aceeași măsurăm în care îi judecăm pe ceilalți.

Dacă ne îngrijim de alți oameni conform duhului, nu vom fi judecați de către ei, iar noi nu îi vom judeca. În tratarea celorlalți, trebuie să-i considerăm pe ei și nu pe noi înșine, și trebuie să îi simpatizăm și să fim îndurători față de ei.

Așa cum Domnul este îndurător față de noi și nu ne judecă, tot așa ar trebui să fim îndurători față de ceilalți și să nu-i judecăm.

Motivul principal pentru care îi judecăm pe ceilalți și îi criticăm este că ne gândim prea mult la noi înșine; avem o părere mai înaltă despre noi și despre ceea ce suntem și putem face și ne pasă de simțământul nostru, așa că îi criticăm pe ceilalți.

Ca să ne ferim de a-i judeca pe ceilalți, trebuie să ne îngrijim de ei uitând de noi înșine, punându-ne de-o parte și îngrijindu-ne de simțămintele altora în tratarea lor de către noi.

Ar trebui să lăsăm deoparte propriile noastre simțăminte și chiar pe noi înșine, și să învățăm să ne îngrijim de ceilalți, nu să-i judecăm și nici să-i criticăm, fiindcă orice lucru negativ ar avea ei în caracterul sau faptele lor, avem și noi, și am putea fi chiar mai răi.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră, să ne elibereze de un duh critic și fie ca să învățăm să ne judecăm pe noi înșine și să nu-i judecăm pe ceilalți; față de alții ar trebui să avem un duh grijuliu, îngrijindu-i conform duhului.

Doamne Isuse, fie ca noi, ca oameni ai împărăției, să trăim într-un duh umil sub guvernarea cerească a împărăției, astfel ca să ne judecăm întotdeauna pe noi înșine și să nu îi judecăm niciodată pe ceilalți. O, Doamne, salvează-ne din a-i judeca pe alții. Fie ca să învățăm să ne îngrijim de ceilalți conform duhului și fie ca să ne punem deoparte și chiar să ne ignorăm în timp ce îi tratăm pe alții. Fie ca judecata altora de către noi să fie făcută cu îndurare, astfel ca și noi să fim judecați de Domnul cu îndurare. Fie ca să învățăm să ne respingem pe noi înșine și să îi considerăm pe ceilalți, să simpatizăm cu ei și să fim îndurători față de ei în timp ce trăim viața împărăției în viața de biserică astăzi.

Să învățăm să ne îngrijim de ceilalți, fără a le arăta defectele, ci conștientizând propriile noastre defecte

Fie ca Domnul să ne elibereze din a avea un duh critic sau de judecată față de alții.

În Matei 7:3 Domnul întreabă: “Și de ce privești la paiul care este în ochiul fratelui tău, dar nu consideri bârna din ochiul tău?”

S-ar putea să ne gândim că fratele nostru are un mic pai în ochi și probabil că vrem să-l ajutăm să-l îndepărteze, dar, de fapt, noi avem o bârnă, un buștean mare, în ochiul nostru.

Aceasta se întâmplă atunci când îi judecăm pe alții; când noi îi judecăm pe alții, credem că au un anumit defect și vrem să-l arătăm și chiar să îi ajutăm să-l îndepărteze, dar ceea ce nu conștientizăm este că noi avem mult mai multe defecte, chiar mai mari defecte decât ei, și nu-i putem condamna, critica sau judeca.

Ca oameni ai împărăției care trăiesc într-un duh umil și sub guvernarea cerească a împărăției, trebuie ca mai întâi să luăm în considerare bușteanul, bârna din ochiul nostru, ori de câte ori observăm un pai în ochiul fratelui nostru.

Paiul pe care îl vedem în ochiul fratelui nostru trebuie să ne amintească că noi avem o bârnă în ochiul nostru.

Atunci când venim împreună și ne împărtășim și ne rugăm și ne gândim la o anumită persoană cu probleme, rugăciunea noastră nu ar trebui să fie de judecată sau de critică față de ea, ci ar trebui să conștientizăm că toți suntem bolnavi de aceeași boală, astfel că trebuie să cerem îndurarea Domnului.

Cum să-i spunem fratelui nostru: “Lasă-mă să îndepărtez paiul din ochiul tău”, și iată, bârna este în ochiul nostru?

În îngrijirea altora, putem observa că au defecte, și este posibil să vrem să le spunem despre acestea ca să ei le poată trata; totuși, în timp ce vorbim cu ceilalți, poate că îi judecăm sau îi criticăm datorită defectelor lor.

Cu toate acestea, în împărăția lui Dumnezeu nu ar trebui să arătăm defectele altora, ci mai degrabă, să conștientizăm propriile noastre defecte, și să ne îngrijim de ceilalți conform duhului, dându-ne seama că noi înșine avem defecte.

Să nu fim ca ipocriții care vor să îndepărteze paiul din ochii altora în timp ce noi avem un buștean uriaș, o bârnă, în ochiul nostru propriu. Atâta timp cât bârna rămâne în ochiul nostru, vederea noastră este neclară și nu putem vedea limpede pentru a-i ajuta pe ceilalți cu paiul din ochiul lor. Defectul fratelui nostru este ca un pai, dar defectul nostru este ca o bârnă.

Pe măsură ce învățăm să ne îngrijim de ceilalți în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să ne dăm seama că, ori de câte ori suntem pe cale să arătăm defectul cuiva, este posibil să ne îngrijim de defect și nu de persoană; putem judeca persoana, dar noi înșine avem aceleași defecte și chiar mai mari.

Dacă ne îngrijim de un frate, ne vom îngriji nu numai de defectul său, ci și de persoana sa. Vom ști dacă ar trebui să-i arătăm defectul, dacă poate să accepte și dacă avem un duh potrivit și călăuzirea Domnului ca mai întâi să tratăm această problemă în noi înșine, și apoi să-i vorbim ceva fratelui nostru fiind una cu Domnul.

Ne vom da seama că defectul fratelui nostru este ca un pai, în timp ce defectul nostru este ca o bârnă uriașă. Nu putem ajuta pe nimeni până când vom înțelege că toți avem aceleași defecte și probleme.

Dragă Doamne Isuse, salvează-ne din a avea un duh de judecată sau de critică față de ceilalți; salvează-ne din a arăta defectele altora. Fie ca să ne dăm seama în îngrijirea altora că noi înșine avem defecte mai mari decât defectul pe care îl vedem la alții. O, Doamne, fie ca să avem îndurare față de ceilalți, așa cum și Tu ești îndurător față de noi. Fie ca defectele altora să ne amintească de propriile noastre defecte mai mari și fie ca să nu-i judecăm pe ceilalți, ci să învățăm să ne îngrijim de ei conform duhului. O, Doamne Isuse, fie ca să învățăm să ne îngrijim de persoana altora și să nu le evidențiem defectele.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As Kingdom People we Care for Others by Not Judging them or Pointing out their Faults (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 4 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Biserica este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, un domeniu al dragostei, luminii și vieții

27/11/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Când vom înțelege semnificația intrinsecă a bisericii ca împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, ne vom da seama că astăzi putem trăi viața împărăției în viața de biserică într-un domeniu al dragostei, al luminii și al vieții. Aleluia!

Când Pavel a scris bisericii din Colose, și-a dat seama că această biserică se afla sub invazia filosofiilor, culturilor și chiar a religiilor, care încercau să se amestece cu biserica; așa că le-a scris pentru a-i inocula, spunându-le că au fost transferați de sub autoritatea întunericului și în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Aleluia, chiar dacă există tot felul de lucruri precum ascetismul, filosofia, religiile și culturile care încearcă să invadeze viața de biserică, noi, credincioșii în Cristos, suntem într-un domeniu diferit – nu suntem în domeniul minții, ci în domeniul împărăției lui Dumnezeu, care este un domeniu al dragostei, al luminii și al vieții.

Prin regenerarea noastră am fost tăiați de la vechea sursă, de la vechiul nostru mod de a trăi și de la tot ceea ce este vechi, și am fost conectați, atașați, altoiți și uniți cu Domnul Isus, care El Însuși este împărăția lui Dumnezeu, împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

În acest Cristos, tuturor ni s-a repartizat o porție pe care să o savurăm ca moștenirea noastră; la fel cum copiilor lui Israel li s-a repartizat o porție din țara bună, tot așa, credincioșilor în Cristos, ni s-a repartizat o porție din Cristos pe care să o moștenim, să o savurăm, să o lucrăm și la care să participăm în duh.

Cristos este universal de spațios; El este atotinclusiv și atotcuprinzător, și ne-a fost repartizat nouă, credincioșilor Săi, pentru savurarea și participarea noastră.

Biserica autentică astăzi este împărăția lui Dumnezeu pe pământ, iar atunci când trăim viața de biserică trebuie să trăim viața împărăției, dându-ne seama că suntem în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Acum suntem într-un domeniu diferit; de fiecare dată când venim împreună, trebuie să ne dăm seama că suntem în domeniul Fiului dragostei lui Dumnezeu, Preaiubitul, și la fel cum Tatăl Îl iubește pe Fiul Său preaiubit, la fel iubește El biserica împreună cu toți sfinții.

Viața de biserică astăzi este împărăția Fiului dragostei Tatălui, care este la fel de încântătoare pentru Tatăl precum Cristos Fiul.

Tatăl Și-a exprimat dragostea pentru Fiul Său de două ori – atât la momentul botezului Său, cât și atunci când a fost transfigurat pe munte. Acesta, Preaiubitul Tatălui, a devenit un domeniu, împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu și noi toți trăim în acest domeniu și ne avem ființa în acest domeniu pe măsură ce trăim viața de biserică potrivită.

Să vedem semnificația intrinsecă a bisericii ca împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu astăzi

Trebuie să înțelegem semnificația intrinsecă a bisericii ca împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, așa cum este menționată în Col. 1:13.

Fiul lui Dumnezeu – Cristos – este întruparea și expresia vieții divine; prin urmare, împărăția Fiului este un domeniu al vieții. Cine Îl are pe Fiul, are viața (1 Ioan 5:11-12); în El era viața, și viața era lumina oamenilor (Ioan 1:4).

Toți cei care L-au primit pe Domnul Isus ca întruparea lui Dumnezeu au primit viața divină și au intrat în domeniul vieții divine, împărăția lui Dumnezeu. Viața divină nu este un lucru, ci o persoană, un domeniu, o totalitate.

Viața este în Cristos, Cristos este viață, și când Îl avem pe Cristos, avem viață și suntem în domeniul vieții divine, împărăția lui Dumnezeu.

Dumnezeu Tatăl ne-a transferat de sub autoritatea întunericului întru Cristos, domeniul vieții divine. Împărăția în care am fost transferați este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu; acest domeniu al vieții este în dragoste și nu în frică.

De obicei, cuvântul împărăție este asociat cu respectul, frica, responsabilitatea și reglementările; dar împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu este un domeniu al vieții în dragoste, nu în frică.

E adevărat că împărăția lui Dumnezeu are cerințe și reguli stricte, iar standardul împărăției este cel mai înalt standard; cu toate acestea, împărăția este domeniul vieții în dragoste.

Aici nu este frică; această împărăție este un loc minunat, un loc plăcut, un loc fericit. Dacă cunoaștem biserica în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, viața de biserică va deveni un loc minunat pentru noi, chiar un paradis, un loc de încântare.

Împărăția în care ne aflăm acum este un domeniu plin de dragoste, lumină și viață. Fiul – care este întruparea vieții divine – este obiectul dragostei Tatălui; acum noi, care avem viața lui Dumnezeu, suntem și noi obiectul dragostei lui Dumnezeu.

Obiectul dragostei divine devine pentru noi întruparea vieții în dragostea divină cu autoritatea în înviere. Aleluia!

Aleluia, împărăția în care ne regăsim astăzi este un domeniu plin de viață, lumină și dragoste (1 Pet. 2:9).

Noi, în calitate de credincioși, ca destinatari ai evangheliei împărăției, am fost transferați în acest domeniu – în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu. Cât de mult Îl lăudăm și Îi mulțumim Domnului că ne-a adus în acest domeniu minunat, plăcut și dulce, domeniul dragostei, luminii și vieții!

Aici Cristos este preaiubitul lui Dumnezeu și este și preaiubitul nostru, și în El devenim preaiubiți în ochii lui Dumnezeu. Aici în viața de biserică savurăm dragostea lui Dumnezeu în Cristos, primim și creștem în viața divină în Fiul și suntem sub strălucirea lui Dumnezeu în Cristos și noi înșine devenim lumină în Domnul.

Îți mulțumim, Tată, că ne-ai adus în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu ca un domeniu al dragostei, al luminii și al vieții. Aleluia, viața de biserică de astăzi este un domeniu plin de dragostea, lumina și viața lui Dumnezeu, și aici nu avem frică, ci suntem încântați să fim într-un loc atât de minunat și plăcut! Doamne Isuse, Te iubim! Îți mulțumim că ești totul pentru noi. În Tine savurăm dragostea Tatălui și devenim obiectul dragostei Sale. În Tine savurăm viața lui Dumnezeu și această viață crește în noi până la maturitate. În Tine avem strălucirea lui Dumnezeu și noi înșine devenim lumină în Domnul. Aleluia!

Să trăim în viața de biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, un domeniu al dragostei, luminii și vieții

Ce înseamnă practic că trăim viața de biserică în calitate de împărăția dragostei lui Dumnezeu, un domeniu al dragostei, al luminii și al vieții? Dacă ne uităm la experiența noastră, ne dăm seama că Domnul Isus este atât de iubitor și atrăgător, încât începem să-L iubim; pe măsură ce Îl iubim pe Domnul Isus, devenim conștienți de simțământul dulce al dragostei.

Ne dăm seama că Domnul Isus ne iubește și că dragostea noastră pentru El este stârnită, căci noi suntem obiectul dragostei Sale.

Pe măsură ce Îl iubim pe Domnul și Îl savurăm, ceva se întâmplă în noi: în mod spontan ne aflăm sub un fel de control sau de guvernare. Acest lucru nu este ceva exterior, ci interior; Îl iubim pe Domnul înăuntrul nostru și dragostea noastră pentru El ne determină să fim limitați în anumite lucruri.

Înainte de a începe să-L iubim pe Domnul, puteam să facem orice vroiam, să trăim cum ne place, să vorbim orice doream; dar cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul, cu atât suntem mai puțin liberi să facem ceea ce vrem.

Mai degrabă, cu cât Îi spunem mai mult Domnului, “Doamne Isuse, Te iubesc – Tu ești cel mai minunat, cel mai plăcut și cel mai atrăgător!” cu atât mai puțină libertate avem!

Există o restricție interioară, o limitare interioară cu cât continuăm să Îl iubim pe Domnul; ceva dinăuntrul nostru nu ne permite să spunem anumite lucruri, să răspundem într-un anumit fel, să mergem în anumite locuri și chiar să petrecem timp cu anumite persoane.

Pe măsură ce Îl iubim pe Domnul, nu ne putem purta urât cu oamenii și nu ne putem implica în distracții lumești datorită acestui simț de restricție interioară. Ca cei care Îl iubesc pe Domnul Isus și urmăresc să-L cunoască și să-L câștige, avem un simț de restricție interioară și trăim sub stăpânirea Sa.

Totuși, această regulă nu este aspră și nu produce frică; mai degrabă, facem sau nu facem anumite lucruri pentru că Îl iubim pe Domnul și spunem sau nu spunem anumite lucruri pentru că vrem să-I fim plăcuți Lui.

Suntem guvernați și restricționați până la cel mai înalt grad în dulceața dragostei. Aceasta înseamnă să trăim în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu ca domeniu al dragostei, luminii și vieții.

Și cu cât acceptăm mai mult această limitare, cu atât suntem mai dispuși să fim restricționați și conduși de Domnul Isus din dragostea noastră pentru El, cu atât vom crește mai mult în viață și vom savura abundența vieții.

Pe măsură ce trăim viața de biserică în calitate de împărăția dragostei lui Dumnezeu, Îl savurăm pe Cristos ca viață și suntem eliberați de orice nu este Cristos. Aleluia!

Ne dăm seama că există multe lucruri care încearcă să-L înlocuiască, cum ar fi rânduielile, etica, ascetismul, filosofiile și tot felul de alte lucruri; ne dăm seama că nu numai lucrurile rele, ci chiar și lucruri “pozitive” sau “rafinate” vor să-L înlocuiască pe Cristos în noi.

Când ne ținem de filosofia, etica, ascetismul și rânduielile noastre, suntem încă sub autoritatea întunericului; dar atunci când Îl savurăm pe Domnul ca Fiul dragostei lui Dumnezeu, primim mai multă lumină și viață și renunțăm la toate celelalte lucruri în afara lui Cristos.

În viața de biserică trebuie să trăim în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu trăind prin Cristos, luându-L ca viață și ca persoană a noastră.

Cu toate acestea, cu toții trebuie să recunoaștem că, chiar dacă Îl iubim pe Domnul și dorim să-L savurăm, de multe ori suntem încă sub o formă de auto-control, un control fixat și realizat de sine.

Un astfel de control este autoritatea întunericului și, atunci când trăim în acest fel, nu putem primi lumină în timp ce citim Biblia și nu avem dorința de a ne ruga. O, Doamne Isuse!

Deși Tatăl ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului, din gândirea noastră naturală, emoția, preferința și comportamentul nostru, putem rămâne în continuare într-un anumit aspect al ființei noastre naturale.

Fie ca să cooperăm cu Domnul pentru a fi eliberați pe deplin din orice întuneric și să fim aduși complet în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, care este un domeniu al dragostei, luminii și vieții!

Dragă Doamne Isuse, Te iubim! Te urmărim ca să Te câștigăm, să Te cunoaștem și să Te savurăm ca fiind cea mai atrăgătoare și mai minunată Persoană. O, Doamne, datorită dragostei noastre pentru Tine, Te lăsăm să ne limitezi, să ne restricționezi și să guvernezi în noi, pentru a trăi în viața de biserică ca împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, un domeniu plin de dragoste, lumină și viață. Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai adus într-un loc atât de minunat, viața de biserică. Eliberează-ne pe deplin de orice întuneric, Doamne, și eliberează-ne de orice control al sinelui, filosofiei, eticii, ascetismului sau rânduielilor. Vrem doar să Te savurăm, să Te urmărim și să fim umpluți de Tine și vrem să trăim prin Tine în viața de biserică!