Dorința lui Dumnezeu

Cristos ca stâncă a fost lovit ca apa vieții să curgă pentru ca noi să bem

10/02/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Slavă Domnului, Cristos ca stâncă vie, spirituală, a fost lovit de autoritatea legii lui Dumnezeu pentru ca apa vieții în înviere să poată curge din El și întru cei din poporul Său răscumpărat ca ei să bea!

Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră dimineață, venim la subiectul: “Să-i vorbim stâncii pentru a bea din Duhul ca apă a vieții și să săpăm fântâna pentru a-I îngădui Duhului ca apă a vieții să curgă liber înăuntrul nostru.”

Pe de o parte, Dumnezeu S-a îngrijit de hrana poporului Său în timpul cât au fost în pustiu, oferindu-le în fiecare zi aceeași mâncare – mana; pe de altă parte, El le-a potolit setea prin faptul că a fost o stâncă care i-a urmat, și din acea stâncă a curs apă.

Cum poate cineva să satisfacă foamea și să potolească setea a peste două milioane de oameni timp de patruzeci de ani în pustiu? Doar Dumnezeu a putut să o facă, iar modul în care a făcut-o a fost pur și simplu prin faptul că le-a dat mană din ceruri și apă din stânca lovită.

În viața noastră creștină, în timp ce călătorim cu Dumnezeu în pustiu, trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca mana zilnică disponibilă mai ales dimineața, și trebuie să bem din El ca stânca lovită din care a curs Duhul pentru a ne potoli setea.

Pe măsură ce bem din Domnul și ne potolim setea, Îi permitem să curgă înspre alții; felul în care bem este prin vorbirea către stâncă, iar Duhul va curge.

Ca noi să avem mai multă apă și chiar să curgă din noi apa vieții pe care o bem, trebuie să săpăm – trebuie să săpăm fântâna pentru a permite Duhului ca apa vieții să curgă liber în noi.

Vrem să vedem stânca (care este Cristos), apa care curge (Cristosul înviat ca Duhul), singura cale de a bea (vorbirea către Cristos și cântarea) și singura cheie a curgerii (vorbindu-L pe Cristos altora și mai ales cântând).

Să vedem intenția lui Dumnezeu ca poporul Său să bea din El ca apa vie pentru a le potoli setea

În Exod 17 Moise a fost instruit de Dumnezeu să lovească stânca și apa a țâșnit din ea. Acolo era o ceartă și o încercare; copiii lui Israel s-au certat cu Moise și L-au pus pe Dumnezeu la încercare, iar apele au fost numite Masa (încercare) și Meriba (ispită și ceartă), pentru aducere aminte a ceea ce s-a întâmplat acolo.

Și apoi, mulți ani mai târziu, aproape patru decenii, copiii lui Israel au ajuns în același loc și a fost ridicată o generație cu totul nouă; și aceștia însă s-au plâns și s-au certat cu Moise pentru apă.

De data aceasta, Dumnezeu i-a spus lui Moise să ia toiagul, să adune mulțimea și să vorbească stâncii, iar apa va curge pentru ca oamenii și animalele să bea.

Însă Moise, care avea aproape 120 de ani, mai matur decât atunci când a părăsit Egiptul, un bărbat cunoscut pentru blândețea și răbdarea sa, a făcut ceva de necrezut: în loc să vorbească stâncii, el a spus oamenilor: Ascultați acum, răzvrătiților, vom scoate oare apă pentru voi din această stâncă?

Era înfuriat și furios, într-un mod nefericit și, în loc să vorbească stâncii, a ridicat mâna și a lovit stânca de două ori; astfel, a făcut ceva ce Iehova nu l-a instruit să facă.

Așa că Iehova le-a vorbit lui Moise și lui Aaron: Fiindcă nu ați crezut în Mine ca să Mă sfințiți în fața copiilor lui Israel, nu veți duce această adunare în țara pe care le-o voi da.

Moise și Aaron au falimentat în a-L sfinți pe Dumnezeu și s-au răzvrătit împotriva cuvântului Său, astfel încât li s-a refuzat intrarea în țara bună pe care Dumnezeu a promis-o lui Israel (Num. 27:14). O, Doamne Isuse!

Apoi în Numeri 21 Israel a mers mai departe la Beer și era acolo o fântână; acolo Dumnezeu le-a dat poporului Său apă.

Este pe inima Domnului să dea poporului Său apă. Deși poporul lui Dumnezeu poate să fie nemulțumit și să murmure și să se plângă, este pe inima lui Dumnezeu să le dea apă să bea.

Și acolo Israel a cântat o cântare: “Țâșnește, fântână, cântați în cinstea ei! Vorbiți stâncii și cântați în cinstea fântânii!”

În Noul Testament ni se spune în 1 Corinteni 12:13 că am fost cu toții botezați de un singur Duh într-un singur Trup, și ni s-a dat să bem dintr-un singur Duh.

Apa din Vechiul Testament este un tip reprezentativ al Duhului din Noul Testament. În Ioan 4:10, când Domnul a vorbit cu femeia samariteană, ea vorbea de fapt stâncii și putea pur și simplu să ceară de băut.

Dumnezeu vrea să ne dea apă; El nu vrea ca noi să fim deshidratați sau însetați. Așa că El a trecut printr-un proces ca să devină apa vie ca noi să bem; această apă nu este doar Duhul, ci întregul Dumnezeu Triunic!

În Ioan 7:37-39 Domnul S-a ridicat și a le-a spus tuturor cu glas tare să vină la El și să bea.

El are apa; noi putem veni la El și să bem, iar atunci când bem, din ființa noastră interioară vor curge râuri de apă vie, care țâșnesc întru viața eternă.

Așadar, stânca a devenit o fântână – stânca de la exterior devine o fântână în interior, iar stânca din care curge apa devine o fântână în noi care țâșnește întru viața eternă, plinătatea vieții, care se finalizează în Noul Ierusalim.

Pe cruce Domnul Isus a fost străpuns – unul dintre soldați i-a străpuns partea laterală și din El a ieșit sânge și apă (Ioan 19:34); sângele a curs pentru răscumpărarea noastră, iar apa pentru regenerarea și alimentarea noastră.

Așa cum copiii lui Israel au băut cu toții aceeași băutură spirituală din stânca care i-a urmat, la fel și noi Îl avem pe Cristos ca stânca care ne urmează și putem bea din El (1 Corinteni 10:4).

Chiar și în Noul Ierusalim, pentru eternitate, dorința lui Dumnezeu este ca poporul Său să bea din El ca apa vie; tronul este în centru și din tron curge un râu al apei vieții ca să ne stingă setea și să ne pună sub autoritatea lui Dumnezeu. Aleluia!

Îți mulțumim, Doamne, pentru intenția Ta de a fi un râu curgător de apă a vieții, pentru ca poporul Tău să bea din Tine și să-și potolească setea. Amin, Doamne, venim la Tine – Tu ești stânca lovită din care curge apă vie ca să bem. Aleluia, din Dumnezeu curge acum apă vie ca noi să bem din El și putem pur și simplu să-I vorbim și El ne va da să bem. Amin, Doamne, dă-ne să bem! Salvează-ne de certurile noastre, de strădanii, de plângeri și de murmur; păstrează-ne să venim la Tine, sursa apei vii, ca să bem din Tine!

Cristos ca stâncă a fost lovit astfel ca apa vieții să curgă ca noi să bem

Lovirea stâncii din Exod 17:5 este un portret clar, complet și deplin al crucificării lui Cristos; când El a murit, Cristos a fost lovit, și a curs apă vie ca noi să bem.

În această istorisire vedem că Dumnezeu i-a spus lui Moise (care simbolizează legea) să lovească stânca (care Îl simbolizează pe Cristos), ca să curgă apă pentru a le stinge setea.

Moise – care simbolizează legea – și-a luat toiagul – care simbolizează puterea și autoritatea legii – ca să lovească stânca – Cristos.

Lovirea stâncii cu toiagul lui Moise simbolizează faptul că Cristos a fost condamnat la moarte pe cruce prin autoritatea legii lui Dumnezeu (vezi Gal. 2:19-20; 3:13).

Cristos a fost condamnat nu doar de oameni, ci de către autoritatea legii lui Dumnezeu, care îi condamnă pe toți cei care au păcătuit.

Trebuie să avem un portret al Celui crucificat în fața ochilor noștri; pe cruce Cristos a fost lovit de autoritatea legii lui Dumnezeu. Toată greutatea legii lui Dumnezeu și tot blestemul legii a fost cu acest Om în acest moment.

În timp ce Domnul atârna pe cruce, El a devenit un blestem în locul nostru, și prin moartea Sa noi suntem vindecați și răscumpărați, iar în învierea Sa noi Îl putem bea ca apa vie.

Cristos ca stâncă spirituală, vie, a fost lovit de către autoritatea legii lui Dumnezeu, astfel încât apa vieții în înviere să poată ieși din El și întru noi, poporul Său, ca noi să putem bea și să ne potolim setea (Exod 17:6; 1 Cor. 10:4).

Când Moise a lovit stânca, a curs apă; când puterea legii L-a lovit pe Domnul și sulița i-a străpuns partea laterală, a ieșit sânge și apă.

El este stânca epocilor care a fost străpuns pentru noi; putem să ne ascundem în El și să lăsăm ca apa și sângele care au curs din partea Sa laterală să ne vindece de păcat ca să ne mântuiască de vinovăția și puterea ei.

Cristos este stânca noastră născătoare; El este stânca mântuirii noastre, tăria, refugiul, ascunzătoarea, acoperământul și paza noastră (vezi Deut. 32:18; 2 Sam. 22:47; Psa. 95:1; 62:7; 94:22; Isa. 32:2).

Dumnezeu este stânca care ne-a născut (Deut. 32:18); am fost născuți de o stâncă, care este Dumnezeu Tatăl nostru, și această stâncă este o stâncă născătoare, plină de viață!

Dumnezeu este stânca mântuirii noastre (2 Sam. 22:47; Psa. 95:1).

Dumnezeu ca stâncă este tăria și refugiul nostru; El este ascunzătoarea noastră, protecția noastră, acoperământul nostru și paza noastră (Psa. 62:7; 94:22).

Domnul este umbra unei stânci masive într-un pământ ars de sete (Isaia 32:2); când suntem osteniți, ne putem odihni la umbra acestei stânci.

Binecuvântată să fie stânca noastră, stânca mântuirii noastre! Trebuie să facem un zgomot plin de bucurie pentru stânca mântuirii și să scoatem apa cu bucurie din fântânile mântuirii! O asemenea stâncă a fost lovită de Dumnezeu și din ea a curs apă vie ca noi să bem!

Din partea Sa străpunsă a curs sânge și apă pe cruce; sângele pentru răscumpărarea noastră juridică ne mântuiește de vinovăția păcatului, iar apa pentru mântuirea noastră organică ne mântuiește de puterea păcatului (Gen. 2:21-22; Ioan 19:34; Zah. 13:1; Psa. 36:8-9; Apoc. 21:6; Imnuri, #1058, strofa 1).

Sângele Domnului a curs pentru a ne mântui de vinovăția păcatului și pentru a șterge evidența păcatului, iar apa a curs pentru regenerarea noastră. Din Cristos ca stâncă a curs apă pentru a ne regenera și pentru a ne mântui organic, mântuindu-ne de puterea păcatului.

Acum există o fântână publică pentru păcat și impuritate, o fântână de sânge (Zah. 13:1) și, de asemenea, o fântână a vieții pentru alimentarea și savurarea noastră (Psa. 36:8-9) ca să ne dea apă atunci când suntem însetați (Apoc. 21:6).

Doamne Isuse, Tu ești stânca vie, spirituală, care a fost lovită de autoritatea legii lui Dumnezeu, așa încât apa vieții în înviere să poată ieși din Tine și întru noi, poporul Tău răscumpărat, pentru ca noi să bem. Îți mulțumim, Doamne, pentru că din Tine a curs sângele pentru mântuirea noastră și apă pentru regenerarea și alimentarea noastră. Aleluia pentru stânca noastră născătoare, stânca mântuirii noastre, tăria, refugiul, ascunzătoarea, protecția, acoperământul și paza noastră! Binecuvântată să fie stânca mântuirii noastre! Slavă Domnului Isus, stânca noastră născătoare, stânca mântuirii noastre!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ as the Rock was Smitten so that the Water of Life would Flow for us to Drink (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 4 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristosul pe care Îl mâncăm ca mană ne face biruitorii Săi și devine o aducere aminte eternă

09/02/2020 by Credincios in Cristos 2 Comments

Când mâncăm mana publică (mana care ne este disponibilă în fiecare zi în mod public), obținem mana ascunsă (mana pe care am mâncat-o, am digerat-o și am asimilat-o) și suntem produși ca biruitorii de azi; Cristosul pe care Îl savurăm și Îl asimilăm devine o aducere aminte eternă înaintea lui Dumnezeu.

Subiectul manei nu este doar ceva din Vechiul Testament cu copiii lui Israel care, la un moment dat în istoria lor, au fost conduși de către Dumnezeu prin pustiu și au fost alimentați de El cu această hrană cerească.

Mai degrabă, mana a fost pusă înaintea lui Dumnezeu ca o aducere aminte, în vasul de aur din Chivotul dinaintea Mărturiei, și apoi mai târziu, în Apocalipsa, vedem că mana ascunsă este dată biruitorilor drept răsplată.

În viața noastră creștină, trebuie să-L mâncăm pe Cristos în fiecare zi – mai ales dimineața, trezindu-ne puțin mai devreme pentru a “strânge mana” petrecând timp cu Domnul pentru a ne ruga cu Cuvântul Său și pentru a-L contacta în mod personal.

Pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul, ne întoarcem inima către El și ne exersăm duhul ca să ne rugăm cu Cuvântul lui Dumnezeu, noi vom fi hrăniți cu Cristos ca mana noastră cerească.

Ce mister și ce minune este faptul că Îl putem mânca zilnic pe Dumnezeu în Cuvântul Său și putem fi constituiți cu elementul lui Dumnezeu!

Cristos a venit ca pâinea din cer și pâinea lui Dumnezeu ca să fie hrana noastră, iar noi Îl putem mânca.

În timp ce Îl mâncăm pe Domnul, în fiecare dimineață avem harul reîmprospătător și udător, adus de compasiunile Sale proaspete, și avem un nou început prin contactul nostru viu cu Domnul.

Dumnezeu a devenit un om, iar acest Om a devenit ceva suficient de mic ca noi să Îl mâncăm; El este fin, echilibrat, etern, perfect și deplin, și El este fără cusur sau defect pentru a fi resursa noastră zilnică.

Când Îl mâncăm pe Domnul, suntem purificați, suntem simplificați și suntem curățați; în plus, suntem reîmprospătați și răcoriți, și tot ceea ce este negativ în noi este eliminat.

Tot ce trebuie să facem este să-L mâncăm pe Domnul în fiecare dimineață, iar El vine în noi ca sursa de viață pentru a aduce elementul lui Dumnezeu și pentru a elimina orice lucru din omul natural și din viața naturală.

Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos ca mană publică, obținem mana ascunsă, iar această mană ascunsă devine o aducere aminte înaintea lui Dumnezeu. Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos, devenim deschiși și transparenți ca ceilalți să-L vadă pe Cel care ne constituie.

Cristosul nostru este atât de minunat și gustos – El este dulce și delicios pentru noi în Cuvântul Său, iar atunci când ne exersăm duhul ca să ne rugăm cu Cuvântul lui Dumnezeu și Îl masticăm, vom savura dulceața gustului lui Cristos și vom fi hrăniți în mod bogat. Aleluia!

Devenim biruitori mâncându-L pe Cristos ca mană pentru a-L obține ca mana ascunsă

În Apoc. 2:17, Domnul menționează din nou mana; de data aceasta El spune: Celui ce va birui, lui Îi voi da să mănânce din mana ascunsă.

Ce este această mană ascunsă și cum o putem obține? Principiul manei este că oamenii trebuiau să se trezească dimineața devreme, înainte de răsăritul soarelui ca să o culeagă, pentru că odată cu apariția soarelui, mana se topea.

Așadar, “mana publică” era acolo ca toată lumea să se adune, dar există și “mana ascunsă”, care se referă la mana care a fost constituită în oamenii lui Dumnezeu.

Mana publică este mana pe care nu am mâncat-o, în timp ce mana ascunsă se referă la mana pe care am mâncat-o, am digerat-o și am asimilat-o.

Cristos, ca mană cerească, este disponibil pentru fiecare dintre credincioșii Săi în fiecare dimineață; cu toate acestea, depinde de noi dacă plătim prețul pentru a aduna mana, adică dacă Îl mâncăm pe Cristos ca mana publică.

De aceea Domnul îi cheamă pe biruitorii din biserica din Pergam, biserica căsătorită cu lumea, ca ei să mănânce mana ascunsă.

De-a lungul secolelor, a existat mana; poate că nu a fost menționată de prea multe ori, dar Domnul a făcut aluzie la ea, iar în Apocalipsa 2 vedem că această mană este o răsplată pentru biruitori.

Mana era ascunsă în vasul de aur în prezența lui Dumnezeu, înaintea mărturiei Sale.

Astăzi trebuie să fim biruitorii care Îl savurează pe Cristos ca mană; când Îl mâncăm pe Cristos ca mană publică, El va deveni mana ascunsă în noi și pentru noi, iar această mană ascunsă ne va constitui într-un biruitor.

Trebuie să biruim degradarea bisericii lumești, mâncându-L pe Cristos ca mană, iar El în noi va deveni mana ascunsă, mana care este mâncată, digerată și asimilată în ființa noastră; acest lucru ne va constitui pentru a fi biruitorii Săi în această epocă.

În timp ce biserica merge pe calea lumii, noi trebuie să venim în Sfânta Sfintelor, în prezența lui Dumnezeu și să-L mâncăm pe Cristos ca mana noastră zilnică. Trebuie să-L mâncăm și să-L savurăm pe Cristosul ascuns ca o porție specială pentru alimentarea noastră zilnică.

Când ne exersăm nu numai duhul, ci și trupul nostru ca să ne trezim devreme, și sufletul nostru, întorcându-ne inima către Domnul și Îl iubim, Îl vom aduna pe Cristos ca mana publică în ființa noastră; El devine apoi mana ascunsă în noi, iar acest lucru ne va constitui ca să fim biruitorii Săi.

Vrem să fim biruitorii Domnului în această epocă, și un mod foarte simplu de a face acest lucru este să-L mâncăm pe Cristos în fiecare zi! Trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca mană în fiecare zi pentru a deveni biruitori și trebuie să biruim ca să-L mâncăm pe Cristos.

Există multe lucruri care ne pot distrage de la a-L mânca pe Cristos, dar noi trebuie să biruim pentru a-L mânca!

Doamne Isuse, vrem să Te mâncăm ca mană astăzi, ca Tu să devii în noi mana ascunsă și să ne constitui ca biruitorii Tăi din această epocă. Îți mulțumim că ești atât de disponibil în fiecare zi ca mana publică, pregătit ca să fii adunat, mâncându-Te, savurându-Te, digerându-Te și asimilându-Te. O, Doamne, vrem să biruim ca să-L mâncăm pe Cristos! Fă-ne biruitorii de astăzi, cei care Îl câștigă pe Cristos ca mana ascunsă zi de zi! Aleluia, putem fi biruitori mâncându-L pe Cristos și fiind constituiți cu mana ascunsă!

Cristosul pe care Îl mâncăm și Îl asimilăm devine o aducere aminte eternă și este pentru clădirea lui Dumnezeu

În Exod 16:32 Dumnezeu a poruncit copiilor lui Israel să păstreze un omer de mană de-a lungul generațiilor lor și să o pună înaintea Mărturiei în chivot, pentru ca alții să cunoască modul cum El Și-a hrănit poporul în pustiu.

Aceasta este o mană ascunsă, o mană care nu este publică, o mană care se află în vasul de aur și este înaintea lui Dumnezeu; este o aducere aminte eternă înaintea lui Dumnezeu și a omului.

Faptul că copiii lui Israel trebuiau să pună un omer de mană – care este exact cantitatea pe care trebuiau să o adune în fiecare zi pentru hrănirea lor – ne arată faptul că cantitatea de Cristos pe care o mâncăm este cantitatea pe care o putem păstra.

Cristosul pe care Îl mâncăm, Îl savurăm, Îl digerăm și Îl asimilăm este ceva de aducere aminte eternă între noi și Dumnezeu.

Există atât de mult Cristos disponibil pentru savurarea noastră – El este atotinclusiv, vast și incomensurabil, dar numai Cristosul pe care L-am mâncat și L-am experimentat este vrednic de aducere aminte.

Cristosul pe care Îl mâncăm, Îl digerăm și Îl asimilăm este o aducere aminte eternă, căci El ne constituie și devine chiar fibrele ființei noastre.

Nimic din noi – nimic din ceea ce suntem, avem sau putem face – nu este demn de aducere aminte; numai Cristosul care a devenit constituția noastră este demn de a fi o aducere aminte eternă. În eternitate ne vom aminti de Cristosul pe care L-am savurat și L-am experimentat.

Pe de o parte, Cristos ne constituie ca mana ascunsă pentru a ne face parte din locuința lui Dumnezeu; pe de altă parte, Cristosul care ne constituie și pe care L-am savurat este o aducere aminte înaintea lui Dumnezeu.

Aducerea aminte a manei indică faptul că, în calitate de adevărata mană, Cristos este sursa de alimentare pentru locuința lui Dumnezeu. Ca noi să devenim locuința lui Dumnezeu și ca să fim zidiți ca biserică, trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca mana cerească.

Copiii lui Israel nu au fost calificați să zidească tabernaculul decât după multe luni de la ieșirea din Egipt, pentru că trebuiau să fie reconstituiți lăuntric pentru a fi genul de oameni potriviți; cu mana ca și alimentare a lor, au putut zidi tabernaculul.

De fapt, tabernaculul era un simbol al copiilor lui Israel, care erau adevărata locuință a lui Dumnezeu. Pe măsură ce Îl mâncăm pe Domnul Isus în fiecare dimineață ca mană, suntem alimentați în interior și suntem reconstituiți cu El și devenim locuința lui Dumnezeu.

Acest Cristos care ne constituie este o aducere aminte eternă; pentru eternitate, ne vom aminti de aspectul savurării lui Cristos ca element reconstituitor al nostru și aspectul Cristosului care ne alimentează pentru a ne face locuința lui Dumnezeu în univers.

În recâștigarea Domnului astăzi, noi experimentăm ambele aspecte.

Pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul și suntem înviorați de El în fiecare dimineață, Îl luăm pe El ca resursa noastră de viața pentru ca El să fie constituentul nostru, astfel încât să devenim locuința lui Dumnezeu; apoi, pe măsură ce ne întâlnim și Îl savurăm pe Domnul împreună, suntem în realitate clădirea lui Dumnezeu și zidim locuința lui Dumnezeu în acest univers.

Ne vom aminti de experimentarea lui Cristos de astăzi pentru eternitate; ne vom aminti cum L-am savurat pe Cristos și cum L-am luat ca alimentarea noastră pentru a deveni locuința lui Dumnezeu.

Așadar, astăzi trebuie să ne asigurăm că nu cunoaștem doar la modul obiectiv faptul că Cristos este mana publică, pregătită și disponibilă pentru noi, ca să o mâncăm, să o digerăm și să o asimilăm; trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca mană publică, să-L obținem ca mana ascunsă, să devenim biruitorii Domnului și să fim constituiți cu El puțin câte puțin pentru zidirea locuinței lui Dumnezeu.

Pe măsură ce mâncăm zilnic din mană, mana publică devine mana ascunsă și suntem constituiți cu Cristos pentru locuința lui Dumnezeu.

La fel cum mana din vasul de aur a fost punctul focal al locuinței lui Dumnezeu, tot așa Cristos ca mana mâncată de noi este punctul central al locuinței lui Dumnezeu astăzi (vezi Evrei 9:3-4; Efes. 4:16; Col. 2:19).

Pentru a deveni biruitori, trebuie să ne hrănim cu mana ascunsă și atunci când vom face acest lucru, vom fi în centrul locuinței lui Dumnezeu. Fie ca Domnul să ne facă consumatorii de vârf ai lui Cristos ca mană și fie ca niciodată să nu ne plictisim și să nu ne săturăm să-L mâncăm pe Cristos în fiecare zi!

Doamne Isuse, vrem să Te mâncăm, să Te digerăm și să Te asimilăm ca mană, pentru a putea fi constituiți cu Cristos ca locuința eternă a lui Dumnezeu. Amin, Doamne, fie ca să avem multe momente în care să-L savurăm și să-L mâncăm pe Cristos ca mană ascunsă, momente care vor deveni o aducere aminte în Noul Ierusalim. Fă-ne savuratorii de vârf ai lui Cristos, consumatorii de vârf ai lui Cristos, cei care se hrănesc cu mana ascunsă, Îl experimentează și Îl savurează pe Cristos și devin părți intrinsece ale clădirii lui Dumnezeu, biserica de astăzi, mireasa din epoca următoare, și Noul Ierusalim pentru eternitate!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Christ we Eat as Manna makes us His Overcomers and becomes an Eternal Memorial (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 3 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristos ca mana cerească este mic, echilibrat, revigorant, solid, deschis și gustos!

07/02/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Singura hrană pe care Dumnezeu ne-o dă astăzi în călătoria noastră creștină este Cristos ca mana cerească; această hrană este echilibrată, bună, suficient de mică pentru a fi mâncată, perfectă, fără niciun amestec, ne răcorește și ne împrospătează, plină de viață, solidă, deschisă și transparentă, gustoasă și hrănitoare.

Ne putem gândi că mai avem nevoie de altceva pe lângă mană, dar conform caracteristicilor manei și semnificației spirituale ale acestora, singurul lucru de care avem nevoie este mana – Cristosul ceresc ca resursă zilnică.

Dumnezeu dorește nu numai să ne salveze din lume, ci și să ne reconstituie pentru ca elementul Său divin să fie introdus în noi și să fie constituit în ființa noastră pentru a ne face locuința Sa.

Trebuie să vedem și să experimentăm caracteristicile lui Cristos ca mana noastră cerească, hrana noastră unică, mana noastră de zi cu zi; când savurăm și mâncăm o astfel de Persoană, suntem transformați în mod metabolic.

Mana este un mister – când copiii lui Israel au văzut-o pe pământ au întrebat: Ce este aceasta? Așa cum copiii lui Israel nu au putut analiza sau explica mana, tot așa și noi nu-L putem analiza sau explica pe Domnul Isus – trebuie doar să ne exersăm duhul și să-L mâncăm, să-L luăm în noi și să fim constituiți cu El.

Mana este un miracol pe termen lung – a fost trimisă în fiecare dimineață pentru a fi strânsă în fiecare dimineață timp de patruzeci de ani; Cristos ca hrana noastră cerească este gata și disponibilă ca noi să-L “strângem” în fiecare dimineață.

Trebuie să-L experimentăm pe Cristos ca resursa noastră de zi cu zi, în fiecare dimineață, și El va deveni o constituție veșnică în ființa noastră.

Cristos este pâinea din cer, pâinea lui Dumnezeu și pâinea vie, Cel care S-a coborât din cer pentru a fi hrana noastră – realitatea manei, care a coborât din cer ca să fie hrana israeliților.

Când Îl savurăm pe Cristos dimineața, avem un nou început; pe măsură ce Îl mâncăm, noi savurăm roua, harul împrospătător și udător al Domnului adus de compasiunile Sale proaspete.

Slavă Domnului, compasiunile Sale nu se sfârșesc niciodată – sunt noi în fiecare dimineață, și mare este credincioșia Sa.

Pur și simplu trebuie să ne trezim de dimineață și să ne îndreptăm inima către Domnul, să ne exersăm duhul și să ne rugăm cu Cuvântul lui Dumnezeu, deschizându-ne întreaga noastră ființă către Domnul, astfel încât să-L mâncăm pe Cristos ca mana cerească în contactul nostru viu cu El.

Nu ar trebui să avem o tradiție, un obicei sau o rutină dimineața în timpul nostru cu Domnul; pur și simplu ar trebui să-L contactăm în duh și să ne rugăm cu Cuvântul Său.

Să-L mâncăm pe Cristos ca mana cerească: El este mic, echilibrat, fin, perfect, deschis, revigorant și plin de viață

Este atât de minunat să ne uităm la mană și întreaga Biblie să ne deschidă numeroasele aspecte și caracteristici pe care să le aplicăm la viața și experiența noastră creștină zilnică!

Mana este mică; ca mană cerească, Cristos S-a născut într-o iesle și a crescut în casa unui tâmplar într-un oraș mic și disprețuit (Exod 16:14; Luca 2:12; Ioan 6:35).

Oamenii apreciază de obicei ceva măreț și grandios, iar când vorbesc despre Isus vorbesc despre măreția Sa, dar cele patru Evanghelii Îl dezvăluie pe Cineva care S-a ferit de măreție și a dorit întotdeauna să rămână mic, ascuns și nu să fie întronat sau glorificat.

Domnul a devenit realitatea manei – El era mic ca noi să-L mâncăm și să-L luăm în noi ca hrană.

Nu putem mânca bucăți mari deodată; mâncarea trebuie tăiată în bucăți mici pentru a intra în gura noastră, iar mana era mică.

Mulțimile doreau să-L facă împărat, dar El S-a ascuns de ei; El a fugit de orice înălțare omenească și S-a prezentat ca pâinea vieții dată omului (Ioan 6:35). Când Îl mâncăm pe Cristos ca mană cerească, suntem păstrați mici, ca să nu ne înălțăm pe noi înșine sau să facem ceva măreț.

Savurându-L zilnic pe Cristos, suntem păziți și păstrați în umilință, nu facem paradă, ci suntem plini de viață și administrăm hrană altora.

Mana este fină – indicând faptul că Cristos este uniform și echilibrat și că a devenit suficient de mic ca noi să-L mâncăm (Exod 16:14; Ioan 6:12).

De multe ori noi nu suntem fini; bunătatea noastră naturală, smerenia și blândețea sunt dure și neechilibrate. Când Îl mâncăm pe Cristos ca hrană, savurând Cuvântul Său ca resursă a vieții noastre, vom deveni echilibrați, fini și uniformi.

Mana este rotundă, ceea ce arată că, în calitate de hrană a noastră, Cristos este etern, perfect și deplin, fără cusur sau defecte (Ioan 8:58). Cristos este hrana noastră eternă – El nu are sfârșit sau început, El este etern și Îl putem mânca!

Mana este albă, ceea ce arată că Cristos este curat și pur, fără niciun amestec (Ex. 16:31; Psa. 12:6; 119:140; 2 Cor. 11:3b). Este posibil să fim curați, dar cu siguranță nu suntem albi; de multe ori există câte o pată pe noi, chiar dacă este pata omului nostru natural.

Când Îl mâncăm zilnic pe Domnul în Cuvântul Său ca mană cerească, vom trece printr-un proces de purificare care ne face din ce în ce mai curați, salvându-ne de orice amestec.

Pe măsură ce ne hrănim zilnic cu Cristos, vom deveni în cele din urmă simpli și puri, necomplicați, ci cu o inimă unitară și un caracter pur. De asemenea, devenim albi – fără nicio pată; cu cât Îl luăm pe Cristos ca resursa noastră de viață, cu atât culoarea noastră naturală este eliminată, și devenim albi, puri și simpli.

Mana este ca bruma, ceea ce simbolizează că Cristos nu doar ne răcorește și ne împrospăteză, ci și omoară toate lucrurile negative dinăuntrul nostru (Ex. 16:14; Prov. 17:27).

Mulți sunt prea înflăcărați și zeloși, în timp ce alții sunt agitați cu lucrurile lumești, cum ar fi divertismentul și tehnologia; mâncându-L pe Cristos ca mană cerească, suntem răcoriți și toate lucrurile negative dinăuntrul nostru sunt omorâte.

Mana este la fel ca sămânța de coriandru, ceea ce arată că Cristos este plin de viața care crește în noi și se multiplică (Num. 11:7; Luca 8:11). Aleluia, Cristos este sămânța vieții și, mâncându-L, suntem plini de viață și devenim vii.

Doamne Isuse, vrem să Te mâncăm ca mana cerească în fiecare dimineață. Te primim ca hrană, resursa noastră de viață, în fiecare zi, ca să putem trăi viața creștină și să devenim reconstituiți în interior cu elementul Tău. Amin, Doamne, vrem să Te mâncăm ca fiind Cel mic, Cel care nu a făcut o paradă din măreția Sa, ci a preferat să fie mic în ochii omului. Te primim în noi, Doamne, ca Cel uniform și echilibrat, Cel care a devenit suficient de mic ca noi să-L mâncăm. Tu ești Cel etern, perfect și deplin, Cel fără cusur sau defect; ne exersăm duhul pentru a Te mânca și a Te lua în noi. Pe măsură ce Te mâncăm, Doamne, suntem reîmprospătați și răcoriți și toate lucrurile negative din noi sunt omorâte. Aleluia pentru Cristos ca realitatea manei spre a fi resursa noastră zilnică!

Să-L mâncăm pe Cristos ca mana cerească: El este solid, deschis, gustos și bun de mâncat

O altă caracteristică a manei a fost aceea că era solidă; acest lucru este arătat de faptul că poporul o pisa între două pietre de moară sau o bătea într-o piuă și apoi o fierbea în oale (Num. 11:8).

Aceasta înseamnă că, după ce Îl adunăm pe Cristos ca mană, trebuie să-L pregătim pentru mâncatul nostru “pisându-L, bătându-L și fierbându-L” în situațiile și împrejurările trăirii noastre zilnice (vezi 2 Cor 1:4; Efes. 6:18).

Pe de o parte, Domnul ni se oferă ca hrană a noastră, realitatea manei, iar pe de altă parte, El pregătește mediul pentru ca noi “să-L procesăm și să-L digerăm” pe Cristosul pe care L-am mâncat, ca El să fie asimilat în ființa noastră interioară și astfel să fim reconstituiți cu elementul lui Dumnezeu.

Trebuie ca nu doar să-L mâncăm pe Cristos ca mană cerească, ci și să acceptăm mediul pregătit de Dumnezeu într-un mod suveran pentru a-L digera și asimila pe Cristos.

Înfățișarea manei era ca aceea a bedeliumului, ceea ce arată strălucirea și transparența lui Cristos (Num. 11:7; Apoc. 4:6, 8; Ezec. 1:18).

Când Îl mâncăm pe Cristos, devenim deschiși și transparenti; în noi înșine suntem opaci și netransparenți, dar pe măsură ce Îl mâncăm, El ne reconstituie și ne face deschiși și la fel de transparenți ca și El.

Prin faptul că Îl mâncăm zilnic pe Cristos ca hrană cerească ne va determina să-L lăsăm să strălucească în noi și prin noi, iar ceilalți Îl vor vedea pe Cristos în noi.

Gustul manei este ca acela al turtelor coapte în ulei, ceea ce simbolizează mireasma Duhului Sfânt din gustul lui Cristos (Ex. 16:31; Psa. 92:10). O, Domnul a fost uns cu ulei proaspăt, și El a devenit ca o hrană gustoasă ca noi să o mâncăm și să o savurăm!

Când ne exersăm duhul ca să-L contactăm pe Domnul dimineața, venind la Cuvântul Său și rugându-ne cu Cuvântul Său, noi Îl savurăm pe Cel minunat, gustos, înmiresmat și noi înșine suntem unși cu ulei și purtăm mireasma Duhului Sfânt.

Gustul manei este la fel ca al gofrelor făcute cu miere, ceea ce simbolizează dulceața gustului lui Cristos (Ex. 16:31; Psa. 119:103). Amin, când Îl mâncăm pe Cristos în Cuvântul Său, cuvintele Sale sunt dulci pentru gustul nostru – chiar ca niște gofre făcute cu miere.

Când citim cu rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu, noi savurăm dulceața gustului lui Cristos.

Mana este bună pentru prepararea turtelor, ceea ce arată că Cristos este ca turtele fine bune pentru alimentare (Num. 11:8; 1 Tim. 4:6).

Pe de o parte, trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca pe Cel solid, luminos, gustos și hrănitor, pentru că El este mana cerească; pe de altă parte, trebuie să aducem aceste lucruri înaintea altora și să fim un bun slujitor al lui Cristos Isus, fiind hrăniți cu cuvintele credinței și ale învățăturii bune pe care le urmăm îndeaproape.

O, ce Cristos bogat avem! Și Îl putem savura zi de zi, mai ales dimineața, ca mana noastră de zi cu zi, pentru a fi atât hrăniți, alimentați, reconstituiți, cât și hrăniți, să tratăm și să eliminăm orice lucru negativ.

Doamne Isuse, Te luăm ca mana cerească, Cel care este solid și hrănitor pentru ființa noastră interioară. Amin, Doamne, de asemenea, acceptăm mediul pe care l-ai pregătit pentru ca Cristosul pe care L-am mâncat să fie digerat și asimilat în ființa noastră interioară. Cuvintele Tale sunt dulci pentru gustul nostru, Doamne, chiar mai dulci decât mierea pentru gura noastră. Venim la Tine în fiecare dimineață pentru a ne hrăni cu Tine ca mana noastră cerească, ca să fim constituiți cu Tine și să devenim deschiși și transparenți. Numai mâncându-Te pe Tine și hrănindu-ne cu cuvintele lui Dumnezeu putem să Te administrăm ca viață altora pentru alimentarea lor.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ as the Heavenly Manna is Small, Balanced, Refreshing, Solid, Bright, and Tasty! (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 3 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să avem un nou început în fiecare dimineață, prin contactul cu Domnul în Cuvântul Său pentru a-L mânca

06/02/2020 by Credincios in Cristos 3 Comments

Trebuie să avem un început nou cu Domnul în fiecare zi pentru a “strânge mana”, adică pentru a-L savura pe Domnul într-un mod proaspăt și nou, pentru a ne hrăni cu El și pentru a fi hrăniți cu El în Cuvântul Său.

În Vechiul Testament – și de fapt în întreaga Biblie – mana a fost cel mai lung miracol pe care Dumnezeu l-a făcut pentru poporul Său: El le-a dat mana în fiecare zi timp de patruzeci de ani.

Dorința lui Dumnezeu este să locuiască printre poporul Său, dar pentru ca El să poată face acest lucru, El trebuie să aibă un grup de oameni care să I se potrivească în toate modurile posibile.

Cum putem noi, ca ființe umane, să ne potrivim lui Dumnezeu și să fim poporul Său pentru ca El să locuiască printre noi? Doar prin faptul ca Dumnezeu să intre în noi și să ne constituie cu Sine pentru a deveni însăși fibra ființei noastre, astfel încât să putem fi refăcuți și rearanjați în mod intrinsec cu elementul lui Dumnezeu, pentru ca să fim la fel ca El.

Acest lucru se vede în ilustrația manei și acest lucru l-a spus Domnul Isus în mod clar în Ioan 6: El a venit ca să fie pâinea vieții, pâinea vie, pâinea care coboară din cer, ca noi să o putem mânca, digera, asimila și cu care să fim constituiți, astfel încât Dumnezeu să fie introdus în ființa noastră.

Hrănindu-ne cu Cristos ca mană cerească pentru a fi hrana noastră, noi, ca popor al lui Dumnezeu, devenim la fel ca Cristos – exprimăm ceea ce mâncăm, căci El intră în noi și devine elementul nostru constitutiv.

Hrănindu-se cu mana, poporul lui Dumnezeu a devenit în cele din urmă mana; acest lucru arată că constituția noastră interioară trebuie să fie rearanjată prin hrănirea cu Cristos, pentru ca biserica în calitate de locuință a lui Dumnezeu să fie zidită.

Pentru a fi parte a locuinței lui Dumnezeu, trebuie să avem o schimbare de alimentație; trebuie să renunțăm să mâncăm “mâncare egipteană” din lume și să mâncăm mâncarea divină, alimentația cerească, pentru a fi reconstituiți cu Cristos.

Cu toate acestea, așa cum se întâmplă cu toate alimentațiile / dietele, este posibil să știm că avem nevoie de ea, poate chiar depindem în mod critic de schimbarea noastră de alimentație, dar trebuie să ne stârnim un apetit pentru o astfel de alimentație.

S-ar putea să nu ne placă să-L mâncăm pe Cristos și numai pe Cristos în fiecare zi, dar dacă vom face un apetit din a-L mânca pe Cristos și a-L savura pe El, Îl vom avea ca alimentație unică și vom fi reconstituiți cu El.

Trebuie să ne rugăm și să-I cerem Domnului să ne schimbe apetitul; mai ales că suntem implicați în multe lucruri din această lume, inclusiv munca, călătoriile, grija pentru familia noastră, cumpărăturile, etc., s-ar putea să ne hrănim cu lucrurile lumii și poate chiar avem un gust pentru amuzament, sport, știri și internet.

Numai Domnul știe pentru ce anume avem apetit; ceea ce luăm în noi pentru satisfacția noastră este mâncarea noastră, și orice lucru care ne satisface, ne hrănește, ne întărește și ne susține este hrana noastră.

O, fie ca să fim cei care avem o schimbare de dietă / alimentație la o alimentație cu Cristos și un apetit pentru Cristos ca să-L savurăm și să-L mâncăm numai pe Cristos!

Cristos ca hrana noastră cerească este un mister și un miracol și Îl putem mânca dimineața devreme

Trebuie să vedem și să experimentăm caracteristicile lui Cristos ca hrană unică, mana noastră zilnică, pentru transformarea noastră metabolică.

La fel ca și copiii lui Israel,noi călătorim prin pustiul acestei epoci, iar Domnul ne oferă un singur lucru: mana, adică pe Cristosul ceresc ca hrană unică.

Prima caracteristică a manei este că ea e un mister; când copiii lui Israel au văzut-o pe pământ, s-au întrebat: “Ce este aceasta?” (vezi Exod 16:15). Expresia ebraică “man hu” din care derivă cuvântul mană înseamnă de fapt “Ce este?”

Așa cum nu putem analiza sau explica mana, tot așa nu-L putem analiza sau explica pe Domnul Isus; pur și simplu trebuie să-L luăm înăuntrul nostru și să-L savurăm în fiecare zi.

Pentru oamenii lumești, Cristos este adevărata mană, adevăratul “Ce este?”; când Îl mâncăm, când ne exersăm duhul zilnic pentru a-L lua în noi, noi vom deveni un mister, la fel ca El.

Mana este un miracol pe termen lung; ea a fost trimisă în fiecare dimineață și trebuia să fie adunată în fiecare dimineață înainte de răsăritul soarelui (Exod 16:4, 21; cf. Mat. 6:34).

Copiii lui Israel nu puteau stoca mană pentru mai târziu în acea zi sau a doua zi, pentru că se strica; acest lucru indică faptul că noi nu putem stoca resursa din Cristos, ci că experimentarea lui Cristos ca resursa vieții noastre trebuie să fie zilnică, în fiecare dimineață.

Zi de zi și în fiecare dimineață, trebuie să ne trezim și să “strângem mana”, exersându-ne duhul cu Cuvântul lui Dumnezeu pentru a-L contacta pe Dumnezeu și pentru a-L savura pe Cristos ca să ne hrănim cu El.

Ca hrana noastră, Cristos va dăinui pentru eternitate; Dumnezeu Îl oferă pe Cristos ca să fie hrana noastră întru eternitate!

Mana este din ceruri; pe de o parte, Domnul Isus este “pâinea din cer”; pe de altă parte, El este “pâinea lui Dumnezeu”, Cel care a coborât din cer pentru a fi hrana noastră (Exod 16:4; Ioan 6:32-33, 51).

Aleluia, Cristosul ceresc este hrana noastră cerească pentru ca noi, oamenii pământești să o putem mânca, digera și asimila, astfel încât să putem fi constituiți cu El și să trăim o viață cerească pe pământ!

Mana a venit împreună cu roua; aceasta înseamnă faptul că Cristos, ca hrana noastră cerească, vine împreună cu harul împrospătător și udător al Domnului adus de compasiunile Sale proaspete (Exod 16:13-14; Num. 11:9; Psa. 133:3; Plângeri 3:22-23; Evrei 4:16; Psa. 110:3).

Harul este Dumnezeu care ajunge la noi pentru a ne împrospăta și a ne uda.

Trebuie să ne trezim puțin mai devreme dimineața și să-L contactăm pe Domnul pentru a mânca hrana cerească; ceea ce se întâmplă atunci când facem acest lucru este că harul lui Dumnezeu ajunge la noi, căci mana vine împreună cu roua, așa că noi savurăm prezența dulce a Domnului și hrănirea cu El în fiecare dimineață.

Mana vine dimineața, indicând faptul că ne oferă un nou început prin contactul nostru viu cu Domnul.

Mana este mică – Cristos S-a născut într-o iesle și a fost crescut în casa unui tâmplar într-un oraș mic și desconsiderat; acest lucru indică faptul că Domnul – care a venit să fie hrana cerească pentru poporul Său – nu a făcut o paradă a măreției Sale, ci a preferat să fie mic în ochii omului (Exod 16:14b; Luca 2:12; Ioan 6:35; cf. Jud. 9:9, 11, 13; Mat. 13:31-32).

Când Îl mâncăm pe Cristos ca fiind Cel mic, Cel suficient de mic pentru a fi mâncat, vom fi păstrați pentru a fi mici; noi nu vom dori să facem lucruri mari sau mărețe pentru Domnul, ci vom fi în regulă să rămânem mici așa cum a fost El, smerit și hrănitor.

Doamne Isuse, vrem să vedem și să experimentăm caracteristicile lui Cristos ca hrana noastră unică, mana noastră zilnică, pentru transformarea noastră metabolică. Atrage-ne în fiecare dimineață să ne trezim mai devreme și să strângem mana, savurând o resursă proaspătă din Cristos ca hrana noastră cerească zilnică. Amin, Doamne, zi de zi și în fiecare dimineață vrem să Te contactăm și să Te mâncăm ca hrana noastră cerească. Fie ca să savurăm harul proaspăt și udător al Domnului adus de compasiunile Sale proaspete în fiecare dimineață. Fie ca să avem un nou început în fiecare dimineață, pe măsură ce ne exersăm ca să-L mâncăm pe Cristos ca hrană cerească și fie ca să fim păstrați umili și mici la fel ca Tine, pe măsură ce Te mâncăm ca pe Cel suficient de mic pentru a fi mâncat!

Să avem un nou început în fiecare dimineață, prin contactul cu Domnul în Cuvântul Său pentru a-L mânca

Dumnezeu nu a dat poporului Său mană o dată pe lună sau o dată pe an, ci o dată pe zi, în fiecare zi, dimineața devreme; copiii lui Israel au strâns-o în fiecare dimineață (Exod 16:21).

Aceasta înseamnă că Domnul ne dă un nou început în fiecare zi; în fiecare zi putem avea un nou început, o nouă întoarcere, o nouă porțiune din Cristosul pe care să-L savurăm.

Dacă Dumnezeu ar trimite mana anual, nu am putea supraviețui și dacă ar trimite-o lunar, nu am putea fi întăriți sau susținuți.

Slavă Domnului, în fiecare dimineață putem avea un nou început, o nouă întoarcere către El; putem să ne întoarcem către El și să avem un mic dejun spiritual, hrănindu-ne cu Domnul într-un mod proaspăt.

Putem aștepta cu nerăbdare a doua zi dimineață, deoarece știm că avem un nou început, știm că vom avea o nouă sărbătoare cu Domnul dimineața.

Fiecare nou început ne aduce mană proaspătă; dacă așteptăm să primim mana de la Domnul, trebuie să ne deschidem Domnului și să ne întoarcem din nou către El, dorind să avem un nou început cu El.

Pentru a avea un început nou cu Domnul în fiecare dimineață, trebuie să dăm drumul trecutului, să nu trăim în trecut și să venim la Domnul așa cum suntem în fiecare dimineață în rugăciune ca să avem un nou început și ca să-L experimentăm ca rouă și mană.

Dacă vrem să retrăim trecutul, dacă vrem să avem același fel de experiență pe care am avut-o cu mulți ani în urmă, s-ar putea să nu savurăm mana zilnic; dar ori de câte ori suntem dispuși să avem un nou început și chiar să-L luăm pe Cristos ca nou început al nostru în fiecare dimineață, Îl vom mânca pe Domnul ca mana noastră cerească nouă și proaspătă.

Cât Îi mulțumim Domnului că în fiecare dimineață putem avea un nou început, mâncându-L pe Domnul ca mana noastră cerească nouă și proaspătă; în fiecare dimineață putem avea un nou început. Aceasta este suveranitatea Domnului și economia Sa.

Pentru a continua cu Domnul, trebuie să avem astfel de începuturi în fiecare dimineață; aceasta înseamnă că nu trebuie doar să citim cuvintele Bibliei, ci să venim la Domnul, să-L contactăm ca Persoană vie.

Nu ar trebui să fim ocupați cu doctrine sau metode, ci să-L căutăm cu disperare pe Domnul Însuși; când Îl urmăm pe Domnul în acest fel, vom avea un nou început cu El în fiecare dimineață.

Nu ar trebui să avem o “cale”, un “obicei” sau o “tradiție” a ceea ce facem dimineața cu Domnul; este bine să citim Biblia și să ne rugăm, dar nu ar trebui să avem o tradiție, ci în fiecare zi să fim noi și proaspeți cu Domnul.

Este posibil să citim Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare dimineață, dar să nu strângem niciun pic de mană, pentru că nu avem un contact viu cu Domnul.

Biblia în sine nu ne dă viață; cuvintele tipărite ale Bibliei nu ne dau viață decât dacă venim la Domnul în timp ce o citim.

Este posibil să cercetăm Scripturile pentru a-L găsi pe Domnul, dar dacă nu venim la El pentru a-L contacta pe Cel viu în duh, nu primim viață (Ioan 5:39-40). Ca să primim și să avem viață în timp ce petrecem timp cu Domnul, trebuie să ne întoarcem către duhul nostru.

Este atât de ușor să ne exersăm mintea dimineața; este ușor să ne exersăm mintea în timp ce citim Cuvântul lui Dumnezeu, dar cum ar fi să ne exersăm duhul? Ca să avem un nou început și ca să primim o nouă provizie de mană, trebuie să ne întoarcem către duhul nostru.

Fie ca să ne facem un obicei zilnic de a-L contacta pe Domnul în Cuvântul Său înainte de a deveni ocupați cu treburile zilei. Fie ca mai întâi să-L contactăm pe Domnul în fiecare dimineață, venind la El ca să ne hrănim cu El ca mană cerească prin exersarea duhului nostru cu Cuvântul lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem un nou început cu Tine în fiecare dimineață; nu vrem să rămânem la fel ca ieri – venim la Tine pentru a avea un nou început, contactându-Te zilnic în Cuvântul Tău. Amin, Doamne, suntem gata pentru o nouă schimbare; nu vrem să trăim la fel ca în trecut – vrem să Te contactăm în duh, ca să fim alimentați în interior cu viața divină! Doamne, Te căutăm cu disperare; respingem orice obicei sau tradiție și pur și simplu venim la Tine ca să Te savurăm, să primim viață și să ne hrănim cu Tine!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Having a New Beginning every Morning by Contacting the Lord in His word to Eat Him (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 3 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Faptul de a-L mânca pe Cristos ca unică hrană înlocuiește carnea și ne reconstituie cu Cristos

05/02/2020 by Credincios in Cristos 2 Comments

Prin faptul că a dat poporului Său să mănânce doar mană în pustiu, Dumnezeu le-a tratat carnea și, în același timp, i-a reconstituit cu hrana cerească; prin faptul că-L mâncăm pe Cristos ca hrană cerească unică, carnea noastră este tratată și înlocuită, iar noi suntem reconstituiți cu Cristos pentru a deveni locuința lui Dumnezeu.

Dumnezeu l-a eliberat pe poporul Său Israel din Egipt cu un braț puternic și multe miracole, iar ei au călătorit prin pustiu sub conducerea și cu alimentarea Sa.

Totuși, toate aceste miracole pe care Dumnezeu le-a făcut pentru copiii Săi nu le-a schimbat carnea; nici măcar faptul că au format o tabără și au fost formați într-o armată nu le-a schimbat și nu le-a îmbunătățit carnea.

Mai degrabă, ei au poftit după hrana și lucrurile pe care le savurau în Egipt și au murmurat împotriva lui Dumnezeu și a lui Moise de cel puțin trei ori cu privire la hrană.

Într-un mod miraculos, Dumnezeu a dat mana poporului Său în fiecare zi timp de patruzeci de ani și toți au mâncat și au fost hrăniți; cu toate acestea, sufletul lor s-a săturat de mană și chiar s-au scârbit de ea.

Acest lucru ne arată, în primul rând, că în viața noastră creștină, Dumnezeu face multe lucruri pentru noi, chiar și lucruri miraculoase, dar aceste lucruri supranaturale nu ne schimbă și nu ne îmbunătățesc carnea.

În al doilea rând, acest lucru ne arată că, în calitate de credincioși în Cristos, noi suntem în biserică, dar constituția noastră interioară continuă să fie lumească, și este posibil să dorim în continuare lucruri lumești, muzică, amuzament, TV etc., deoarece constituția noastră încă nu este schimbată.

Deci Dumnezeu ni-L dă pe Cristos – El este unica hrană cerească pe care Dumnezeu ne-o dă ca să-L mâncăm, să-L savurăm, să-L digerăm și să-L asimilăm în ființa noastră; această Persoană ne reconstituie pentru a deveni însăși fibra ființei noastre, iar rezultatul este că devenim parte a locuinței lui Dumnezeu.

Cristos este mana noastră cerească și în fiecare dimineață trebuie să petrecem timp cu El pentru a-L mânca și a fi hrăniți cu El.

În viața de biserică din recâștigarea Domnului, nu avem altă hrană decât pe Cristos; nu “adăugăm” lucruri sau “condimente” la mâncarea noastră și nu căutăm lucruri mai interesante și mai gustoase – pur și simplu îl dorim pe Cristos.

Ceea ce facem în fiecare zi este să luăm Cuvântul lui Dumnezeu și să ne rugăm cu el, chemăm numele Domnului și-L savurăm pe Domnul; Cristos este hrana noastră unică, iar acest Cristos intră puțin câte puțin în noi zi de zi pentru a ne reconstitui ființa interioară cu Sine Însuși, până când vom deveni parte a locuinței lui Dumnezeu.

Faptul de a-L mânca pe Cristos ca hrana noastră cerească tratează carnea și ne reconstituie cu Cristos

Calea lui Dumnezeu de a trata carnea poporului Său este de a o da la o parte și de a nu o hrăni; acesta este motivul pentru care El schimbă alimentația poporului Său și le trimite hrana pe care carnea lor o detestă (Num. 11:4-9; 21:5).

Mulțimea amestecată și poporul lui Israel s-a scârbit și s-a plictisit de gustul ceresc al manei și au poftit după gustul lumesc al mâncării egiptene.

Chiar dacă erau destul de avansați în experimentarea lor cu Dumnezeu, carnea lor nu s-a schimbat; încă mai aveau pofte și dorințe și tânjeau după mâncarea egipteană.

Nu ar trebui să ne așteptăm ca, pe măsură ce mergem mai departe cu Domnul, carnea noastră se va schimba sau se va îmbunătăți; mai degrabă, pe măsură ce continuăm cu Domnul, El este credincios să ne trateze carnea expunând-o, așa ca noi să o dăm la o parte și să nu o hrănim.

Știm că carnea trebuie să fie tratată de cruce, căci crucea ne va distruge carnea; dar chiar și acest lucru poate fi oarecum superficial, deoarece chiar și când există o sută de bucăți de carne, carnea rămâne carne.

Pe de o parte, trebuie să avem tratarea crucii, iar pe de altă parte, trebuie să cooperăm cu Domnul zilnic pentru a ne “înlocui” carnea și a o da la o parte prin această alimentație unică, Cristos.

Trebuie să permitem ca noua alimentație a lui Cristos să fie introdusă în noi și să ne reconstituie cu Cristos. Pe de o parte, trebuie să acceptăm distrugerea și tratarea cărnii pe cruce, iar pe de altă parte, trebuie să dăm la o parte carnea și să nu o mai hrănim.

În înțelepciunea Sa, Dumnezeu ne dă aceeași hrană, o hrană ușoară, o hrană cerească, care nu este altceva decât Cristos; El știe că carnea noastră detestă acest lucru, și știe că carnea noastră trebuie să fie expusă și înlocuită prin hrănirea noastră cu Cristos.

Pe măsură ce continuăm călătoria creștină în recâștigarea Domnului, mâncăm același lucru; Îl mâncăm doar pe Cristos, noi doar savurăm economia lui Dumnezeu și cunoaștem doar învățătura apostolilor.

Acest lucru ne expune carnea și ne face să cunoaștem nevoia noastră de a fi reconstituiți, deoarece chiar și atunci când dobândim multă cunoștință și experiență, carnea este încă prezentă, și trebuie să fie tratată prin faptul că e dată la o parte.

Alimentația egipteană indică toate lucrurile cu care dorim să ne hrănim pentru a găsi satisfacție; America este țara de frunte în ceea ce privește alimentația egipteană și distracțiile lumești.

Orice lucru pe care îl dorim și după care flămânzim și însetăm este alimentația conform căreia ființa noastră a fost constituită.

Trebuie să fim atenți, căci trăim într-o lume avansată, cu tehnologie de top și totul este pentru comoditatea noastră; avem internet, putem comanda orice ne dorim online, putem urmări, putem asculta și putem citi diverse lucruri și putem găsi cu ușurință stimulare și satisfacție pentru suflet.

Pentru a deveni locuința lui Dumnezeu și parte a armatei, trebuie să-I permitem lui Dumnezeu să ne reconstituie cu alimentația din Cristos, atât de ușoară și simplă, obișnuită și comună.

În următorii ani, cel mai mare test este dacă putem îndura să-L mâncăm pe Cristos, sau vom începe să poftim pentru o anumită senzație, ceva fascinant și măreț… fie ca să învățăm să fim mulțumiți cu ceea ce ne hrănește Dumnezeu, și anume Cristos!

Când Îl savurăm pe Cristos și Îl mâncăm pe Cristos zilnic ca hrana noastră cerească unică, această mană cerească ne hrănește și ne vindecă și, în același timp, ea elimină lucrurile negative din noi. Hrănirea din Cristos ne reconstituie și elimină orice element negativ.

Cât de minunat a fost faptul că Dumnezeu nu a dat poporului Său nimic altceva decât mană – acest lucru indică faptul că El nu ne oferă nimic altceva decât pe Cristos și El dorește ca foamea și dorința noastră să fie numai pentru Cristos, pentru ca carnea noastră să fie tratată și să fim reconstituiți cu Cristos.

Îți mulțumim, Doamne, pentru că ni L-ai dat pe Cristos ca să-L mâncăm ca alimentația noastră unică, hrana noastră cerească! Aleluia, Cristos este hrana noastră pentru micul dejun, prânz, cină și gustare, și El ne reconstituie cu Sine Însuși zi de zi! O, Doamne, fie ca să-L mâncăm pe Cristos în fiecare zi, pentru ca lucrurile negative din noi să fie înlocuite, Cristos să fie adăugat ființei noastre și noi să fim vindecați și hrăniți. Amin, Doamne Isuse, venim iarăși la Tine pentru a Te mânca și pentru a Te avea ca alimentație unică, pentru a fi reconstituiți cu Cristos pentru locuința lui Dumnezeu!

Să avem o schimbare de apetit ca să-L dorim numai pe Cristos și să fim reconstituiți cu El pentru locuința lui Dumnezeu

Pe lângă schimbarea alimentației la o alimentație din Cristos, avem nevoie și de o schimbare a apetitului; Domnul Isus a spus în Ioan 6:27 că nu trebuie să lucrăm pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne întru viața eternă.

Prin mâncare aici înseamnă orice lucru pe care îl luăm în noi pentru satisfacția noastră; singura alimentație care nu piere, este Cristos, iar această alimentație rămâne întru viața eternă.

Tot ceea ce ne satisface, ne întărește și ne susține este mâncarea noastră; hrana unică pe care o luăm pentru susținerea, tăria și satisfacția noastră trebuie să fie Cristos și numai Cristos.

În calitate de aceia care am fost regenerați de Domnul, trebuie să avem o schimbare în alimentația noastră și o schimbare a apetitului; intenția lui Dumnezeu este de a tăia alimentația lumească și de a ne limita la o alimentație cu mâncare cerească, care este Cristos.

Omenește vorbind, cu toții avem nevoie de o alimentație sănătoasă, dar este posibil să nu avem poftă de mâncare; știm că trebuie să mâncăm mai multe legume și fructe, dar apetitul nostru poate fi pentru lucruri care nu sunt atât de sănătoase.

Odată ce ne dăm seama, însă, de importanța critică a unei alimentații sănătoase – ceea ce ne poate salva viața și ne poate lungi zilele pe pământ – vom învăța să dezvoltăm un apetit pentru o astfel de alimentație.

Spiritual vorbind, este posibil să nu fim obișnuiți să-L mâncăm pe Cristos în fiecare zi și este posibil să dorim să luăm și alte lucruri în afară de Cristos; dar, odată ce ne dăm seama de importanța vitală a lui Cristos ca alimentație unică, vom dobândi un apetit pentru El și vom avea o schimbare a apetitului.

Trebuie să dobândim un alt apetit, un apetit pentru Cristos, hrana cerească unică care ne reconstituie pentru locuința lui Dumnezeu.

Așadar, trebuie să-I cerem Domnului să ne schimbe apetitul și chiar să ne deschidem către El în ceea ce privește faptul că nu dorim să-L mâncăm doar pe Cristos; trebuie să-L rugăm să ne dea pofta, foamea și dorința de a-L mânca pe Cristos.

Trebuie să avem o schimbare a apetitului și să fim cei care Îl mănâncă pe Cristos până când vom putea spune: Domnul este Singurul care mă satisface și, în afară de El, nu am nicio satisfacție; zilnic sunt întărit și susținut de Cristos, căci El este singura alimentație pe care mă bazez.

Amin, hrana unică pe care o luăm pentru susținerea, tăria și satisfacția noastră trebuie să fie Cristos, iar slujba unică din Noul Testament Îl transmite pe Cristos ca hrană unică pentru poporul lui Dumnezeu (Num. 11:5-6; cf. Fapte 1:17, 25; 2 Cor. 4:1; 1 Tim. 1:12; 2 Cor. 3:6).

Pe de o parte, trebuie să ne întrebăm ce fel de apetit avem, iar pe de altă parte, trebuie ca zilnic să învățăm să-L mâncăm pe Cristos și să-L savurăm pe El ca fiind totul al nostru; trebuie să-L luăm pe Cristos ca amuzamentul, muzica, sportul, știrile și chiar televiziunea noastră.

Cu toții ar trebui să putem mărturisi că Domnul ne-a schimbat atât alimentația noastră, cât și pofta noastră de la atâtea lucruri la unul singur – Cristos ca mana cerească.

Nu ar trebui să lucrăm pentru mâncarea pieritoare, ci mai degrabă, să plătim prețul timpului nostru, al energiei și al întregii ființe pentru a-l mânca pe Cristos, pentru a-L lua în noi pe Cel care este etern și hrănitor și pentru a fi reconstituiți cu Cristos pentru locuința lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, dă-ne un apetit pentru Cristos; dă-ne foamea de a-L mânca pe Cristos. Fie ca să ne dăm seama de importanța hrănirii numai cu Cristos și fie ca să fim zidiți și să dobândim apetitul numai pentru Cristos. Dragă Doamne Isuse, dă-ne foamea, pofta și dorința de a-L mânca pe Cristos, pentru a fi reconstituiți cu Cristos pentru locuința lui Dumnezeu. Fie ca susținerea, tăria și satisfacția noastră unică să fie Cristos, și fie ca Cristos să fie Singurul și unicul lucru care ne satisface. Doamne Isuse, Te iubim, avem nevoie de Tine și venim la Tine ca să Te mâncăm zi de zi!