Biblia - Cuvântul lui Dumnezeu

Iertarea eternă, iertarea instrumentală și iertarea restauratoare

05/07/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Trebuie să vedem și să înțelegem faptul că în împărăția lui Dumnezeu și în Biblie există mai mult decât un fel de iertare – există cel puțin cinci, primele trei fiind iertarea eternă, iertarea instrumentală și iertarea restauratoare.

În Biblie, cuvântul iertare este menționat de multe ori, dar acest cuvânt nu se referă la același fel de iertare.

De exemplu, în Efeseni 4:32 am fost iertați de către Dumnezeu în Cristos. În Ioan 20:23 discipolii au primit autoritatea de a ierta: “Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate.” În 1 Ioan 1:9 ni se spune că dacă ne mărturisim păcatele, Dumnezeu ne va ierta.

În Matei 6:14-15 se spune că dacă îi iertăm pe alții, Dumnezeu ne va ierta, dar dacă nu iertăm, nu vom fi iertați. În Iacov 5:15 ni se spune că cel care a păcătuit trebuie să vină la prezbiteri ca ei să vină și să se roage pentru el și acesta va fi iertat.

Se folosește același cuvânt “iartă” sau “iertare”, dar acest cuvânt se referă la mai mult decât un fel de iertare.

Dacă nu vedem acest lucru, putem face o eroare gravă în relația noastră cu ceilalți din împărăție, pentru că putem crede că se aplică un anumit fel de iertare, când de fapt se aplică un alt fel și chiar putem vătăma guvernarea lui Dumnezeu.

În special frații responsabili și prezbiterii dintr-o localitate trebuie să își dea seama că fac parte din administrația lui Dumnezeu, parte a guvernării Sale pe pământ, și există cinci feluri de iertare.

De exemplu, dacă noi, în calitate de cetățeni, săvârșim o infracțiune, nu este bine și vom fi sub sentința legii, dar nu este un lucru atât de neobișnuit; dar dacă un judecător sau un polițist comite o infracțiune, întregul sistem de justiție se va prăbuși, iar sistemul guvernamental și de justiție va fi afectat.

Trebuie să știm că există un asemenea lucru ca iertarea eternă (e legat de viață, Dumnezeu care ne iartă toate păcatele noastre pentru eternitate în momentul regenerării noastre), iertarea instrumentală (e legată de biserică, Dumnezeu a dat autoritate bisericii să proclame iertarea păcatelor), iertarea restauratoare (se referă la părtășie, părtășia noastră cu Dumnezeu este restaurată atunci când ne mărturisim păcatele și El ne iartă), iertarea guvernamentală (e legată de disciplină) și iertarea împărăției (e legată de administrație).

În acest articol vrem să vedem mai multe detalii despre primele trei feluri de iertare.

Iertarea eternă: Dumnezeu ne iartă toate păcatele îndată ce am crezut în Domnul Isus!

Primul fel de iertare menționat în Biblie – și cel mai familiar tuturor credincioșilor în Cristos – este iertarea eternă, care este legată de viață. Aceasta este iertarea care vine odată cu mântuirea noastră, despre care vorbește Domnul Isus în Luca 24:47 și Pavel în Rom. 4:7.

Când ne pocăim și credem în Domnul, Dumnezeu ne iartă păcatele – și le iartă pentru eternitate! Dumnezeu aruncă păcatele noastre în adâncurile mării și al abisului și nu le mai vede și nu Își mai aduce aminte de păcatele noastre. Aleluia!

Aceasta este iertarea pe care am obținut-o în momentul în care am fost mântuiți; când am crezut în Domnul Isus, am fost iertați de toate păcatele noastre și Domnul a îndepărtat toate păcatele noastre. După pocăință, nu mai avem nici o urmă de păcat înaintea lui Dumnezeu. Aleluia!

În ciuda falimentelor și a deficitelor noastre din trecut, știm că am fost iertați de Dumnezeu, căci El ne-a dat viața Sa eternă.

Atunci când ne pocăim de păcatele noastre, Dumnezeu Își împarte viața Sa divină în noi și devenim fii ai lui Dumnezeu. Nimic nu poate schimba acest lucru; chiar dacă suntem un fiu neascultător sau un fiu bun al lui Dumnezeu, suntem fii ai lui Dumnezeu și Dumnezeu ne-a iertat toate păcatele!

Și odată ce suntem iertați de Dumnezeu, suntem iertați pentru totdeauna; primim viața eternă pentru totdeauna și suntem îndreptățiți pentru totdeauna (vezi Luca 24:47; Rom. 4:7-8; Psalmul 103:12).

Când Dumnezeu se uită la un păcătos regenerat, El nu vede nici o urmă de păcat în el, deoarece toate păcatele sale au fost iertate înaintea lui Dumnezeu și au fost îndepărtate. Aleluia!

Un credincios regenerat nu are păcat, deoarece în momentul în care noi credem în Domnul Isus, ne-au fost iertate toate păcatele și Domnul le-a îndepărtat – nu avem nici o urmă de păcat înaintea lui Dumnezeu (Fapte 10:43; Evr. 8:12). Slavă Domnului!

Îți mulțumim, Doamne Isuse, pentru că ne-ai iertat de toate păcatele noastre în momentul în care am crezut în Tine. Aleluia pentru iertarea veșnică a lui Dumnezeu care ne-a fost acordată într-un mod liber! Am fost răscumpărați, regenerați, iertați de către Dumnezeu și îndreptățiți înaintea Sa! Slavă Domnului, în momentul în care noi credem în Domnul Isus, Dumnezeu iartă și îndepărtează toate păcatele noastre și nu mai avem nici o urmă de păcat înaintea lui Dumnezeu! Te lăudăm și Îți mulțumim, dragă Domne Isuse, pentru iertarea veșnică a lui Dumnezeu!

Iertarea instrumentală: Proclamarea de către Dumnezeu a iertării prin biserică

Al doilea fel de iertare este iertarea instrumentală, care se referă la biserică.

După ce a insuflat Duh Sfânt în discipolii Săi după învierea Sa, Domnul le-a spus că El le-a dat autoritatea de a ierta și de a reține păcatele oamenilor. Aceasta nu înseamnă că biserica poate ierta prin sine păcatele altora, ci mai degrabă că Dumnezeu proclamă iertarea prin biserică.

Prin trimiterea Duhului Sfânt în biserica Sa, Domnul a însărcinat biserica să fie reprezentanta Sa pe pământ; acum iertarea este acordată prin biserică (Ioan 20:22-23).

Aceasta nu înseamnă că de fapt biserica iartă pe oameni, ci că biserica proclamă iertarea pe care Dumnezeu a acordat-o.

Iertarea instrumentală, prin urmare, este proclamarea de către Dumnezeu a iertării prin om; dacă o persoană este mântuită de curând, dar nu cunoaște înțelesul iertării, este bine ca un reprezentant al bisericii să se ridice și să-i spună: Tu L-ai acceptat pe Domnul astăzi, așa că Îi poți mulțumi pentru că te-a iertat de păcatele tale!

Cel care dă iertarea este Dumnezeu, dar instrumentul care o proclamă pe pământ omului este biserica.

De multe ori când cineva crede în Domnul, el nu realizează ceea ce s-a întâmplat; el poate fi foarte fericit pentru că a primit viața lui Dumnezeu și se simte liber de păcat, dar noi în calitate de credincioși trebuie să îi declarăm faptele.

Trebuie să spunem fiecărui credincios regenerat că, atunci când el a fost regenerat, Dumnezeu i-a iertat păcatele! Când Pavel a fost botezat, Anania a declarat că Dumnezeu l-a iertat de păcatele sale.

Biserica reprezintă astăzi pe Dumnezeu ca să fie una cu Dumnezeu și să declare iertarea lui Dumnezeu omului. Biserica a primit Duhul Sfânt și este sub autoritatea Duhului, astfel încât biserica are autoritatea de a declara omului iertarea lui Dumnezeu.

Aceasta nu este o iertare directă, ci una indirectă, pentru că Dumnezeu iartă pe om prin biserică în calitate de canal al Său. Iertarea eternă este iertarea directă a oamenilor de către Dumnezeu, iar iertarea instrumentală este proclamarea de către Dumnezeu a iertării prin om.

Aleluia, biserica este sub autoritatea Duhului Sfânt și are autoritatea de a proclama omului iertarea lui Dumnezeu! Amin, Doamne Isuse, stăm pe cuvântul Tău și în biserică și vrem să proclamăm iertarea păcatelor tuturor celor care se pocăiesc și cred în numele Tău! Îți mulțumim, Doamne, că putem fi una cu Tine în acordarea de iertare oamenilor, pentru că biserica este una cu Capul și Capul iartă, în timp ce biserica proclamă iertarea păcatelor! Slavă Domnului!

Iertarea restauratoare: Să ne mărturisim păcatele pentru a fi iertați de către Dumnezeu și să ne fie restaurată părtășia

Chiar dacă în calitate de credincioși în Cristos am fost iertați de toate păcatele noastre și ne dăm seama că acesta este un fapt, noi încă mai păcătuim, încă greșim și încă avem falimente.

Pe măsură ce ne străduim să trăim viața împărăției în viața de biserică, noi falimentăm, păcătuim, facem greșeli și erori și suntem scoși din savurarea lui Cristos. Când păcătuim, părtășia noastră cu Domnul este întreruptă și bucuria noastră dispare.

Avem nevoie de iertarea restauratoare prin mărturisirea păcatelor și pocăința înaintea Domnului pentru a primi iertarea Sa și pentru a restabili părtășia cu El. Când păcătuim în viața noastră de zi cu zi, conștiința noastră ne condamnă și părtășia noastră cu Dumnezeu este întreruptă (Fapte 24:16; 1 Tim. 1:5; 3:9; 2 Tim. 1:3).

Noi rămânem totuși fii ai Tatălui nostru ceresc, pentru că relația de Tată-fiu cu Dumnezeu în viață nu poate fi niciodată schimbată, dar păcatul ne poate vătăma părtășia cu Dumnezeu.

Ceea ce trebuie să facem este să ne mărturisim păcatele și ofensele înaintea lui Dumnezeu, înainte de a ne putea asigura iertarea în părtășie (1 Ioan 1:7, 9; 2:1-2). Slavă Domnului, avem un avocat la Tatăl, iar când ne mărturisim păcatele noastre înaintea Domnului, El ne iartă păcatele și ne curăță de orice nedreptate.

Acest lucru îl experimentăm aproape în fiecare zi, pentru că zilnic facem greșeli, ofense și păcate, iar acestea ne întrerup părtășia noastră cu Domnul.

În lucrurile pe care le spunem sau le facem, păcătuim și trebuie să venim la Domnul pentru a ne mărturisi păcatele. Odată ce ne mărturisim păcatele, Domnul este credincios și drept să ne ierte păcatele și să ne curețe de toată nedreptatea noastră.

Dacă i-am ofensat pe frații noștri, trebuie să ne mărturisim și lor (vezi Mat. 5:23-24). Dacă am jignit pe unii dintre frați, trebuie să ne mărturisim păcatele și ofensele nu numai lui Dumnezeu, ci și celor pe care i-am ofensat, căutând să fim iertați.

Trebuie să ne menținem în părtășie constantă cu Dumnezeu; atunci când venim la Dumnezeu, trebuie să recunoaștem sincer faptele noastre păcătoase înaintea Sa și trebuie să cerem iertarea Sa.

Dacă ne mărturisim păcatele și ne pocăim înaintea Domnului, cerând iertarea Lui, părtășia noastră cu Dumnezeu va fi restaurată și inima noastră va fi plină de bucuria mântuirii (Ps. 51:12; Prov. 15:13a; 17:22a; 15:15b).

Ca noi să trăim viața creștină trebuie să cunoaștem secretul menținerii noastre în părtășie constantă cu Dumnezeu; dacă falimentăm, trebuie să Îi cerem lui Dumnezeu iertarea Sa și trebuie să recâștigăm părtășia dulce pe care o aveam cu Dumnezeu (1 Ioan 1:9).

Viața noastră creștină este o viață în Domnul, împreună cu Domnul și înaintea Domnului; prețuim părtășia noastră cu El și vrem să tratăm tot ceea ce intervine între noi și El, ca să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu.

Când ne mărturisim păcatele sub lumina lui Dumnezeu, suntem restaurați în părtășia noastră cu El.

Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru că ne-ai oferit o cale de a fi restaurați în părtășia noastră cu Dumnezeu chiar și după ce am păcătuit și am făcut greșeli. Îți mulțumim că putem veni la Tine să ne mărturisim păcatele, să ne pocăim și să primim iertarea. Doamne, fie ca să cunoaștem și să practicăm secretul vieții creștine prin menținerea noastră în părtășie constantă cu Dumnezeu. Fie ca să ne întoarcem mereu spre Tine, să ne mărturisim păcatele, să cerem iertarea lui Dumnezeu și să recâștigăm părtășia dulce pe care o aveam cu Dumnezeu! Doamne Isuse, Te iubim!

Acest articol este o traducere în limba română pentru, Eternal Forgiveness, Instrumental Forgiveness, and Restorative Forgiveness (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea Împărâției lui Dumnezeu în Viața Creștină și viața de Biserică – săptămâna 4 ziua 5.

Adâncul cheamă adânc: să prindem rădăcini în Cristos și să avem experiențe profunde cu El

04/07/2019 by Credincios in Cristos 4 Comments

Viața împărăției – viața și trăirea împărăției lui Dumnezeu – este o viață care poate prinde rădăcini în adâncime și aduce rod la suprafață; adâncul cheamă adânc, deci Cristos trebuie să prindă rădăcină în inima noastră, iar noi trebuie să prindem rădăcini adânc în Cristosul atotinclusiv.

Atunci când Domnul Isus a venit în inima noastră, El S-a semănat pe Sine Însuși ca sămânța vieții [întru noi]; inima noastră este solul în care S-a semănat, așa că inima noastră trebuie să fie solul potrivit în care Domnul să crească.

Pe de altă parte, noi, ca plante vii în Cristos, am fost plantați întru El și trebuie să fim înrădăcinați adânc în solul Cristosului atotinclusiv în calitate de țară bună. Inima noastră trebuie să fie tratată pentru a fi lipsită de stânci / pietre (păcate ascunse, pofte și dorințe ascunse) și spini (îngrijorările acestei vieți) așa încât Domnul ca sămânță a vieții să crească în inima noastră și să aducă rod.

Fie ca să cooperăm cu Domnul pentru a trata orice lucru care împiedică creșterea seminței vieții, astfel încât Domnul să prindă rădăcină adânc în inima noastră, iar noi să ne trimitem rădăcina în adâncime și să aducem rod la suprafață.

Trebuie să dezvoltăm un sistem puternic de rădăcini sub pământ; trebuie să existe multe momente ascunse cu Domnul și mai multe tranzacții cu El decât ceea ce pot vedea ceilalți la exterior.

Trebuie să avem o viață ascunsă cu Domnul, trimițându-ne rădăcini adânc în Cristosul atotinclusiv și îngăduindu-I să-și facă domiciliul în inima noastră.

O persoană care a avut experiențe profunde cu Cristos a fost apostolul Pavel; el a fost un model pentru noi toți, și el a mărturisit în 2 Corinteni 12 cum a avut experiențe minunate și înalte cu Dumnezeu, dar el nu a vorbit niciodată despre aceste experiențe cu nimeni.

Da, el a recunoscut că a avut astfel de experiențe, dar nu ne-a spus niciodată în ce constau aceste experiențe și ce i-a spus Domnul în acest timp.

Trebuie să avem experiențe profunde cu Cristos și trebuie să [le] păstrăm în ascuns; nu putem “să ne expunem rădăcinile” cu Domnul înaintea oamenilor, ci mai degrabă trebuie să avem o viață spirituală bogată, adâncă și ascunsă cu Dumnezeu, fără să spunem altora despre aceasta.

Domnul ne poate spune să împărtășim câteva dintre aceste experiențe cu câțiva sfinți din cauza nevoii lor; totuși, dacă ne lăudăm cu experiențele noastre în Cristos, pierdem profunzimea acestor bogății.

Doar atunci când avem experiențe profunde cu Cristos și nu ne lăudăm cu ele, putem trăi în realitatea “adâncul cheamă adânc”, pentru că putem împărtăși lucrurile despre Cristos din adâncul ființei noastre pentru a atinge pe alții în adâncul ființei lor.

Să prindem rădăcini adânci în Cristos în viața noastră ascunsă cu El pentru a crește cu creșterea lui Dumnezeu

Psalmul 42:7 spune: “adâncul cheamă adânc”; singurul mod în care ceilalți pot răspunde din adâncul lor la ceea ce izvorăște din adâncul nostru este dacă ne tratăm inima noastră astfel încât aceasta să fie solul adecvat pentru ca Domnul să fie înrădăcinat acolo, și dacă prindem rădăcini adânc în Cristos.

Orice nu este din adâncuri nu va atinge niciodată adâncimile celorlalți; trebuie să-L experimentăm pe Cristos în calitate de lucruri adânci ale lui Dumnezeu din adâncul ființei noastre.

Viața împărăției este o viață în adâncimi, o viață care prinde rădăcini în adâncime și aduce rod la suprafață (vezi Isaia 10:1-4; Fapte 1:13). Pentru ca noi să creștem în sus, trebuie să prindem rădăcini în adâncime.

Pe de o parte, trebuie să Îi permitem lui Cristos ca sămânța vieții să prindă rădăcini adânc în solul inimii noastre ca pământ bun (Matei 13:23), căci El a fost semănat în noi ca sămânța împărăției.

Pe de altă parte, noi, ca plante vii în Cristos, trebuie să prindem adânc rădăcini în solul Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune (Coloseni 2:6-7).

Ce înseamnă ca inima noastră să fie pământ bun pentru ca sămânța să crească în noi? Pământul bun simbolizează inima bună care nu este îngreunată de traficul lumesc, adică nu are păcate ascunse și este fără îngrijorările acestui veac și înșelăciunea bogățiilor.

Pentru ca inima noastră să fie pământul bun, trebuie să-I permitem Domnului zilnic să trateze aceste lucruri din inima noastră ca să putem crește cu creșterea lui Dumnezeu (Coloseni 2:19).

Pentru că am fost plantați în Cristos ca realitatea țării bune, trebuie să ne facem timp să Îl absorbim; mai ales în timpul nostru cu El dimineața, trebuie să prindem rădăcini adânci în El, să ne facem timp să privim spre El și să ne facem timp să-L absorbim.

În Matei 13:4-8, 18-23 Domnul a vorbit și a interpretat parabola semănătorului; în timp ce semănătorul a semănat, unele semințe au căzut lângă drum, unele pe loc pietros, unele printre spini și altele pe pământ bun, arătându-ne cele patru moduri diferite în care omul primește cuvântul.

Printre aceste condiții diferite, unul este locul stâncos (pietros); există puțin pământ la suprafață, dar sub acesta este stâncă, astfel că atunci când sămânța cade în acest fel de pământ, înflorește repede, dar imediat ce iese soarele, se ofilește din cauza lipsei rădăcinii.

O rădăcină este creșterea care se produce sub pământ și frunzele sunt parte din creșterea care se produce la suprafața solului. Cu alte cuvinte, pentru ca noi să avem rădăcini adânci în Cristos, trebuie să avem o viață ascunsă; ca să avem frunze înseamnă să ne manifestăm viața interioară.

Problema cu mulți creștini este că, deși există multă viață aparentă, există foarte puțină viață secretă, pentru că lipsește viața ascunsă.

Dacă toate experiențele noastre spirituale se manifestă și vorbim despre ele altora, atunci creșterea noastră este de suprafață și nu există o creștere în adâncime; dacă așa stau lucrurile cu noi, suntem niște persoane care au doar frunze fără rădăcini și ne aflăm pe un teren fără adâncime.

Creștinul care își etalează toate virtuțile și experiențele sale în fața oamenilor și care nu are nimic în adâncul ființei sale, el nu are rădăcină; o astfel de persoană nu va putea să stea în picioare în ziua încercării și a ispitei.

Fie ca Dumnezeu să lucreze în noi pentru ca noi să prindem rădăcini în adâncime. Fie ca să cooperăm cu Domnul pentru a prinde rădăcini adânc în Cristos în viața ascunsă și în experiența noastră cu El, pentru ca să creștem cu creșterea lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să prindem rădăcini în Cristos în viața noastră ascunsă și în experimentarea Sa de către noi. Fie ca să fim cei care au multă creștere “sub pământ” prinzând rădăcini adânc în Cristos ca să Îl absorbim și să creștem cu creșterea lui Dumnezeu. Doamne, Îți dăm inima; tratează-ne inima, ca să fie un pământ bun pentru ca sămânța împărăției să crească în noi. Fie ca inima noastră să fie eliberată de traficul lumesc, de păcatele ascunse, de egoism, de interesul propriu și de autocompătimire. Amin, Doamne, fă din inima noastră un sol bun pentru ca Tu să crești în noi. Fie ca noi să prindem rădăcini în adâncime în Cristos și să creștem la suprafață cu creșterea lui Dumnezeu!

Avem nevoie de experimentări profunde ale lui Cristos prin prinderea de rădăcini secrete și ascunse în Cristos, chemări adânci în adâncime

Avem nevoie de experimentări profunde ale lui Cristos, precum cea a apostolului Pavel, așa cum a mărturisit el în 2 Cor. 12:1-4. El a spus că cunoștea un om în Cristos cu paisprezece ani în urmă, dacă era în trup sau în afara trupului – el nu știa, dar Dumnezeu știa – care a fost luat la al treilea cer și în Paradis.

În experiența sa, Pavel a făcut o vizită în Paradis și în al treilea cer și aici a auzit cuvinte inexplicabile, cu neputință omului să le vorbească.

Cu toate acestea, Pavel a păstrat această experiență în secret timp de paisprezece ani și nu a spus nimănui despre asta. Rădăcinile sale erau adânc sub pământ; chiar și atunci când a mărturisit despre experiența sa, el nu a spus ce erau lucrurile pe care Domnul i le-a spus.

Dacă vrem să avem lucrarea lui Pavel, trebuie să avem “rădăcina” lui; dacă dorim să avem conduita exterioară a lui Pavel, trebuie să avem viața sa interioară; dacă vrem să avem puterea manifestată a lui Pavel, trebuie să avem experimentarea sa secretă.

Aceasta nu înseamnă că nu ar trebui să depunem mărturie despre ceea ce experimentăm din Cristos, ci că trebuie să ne dăm seama că multe experiențe trebuie să fie ascunse; avem nevoie de experiențe profunde ale lui Cristos prin prinderea de rădăcini secrete și ascunse în Cristos, iar atunci când vorbim cu ceilalți, Îl vorbim pe Cristos Isus ca Domn (2 Cor. 4:5).

A fi fără rădăcină înseamnă a fi fără vreo comoară ascunsă, a fi fără viață ascunsă sau fără experiențe ascunse; este esențial ca unele din experiențele noastre în Cristos și cu Domnul să rămână acoperite, pentru că dacă descoperim totul, pierdem totul.

Tot ceea ce a descoperit împăratul Ezechia înaintea mesagerilor veniți din partea împăratului Babilonului, a și pierdut (vezi Isaia 39:2-8).

Orice secrete avem cu Domnul trebuie să fie păstrate; nu ar trebui să fim nerăbdători să spunem altora experiențele profunde din Cristos, ci mai degrabă, numai dacă El mișcă în noi pentru a dezvălui ceva, atunci ar trebui să îndrăznim să le dezvăluim.

În părtășie în Trup, Domnul poate dori ca noi să împărtășim o anumită experiență cu un frate, și nu ar trebui să ne reținem, pentru că acest lucru ar însemna să încălcăm o lege a membrilor Trupului lui Cristos – legea părtășiei.

În Trupul lui Cristos există o curgere a vieții între membrii; trebuie să învățăm nevoia de a păstra partea ascunsă pe care o avem înaintea Domnului, experiențele lui Cristos care nu sunt cunoscute de ceilalți.

Dacă viața noastră nu are adâncime, lucrarea noastră superficială va afecta pe alții doar în mod superficial; numai “adâncul cheamă adânc.”

Dar dacă avem experiențe profunde din Cristos prin trimiterea rădăcinilor secrete și ascunse în El, ceea ce împărtășim cu ceilalți vor fi “chemări adânci în adâncime”, pentru că experiențele noastre adânci vor vorbi adâncul ființei celorlalți.

O viață spirituală pură și frumoasă este derivată din părtășia interioară, ascunsă și neîntreruptă cu Dumnezeu. Dacă trimitem rădăcini “asemenea copacilor din Liban”, vom “înmuguri asemenea crinilor” (vezi Osea 14:5); o astfel de viață este capabilă să aducă mult rod (v. 5-7).

Copacii din Liban sunt maiestuoși, își trimit rădăcini adânci în sol; dar ceea ce apare este înmugurirea ca un crin, ceea ce semnifică a avea o viață pură de încredere în Dumnezeu în mijlocul unei situații amestecate și complicate.

Pentru ca noi să trăim o viață în adâncimi, trebuie să avem o părtășie directă și intimă cu Domnul; după cum spune Cântul Cânturilor 4:12, trebuie să fim ca o grădină închisă, un izvor închis, o fântână sigilată pentru savurarea intimă a Domnului.

În calitate de căutătorii Săi iubiți, noi devenim o grădină pentru satisfacția intimă a lui Cristos și ceea ce avem este întru totul pentru plăcerea Preaiubitului nostru și nimeni altcineva.

Dacă credincioșii de astăzi s-ar închide un pic mai mult și s-ar sigila mai strâns, lucrarea lor ar deveni mai prevalentă / predominantă.

Fie ca Domnul să ne dea har și să facă o lucrare mai adâncă în noi prin cruce pentru ca să prindem rădăcini adânci și să trăim o viață ascunsă în adâncimi pentru a îndeplini cerințele lui Dumnezeu și pentru a satisface inima Lui!

Fie ca noi să avem experiențe adânci din Cristos prin trimiterea rădăcinilor secrete și ascunse în El până la “adâncul cheamă adânc”!

Iubite Doamne Isuse, Te iubim, ne deschidem Ție și vrem să prindem rădăcini adânci în Cristos pentru a trăi o viață ascunsă în adâncimile lui Cristos, astfel încât dorința inimii Tale să fie satisfăcută! Fie ca noi să fim salvați din a avea doar o trăire exterioară pe care alții să o vadă. Fie ca să prindem rădăcini în Cristos în secret în părtășia noastră cu El pentru ca noi să putem trăi în adâncimile lui Cristos și să experimentăm “adâncul cheamă adânc.” Amin, Doamne, fie ca părtășia noastră interioară, ascunsă și neîntreruptă cu Dumnezeu să rezulte într-o viață spirituală pură și frumoasă cu Dumnezeu și înaintea oamenilor. Dă-ne acest har și fă o lucrare mai adâncă în noi prin cruce pentru ca noi să prindem rădăcini adânci și să trăim o viață ascunsă în adâncimi pentru a îndeplini cerințele lui Dumnezeu și pentru a satisface inima Lui!

Acest articol este o traducere în limba română pentru, Deep Calls unto Deep: Sending Roots into Christ and having Deep Experiences of Him (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea Împărâției lui Dumnezeu în Viața Creștină și viața de Biserică – săptămâna 2 ziua 6.

Domnul Isus este unicul nazireu care a savurat cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste

02/07/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Dorința lui Dumnezeu este ca tot poporul Său să fie nazirei, iar Domnul Isus este unicul nazireu care trăiește în duhul nostru astăzi!

Un nazireu este un tip reprezentativ al lui Cristos în faptul că El a trăit absolut pentru Dumnezeu în umanitatea Sa, savurându-L pe Dumnezeu ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste pentru a alege lucrurile bune și să refuze răul.

Cristalul pe care ne centrăm în Numeri 6 este dorința lui Dumnezeu ca tot poporul Său să fie nazireii de astăzi. Aceasta vrea Domnul astăzi – El dorește o armată de nazirei, adică El vrea ca tot poporul Său să fie nazireii care sunt formați într-o armată care luptă pentru interesul Său.

Jurământul unui nazireu așa cum este prezentat în Numeri 6:1-9 este minunat; noi toți trebuie să avem un astfel de jurământ. În viața de biserică din recâștigarea Domnului suntem în țara șanselor egale și noi toți putem fi nazirei.

Legământul de nazireu este o provizie specială împotriva degradării din preoție. Când preoția a devenit învechită și degradată, Domnul avea nevoie de câțiva care să facă acest jurământ special pentru a deveni nazireii preoțești.

În general vorbind, toți credincioșii sunt preoți pentru Dumnezeu, însă trebuie să recunoaștem că, în adevărul și experiența subiectivă, preoția a devenit degradată și învechită. Nu vrem să fim vechi, ci noi, nu vrem să fim învechiți, ci proaspeți, și nu vrem să fim degradați, ci recâștigați.

Principiul din economia nou-testamentală a lui Dumnezeu este că Dumnezeu are nevoie de om care să Îi corespundă în mișcarea Sa pe pământ; El dorește ca tot poporul Său să fie nazirei pentru mișcarea Sa pe pământ și pentru satisfacția Sa în acest univers.

Patru caracteristici vitale ale nazireilor care sunt absoluți pentru Dumnezeu

Mai întâi de toate, numai nazireii Îl pot aduce pe Domnul Isus înapoi; nazireii sunt biruitorii, iar atunci când Domnul câștigă un grup suficient (în număr) de biruitori, El se va întoarce. Doar nazireii Îl pot aduce pe Domnul înapoi, și nazireii sunt constituenții miresei lui Cristos; ca atare, ei Îl aduc înapoi pe Domnul Isus.

În al doilea rând, nazireii sunt de fapt mesagerii bisericilor, după cum se vede în Apocalipsa 2-3. Când Domnul S-a adresat bisericilor, El nu S-a adresat direct bisericilor ci mesagerilor fiecărei biserici. Fără mesageri, nu există nici o vorbire din partea Domnului către biserici.

Dacă nu suntem mesagerii în bisericile de astăzi, Domnul nu are nici o cale să vorbească bisericilor prin noi. Un mesager este cineva care Îl ia pe Cristos ca adevăratul Mesager și care are un mesaj proaspăt din partea lui Dumnezeu vorbit poporului Său; acest mesaj este și Cristos.

Cu toții trebuie să aspirăm să fim mesageri de astăzi către biserici, care sunt nazireii de astăzi.

În al treilea rând, în Numeri 6, imediat după secțiunea despre jurământul nazireilor, este binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic prin preot; acest lucru nu este întâmplător, ci mai degrabă foarte semnificativ.

Pentru a binecuvânta oamenii cu Dumnezeul Triunic, trebuie să fim nazireii de astăzi; nu putem binecuvânta oamenii cu Dumnezeul Triunic dacă nu suntem nazireii de astăzi.

În Geneza 12:2 Domnul i-a spus lui Avraam că El îl va binecuvânta și că el va fi o binecuvântare; rugăciunea noastră ar trebui să fie:

Doamne, binecuvintează-ne și fă-ne o binecuvântare pentru alții! Binecuvintează-ne cu Tine Însuți ca Dumnezeu Triunic și fă-ne un canal de binecuvântare cu Dumnezeul Triunic pentru toți sfinții din recâștigarea Ta și pentru toți oamenii de pe pământ!

În final, cea de-a patra caracteristică vitală a nazireilor este că sunt pentru satisfacția lui Dumnezeu, care este mărturia lui Isus în această epocă. În Vechiul Testament ei erau în jurul tabernaculului, slujind lui Dumnezeu legat de Cortul Mărturiei, cu orice era nevoie.

Deoarece legea ca mărturie a lui Dumnezeu era în chivot, chivotul se numea Chivotul Mărturiei, și întregul Tabernacul se numea Tabernaculul Mărturiei. Astăzi suntem mărturia lui Isus și toți nazireii sunt pentru mărturia lui Isus.

În Apocalipsa 1:2 Ioan a spus că era pe insula Patmos din cauza cuvântului lui Dumnezeu și a mărturiei lui Isus.

Mărturia lui Isus este revelată în Apocalipsa ca sfeșnicele din capitolul 1, marea mulțime din capitolul 7, femeia strălucitoare din capitolul 12, recolta cu primele sale roade în capitolul 14, biruitorii de pe marea de sticlă din capitolul 15, mireasa gătită pentru nuntă în capitolul 19 și Noul Ierusalim în capitolele 21-22.

Mărturia lui Isus este duhul profeției (Apoc. 19:10); este substanța, dispoziția și caracteristica profeției din cartea Apocalipsa. Suntem aici pentru mărturia lui Isus, iar nazireii trăiesc în mod absolut pentru satisfacția lui Dumnezeu, care este mărturia lui Isus astăzi.

Doamne Isuse, ne dăruim Ție ca să fim nazireii de astăzi care Te aduc înapoi. Fă-ne cei din biserici care au mesajul proaspăt al lui Dumnezeu pentru biserica lui Dumnezeu. Doamne, binecuvintează-ne cu Tine Însuși ca Dumnezeul Triunic și fă-ne un canal de binecuvântare cu Dumnezeul Triunic pentru toți sfinții și pentru toți oamenii. Amin, Doamne Isuse, suntem aici pe pământ pentru satisfacția Ta, mărturia lui Isus. Nu suntem aici pentru noi înșine sau pentru interesul nostru, ci pentru biserica care mărturisește, pentru ca biserica să fie mărturia potrivită a lui Isus pe pământ!

Domnul Isus este unicul nazireu care a savurat cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste

Când vorbim despre a fi un nazireu, trebuie să ne dăm seama că în rasa umană, unicul nazireu este Domnul Isus; de aceea, un nazireu este un tip reprezentativ al lui Cristos în trăirea Sa absolut pentru Dumnezeu în umanitatea Sa (vezi Ioan 5:30, Filipeni 2:8; Matei 11:28-30; Efes. 4:20-21; Ioan 6:57).

În noi înșine și prin noi înșine nu putem fi un nazireu, nici nu vrem să fim; dar slavă Domnului, avem un Nazireu în duhul nostru! În duhul nostru avem pe Cineva absolut pentru Dumnezeu și pur și simplu trebuie să Îl contactăm și să Îl învățăm pe Cristos așa cum realitatea este în Isus (Efes. 4:20-21).

Aceasta înseamnă că trebuie să Îl învățăm pe Cristos într-un mod subiectiv, experimental, potrivit stării actuale a lui Isus așa cum este consemnată în Evanghelii.

Când mâncăm pe Domnul ca mâncarea noastră spirituală, trăim datorită Lui, pentru că El devine factorul, elementul și esența de bază a vieții noastre (vezi Ioan 6:57).

Dacă ne uităm la Domnul Isus ca adevăratul și unicul nazireu, ne-am putea întreba: Cum a putut El ca om să respingă răul și să facă binele? Cum a putut să aleagă voia Tatălui și să refuze propria Sa voie? Cum a putut respinge gloria de la om și să caute gloria de la Dumnezeu? Cum a putut să refuze lumea și să Îl aleagă pe Dumnezeu?

În Isaia 7:14-15 ni se dă cheia – în viața Sa umană, Domnul Isus a mâncat unt (cel mai bogat har) și miere (cea mai dulce dragoste) în toate zilele vieții Sale și astfel a fost în stare să aleagă lucrurile bune ale voii Tatălui și să refuze răul.

Domnul Isus, Emanuel cel profețit în Isa. 7:14 care S-a născut dintr-o fecioară, a fost un nazireu, și a mâncat unt și miere până când a învățat să respingă răul și să aleagă lucrurile bune.

Untul, cel mai bogat aliment, se referă la cel mai bogat har; mierea, cea mai dulce hrană, se referă la cea mai dulce dragoste. Trebuie să învățăm cum să participăm în cel mai bogat har și în cea mai dulce dragoste și vom fi în stare să refuzăm răul și să alegem lucrurile bune.

Lucrurile bune de aici sunt de fapt voia bună, plăcută și perfectă a lui Dumnezeu (Rom. 12:2).

Când Domnul Isus avea doar doisprezece ani și a rămas în templu, părinții Lui L-au căutat și când L-au găsit, El le-a spus că El trebuie să fie în lucrurile Tatălui Său (vezi Luca 2:48). El avea numai doisprezece ani, dar a mâncat cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste până când a fost umplut cu intenția și dorința Tatălui.

Mai mult, în loc să le spună părinților să-L lase să rămână în templu, Domnul S-a dus cu ei acasă și a fost supus în toate lucrurile. Pe de o parte, El a fost întărit în interior pentru a alege lucrurile bune și, pe de altă parte, El a fost în stare să aleagă voința lui Dumnezeu și astfel să fie supus părinților Săi.

Dacă am fi fost în locul Lui, am fi vrut să scăpăm de părinții noștri și să fim în casa lui Dumnezeu; dar Domnul a ales lucrul dificil pe care Dumnezeu i L-a dat pentru că a mâncat cele mai bogate și mai dulci alimente înaintea lui Dumnezeu.

Apoi, în Mat. 11:25-26, după ce orașele principale din Israel în care a mers L-au respins, în loc să spună ceva pentru a le pedepsi, Domnul a răspuns și a spus: Te preamăresc Tată… – El răspundea și Îi spunea Tatălui, fiind întotdeauna în părtășie cu El. Și L-a lăudat pe Tatăl chiar și pentru că a fost respins, deoarece și-a dat seama că Tatăl a ascuns unele lucruri de cei capabili și inteligenți, însă le-a revelat copiilor și celor sărmani.

În caz după caz, vedem că Domnul în calitate de unicul nazireu L-a savurat pe Dumnezeu ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste și că El a fost în stare să facă binele și să respingă răul.

În Marcu 1:35 Domnul era în casă, și tot satul s-a adunat la ușă; dacă eram noi, am fi rămas acolo multă vreme, dar Domnul a ieșit și a plecat noaptea într-un loc pustiu, și acolo S-a rugat; iar când au venit ceilalți și L-au găsit, El a spus: Să mergem de aici.

Ceea ce L-a guvernat pe El nu era mediul, ci voia Tatălui. El a ales voia Tatălui, pentru că El Îl savura pe Tatăl ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste.

Motivul pentru care noi sau altcineva putem alege voia Tatălui, putem renunța la ceva, putem să ne renegăm pe noi înșine sau să alegem lucrurile grele este că în spatele nostru există o mare putere susținătoare a savurării lui Cristos ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste (1:17; Rom. 5:17; 2 Tim. 2:1; 2 Cor. 5:14-15; Gal. 2:20; Rom. 8:37; 12:1-2).

Voia Tatălui este ca noi să fim nazireii Săi; prin urmare, trebuie să Îl savurăm de Cristos ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste și vom fi în stare să alegem voia lui Dumnezeu și să respingem răul, fiind una cu Dumnezeu pentru mișcarea Sa pe pământ.

Să continuăm să Îl savurăm pe Domnul ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste, și aceasta va fi puterea noastră susținătoare pentru a alege să fim nazireii de astăzi.

Doamne Isuse, alegem să fim nazireii de astăzi, cei care Îl mâncă și Îl savurează pe Cristos ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste. Venim la Tine, Doamne, unicul și adevăratul nostru Nazireu din duhul nostru, ca să fim infuzați cu Tine și să fim făcuți la fel ca Tine. Doar mâncându-Te pe Tine ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste putem alege lucrurile bune ale voiei Tatălui și să refuzăm răul. Doamne, păstrează-ne în savurarea Ta, păstrează-ne în părtășia Ta, și fă-ne pe deplin una cu Tine ca unicul Nazireu, așa încât să fim nazireii de astăzi, cei formați într-o armată care să lupte pentru interesele Tale pe pământ!

Acest articol este o traducere în limba română pentru, The Lord Jesus is the Unique Nazarite who enjoyed the Richest Grace and Sweetest Love (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 5, ziua 1.

Un nazireu este un om conform inimii lui Dumnezeu și unul care fuge de pofte ca să Îl urmărească pe Cristos

01/07/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Samuel era un nazireu, un om conform inimii lui Dumnezeu, pentru că inima lui Dumnezeu a fost reprodusă în el; Samson, pe de altă parte, a fost un exemplu negativ a ceea ce înseamnă a fi un nazireu.

Dorința lui Dumnezeu este ca tot poporul Său să fie nazirei, cei care văd dorința inimii Sale și sunt uniți cu El în Cuvântul Său pentru a îndeplini ceea ce este în inima Sa.

Există un contrast în Scripturi dintre acești doi nazirei – Samuel și Samson. Samuel este un model pozitiv al unui nazireu credincios, un om potrivit inimii lui Dumnezeu, în timp ce Samson a trăit după poftele lui.

Atât mama lui Samuel cât și mama lui Samson și-au consacrat propriul fiu Domnului chiar înainte de a se naște, și ei erau adevărați nazirei; cu toate acestea, ținea de fiecare dintre ei cât de mult erau una cu Domnul conform cuvântului Său.

Dumnezeu a motivat-o pe Ana să se roage pentru un fiu, iar nevoia Domnului de a avea un nazireu a fost satisfăcută de faptul ca Ana să aibă un fiu; ea nu numai că a obținut un fiu, dar ea l-a dat pe acest fiu Domnului pentru ca El să îl folosească în templu.

Mișcarea lui Dumnezeu cu răspunsul Său la rugăciunea Anei era să producă un nazireu care să fie absolut pentru împlinirea dorinței lui Dumnezeu. Când Samuel a început să slujească Domnului, el era un băiețel, dar el avea vorbirea și revelația lui Dumnezeu, el s-a oferit voluntar serviciului Domnului, și el a fost un om potrivit inimii lui Dumnezeu.

Samuel a fost una cu Dumnezeu pe pământ, iar când a slujit, el a fost Dumnezeu în acțiune, reprezentantul lui Dumnezeu din ceruri pentru a domni peste poporul Său pe pământ.

El a slujit ca un nazireu consacrat lui Dumnezeu în mod absolut pentru împlinirea de către Dumnezeu a economiei Sale, un voluntar care să înlocuiască orice servitor oficial și formal al lui Dumnezeu.

El a slujit ca preot plăcut lui Dumnezeu pentru a înlocui preoția degradată și învechită; el L-a onorat pe Dumnezeu prin serviciul său pentru Dumnezeu ca preot.

De asemenea, Samuel a slujit lui Dumnezeu și poporului Său ca profet; el a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu într-o perioadă când cuvântul lui Iehova era rar și viziunile nu erau răspândite. Pentru că era un om potrivit inimii lui Dumnezeu, Samuel iubea să petreacă timp cu Dumnezeu și avea vorbirea lui Dumnezeu pentru poporul Său.

Samuel a slujit, de asemenea, ca judecător în realitatea regalității, pentru a înlocui judecata poporului executată de vechea preoție.

În cele din urmă și mai presus de toate, Samuel a slujit ca un om al rugăciunii; el s-a rugat ca aleșii lui Dumnezeu să fie păstrați în calea lui Dumnezeu, astfel încât dorința și voia lui Dumnezeu să se poată împlini.

Samuel a fost un model pentru noi toți; el a fost modelul unui nazireu credincios, un om potrivit inimii lui Dumnezeu, unul care era pe deplin una cu Dumnezeu.

Un nazireu este un om conform inimii lui Dumnezeu care se îngrijește de interesul și împărăția Sa pe pământ

Samuel a fost un om potrivit inimii lui Dumnezeu; inima lui Dumnezeu a fost duplicată în el, iar el era pur și nepărtinitor.

El știa că în Dumnezeu exista o dorință pentru o împărăție; Dumnezeu a vrut ca împărăția Sa să fie adusă, dar nu prin Samuel, ci prin David, așa că Samuel a fost una cu Dumnezeu pentru asta.

Dacă am fi fost noi, am fi vrut să Îl ajutăm pe Dumnezeu să aducă împărăția, dar Samuel a fost pur și nepărtinitor, și nu a căutat niciodată să obțină ceva pentru sine.

Samuel nu avea inimă pentru altceva în afară de Dumnezeu și aleșii Săi; el și-a dat seama că Dumnezeu iubea Israelul, iar inima plină de dragoste a lui Dumnezeu pentru poporul Său a fost duplicată în el.

Acesta este genul de persoană care ar trebui să fim; ar trebui să fim un nazireu potrivit inimii lui Dumnezeu, având inima lui Dumnezeu duplicată în noi și având o inimă pură și unică înaintea lui Dumnezeu (vezi Mat. 5:8; 6:22-23; 2 Tim. 2:22).

Întreaga ființă și persoană a lui Samuel – nu numai ceea ce făcea, trăia și lucra – era în totalitate conform lui Dumnezeu; ființa sa și inima lui Dumnezeu erau una, așa că el a fost Dumnezeul care acționa pe pământ. Trebuie să-I cerem Domnului cu toată sinceritatea:

Doamne, fie ca inima noastră să fie un duplicat al inimii Tale. Fă-ne pe deplin una cu Tine în întreaga noastră ființă și persoană. Fie ca ceea ce facem, trăim, lucrăm și suntem să fie potrivite lui Dumnezeu: inima Ta să fie reprodusă în inima noastră, și fie ca noi să fim Dumnezeul care acționează pe acest pământ ca o parte a armatei Tale corporative a nazireilor!

Mintea lui Dumnezeu a fost gândirea lui Samuel; el nu a avut nici un alt gând sau considerație. Pentru că Samuel era un om după inima lui Dumnezeu, el se îngrijea numai de interesul lui Dumnezeu și de poporul Său; în același timp nu era egoist și niciodată nu a căutat să câștige ceva pentru el însuși.

Când inima lui Dumnezeu devine inima noastră și nu căutăm nimic pentru sine, ci numai interesul lui Dumnezeu și al poporului Său, vom fi puri în inimă pentru a căuta doar interesul lui Dumnezeu și binele poporului Său (vezi Mat. 16:24; Luca 9:23; 25).

Samuel nu avea inimă pentru altceva decât inima lui Dumnezeu și aleșii Săi; inima sa era o reflectare a inimii lui Dumnezeu, iar viața și lucrarea sa erau pentru împlinirea a ceea ce era în inima lui Dumnezeu.

Pentru că Samuel era un astfel de om, un om potrivit inimii lui Dumnezeu, un om care se îngrijea de interesul și de împărăția Sa pe pământ, el nu avea nici un gând să construiască o împărăție pentru descendenții săi.

Când fiii săi nu l-au urmat în judecarea poporului lui Israel în dreptate, a fost deschis ca Dumnezeu să facă alte aranjamente.

Pentru că Samuel avea o inimă pentru Dumnezeu și interesul Său pe pământ, a fost ușor ca Dumnezeu să aducă împărăția prin el; prin urmare, Samuel a fost cel care a schimbat epoca. Trebuie să Îi spunem lui Dumnezeu:

Doamne Isuse, fă-ne ca cei care sunt una cu Tine ca să schimbi această epocă! Fie ca inima noastră să fie o reflectare a inimii Tale în orice lucru. Mântuiește-te de orice căutare pentru sine; fie ca singura noastră căutare să fie după Tine, împărăția Ta și poporul Tău. Amin, Doamne, câștigă-ne ca nazireii de astăzi care sunt conform cu inima lui Dumnezeu, care se îngrijesc de interesul și împărăția Sa pe pământ!

Deși nu a fost ușor pentru Samuel să Îl stea pentru Dumnezeu în special în mediul său, el s-a îngrijit de interesul lui Dumnezeu și a schimbat epoca. Prin el, Dumnezeu a schimbat epoca din epoca judecătorilor în epoca împărăției, și acest lucru a avut loc deoarece Samuel era un nazireu, un om potrivit inimii lui Dumnezeu care se îngrijea de interesul și împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Potrivit Vechiului Testament, Samuel a fost pus în rând cu Moise în faptul de a fi pentru Dumnezeu și pentru interesul lui Dumnezeu (vezi Ier. 15:1).

Fie ca noi să fim astfel de oameni. Să fim sinceri cu Domnul și să Îi spunem:

Doamne, chiar dacă nu este ușor pentru noi să Te susținem în mediul nostru, totuși ne pasă de interesul Tău și dorim să fim oameni după inima lui Dumnezeu, cei care schimbă epoca. Ne dăruim pe noi înșine Ție, Doamne, ca să fim voluntarii Tăi de astăzi, cei care sunt una cu Tine pentru îndeplinirea scopului și a economiei Tale pe pământ!

Să fim conștienți de tacticile inamicului și să fugim de poftele tinereții pentru a-L urmări pe Cristos cu sfinții

Un alt nazireu din Vechiul Testament este Samson; el a fost consacrat lui Dumnezeu din pântecele mamei sale și avea o mare putere, dar el a fost un exemplu negativ de nazireu (Jud. 13:3-5; 1 Cor. 10:6).

Samson nu și-a prețuit jurământul de nazireu; el nu l-a luat în considerare. Trebuie să prețuim jurământul de nazirei, să-l luăm în considerare, să-l înnobilăm, și trebuie să păstrăm acest jurământ înaintea ochilor noștri în toate zilele vieții noastre.

Jurământul nostru de nazirei nu este doar o provocare temporară. Originea lui Samson a fost un miracol inițiat de apariția îngerului lui Iehova mamei sale (Jud. 13:3) și a fost sfințit în pântecele mamei sale pentru a fi un nazireu (v. 3, 5).

Pe măsură ce a crescut, Samson a fost curat și pur potrivit rânduielii lui Dumnezeu, iar când și-a început slujba, el a fost întărit de Duhul lui Dumnezeu ca Duhul Sfânt, economic (v. 25; 14:5-6, 19).

El s-a mișcat în Duhul de putere, dar nu avea Duhul vieții; el a fost puternic, dar cu el nu putem vedea nimic din viață.

El a avut Duhul lui Dumnezeu care a venit peste el să-l întărească pentru a învinge inamicul, dar nu vedem ca el să Îl fi contactat pe Dumnezeu sau să fi rămas în cuvântul Său. Mai degrabă, Samson a falimentat în faptul că nu L-a contactat pe Dumnezeu și mai ales a falimentat în complacerea în poftele cărnii (Jud. 14:1).

El nu era autentic în căutarea unei neveste; mai degrabă, contactul lui cu femeile era pentru a-și satisface poftele (v 1-3, 10-17; 16:1-20). Deoarece el a dat frâu liber poftelor sale atunci când contacta femeile, inamicul a folosit această slăbiciune pentru a-i înlătura jurământul de nazireu.

În Judecători 16, vedem că, atunci când era cu Delila, ea continua să îi preseze zilnic până când l-a epuizat.

Satan nu ne ia jurământul de nazireu dintr-o dată, cu o lovitură puternică; mai degrabă, el încearcă treptat să ne epuizeze, dezbrăcându-ne de consacrarea noastră și de dragostea noastră față de Domnul (vezi Dan. 7:25).

Delila l-a epuizat atât de mult cu cererea ei de a-i cunoaște sursa puterii încât sufletul său a obosit până la moarte și i-a spus secretul său.

Treptat, Satan vrea să ne epuizeze, înlăturându-ne de consacrarea noastră, până nu ne mai amintim jurământul nostru de nazireu.

Deși Samson a fost întărit de Dumnezeu, a fost vătămat până la maxim datorită complacerii în pofta sa. În cele din urmă, Iehova l-a părăsit și a avut la un sfârșit mizerabil, pentru că nu știa cum să își stăpânească pofta cărnii. O, Doamne Isuse!

Fie ca să fim conștienți de tacticile inamicului și să fim oameni după inima lui Dumnezeu, cei care Îl caută și Îl urmăresc! Iar atunci când vin poftele cărnii, să nu ne luptăm cu ele – mai degrabă să fugim de poftele cărnii și să-L urmărim pe Cristos împreună cu cei care Îi cheamă numele dintr-o inimă pură (2 Tim. 2:22).

Trebuie să ne dăm seama că, indiferent cât de mult Îl iubim pe Domnul, noi încă trebuie să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim împreună cu companionii din viața de biserică.

Din povestea lui Samson trebuie să ne dăm seama că un nazireu nu are nevoie de Duhul lui Dumnezeu să vină peste el (așa cum s-a întâmplat cu Samson, Jud. 14:6, 19), ci trebuie să fim un om potrivit inimii lui Dumnezeu, adică trebuie să avem o inimă care să reflecte inima lui Dumnezeu.

Nu trebuie să-i permitem dușmanului să ne epuizeze consacrarea noastră față de Domnul. Dacă simțim că acest lucru are loc, trebuie să mergem la Domnul și să ne separăm din nou înspre El, spunându-I:

Doamne Isuse, vrem să avem o nouă consacrare înspre Tine acum și în fiecare zi! Ne separăm înspre Tine să fim un om potrivit inimii lui Dumnezeu, un om al cărui inimă este o reflectare a inimii lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să fugim de poftele tinereții și să Te urmărim ca dreptate, credință, dragoste și pace împreună cu cei care cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură! Da, Doamne, păstrează-ne consacrarea proaspătă și nouă în fiecare zi și menține-ne în a te urmări atât personal cât și corporativ cu companionii noștri din viața de biserică!

Acest articol este o traducere în limba română pentru, A Nazarite is a Man According to God’s Heart and one who Flees Lusts to Pursue Christ (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 5 ziua 6.

Să fim nazireii credincioși care slujesc ca preoți, profeți și oameni ai rugăciunii

29/06/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În scripturi există un contrast între doi nazirei: Samuel și Samson; Samuel este un model pozitiv al unui nazireu credincios, unul care a slujit lui Dumnezeu și poporului Său ca nazireu, profet, preot, judecător și om al rugăciunii.

Mama sa, Ana, a trăit în timpul preotului Eli, iar preoția era degradată și în declin; în acele zile cuvântul Domnului era mai rar.

Ana era disperată să aibă un copil, pentru că cealaltă soție a soțului ei avea mulți copii, iar Ana nu avea niciunul. În același timp, Dumnezeu avea o nevoie: El avea nevoie de un nazireu în acea epocă prin care să Se poată mișca și cu care să poată schimba epoca.

Așa că Ana era disperată și, când a mers o dată la templu, s-a rugat foarte mult din disperare înaintea Domnului; ea era în templu și se ruga în interior, dar buzele ei se mișcau fără să scoată nici un sunet.

Când Eli, preotul, a văzut-o, s-a gândit că era beată și i-a spus-o. Percepția lui spirituală l-a părăsit complet de-a lungul timpului și nu putea să discearnă adevărata nevoie și situație a acestei persoane.

Dar ea a răspuns că și-a turnat sufletul înaintea lui Iehova și de aceea părea să fie beată.

Asta vrea Domnul – El ne vrea ca să ne vărsăm sufletul înaintea Lui, iar El va câștiga în noi ceea ce urmărește.

Ana își vărsa sufletul, și nevoia ei a răspuns nevoii lui Dumnezeu; ea nu s-a rugat doar pentru un fiu, ci s-a rugat ca, dacă Dumnezeu îi va da un fiu, ea îl va consacra lui Dumnezeu pentru serviciul Său.

Cumva, în disperarea și nevoia ei, ea a atins nevoia lui Dumnezeu, iar rugăciunea ei a fost o exprimare a dorinței lui Dumnezeu, căci Dumnezeu dorea să câștige un nazireu, iar ea dorea să obțină un fiu.

Dumnezeu dorește să câștige mulți nazirei, mulți care se consacrează pe ei înșiși lui Dumnezeu, fiind puși deoparte pentru El în sfințenie, cei care nu savurează plăcerile lumești, ci Îl savurează pe Dumnezeu, cei care sunt absolut supuși lui Dumnezeu și autorității Sale, așa încât aceștia să I se potrivească în mișcarea Sa.

Rugăciunea Anei în disperare corespundea nevoii lui Dumnezeu, așa că Dumnezeu i-a dat un fiu, iar ea l-a dăruit Domnului; acesta a fost modul în care Samuel a fost dăruit lui Dumnezeu și a devenit nazireu încă de la nașterea sa.

După aceea, Dumnezeu i-a dat Anei mai mulți fii și fiice – El S-a îngrijit de nevoia ei, așa cum și ea s-a îngrijit de nevoia Lui.

Fie ca Domnul să ne facă asemenea persoane care se îngrijesc de nevoia lui Dumnezeu și chiar și atunci când avem o nevoie umană, cei care își revarsă sufletul înaintea lui Dumnezeu și se roagă ca nevoia noastră să fie împlinită pentru ca nevoia Sa să fie împlinită.

Să fim nazireii credincioși care slujesc ca preoți, profeți și oameni ai rugăciunii

Samuel este un model pozitiv al unui nazireu credincios (vezi 1 Sam. 1:11, 28; 2:28, 35; 3:20; 7:15). El a fost un levit prin naștere și un nazireu prin consacrare și a slujit lui Dumnezeu și poporului Său ca nazireu credincios.

Mama sa, Ana, a rostit o rugăciune care a fost un ecou, o vorbire din dorința inimii lui Dumnezeu; ea a cooperat cu Dumnezeu pentru îndeplinirea economiei Sale. Rugăciunea Anei a fost o cooperare umană cu mișcarea divină pentru îndeplinirea economiei eterne a lui Dumnezeu.

Dumnezeu a fost în stare să o motiveze pe Ana ca pe o persoană care era una cu El pe linia vieții și prin ea a putut câștiga un nazireu, Samuel.

Atâta timp cât Dumnezeu poate câștiga oameni care sunt pe linia vieții și cooperează cu El în rugăciune, El are o cale pe pământ. Fie ca Domnul să ne facă oameni ai rugăciunii, cei care rostesc rugăciuni pentru îndeplinirea economiei Sale și aduc economia și împărăția Sa pe acest pământ.

Rugăciunea Anei indică faptul că mișcarea lui Dumnezeu cu răspunsul Său la rugăciunea Anei (1 Sam. 1:10-17) a fost să producă un nazireu, care era absolut pentru îndeplinirea dorinței lui Dumnezeu.

Dumnezeu a răspuns rugăciunii Anei prin faptul că i l-a dat pe Samuel, un nazireu care a fost absolut pentru împlinirea dorinței lui Dumnezeu.

Dumnezeu dorește să te câștige pe tine și pe mine ca nazirei care sunt consacrați lui Dumnezeu în mod absolut, care Îl iau pe Dumnezeu ca și Cap, considerându-L ca fiind Soțul nostru, și cei care nu au nici un interes în savurarea plăcerilor lumești.

Fie ca noi să învățăm să ne rugăm înaintea Domnului că El să ne facă nazireii credincioși de astăzi care sunt absoluți pentru împlinirea dorinței Sale.

Fie ca să învățăm să ne vărsăm inima înaintea Lui, vărsându-ne sufletul înaintea lui Dumnezeu, așa încât nevoia noastră să răspundă și să se potrivească nevoii Sale, iar nevoia Sa să fie exprimată în rugăciunea noastră, pentru ca Dumnezeu să câștige ceea ce urmărește și în același timp nevoia noastră să fie îndeplinită.

În mijlocul haosului și a degradării din creștinismul de astăzi, Dumnezeu dorește ca unii să rămână pe linia vieții pentru ca El să Își îndeplinească scopul.

Cei care sunt pe linia vieții Îl vor aduce pe Cristos pentru savurarea poporului lui Dumnezeu, ca Dumnezeu să aibă împărăția Sa pe pământ, care este biserica în calitate de Trup al lui Cristos (Mat. 16:18-19; Rom. 14:17; Efes. 1:22b-23), organismul Dumnezeului Triunic.

Fie ca noi să fim nazireii credincioși de astăzi, cei care sunt absoluți pentru împlinirea dorinței lui Dumnezeu pe pământ, și fie ca rugăciunea noastră să fie un ecou, o rostire a dorinței inimii lui Dumnezeu de a-Și câștiga nazireii prin care El să se poată mișca.

Fie ca noi să-I oferim lui Dumnezeu cooperarea umană de care are nevoie pentru ca mișcarea Sa divină să poată fi îndeplinită pe pământ.

Amin, fie ca să-L luăm pe Dumnezeu ca și Cap al nostru, considerându-l ca Soțul nostru unic, și să nu avem nici un interes în savurarea plăcerilor lumești, ci să Îl savurăm pe Dumnezeu și să fim absolut sub calitatea Sa de Cap.

Doamne Isuse, vrem să fim nazireii credincioși de astăzi care sunt absoluți pentru împlinirea dorinței lui Dumnezeu pe pământ. Fie ca rugăciunea noastră să coopereze cu mișcarea Ta și fie ca Tu să câștigi cooperarea umană în noi pentru ca mișcarea Ta să înainteze pe pământ. Amin, Doamne Isuse, menține-ne pe linia vieții, astfel încât Cristos să poată fi adus pentru savurarea poporului lui Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu să poată avea împărăția Sa, care este biserica în calitate de Trup al lui Cristos. Doamne, ne consacrăm Ție. Fă-ne oameni ai rugăciunii, cei care emit rugăciuni pentru a împlini economia Ta și pentru a aduce economia și împărăția Ta pe acest pământ!

Samuel a slujit ca nazireu, preot, profet, judecător și om al rugăciunii

Samuel a fost una cu Dumnezeu pe pământ; chiar de la o vârstă fragedă, când Dumnezeu i-a apărut pe timp de noapte, el era dispus să asculte vocea lui Dumnezeu și să primească cuvântul Lui, și el a fost credincios ca nazireu față de Dumnezeu (vezi 1 Sam. 7:3).

Samuel a început să slujească în calitate de Dumnezeu în acțiune, reprezentantul lui Dumnezeu din cer pentru a guverna peste poporul Său pe pământ; el era Dumnezeu în funcție – el era atât de una cu Dumnezeu încât L-a reprezentat pe Dumnezeu pe pământ.

Dumnezeu dorește să câștige nazireii credincioși de astăzi care Îl reprezintă pe pământ; aceștia devin la fel ca Dumnezeu în viață, în natură, în expresie și în funcție, dar nu în Dumnezeire, și Îl reprezintă pe Dumnezeu și sunt Dumnezeul care acționează pe pământ.

În rânduirea lui Dumnezeu, Samuel a fost un nou preot și un profet, a cărui vorbire a schimbat epoca; el a schimbat epoca nu prin revoluție, ci prin revelație divină, pentru a introduce regalitatea.

Samuel a slujit în patru poziții sau patru funcții: el a slujit ca un nazireu, un preot, un profet, un judecător și un om al rugăciunii.

Mai întâi, Samuel a slujit ca un nazireu consacrat lui Dumnezeu în mod absolut pentru împlinirea de către Dumnezeu a economiei Sale; el a fost un voluntar pentru a înlocui servitorii oficiali și formali ai lui Dumnezeu (1 Sam. 1:11, 28). Preoția din timpul lui era în declin, iar Dumnezeu avea nevoie de voluntari.

Astăzi Dumnezeu caută voluntari, nazireii credincioși care sunt consacrați lui Dumnezeu absolut pentru împlinirea economiei Sale. Aceștia nu au un titlu sau o poziție specială, ci slujesc lui Dumnezeu după viziunea pe care El le-o arată în Cuvântul Său.

În al doilea rând, Samuel a slujit ca un preot care L-a onorat și I-a plăcut lui Dumnezeu pentru a înlocui preoția învechită și degradată (1 Samuel 2:30, 35; cf. Judecători 9:9, 13; Deut. 34:7).

El nu era preot prin naștere, dar Dumnezeu l-a ridicat în mod special; el nu s-a răzvrătit împotriva casei lui Aaron, nici nu a uzurpat nimic din casa lui Aaron, ci a fost perfectat și zidit în capacitatea sa de către Dumnezeu pentru a fi cel ce schimbă epoca.

Dumnezeu l-a folosit pe Samuel pentru a schimba epoca nu prin revoltă, ci prin calea revelației divine; el a avut vorbirea și revelația lui Dumnezeu și a fost un om după inima lui Dumnezeu, nefăcând nimic în spirit de răzvrătire, ci fiind întotdeauna una cu Dumnezeu.

Domnul dorește să obțină astfel de oameni astăzi, nazireii credincioși care sunt preoți ridicați de către Dumnezeu, aceia care nu se răzvrătesc, ci au revelația lui Dumnezeu, cunosc inima lui Dumnezeu și fac totul potrivit dorinței inimii lui Dumnezeu de a schimba această epocă.

În al treilea rând, Samuel a slujit ca profet vorbind cuvântul lui Dumnezeu atunci când cuvântul lui Iehova era rar și viziunile nu erau răspândite (1 Sam. 3:1-10, 19-21).

Pe de o parte, trebuie să primim revelație de la Dumnezeu și, pe de altă parte, trebuie să fim una cu Domnul pentru a vorbi Cuvântul lui Dumnezeu. Mulțumim Domnului pentru îndurarea Sa în recâștigarea Sa; astăzi avem Cuvântul Său într-un mod proaspăt, Cuvântul Său nu este rar, iar viziunile sunt răspândite – aceasta este îndurarea Domnului față de noi.

Trebuie să rămânem în îndurarea Domnului și să fim voluntari pentru a fi nazireii credincioși de astăzi. Pur și simplu trebuie să-I spunem Domnului așa cum a făcut-o micul Samuel: Vorbește, Doamne, căci slujitorul Tău ascultă.

În al patrulea rând, Samuel a slujit ca judecător în realitatea regalității, pentru a înlocui judecarea poporului prin preoția învechită (1 Sam. 7:15-17). El a fost judecător în Israel, deoarece el L-a reprezentat pe Dumnezeu în mijlocul poporului Său, iar poporul a considerat judecata sa ca și cuvânt al lui Dumnezeu.

În al cincilea rând, Samuel a slujit ca un om al rugăciunii, rugându-se pentru aleșii lui Dumnezeu ca ei să fie păstrați în calea lui Dumnezeu, pentru ca dorința lui Dumnezeu și voia Sa să poată fi împlinită în ei (1 Sam. 8:6; 12:20-25; 15:11).

El a considerat ca fiind păcat înaintea lui Dumnezeu faptul de a nu se ruga pentru poporul Său. Fie ca noi să nu păcătuim împotriva lui Dumnezeu prin a nu ne ruga unii pentru alții, pentru poporul Său; fie ca noi să fim oameni ai rugăciunii.

Doamne Isuse, fă-ne nazireii credincioși de astăzi, aceia a căror vorbire și lucrare să schimbe epoca prin revelația divină! Amin, Doamne Isuse, vrem să fim voluntarii de care ai nevoie astăzi, cei care sunt absolut consacrați lui Dumnezeu pentru împlinirea de către Dumnezeu a economiei Sale. Fie ca noi să fim preoții onorabili și plăcuți lui Dumnezeu care umblă în prospețimea vieții și în noutatea duhului pentru a-L administra pe Dumnezeu omului. Fie ca să rămânem în îndurarea Ta în viața de biserică, să savurăm vorbirea Ta proaspătă și să fim umpluți cu revelația Ta divină, și să putem vorbi Cuvântul Tău poporului lui Dumnezeu. Doamne, fă-ne oameni ai rugăciunii, cei care consideră că este un păcat să nu se roage pentru poporul lui Dumnezeu. Fie ca noi să fim cei care sunt una cu Tine rugându-ne pentru ca aleșii lui Dumnezeu ca ei să fie păstrați în calea lui Dumnezeu, așa încât dorința lui Dumnezeu a voii Sale în ei să se poată împlini!